ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1401/2021

Ședința publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.10.2014 sub nr. x/2014, reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat instanței de contencios administrativ anularea parțială a încheierii nr. 121 din 06.10.2014 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României și, în consecință, anularea în tot a Deciziei nr. 19/12.08.2014, emisă de Departamentul III al Curții de Conturi a României.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 19/12.08.2014 emisă de Departamentul III al Curții de Conturi a României până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 567/3.03.2015 a fost admisă cererea reclamantei, hotărâre care a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia civilă nr. 1921/24.05.2017 pronunțată de ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 3342 din 13 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, cu sediul în municipiul București, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 19/12.08.2014, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- cu privire la soluția primei instanțe pronunțată asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative, a susținut recurenta că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., fiind dată și cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) din C. proc. civ.

- în condițiile în care, instanța de fond nu a făcut o analiză distinctă a condițiilor de admisibilitate impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar, în ceea ce privește paguba iminentă, a apreciat că este inutilă analiza acesteia raportat la faptul că cele trei condiții trebuie îndeplinite cumulativ, rezultă, că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, prin raportare, inclusiv, la reținerile instanței supreme din decizia civilă nr. 1921 din 24.05.2017;

- prima instanță nu a făcut nicio analiză a aparenței dreptului, asa cum a dispus înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare;

- punerea în executare a actului administrativ contestat ar produce o perturbare a bunei desfășurări a activității autorității publice, raportat la oportunitatea executării acestuia înainte de soluționarea acțiunii în anulare, având în vedere că sumele de bani reținute ca prejudiciu în actul contestat sunt foarte mari și că acestea trebuie recuperate "inclusiv de la persoanele cu atribuții în domeniul în care s-a constatat paguba", astfel că măsurile care ar trebuie dispuse de către entitatea verificată ar avea repercusiuni asupra situației acestor angajați și, implicit, asupra modului de desfășurare a activității reclamantei;

- potrivit dispozițiilor art. 210 din Hotărârea nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, în condițiile în care instanța de fond admite în totalitate sau în parte acțiunea entității împotriva măsurilor dispuse prin decizie, verificarea modului de ducere la îndeplinire a acestora se suspendă până la soluționarea irevocabilă a cauzei, astfel că în perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței civile nr. 567 din 3 martie 2015 și data de 24.05.2017, când Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia civilă nr. 1921, prin care a casat sentința civilă mai sus citată, executarea Deciziei nr. 19/12.08.2014 a fost suspendată;

- greșit a reținut prima instanță nu se mai justifică iminența pagubei la 4 ani de la emiterea deciziei, raportat la dispozițiile art. 210 din Hotărârea nr. 155/2014;

- cererea de suspendare a executării actului contestat până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea aceluiași act este pe deplin justificată, inclusiv pentru a se evita punerea în executare a unor măsuri care, ulterior, sunt anulate de instanțele de judecată, invocându-se în acest sens decizia civilă nr. 1558/19.05.2016 a Inaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. x/2013;

În ceea ce privește motivele ce cizează acțiunea în anulare a încheierii nr. 121 din 06.10.2014 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României și a Deciziei nr. 19/12.08.2014, emisă de Departamentul III al Curții de Conturi a României a susținut admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.:

- a reținut instanța de fond că sistemul informativ pentru identificarea și înregistrarea bovinelor a fost abandonat prin neutilizare, concluzie contrazisă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție/Direcția Națională Anticorupție/Serviciul Teritorial București, care, prin Rezoluția din 01.10.2007, emisă în Dosarul nr. x/2005, a reținut că unificarea softurilor a fost realizată, fapt care a condus la crearea unui program informatic mult mai performant, dar și faptul că acest proces a fost în concordanță cu prevederile O.U.G. nr. 127/2003 si ale legislației europene;

- în ciuda acestui înscris, pe care A.N.S.V.S.A. l-a depus la dosarul cauzei, din care rezultă, fără dubiu, că cele două sisteme au fost unificate, creându-se un "program informatic mult mai performant", cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 127/2003 si ale legislației europene, instanța de fond a concluzionat, cu totul eronat, că sistemul de identificare a bovinelor a fost abandonat;

