ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1051/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 3 noiembrie 2015 sub numărul 6729/2/2015 reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 99 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, solicitând admiterea contestației și, prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună: anularea Încheierii nr. 99 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României și, în consecință, admiterea contestației formulate de ANSVSA împotriva Deciziei nr. 36 din 14 august 2015 emisă de Departamentul III al Curții de Conturi a României.

Prin Sentința civilă nr. 1041 din 28 martie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

A anulat în parte Încheierea nr. 99 din 13 octombrie 2015, respectiv pentru punctele 2; 4; 5; 7.

A anulat în parte Decizia nr. 36 din 14 august 2015, respectiv pentru măsurile de la punctele II.2; II.3; II.4; II.6.

A suspendat executarea măsurilor de la punctele II.2; II.3; II.4; II.6, din Decizia nr. 36 din 14 august 2015 până la soluționarea definitivă a cauzei.

A respins, în rest, acțiunea.

Împotriva sentinței civile atacate au declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și pârâta Curtea de Conturi a României invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat recurs și cu privire la soluția de suspendare a executării măsurilor de la punctele II.2, II.3, II.4 din Decizia nr. 36 din 14 august 2015.

3.1 Recursul reclamantei ANSVSA

Recurenta reclamantă susține că soluția primei instanțe cu privire la măsurile prevăzute la punctele II.1, 1.3 și II.5 din Decizia nr. 36 din 14 august 2015 este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (8) noul C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce privește măsura de la pct. II.1 din Decizia nr. 36 din 14 august 2015, așa cum am precizat și în fața primei instanțe auditorii publici externi ai Curții de Conturi au reținut că ANSVSA nu a luat măsurile legale care se impuneau, în vederea recuperării sumei de 7.416 RON reprezentând despăgubiri acordate în baza unei sentințe judecătorești irevocabile, pronunțată în favoarea unei foste salariate a instituției, pentru care instanța de judecată a stabilit culpa Autorității ca urmare a refuzului nejustificat de eliberare a carnetului de muncă.

Apreciază că la data încetării raportului de serviciu al doamnei A. cu ANSVSA (2 mai 2011), instituția se afla în imposibilitatea eliberării carnetului de muncă al acesteia întrucât, din data de 15 septembrie 2010, acesta se afla la Casa teritorială de pensii în vederea scanării, conform Procesului-verbal de predare-primire nr. x din 15 septembrie 2010 în temeiul H.G. nr. 1768/2005 privind preluarea din carnetele de muncă a datelor referitoare la perioadele de stagiu de cotizare realizat în sistemul public de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001.

Cu privire la susținerea auditorilor publici externi din cadrul Curții de Conturi în sensul că, prin Adresele nr. x din 2 august 2011 și, respectiv, nr. 15739 din 22 august 2011, s-ar fi condiționat eliberarea carnetului de muncă de prezentarea Notei de lichidare, precizează că prin adresele mai sus citate, doamna A. a fost rugată să se prezinte la sediul ANSVSA în vederea eliberării carnetului de muncă, menționându-se că este necesar să se prezinte cu Nota de lichidare.

Arată că aceste mențiuni nu echivalează cu o condiționare a eliberării carnetului de muncă de prezentarea Notei de lichidare, așa cum susțin auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi a României, întrucât în cuprinsul acestora nu există vreo precizare în sensul că nu i se va elibera carnetul de muncă.

În acest context, subliniază faptul că recurenta reclamantă a insistat ca doamna A. să prezinte Nota de lichidare, având în vedere că, la data încetării raportului de serviciu cu ANSVSA, aceasta avea o datorie față de instituția publică, reprezentând prejudiciul reținut chiar de Curtea de Conturi a României prin deciziile anterioare.

În concluzie, sintagma din finalul Adresei nr. x din 2 august 2011 ("este necesar să vă prezentați cu Nota de lichidare") nu trebuie interpretată în sensul condiționării eliberării carnetului de muncă de prezentarea Notei de lichidare, ci în sensul utilității prezentării acestui document pentru descărcarea de obligații față de instituție.

Contrar celor reținute de prima instanță, susține că instituția se afla în imposibilitatea eliberării carnetului de muncă al doamnei A. întrucât, din data de 15 septembrie 2010, acesta se afla la Casa teritorială de pensii în vederea scanării, conform Procesului-verbal de predare-primire nr. x din 15 septembrie 2010 în temeiul H.G. nr. 1768/2005 privind preluarea din carnetele de muncă a datelor referitoare la perioadele de stagiu de cotizare realizat în sistemul public de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001.

Prin urmare, apreciază că soluția instanței de fond cu privire la măsura prevăzută la punctul II.1 din Decizia nr. 36 din 14 august 2015 este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 279 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii și H.G. nr. 1768/2005, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) noul C. proc. civ.

În ceea ce privește măsura de la pct. 1.3 din Decizia 36 din 14 august 2015, precizează că auditorii publici externi ai Curții de Conturi a României au dispus "finalizarea demersurilor de clarificare și reglementare a neregulilor sesizate de conducerea ANSVSA cu privire la suma de 41.667,26 RON exclusiv TVA reprezentând cheltuieli suplimentare efectuate de personalul din cadrul ANSVSA, ca urmare a depășirii valorii nominale a contravalorii abonamentelor de telefonie încheiate cu operatorii SC B. SA, neregulii stabilite pe larg în raportul întocmit de comisia desemnată prin ordine ale președintelui ANSVSA"

De asemenea, s-a dispus stabilirea și aprobarea unei proceduri scrise, cu aplicabilitate permanentă, care să conțină prevederi clare cu privire la limitele valorice pentru serviciile de telefonie mobilă și fixă (naționale și internaționale) decontate de entitate personalului angajat, inclusiv funcțiilor de demnitate publică, cu asumarea de către utilizatori a cheltuielilor suplimentare efectuate peste valoarea abonamentelor atribuite și a limitelor valorice stabilite de unitate.