- motivarea instanței de fond este contradictorie întrucât s-a constatat, pe de o parte, că "aplicația pentru identificarea și înregistrarea bovinelor, finanțată prin programul PHARE, a fost integrată în sistemul unitar de identijîcare și înregistrare a animalelor" iar, iar pe de altă parte că reclamanta l-a abandonat, în mod nejustificat, prin neutilizare;

- legalitatea acestei măsuri a fost constatată chiar de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2023/02.07.2008 (irevocabilă), pronunțată în dosarul nr. x/2005, având ca obiect acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu A.N.S.V.S.A. și cu persoanele nominalizate în dispozitivul acesteia;

- cu privire la dreptul de proprietate asupra sistemului informativ pentru identificarea și înregistrarea animalelor, instanța de fond face o confuzie între baza de date și sistemul informatic pentru identificarea și înregistrarea animalelor;

- potrivit deciziei civile nr. 381/13.03.2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2005, investită fiind cu verificarea legalității fișei de date a achiziției și a art. 9.1. din Contractul nr. x/2004, s-a statuat că dreptul de proprietate intelectuală asupra sistemului aparține intervenienților (A. și S.C. B. SRL), în timp ce, reclamanta are un drept de proprietate exclusivă asupra bazei de date, conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 127/2003;

- instanța de fond a înlăturat greșit aceste apărări, reținând că împrejurarea privea exclusiv obiectul contractului inițial încheiat de părți și care se referă la speciile ovinelor, caprinelor și suinelor, întrucât, fiind integrată aplicația pentru identificarea și înregistrarea bovinelor, această hotărâre are relevanță în această cauză;

- contrar concluziei instanței că prin Contractul nr. x/2013 s-au produs prejudicii bugetului de stat prin plata de către reclamantă a serviciilor nedatorate în valoare de 6.793.626 RON, s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006;

- la data încheierii contractului nr. x/12.11.2013 Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu avea reglementat pe baze contractuale sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor și bubalinelor și gestiunea bazei de date a acestora, serviciile de procesare a informațiilor, întreținere și dezvoltare a aplicațiilor, precum și orice alte servicii legate de animalele din speciile bovine și bubaline fiind asigurate, în continuare, fără a avea la bază un contract sau un act adițional încheiat în acest sens;

- era necesară evitarea unor probleme generate de sistarea furnizării acestor servicii, din cauza lipsei temeiului contractual, ce ar fi blocat acțiunea de acordare a subvențiilor de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură;

- S.C. B. S.R.L. a atenționat în numeroase rânduri A.N.S.V.S.A. că va proceda la sistarea furnizării acestor servicii, în lipsa unei reglementări contractuale a acestora;

- prin sentința civilă nr. 2023/02.07.2008 (irevocabilă) pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2005 s-a reținut că este legală încheierea unor acte adiționale la Contractul de achiziție publică nr. x prin aplicarea procedurii de negociere cu o singură sursă, fiind exclusă posibilitatea organizării de licitație publică pentru achiziționarea de produse și/sau servicii suplimentare;

- contrar celor reținute de către instanța de fond, faptul că toată infrastructura hardware prevăzută, atât la nivel local, cât și central pentru sistemul de identificare a animalelor era deja constituită și implementată de această persoană juridică, dovedește faptul că cerința prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv cea referitoare la motivele tehnice este îndeplinită numai de S.C. B. S.R.L.;

- totodată aceea societate deține drepturi de exclusivitate raportat la faptul că, potrivit clauzelor 9.1. din Contractul nr. x/07.07.2004, deține dreptul de proprietate intelectuală în legătură cu Sistemul de Identificare și înregistrare a Animalelor, declarând (adresa nr. x/18.09.2013) că dreptul de comercializare aferent aplicațiilor pentru Sistemul Național de Identificare și înregistrare a animatelor - nivel local și nivel central nu a fost acordat vreunui operator economic, că deține Certificatul de înregistrare în Registrul National al Programelor pentru calculator seria x nr. x din 1.10.2013 pentru programul "aplicații pentru sistemul Național de Identificare si înregistrare a animalelor - nivel local" și respectiv programul "aplicații pentru sistemul Național de Identificare și înregistrare a animalelor - nivel central", emis de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor;