Se arată că că auditorii publici externi ai Curții de Conturi, în mod greșit, au reținut ca abatere neîntreprinderea demersurilor legale pentru finalizarea demersurilor administrative inițiate de ANSVSA în vederea clarificării sumei de 41.667,26 RON, exclusiv TVA (51.667,4 cu TVA) reprezentând cheltuieli suplimentare efectuate de personalul din cadrul entității ca urmare a depășirii valorii nominale a contravalorii abonamentelor de telefonie încheiate cu operatorul SC B. SA, întrucât instituția a luat măsurile legale în vederea recuperării acestui prejudiciu, măsuri despre care auditorii publici externi ai Curții de Conturi a României au fost informați în cursul misiunii de audit.

Contrar celor reținute de prima instanță, apreciază că instituția a contestat măsura de la pct. 5 din Decizia nr. 36 din 14 august 2015 întrucât, deși a dovedit că a luat măsurile legale în vederea recuperării prejudiciului reținut la acest punct, auditorii publici externi ai Curții de Conturi, în mod greșit, au reținut ca abatere neîntreprinderea demersurilor legale pentru finalizarea demersurilor administrative inițiate de ANSVSA în vederea clarificării sumei de 41.667,26 RON, exclusiv TVA (51.667,4 cu TVA) reprezentând cheltuieli suplimentare efectuate de personalul din cadrul entității ca urmare a depășirii valorii nominale a contravalorii abonamentelor de telefonie încheiate cu operatorul SC B. SA.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește recomandarea de întocmire și aprobare a unei proceduri scrise, cu aplicabilitate permanentă, care să conțină prevederi clare cu privire la limitele valorice pentru serviciile de telefonie mobilă și fixă (naționale și internaționale) decontate de entitate personalului angajat, inclusiv funcțiilor de demnitate publică, cu asumarea de către utilizatori a cheltuielilor suplimentare efectuate peste valoarea abonamentelor atribuite și a limitelor valorice stabilite de unitate, instituția a procedat la ducerea la îndeplinire a acesteia și a întocmit notificări (nr. 2139 din 3 aprilie 2015) către fiecare utilizator din flota ANSVSA, prin care aceștia au fost informați cu privire la faptul că vor suporta costurile suplimentare peste valoarea abonamentelor atribuite, aceste notificări fiind comunicate către fiecare utilizator prin adrese individuale (nr. 2193 din 7 mai 2015), cu semnătură de primire.

În ceea ce privește soluția dată de instanța fondului cu privire la măsura de la pct. II.5 din Decizia 36 din 14 august 2015, apreciază că și aceasta este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Precizează că, urmare a situației creată de către SC C. SRL cu privire la neîndeplinirea obligațiilor contractuale și acțiunea în instanță introdusă de către ANSVSA împotriva acesteia și a solicitării reprezentanților echipei de control a Curții de Conturi a României, s-a cerut de la SC C. SRL, prin Adresa nr. x din 2 iunie 2014, punctul de vedere cu privire la constituirea garanției de bună execuție aferentă Contractului nr. x din 7 iulie 2004, precum și scrisoarea de garanție de bună execuție aferentă perioadei contractuale.

Prin răspunsul nr. x din 13 iunie 2014, transmis de către SC C. SRL, aceasta motivează faptul că, în perioada fazei de operare a SNIIA, respectiv după data de expirare a ultimei scrisori de garanție, autoritatea contractantă NU a mai fost în poziția de a solicita o scrisoare de garanție întrucât: "Riscurile erau exclusiv în sarcina Prestatorului, Consorțiul D. se referea la riscul de neîncasare (din păcate risc ce s-a manifestat)."

Potrivit Capitolului 10 art. 10.2 din Contractul nr. x din 7 iulie 2004, Consorțiul avea obligația, de a constitui în favoarea Beneficiarului, garanția de bună execuție, anual, în cuantum de 5% calculată la valoarea contractului, executabilă în fiecare an calendaristic, conform Anexei 8 - Grafic de plăți.

În această situație, apreciază că ANSVSA nu avea obligația de a-l notifica cu privire la constituirea garanției de bună execuție, acesta cunoscând prevederile din Contractul nr. x din 7 iulie 2004.

Pe de altă parte, ținând cont de complexitatea contractului și de modul de derulare a acestuia, dreptul beneficiarului de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție, în limita prejudiciului produs, potrivit prevederilor art. 5 pct. 10.5 din Actul Adițional nr. 2/2006 la Contractul nr. x din 7 iulie 2004, în condițiile în care Consorțiul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul mai sus menționat, coroborat cu cap. 19 pct. 19.1 subct. 19.1.4 din Contractul nr. x din 7 iulie 2004, trebuie stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Limita acestei răspunderi nu poate excede valoarea scrisorii de garanție de bună execuție aferentă secvenței de contract aliată în derulare.

Mai arată recurenta reclamantă că prejudiciul reținut de Curtea de Conturi, prin decizia contestată, nu era "stabilit" printr-o "hotărâre judecătorească definitivă și executorie", așa cum, greșit, a reținut instanța fondului, întrucât, la punctul II.5. din Decizia 36 din 14 august 2015, auditării publici externi ai Curții de Conturi au dispus calcularea și recuperarea accesoriilor ca urmare a nerecuperării integrale și la termen a prejudiciului stabilit prin decizia civilă nr. 1664/2013 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2011.

Așa cum a precizat mai sus, nu există o culpă a instituției cu privire la această abatere întrucât, potrivit Capitolului 10 art. 10.2 din Contractul nr. x din 7 iulie 2004, Consorțiul avea obligația, de a constitui în favoarea Beneficiarului, garanția de bună execuție, anual, în cuantum de 5% calculată la valoarea contractului, executabilă în fiecare an calendaristic, conform Anexei 8 - Grafic de plăți.