- de asemenea, prin sentința civilă nr. 1041 din 28.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a reținut că toată infrastructura hardware prevăzută, atât la nivel local, cât și la nivel central pentru sistemul de identificare a animalelor era deja constituită și implementată, în mod corect este îndeplinită cerința prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv cea referitoare la motivele tehnice, doar de către S.C. B. S.R.L., cu atât mai mult, cu cât aceasta deține dreptul de autor pentru aplicațiile necesare identificării și înregistrării animalelor din speciile ovine, caprine, suine și bovine, potrivit Certificatului de înregistrare în Registrul Național al Programelor pentru Calculator seria x nr. x din 1.10.2013, eliberat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor;

- instanța de fond nu a precizat în vreun fel care ar fi fost modalitatea legală de ieșire din "pasivitate" a A.N.S.V.S.A., în condițiile în care, încheierea, în anul 2013, a Contractului nr. x/2013 a fost apreciată atât de către pârâtă, cât și de instanța de fond, ca fiind nelegală;

- a criticat recurenta aprecierile instanței de fond privind neîndeplinirea măsurii de la pct. II.4, în situația în care, această măsură era parțial executată la data emiterii Deciziei nr. 19/12.08.2014;

- cu privire la măsurile dispuse prin decizii anterioare, s-a arătat că instanțele de judecată au pronunțat hotărâri irevocabile prin care au fost respins acțiunile în pretenții formulate de către instituția reclamantă, astfel că recuperarea, pe această cale, a prejudiciilor constatate de Curtea de Conturi, nu mai este posibilă.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat să admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea contestației formulate împotriva încheierii nr. 121 din 06.10.2014, pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, anularea parțială a acestei încheieri și, în consecință, admiterea în totalitate a contestației formulată de A.N.S.V.S.A. împotriva Deciziei nr. 19/12.08.2014, emisă de Departamentul III al Curții de Conturi a României, precum și suspendarea executării Deciziei nr. 19/12.08.2014, emisă de Departamentul 111 al Curții de Conturi a României până la soluționarea definitivă a cauzei

Prin întâmpinare pârâta Curtea de Conturi a solicitat respingerea recursului ca nefodat.

A arătat că hotărârea îndeplinește cerințele art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la motivarea acesteia.

In ceea ce privește cererea de suspendare, s-a arătat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă.

Totodată, pe fondul acțiunii, s-a susținut că în mod corect prima instanță a constatat că pentru anul 2013 conducerea ANSVSA a angajat, în afara cadrului normativ, raporturi contractuale cu terțul executant B. S.R.L., prin încheierea contractului nr. x eludând regulile concurenței loiale între operatorii economici.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin procesul-verbal de constatare nr. x/15.07.2015 încheiat în urma efectuării auditului financiar al contului de execuție pentru anul 2013 la reclamantă, pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul III a emis Decizia nr. 19/12.08. prin care, la punctul II, a decis aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora:

"Se vor iniția procedurile legale și se vor recupera pe toate căile, inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe stabilite prin fișa postului, a plăților nejustificate efectuate de instituție, în sumă de 6.793.626 RON, ca urmare a contractării nelegale a unor "servicii de furnizare informații cu privire la evenimentele consemnate, referitoare la animalele din speciile bovine și bubaline, precum și servicii de identificare și înregistrare a animalelor din speciile bovine și bubaline".

Totodată, se vor calcula, recupera și vira la bugetul de stat majorările și/sau penalitățile aferente sumelor de la bugetul statului utilizate nelegal."

"Se vor iniția procedurile legale și se vor implementa totalitate măsurile dispuse prin Decizia nr. 14/5.08.2011, respectiv măsurile de la pct. I.1, I. 2, măsura de la pct. I. 4, măsura de la pct. II. 1, II. 2, II. 3, II. 4 și măsura de la II. 5, așa cum au fost formulate prin decizia menționată.