3.2 Recursul pârâtei Curtea de Conturi a României

Recurenta pârâtă Curtea de Conturi a Românei a formulat două recursuri, criticând sentința atacată atât din perspectiva măsurii suspendării executării, cât și a anulării parțiale a actelor administrative emise.

a. Recursul împotriva măsurii suspendării executării:

Apreciază recurenta că în ceea ce privește condiția privind cazul bine justificat, aceasta nu este îndeplinită în cauză.

Susține că cererea de suspendare nu presupune existența unor motive de nelegalitate cu privire la fondul cauzei, ci, doar cele care permiteau o "pipăire" a acestuia.

Referitor la condiția privind paguba iminentă o apreciază, de asemenea, ca nefiind îndeplinită în cauză, având în vedere că măsurile dispuse prin decizia emisă de către Departamentul III nu sunt de natură a crea un prejudiciu entității verificate, care să justifice cererea de suspendare a executării actului, contestat, ci, dimpotrivă, prin aceasta s-a urmărit recuperarea prejudiciului deja cauzat din culpa reclamantei.

Instanța de fond, în mod nelegal, a considerat că "paguba iminentă" rezultă din împrejurarea că reclamanta va fi nevoită să ia măsuri pentru recuperarea sumelor prevăzute în cuprinsul măsurilor, deși Curtea a constatat anterior nelegalitatea acestora".

Arată că reclamanta-intimată nu a făcut dovada eventualelor cheltuieli pe care le-ar suporta pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor, astfel încât afirmația instanței de fond este neîntemeiată.

b. Recursul împotriva măsurilor de anulare parțială a actelor de control:

Motivul de recurs pe care îl susține în cauză este cel potrivit căruia instanța a făcut greșit aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, coroborate cu pct. 210 alin. (2) din RODAS raportat la prevederile pct. 234 - 238 din același act normativ, respectiv cele ale art. 6 alin. (10) și art. 6

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 113/2002.

Astfel, arată că măsurile de la pct. II.3, II.4 și II.6 din Decizia nr. 36/2015, au fost stabilite în sarcina recurentei - reclamante, ANSVSA, în temeiul art. 33 din Legea nr. 94/1992, republicată, dispoziții potrivit cărora activitatea de valorificare a rapoartelor în baza regulamentului aprobat conform prevederilor art. 11 alin. (2), iar potrivit alin. (3) situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, acestea se comunică conducerii entității publice verificate. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligația conducerii entității auditate.

Decizia atacată a fost emisă în conformitate cu prevederile pct. 171 lit. a) - b), pct. 181 pct. 188 paragraful 3 din RODAS, înscriindu-se în concret abaterile de la legalitate și regularitate constatate în urma misiunii de audit efectuată de Curtea de Conturi la ANSVSA, măsurile pe care entitatea verificată trebuie să le ducă la îndeplinire în vederea înlăturării deficiențelor constatate, termenele de ducere la îndeplinire.

De asemenea, Încheierea nr. 99/2015 a fost emisă potrivit dispozițiilor pct. 219 din RODAS "Comisia de soluționare a contestațiilor examinează contestația împreună cu celelalte documente emite încheiere", conținând toate elementele de formă și fond prevăzute în Anexa nr. 15 la Regulament prezentându-se motivele de fapt, respectiv argumentele care au determinat comisia să respingă contestația, redarea măsurii contestate și a probelor/documentelor care au stat la baza acesteia, motivele invocate în contestație de către conducerea ANSVSA și documentele depuse în susținerea acesteia, pentru care au fost apreciate ca nerelevante.

Apreciază recurenta că, în mod eronat, instanța de fond nu a analizat ansamblu de reguli, de fond și formă, în baza cărora au fost emise actele atacate, respectiv cele prevăzute de RODAS, pentru desfășurarea activității Curții de Conturi și valorificarea rezultatelor acțiunilor de control, în baza competenței și atribuțiilor specifice stabilite prin art. 22 - 24 din Legea nr. 94/1992, republicată. Mai mult decât atât, în condițiile în care probele administrate în cauză susțin constatările Curții de Conturi a României, instanța de fond a înțeles să primească ca întemeiate susținerile reclamantei privind nelegalitatea actelor atacate, deși argumentele invocate sunt doar o prezentare subiectivă a situației de fapt.

Cu privire la măsura de la pct. II.1 din Decizia nr. 36/2015, menținută prin Încheierea nr. 99/2015, instanța de fond în mod greșit a reținut ca fiind întemeiate susținerile reclamantei conform cărora actele atacate sunt nelegale întrucât s-a stabilit cu putere de lucru judecat existența obligației recuperării de la ANSVSA a prejudiciului creat fostei salariate.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că ANSVSA nu a luat măsurile legale în vedre recuperării sumei de 7.416 RON, reprezentând despăgubiri acordate în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în favoarea unei fost salariate a instituției.

Aspectele privind existența obligației recuperării de la ANSVSA a prejudiciului creat, stabilită definitiv și irevocabil în litigiile dintre acest angajat și angajator, nu au fost contestate de către Curtea de Conturi a României prin apărările formulate în cauză, dimpotrivă.

Precizează faptul ca instanța de fond nu a ținut cont de temeiul de drept în baza căruia au fost dispuse măsurile în sarcina conducerii ANSVSA, respectiv prevederile art. 33 alin. (3) din Lege nr. 94/1992, republicată. Conform acestor dispoziții, în situația în care se constată abateri de la legalitate și regularitate care au produs prejudicii, acestea se aduc la cunoștința conducerii entității verificate pentru ca aceasta prin acte proprii să determine întinderea exactă a prejudiciilor și și întreprindă demersurile legale în vederea recuperării lor.