In situația în care ANSVSA nu a recuperat prejudiciile stabilite ca urmare a acțiunilor pierdute în instanță datorită nerespectării procedurilor legale și totodată s-a prescris termenul la acțiune împotriva persoanelor vinovate, se vor lua măsuri de recuperare a acestora de la persoanele care nu și-au îndeplinit sau si-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu."

"Se vor iniția procedurile legale și se vor implementa totalitate măsurile dispuse prin Decizia nr. 2/13.01.2012, prin care s-a verificat modul de implementare a Deciziei nr. 2/2011, respectiv măsurile de la pct. 1,2,3,4,5,6 așa cum au fost formulate prin decizia menționată.

In situația în care ANSVSA nu a recuperat prejudiciile stabilite ca urmare a acțiunilor pierdute în instanță datorită nerespectării procedurilor legale și totodată s-a prescris termenul la acțiune împotriva persoanelor vinovate, se vor lua măsuri de recuperare a acestora de la persoanele care nu și-au îndeplinit sau si-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu."

"Se vor iniția procedurile legale și se vor implementa totalitate măsurile dispuse prin Decizia nr. 11/26.07.2012, respectiv măsura de la pct. I.1, măsura de la pct. II.1, măsura de la pct. II. 2, măsura de la pct. II.3 și măsura de la pct. II. 4 așa cum au fost formulate prin decizia menționată.

In situația în care ANSVSA nu a recuperat prejudiciile stabilite ca urmare a acțiunilor pierdute în instanță datorită nerespectării procedurilor legale și totodată s-a prescris termenul la acțiune împotriva persoanelor vinovate, se vor lua măsuri de recuperare a acestora de la persoanele care nu și-au îndeplinit sau si-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu."

"Se vor iniția procedurile legale și se vor implementa totalitate măsurile dispuse prin Decizia nr. 15/30.08.2013, respectiv măsura de la pct. I.3, I. 4, II. 1, II. 2, II. 3, II.4, și II. 5, așa cum au fost formulate prin decizia menționată.

In situația în care ANSVSA nu a recuperat prejudiciile stabilite ca urmare a acțiunilor pierdute în instanță datorită nerespectării procedurilor legale și totodată s-a prescris termenul la acțiune împotriva persoanelor vinovate, se vor lua măsuri de recuperare a acestora de la persoanele care nu și-au îndeplinit sau si-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu."

Împotriva măsurilor de la pct. II 1,2,3 și 4 reclamanta a formulat contestație, înregistrată la pârâtă sub nr. x/28.08.2014, care a fost soluționată de Comisia de Soluționare a Contestațiilor prin încheierea nr. 121/6.10.2014.

A fost admisă în parte contestația formulată împotriva măsurilor dispuse la pct. II. 2 și II. 3, respectiv aspectele care intră sub incidența Legii nr. 124/2014, așa cum au fost nominalizate la pct. 2 din încheiere, și a fost respinsă contestația formulată împotriva măsurilor dispuse la pct. II.1 și II.4.

Recurenta a invocat, în cadrul cererii de recurs, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, a fost vizate considerentele sentinței, arătând recurenta, că instanța nu a analizat condiția cazului bine justificat în cadrul soluției privind suspendarea executării încheierii emise de pârâte.

Din analiza cuprinsului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanțe răspunde la argumentele prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind identificate nici contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (și) "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Argumentele invocate de recurentă, vizând contradicțiile din considerente privind situația de fapt, deduc controlului judiciar al instanței de recurs legalitatea soluției instanței de fond prin prisma dreptului substanțial, analiză pe care Înalta Curte o va dezvolta cu ocazia analizării motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecința, acest motiv de nelegalitate al hotărârii recurate nu va fi reținut ca întemeiat.

Prima instanță a reținut în mod exhaustiv situația de fapt, reținând Înalta Curte, că la data de 7.07.2004, reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a încheiat cu A., din care făcea parte și persoana juridică B. S.R.L., contractul nr. x/2004 pentru servicii integrate privind identificarea, înregistrarea și crotalierea ovinelor, caprinelor și suinelor, contract care a încetat la data de 30.03.2006.