Cu privire la măsura de la pct. II.2 din Decizia nr. 36/2015, menținută prin Încheierea nr. 99/2015, instanța de fond în mod greșit a reținut ca fiind întemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora contractele încheiate nu vin în contradicție cu dispozițiile art. 6 alin. (10) și art. 6

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 113/2002, apreciind ca fiind incidente în cauză prevederile art. 15. alin. (1), (2) și (2

1

) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1156/2013 pentru aprobarea acțiunilor sanitar - veterinare cuprinse în Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, caprinelor și ecvideelor, a acțiunilor prevăzute în Programul de supraveghere și control în domeniul siguranței alimentelor, precum și a tarifelor aferente acestora.

În baza art. 22 din Legea nr. 94/1992, republicată, a fost efectuată misiunea de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2014, la ANSVSA, în urma verificărilor efectuate, fiind identificate cheltuieli nejustificate în valoare estimată de 395.666,12 RON, generate de angajarea instituției în raporturi contractuale netemeinice și nelegale, pentru serviciile de identificare și înregistrare a animalelor din speciile bovine și bubaline efectuate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciți și alți utilizatori SNIIA.

Serviciile contractate de ANSVSA cu SC C. SRL în anul 2014, prin Actul adițional nr. x/2013 la Contractul nr. x/2013 și Contractul nr. x/2014, pentru identificarea și înregistrarea animalelor din speciile bovine și bubaline nu au susținere legală, iar decontarea acestora a generat o cheltuială nejustificată în patrimoniul ANSVSA prin practicarea prețurilor unitare diferențiate pe categorii de utilizatori ai sistemului informatic și prin raportare la numărul de animale identificate și înregistrate în SNIIA (Baza Națională de Date).

Diferențierea prețului serviciilor achiziționate, a fost justificată de către reclamantă pe considerentul că identificarea și înregistrarea animalelor realizată de medicii veterinari de liberă practică împuterniciți s-a realizat pe infrastructura (echipamente și tehnică de calcul) asigurată de prestatorul SC E. SRL în cadrul unui alt contract încheiat cu ANSVSA pentru identificarea și înregistrarea animalelor din speciile suine, ovine și caprine, respectiv Contractul nr. x/2004.

Se susține că interpretarea instanței de fond este neconformă cu prevederile actului normativ indicat, prin care se precizează în mod indubitabil faptul că "identificarea și înregistrarea bovinelor se realizează de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciți în baza contractelor de servicii" sau de către "proprietarii exploatațiilor non-profesionale", în baza solicitării scrise adresate Direcțiilor Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, respectiv de către "proprietarii exploatațiilor comerciale".

De asemenea, susținerile reclamantei referitoare la evitarea apariției "unor sincope în furnizarea serviciilor de identificare și înregistrare a animalelor din speciile bovine și bubaline, activitatea de identificare și urmărire a animalelor evoluând, de-a lungul timpului, de la stadiul de inventar al proprietarilor și animalelor, la un sistem informatic extrem de complex, care furnizează astăzi informații nu numai compartimentelor ANSV S.A., ci și pentru alte instituții ale statului", respectiv "începând cu data 01 mai 2014, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ar fi fost pusă în imposibilitatea de a-și exercita rolul de autoritate centrală sanitară-veterinară, pentru coordonarea tehnică și administrativă a activității de identificare și înregistrare a animalelor, impunându-se asigurarea cadrului contractual referitor la animalele din speciile bovine și bubaline identificate și înregistrate în Baza Națională de Date după data încetării efectelor Contractului nr. x/2013 confirmă constatările din actul de control.

Se pecizează, de asemenea, că plățile efectuate de ANSVSA în baza Actului adițional nr. x/2013 la Contractul nr. x/2013 și a contractului nr. x/2014 reprezintă, în fapt, costul serviciilor de utilizare a sistemului informatic, neprevăzute de contractele analizate și nicidecum servicii de identificare și înregistrare a animalelor din speciile bovine și bubaline.

În ceea ce privește argumentele invocate de reclamantă cu privire la determinarea prețului contractului, precizează că în timpul misiunii de audit și ulterior în procedura de contestare, ANSVSA nu a prezentat date, documente și informații concludente, suplimentare celor transmise în cadrul verificărilor efectuate, care să justifice valorile contractate, precum și modul de stabilire a acestuia, prin raportare la numărul de animale introduse în sistem (identificate și înregistrate de către medicii veterinari concesionari sau de ceilalți utilizatori SNIIA).

Stabilirea netemeinică și nelegală a unui preț unitar majorat pentru serviciile de identificare înregistrare a animalelor din speciile bovine și bubaline identificate și înregistrate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciți, prin luarea în considerare, în mod nejustificat, a unor echipament hardware (stații de lucru) furnizate de prestatorul SC E. SRL în cadrul unui alt contract de serviciu încheiat cu ANSVSA, respectiv Contractul nr. x/2004, a generat înregistrarea de cheltuieli nejustificate. Practicarea nejustificată a prețurilor unitare diferențiate, pe categorii de utilizatori ai sistemului informatic de identificare și înregistrare a bovinelor și bubalinelor, a generat un prejudiciu în patrimoniul ANSVSA de cel puțin 395,7 mii RON, cauzat de faptul că echipamentele și tehnica de calcul utilizate de medicii veterinari concesionari erau decontate de ANSVSA în cadrul Contractului nr. x/2004, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal de constatare (la pag. 17), astfel că luarea în considerare în structura costurilor privind elementele menționate (echipamentele și tehnica de calcul) și pentru animalele din categoria bovine și bubaline, reprezintă în fapt, o dublare nejustificată a cheltuielilor înregistrate de instituția auditată.

Cu privire la măsura de la pct. II.3 din Decizia nr. 36/2015, menținută prin Încheierea nr. 99/2015, instanța de fond în mod greșit a dispus anularea acesteia ca fiind nelegală, în raport de susținerile reclamantei potrivit cărora numărul de 2800 de stații de lucru customizate la nivelul concesionarilor veterinari și a împuterniciților aflați în raporturi contractuale cu structurile teritoriale ANSVSA (...) a fost stabilit printr-un contract în anul 2004, pe structura existentă la aceea dată, structură care a suferit o serie de modificări până la data când trebuia îndeplinită obligația.

Acest demers trebuia întreprins având în vedere că instanțele de judecată s-au pronunțat anterior definitiv și irevocabil cu privire la obligația SC C. SRL de a plăti ANSVSA penalități contractuale (calculate până Ia data înaintării acțiunii în instanță, respectiv până la data de 23 ianuarie 2013), urmând ca acestea să fie solicitate și pentru perioada ulterioară până la data la care echipamentele erau înlocuite în totalitate, așa cum se stabilea în clauzele contractuale.

Au fost încălcate prevederile 19.2.1.(1), 22.1 și 22.2. din Actul adițional nr. x la Contractul nr. x din 7 iulie 2004 și punctul A2.1. Echipamente de tehnica de calcul din Contractul nr. x din 7 iulie 2004 pentru Servicii Integrate privind identificarea, înregistrarea și crotalierea ovinelor, caprinelor și suinelor.

Cu adresa nr. x din 10 iunie 2015 echipa de audit a solicitat ANSVSA să-i pună la dispoziție "documente din care să rezulte că firma C. și-a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate la punctul A 2.1 -"Echipamente de tehnică de calcul" din Contractul nr. x din 7 iulie 2004, respectiv a actualizat tehnologic echipamentele, în anii 5 și 6, prin înlocuire și ori de câte ori a fost necesar pentru buna funcționare a Sistemului I&R, prin up-grade-uri."

La adresa sus menționată, ANSVSA a răspuns cu adresa DGCO nr. x din 10 iunie 2015 prin care comunică faptul că la nivelul respectivei direcții care se ocupă de identificarea și înregistrarea animalelor și care trebuie să dețină informațiile solicitate există informații referitoare doar la stațiile de lucru înlocuite la nivelul medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți.

Având în vedere acest fapt, precum și că entitatea auditată nu a depus alte înscrisuri, documente la contestația formulată împotriva deciziei, care să infirme constatările din actul de control, apreciază că în mod corect prin încheierea nr. 99/2015 a fost respinsă contestația.

În opinia recurentei instanța de fond nu a analizat legalitatea actelor atacate în raport de prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, în baza cărora măsura a fost dispusă, primind în mod eronat apărările formulate de reclamantă, în condițiile în care documentele verificate, puse la dispoziție de ANSVSA, susțineau constatările din actul de control.

Cu privire la măsura de la pct. II.4 din Decizia nr. 36/2015, menținută prin încheierea nr. 99/2015, instanța de fond în mod greșit a reținut ca fiind întemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora "prevederea contractuală, în sensul că ANSVSA trebuia să acorde sprijin SC C. SRL în vederea repartizării echipamentelor, este lipsită de relevanță juridică, în condițiile în care solicitarea în acest sens a debitoarei obligației a fost formulată după data la care, conform contractului, obligația trebuia să fi fost îndeplinită.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că, ANSVSA, nu a putut recupera de la SC C. SRL, din vina exclusivă a instituției, suma de 752.461,6 RON reprezentând penalități contractuale pentru neîndeplinirea obligației asumate prin Contractul nr. x din 7 iulie 2004, de a actualiza echipamentele tehnologice în anii 5 și 6 ai contractului de către SC C. SRL.

Cu toate că SC C. SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în perioada 29 noiembrie 2011 - 1 iunie 2012, instanța de judecată în litigiul dintre cele două părți contractante a hotărât că ANSVSA nu este îndreptățită să primească penalități deoarece în această perioada, nu i-a răspuns firmei prestatoare la solicitarea înaintată prin adresa nr. x din 28 noiembrie 2011.

Astfel, au fost diminuate veniturile instituției și inclusiv ale bugetului de stat cu suma de 752.461,6 RON (neacordată de instanță cu titlu de penalități contractuale) sumă care reprezintă cuantumul penalităților pentru neactualizarea echipamentelor tehnologice în anii 5 și 6 ai contract de către SC C. SRL (așa cum a stabilit tot instanța de judecată).

În opinia recurentei, cu privire la măsura de la pct. II.6 din Decizia nr. 36/2015, menținută prin Încheierea nr. 99/2015, instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea în cauză a dispozițiile pct. 210 alin. (2) din RODAS.

ANSVSA nu a întreprins toate măsurile legale care se impuneau în vederea recuperării/încasării contravalorii prejudiciilor constatate în anii anteriori de Curtea de Conturi a României, respectiv dispuse prin Decizia nr. 7/2009.

Valoarea abaterii de la legalitate și regularitate a fost estimată la suma totală de 27.584 RON (4.08 RON - parțial măsura 3, în totalitate măsura 4 - 22.380 RON și măsura 5 - 1.116 RON).

Totodată, cu toate că ANSVSA a obținut o sentință favorabilă ca urmare a acțiunii inițiate în instanță pentru recuperarea prejudiciilor de la salariați, aceasta nu a executat hotărârea instanței de judecată în sensul actualizării cu indicele ratei de inflație a debitului stabilit la măsura 3 din Decizii nr. 7/2009.

Nu au fost respectate prevederile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Precizează faptul că măsurile dispuse prin Decizia nr. 19/2014 emisă de Curtea de Conturi a României, decizie a cărei executare a fost suspendată de instanța de judecată, stabileau în sarcina conducerii ANSVSA obligația de a iniția procedurile legale și să implementeze în totalitate măsurile dispuse prin Decizia nr. 14 din 5 august 2011; Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 2012, prin care s-a verificat modul de implementare a Deciziei nr. 2/2011, Decizia nr. 11/2012 și Decizia nr. 15/2013, nu și măsurile analizate în cadrul prezentei acțiuni.