În ceea ce privește specia bovinelor reclamanta a dezvoltat un sistem informativ în perioada 2003-2004 cu sprijin financiar acordat de UE prin programul PHARE și cofinanțat din fonduri publice.

Prin actul adițional nr. x/7.12.2004 la contractul nr. x/2004 A. a acceptat, fără contraprestație, să asigure compatibilizarea celor două sisteme, fără însă ca în mod automat obiectul contractului să se extindă și asupra speciei bovinelor.

Prin actul adițional nr. x/30.03.2006 la contractul nr. x/2004, recurenta reclamantă a atribuit persoanei juridice B. S.R.L., calitatea de operator al sistemului C..

In condițiile în care pentru perioada 1.04.2006 - 12.11.2013, serviciile de identificare și înregistrare a animalelor din speciile bovine și bubaline nu făceau obiectul unui contract, la data de 12.11.2013, reclamanta a încheiat cu B. S.R.L., contractul nr. x/2013, obiectul acestuia fiind reprezentat de prestarea de "servicii de furnizare informații cu privire la evenimentele consemnate, referitoare la animalele din speciile bovine și bubaline, precum și servicii de identificare și înregistrare a animalelor din speciile bovine și bubaline".

A reținut curtea de apel că reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a încheiat contractul de servicii nr. x/12.11.2013 în mod nelegal, atât prin prisma faptului că a făcut plăți nedatorate prin intermediul acestuia, dar și prin neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006 pentru aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.

Observă instanța de control judiciar din analiza motivelor cuprinse în cererea de recurs expuse la pct. 3 din considerentele prezentei decizii, că recurenta - reclamantă nu invocă greșita încălcare a normelor de drept material, ci critică o serie de argumente expuse de prima instanță instanțe prin motive care nu au legătură directă cu obiectul cauzei, astfel cum a fost acesta prezentat mai sus.

Ceea ce i se impută recurentei -reclamante este că, deși a dezvoltat, prin fonduri FARE și fondul publice o bază de date pentru identificarea și înregistrarea animalelor din speciile bovine și bubaline, nu a inițiat niciun demers pentru înregistrarea acestei baze de date în patrimoniul său, a neglijat importanta menținerii și consolidării unei structuri proprii specializate în IT, care să gestioneze această bază de date, ajungându-și prin pasivitatea autorității ca această bază de date să fie gestionată de un terț, cu consecința atribuirii contractului prin procedura negocierii directe, fără respectarea principiilor liberei concurențe și tratamentului egal și nediscriminatoriu, care să asigure corectitudinea acordării și utilizării fondurilor publice.

Prin motivele de recurs reclamanta invocă, fără temei, omisiunea primei instanțe de a reține că aplicația pentru identificarea și înregistrarea bovinelor, finanțată prin programul PHARE, a fost integrată în sistemul unitar de identificare și înregistrare a animalelor ca urmare a încheierii actului adițional nr. x/2004 la contractul nr. x/2004.

Constată însă Înalta Curte că această împrejurare a fost corect stabilită de prima instanță, care însă a considerat-o nerelevantă, întrucât nu "abandonarea" sistemului informativ reprezintă neregula ci împrejurarea că sumele de bani cheltuite pentru programul derulat pentru perioada 2003-2004 cu sprijin financiar acordat de UE prin programul PHARE și cofinanțat din fonduri publice, nu s-au regăsit în patrimoniul acesteia, cu atât mai mult cu cât recurenta - reclamantă justifică adoptarea procedurii prin negociere directă de existența motivelor legate de protecția unor drepturi de exclusivitate. (cu referire la informații asupra cărora atât legislația, cât și o serie de decizii pronunțate de instanțe au stabilit că aparțin reclamantei).

Din această perspectivă nu sunt relevante pentru cauză nici concluziile cuprinse în Rezoluția din 01.10.2007, emisă în Dosarul nr. x/2005, prin care s-a reținut că unificarea softurilor a fost realizată prin crearea unui program informatic mult mai performant, aceasta fiind valorificată în latura penală a cauzei și, eventual, în litigiile dintre autoritate și terț care au vizat executarea contractelor mai sus arătate.