Astfel, echipa de audit în urma verificărilor efectuate a constatat că încasarea contravalorii prejudiciilor pentru abaterile reținute în anii anteriori de Curtea de Conturi a României, în valoarea estimată de 27.584 RON, ceea ce reprezintă: 4.088 RON - parțial măsura 3, în totalitate măsura 22.380 RON și măsura 5 - 1.116 RON din Decizia nr. 7/2009. De altfel, persoanele care au răspuns notele de relații au făcut trimitere eronat la măsura de la pct. II.3 din Decizia nr. 15 din 30 august 201 acestea referindu-se la sumele nerecuperate aferente măsurilor 2 și 6 din Decizia nr. 7/2009.

Precizează faptul că în suma totală de 25.035 RON, sunt cuprinse numai sumele nerecuperate pentru care s-a dispus recuperarea în cadrul măsuri 2 (12.776 RON) și măsuri 6 (6.678 RON) din Decizia nr. 7/2009 și în cadrul Deciziei nr. 2/2011 (5.581 RON).

Ambii recurenți au formulat întâmpinare la recursurile declarate, solicitând respingerea acestora ca nefondate.

II. Soluția instanței de recurs

1.1 Recursul reclamantei ANSVSA

O primă critică de nelegalitate invocată de recurenta reclamantă vizează soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la măsura de la pct. II.1 din Decizia nr. 36 din 14 august 2015.

Prin această măsură s-a dispus analizarea cauzelor și împrejurările care au generat înregistrarea unor cheltuieli nejustificate în valoare de 7.416 RON reprezentând despăgubiri acordate în baza sentinței pronunțate de instanța de judecată unei foste angajate și recuperarea acestora, inclusiv de la persoanele care nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit defectuos atribuțiile și competențele stabilite prin fișa postului. Totodată s-a dispus calcularea, recuperarea și virarea la bugetul de stat a accesoriilor aferente cheltuielilor suplimentare nejustificate.

Înalta Curte observă că prin Decizia civilă nr. 2429 din 23 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, filele x și urm., a fost admis recursul formulat de A., modificată în tot sentința, obligată ANSVSA la plata de despăgubiri egale cu suma pensiei necuvenite pe perioada august 2011 - ianuarie 2012. În considerentele deciziei, s-a stabilit că:

"Prin atitudinea autorității pârâte de a refuza nejustificat eliberarea carnetului de muncă până în luna ianuarie 2012, recurenta nu a putut să depună cererea de pensionare și, astfel, i s-a creat un prejudiciu ce urmează să fie recuperat de la autoritatea pârâtă."

Recurenta reclamantă critică soluția în privința măsurii de la punctul II.1, din perspectiva faptului că se afla în imposibilitatea eliberării carnetului de muncă întrucât, din data de 15 septembrie 2010, acesta se afla la Casa teritorială de pensii în vederea scanării, conform Procesului-verbal de predare-primire nr. x din 15 septembrie 2010 în temeiul H.G. nr. 1768/2005 privind preluarea din carnetele de muncă a datelor referitoare la perioadele de stagiu de cotizare realizat în sistemul public de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001.

Mai mult, s-a invocat faptul că nu a fost condiționată eliberarea carnetului de muncă de depunerea de către angajat a Notei de lichidare, astfel că este neîntemeiată reținerea auditorilor publici externi ai Curții de Conturi a României, întrucât nu a existat un refuz al ANSVSA de eliberare a carnetului de muncă al doamnei A.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, toate aceste apărări puteau fi eventual formulate, în cadrul Dosarului nr. x/2011, în care s-a pronunțat soluția definitivă, anterior citată.

Așadar, auditorii Curții de Conturi, au constatat că prin decizia de mai sus, s-a stabilit, în mod definitiv, că există o culpă a angajatorului în eliberarea la termen a cărții de muncă, ce a generat un prejudiciu în patrimoniul fostului angajat, care a fost pus în sarcina autorității.

Or, aspectele de fond ale unui litigiu definitiv soluționat nu mai pot fi repuse în discuție, în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât se opune principiul puterii lucrului judecat anterior.

Pe cale de consecință, legal s-a dispus că suma de 7.416 RON plătită de ANSVSA în baza hotărârilor judecătorești anterior specificate, reprezintă daune datorate culpei entității și, implicit, un prejudiciu adus bugetului său, care trebuie recuperat inclusiv de la persoanele care nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit defectuos atribuțiile și competențele stabilite prin fișa postului.

Un alt motiv de nelegalitate al sentinței se referă la soluția pronunțată în privința măsurii I.3 din Decizia 36/14 august 2015.

Prin această măsură s-au dispus următoarele:

"Se vor întreprinde toate măsurile legale care se impun pentru finalizarea demersurilor de clarificare și reglementare a neregulilor sesizate de conducerea ANSVSA cu privire la suma de 41.667,26 RON exclusiv TVA reprezentând cheltuieli suplimentare efectuate de personalul din cadrul ANSVSA, ca urmare a depășirii valorii nominale a contravalorii abonamentelor de telefonie încheiate cu operatorul SC B. nereguli stabilite pe larg în raportul întocmit de comisia desemnată prin ordine ale președintele ANSVSA. Totodată, se vor întocmi și aproba proceduri scrise, cu aplicabilitate permanentă, care să conțină prevederi clare cu privire la limitele valorice pentru serviciile de telefonie mobilă și fixă (naționale și internaționale), decontate de entitate personalului angajat, inclusiv funcțiilor de demnitate publică, cu asumarea de către utilizatori, a cheltuielilor suplimentare efectuate peste valoarea abonamentelor atribuite și a limitelor valorice stabilite de unitate".

Susține recurenta că a luat măsurile legale în vederea recuperării acestui prejudiciu, măsuri despre care auditorii publici externi ai Curții de Conturi a României au fost informați în cursul misiunii de audit.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește recomandarea de întocmire și aprobare a unei proceduri scrise, susține că a procedat la ducerea la îndeplinire a acesteia și a întocmit notificări (nr. 2139 din 3 aprilie 2015) către fiecare utilizator din flota ANSVSA, prin care aceștia au fost informați cu privire la faptul că vor suporta costurile suplimentare peste valoarea abonamentelor atribuite, aceste notificări fiind comunicate către fiecare utilizator prin adrese individuale (nr. 2193 din 7 mai 2015), cu semnătură de primire.

Se observă că toate aceste critici se referă la modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurii dispuse, iar nu la nelegalitatea acesteia, recurenta neaducând niciun argument în sprijinul teoriei că această măsură a fost, în mod greșit dispusă.

De altfel, așa cum a reținut și instanța de fond, ANSVSA nu a prezentat documente din care să rezulte că a finalizat demersurile pentru clarificarea legalității și regularității plății cheltuielilor suplimentare efectuate de personalul său, așa încât, chiar dacă a întreprins unele măsuri pentru aducerea la îndeplinire a recomandărilor, acestea nu au fost suficiente pentru înlăturarea acestora din actul de control.

O altă critică este raportată la măsura cu nr. II.5 din Decizia 36 din 14 august 2015, prin care s-au dispus următoarele:

"Se vor calcula și se vor recupera, conform prevederilor legale, accesoriile calculate ca urmare a nerecuperării integrale și la termen, a prejudiciului stabilit prin Decizia civilă nr. 1664/2013 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2011 (hotărâre irevocabilă a instanței de judecată), justificat de nerespectarea prevederilor contractului încheiat cu C. SRL, prin care acesta trebuia să constituie garanția de bună execuție în cuantum de 5% din valoarea contractului și nu a constituit-o. Totodată, se vor identifica persoanele responsabile de neconstituirea garanției de bună execuție care a generat nerecuperarea integral a prejudiciului adus ANSVSA, așa cum a fost stabilit de instanța de judecată și se va stabili răspunderea patrimonială a acestora, dacă va fi cazul."

În apărarea sa, recurenta reclamantă invocă prevederile Capitolului 10 art. 10.2 din Contractul nr. x din 7 iulie 2004, potrivit căruia Consorțiul avea obligația, de a constitui în favoarea Beneficiarului, garanția de bună execuție, anual, în cuantum de 5% calculată la valoarea contractului, executabilă în fiecare an calendaristic, conform Anexei 8 - Grafic de plăți. În această situație, apreciază că ANSVSA nu avea obligația de a-l notifica cu privire la constituirea garanției de bună execuție, acesta cunoscând prevederile din Contractul nr. x din 7 iulie 2004.

În privința obligației citate mai sus, prima instanță, în mod legal a ținut cont de considerentele și dispozitivul Sentinței nr. 1512 din 25 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2011, de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, cât și ale Deciziei nr. 1664/2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în recurs, în același dosar, prin care a fost obligată SC C. SRL la plata penalităților de întârziere către ANSVSA.

Așadar, apărările recurentei reclamante nu pot fi repuse în discuție în cadrul prezentului litigiu, având în vedere că prin măsura contestată s-a luat act doar că nu a fost recuperat integral un prejudiciu deja stabilit cu putere de lucru judecat printr-o hotărâre definitivă a instanțelor de judecată.

Ca atare, nici aceste argumente nu pot fi primite în sensul aprecierii nelegalității hotărârii instanței de fond.

Raportat la toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că recursul recurentei reclamante este nefondat și va dispune respingerea acestuia.

2.1. Recursurile recurentei pârâte Curtea de Conturi a României

Sub un prim aspect, recurenta pârâtă a criticat hotărârea instanței de fond, în privința soluției pronunțate cu privire la măsura II.1 din Decizia nr. 36/2015, susținând că în mod greșit a fost apreciată ca nelegală această măsură.

Înalta Curte observă, însă, că prima instanță a respins ca neîntemeiate criticile cu privire la măsura II.1 din Decizia nr. 36/2015 și nu a dispus anularea acesteia, iar argumentele pentru care apreciază ca legală soluția cu privire la acest aspect au fost analizate de instanța de recurs în cadrul recursului reclamantei.

Recurenta pârâtă a mai criticat nelegalitatea soluției cu privire la măsura de la pct. II.2. din Decizia nr. 36/14 august 2015, prin care s-a dispus:

"Se vor întreprinde toate măsurile legale care se impun pentru analiza și recuperarea cheltuielilor nejustificate în valoare estimată de 395.666,12 RON, inclusiv de la persoanele care nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile și competențele stabilite prin fișa postului, dacă va fi cazul, generate de angajarea instituției în raporturi contractuale netemeinice și nelegale, pentru serviciile de înregistrare și identificare a animalelor din speciile bovine și bubaline efectuate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciți și alți utilizatori SNIIA. Totodată, pentru cheltuielile nejustificate în valoare estimată de 395.666,12 RON se vor calcula accesoriile aferente, se vor recupera și vira la bugetul de stat."

În fapt, s-a reținut că organele de conducere ale ANSVSA au angajat instituția în raporturi contractuale cu SC C. SRL, pentru efectuarea serviciilor de identificare și înregistrare a animalelor din speciile bovine și bubaline, identificate și înregistrate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciți și alți utilizatori SNIIA, fapt care a condus la înregistrarea unor cheltuieli nejustificate, în valoare de cel puțin 395,7 mii RON. Astfel, echipa de audit a constatat că serviciile contractate de ANSVSA cu SC C. SRL, în anul 2014, în baza Actului adițional nr. x la Contractul nr. x/2013 și Contractul nr. x/2014, pentru identificarea și înregistrarea animalelor din speciale bovine și bubaline, nu au susținere legală și că decontarea acestor servicii a generat o cheltuială nejustificată în patrimoniul ANSVSA, prin practicarea prețurilor unitare diferențiate pe categorii de utilizatori ai sistemului informatic și prin raportare la numărul de animale identificate și înregistrate în SNIIA (Baza Națională de Date). În plus, echipa de audit a reținut că diferențierea prețului serviciilor achiziționate pe categorii de utilizatori ai sistemului informatic de identificare și înregistrare a animalelor, pe considerentul utilizării de către medicii de liberă practică împuterniciți pentru introducerea informațiilor în Baza Națională de Date, a echipamentelor puse la dispoziție de SC E. SRL, este nefundamentată și nu corespunde realității.

Se constată că diferențierea prețului serviciilor achiziționate, a fost justificată de către recurenta reclamantă pe considerentul că identificarea și înregistrarea animalelor realizată de medicii veterinari de liberă practică împuterniciți s-a realizat pe infrastructura (echipamente și tehnică de calcul) asigurată de prestatorul SC E. SRL în cadrul unui alt contract încheiat cu ANSVSA pentru identificarea și înregistrarea animalelor din speciile suine, ovine și caprine, respectiv Contractul nr. x/2004.

Prima instanță a apreciat că încheierea contractelor de mai sus, nu încălcă prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 113/2002 privind identificarea și înregistrarea bovinelor în România, cu modificările și completările ulterioare, reținând separarea serviciilor achiziționate în "servicii de identificare și înregistrare a animalelor din speciile bovine și bubaline identificate și înregistrate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciți" și în "servicii de identificare și înregistrare a animalelor din speciile bovine și bubaline identificate și înregistrate de utilizatorii SNIIA, conform legislației în vigoare" cu respectarea prevederilor art. 6 alin. (10) și art. 6

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 113/2002, aspect reflectat și în prețul estimat diferit pentru fiecare categorie de servicii.

Înalta Curte constată că potrivit art. 6

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 113/2002:

"Identificarea și înregistrarea bovinelor se realizează de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciți în baza contractelor de servicii de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor și caprinelor, atribuite de către direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, potrivit prevederilor legale în vigoare privind achizițiile publice."

Mai mult, potrivit art. 15 alin. (1), (2) și (2

1

) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, cu modificările și completările ulterioare, dispune:

"(1) Medicii veterinari de liberă practică împuterniciți au obligațiile prevăzute la art. 13, precum și cele ce rezultă din contractele pentru efectuarea unor activități sanitar-veterinare publice, încheiate cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București.

(2) Pentru efectuarea în exploatațiile nonprofesionale a unor activități sanitar-veterinare cuprinse în programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, precum și a altor acțiuni prevăzute în alte programe naționale, pe care Autoritatea trebuie să le pună în aplicare, direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București pot încheia contracte cu medicii veterinari, organizați în condițiile legii, pot angaja personal sanitar-veterinar propriu, în condițiile legii, în situațiile în care nu se pot încheia contracte cu medicii veterinari, organizați în condițiile legii.

(2

1

) Pentru efectuarea în exploatațiile comerciale a unor acțiuni de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, proprietarii acestor exploatații încheie contracte cu medicii veterinari, organizați în condițiile legii, în baza cărora sunt împuterniciți de către direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București".

Din dispozițiile legale citate mai sus, se reține că nu se justifică separarea serviciilor achiziționate de identificare și înregistrare a animalelor efectuate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciți și cele efectuate de utilizatorii SNIIA, întrucât legiuitorul nu face o atare distincție, astfel că nici interpretul nu este în măsură să o facă.

Prin urmare, justificarea cheltuielilor angajate pe motivul separării serviciilor de identificare și înregistrare efectuate de medicii veterinari, de cele efectuate de utilizatorii SNIIA, nu are o reflecție în actele normative citate, astfel că nu poate fi reținută ca un motiv de anulare a măsurii dispuse în actul de control.

Pe de altă parte, instanța de fond a mai statuat că în condițiile încetării efectelor Contractului nr. x/2013, începând cu data 1 mai 2014, reclamanta ar fi fost pusă în imposibilitatea de a-și exercita rolul de autoritate centrală sanitară-veterinară, pentru coordonarea tehnică și administrativă a activității de identificare și înregistrare a animalelor, iar prin încheierea Contractului nr. x/2014, a fost evitată apariția unor sincope în furnizarea acestor servicii.

Nici această argumentare nu poate fi însușită de instanța de control judiciar, întrucât, în situația încetării Contractului nr. x/2013, începând cu data 1 mai 2014, nimic nu o împiedica pe recurenta reclamantă să procedeze la demararea achiziționării unor servicii de aceeași natură, însă cu respectarea prevederilor legislației achizițiilor publice.

Așadar, prin întocmirea Referatului de necesitate nr. 118 din 23 ianuarie 2014 al Direcției Generale Control Oficial din cadrul ANSVSA, prin care s-a precizat că, întrucât nu se dețineau informațiile necesare stabilirii prețului exact al serviciilor solicitate și s-a luat ca referință prețul Contractului nr. x/2013 (însemnând prețul per cap de animal identificat și înregistrat în B.N.D. la care s-a adăugat indicele de inflație), recurenta reclamantă a nesocotit regulile unei judicioase angajări a fondurilor publice, iar documentele întocmite în această manieră, nu pot constitui o fundamentare legală a prețului achitat.

Nu în ultimul rând, prima instanță a apreciat că serviciile angajate în cadrul Contractului nr. x/2014 se înscriu în cazurile de excepție prevăzute de art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006.

Nici cu privire la acest aspect, Înalta Curte nu împărtășește opinia judecătorului fondului, având în vedere că potrivit text