Nu este întemeiată nici critica privind confuzia făcută de curtea de apel în ceea ce privește baza de date și sistemul informatic pentru identificarea și înregistrarea animalelor.

Deși se invocă decizia civilă nr. 381/13.03.2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2005, Înalta Curte constată că respectiva chestiune litigioasă vizează relațiile contractuale derulate cu B. S.R.L., insă ceea ce este relevant în prezentul litigiu este că prin modul de administrare a bazei de date, asupra căreia toate instanțele au stabilit că este proprietară, reclamanta a ajuns la situația în care să plătească unui terț (B. S.R.L. în baza contractului nr. x/2013) pentru furnizarea de informații cu privire la evenimentele consemnate referitoare la animalele din speciile bovine și bubaline, precum și pentru serviciile de identificare și înregistrare a animalelor din aceste specii.

Mai mult, B. S.R.L. a dezvoltat și înregistrat ca producător unic, fără autorizarea ANSVSA, proprietarul de drept al sistemului de identificare și înregistrare, programul extensie pentru calculator intitulat "Introducere, evidență, urmărire și calcul subvenții pentru bovine din zona defavorizată" și a încheiat cu Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură raporturi comerciale, prin contractarea unor "servicii de dezvoltare software pentru modulul de extensie al aplicației Sistem Național de Înregistrare și Identificare a Animalelor (C.)", aspect asupra căruia recurenta - reclamantă nu face nicio apărare.

În plus, în raport de dispozițiile art. 6 alin. (10), (11) și 12 din O.U.G. nr. 113/2002 (astfel cum au fost modificate în 2010), din anul 2011, se constată că toate costurile înregistrării, identificării și a oricăror evenimente privind bovinele, ar fi trebui să fie suportate de proprietarii acestora, astfel că reclamanta nu justifică plata făcută terțului pentru perioada 2011-2013.

Însă principala neregulă reținuta de autoritatea pârâtă și de curtea de apel, generată de cadrul contractual expus, l-a reprezentat încălcarea de către autoritatea contractantă a prevederilor Ordonanței de urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică.

Recurenta reclamantă a justificat derularea procedurii de Negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare de întrunirea condițiilor prevăzute de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, care prevăd că "Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare numai în următoarele cazuri: (…) b) atunci când, din motive tehnice, artistice sau pentru motive legate de protecția unor drepturi de exclusivitate, contractul de achiziție publică poate fi atribuit numai unui anumit operator economic".

Fără a relua considerentele anterior prezentate, se impune a se face mențiunea că, în timp ce soluția software reprezintă proprietatea intelectuală a B. S.R.L., arhitectura hardware și baza de date aparține recurentei - reclamante, căreia situația creată îi este direct imputabilă, cum corect a reținut și prima instanță, prin neluarea măsurilor de administrare a acestei baze de date, prin neconsolidarea unei structuri proprii specializate în IT. De altfel, fără a minimaliza importanta unui sistem de management al bazei de date, acesta reprezintă doar o interfață între baza de date și utilizator, iar dezvoltarea unui soft de gestionare a unei baze de date este la îndemâna oricărui producător de astfel de servicii care ar fi putut participa la o procedură de atribuire organizată în condiții de liberă concurență. Totodată, majoritatea bazelor de date au un limbaj de programare comun, putând fi exportată chiar și în aplicații freeware, aflate la îndemâna recurentei - reclamante.

Pentru aceste considerente, nu poate fi reținută justificarea recurentei - reclamante în dovedirea caracterului exclusiv al informațiilor achiziționate în baza Contractului nr. x/2013, în sensul că acestea reprezintă evenimente care au avut loc în perioada 2006-2013, care nu puteau fi cumpărate decât de la S.C. B. S.R.L., această susținere venind să întărească concluziile primei instanțe.

In plus, reține Înalta Curte că prin decizia nr. 1051 din 28 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 (soluția pronunțată în primă instanță fiind invocată de reclamantă prin motivele de recurs), a fost admis recursul declarat de Curtea de Conturi a României.

Desi vizează serviciile contractate de ANSVSA cu S.C. B. S.R.L., în anul 2014, în baza Actului adițional nr. x la Contractul nr. x/2013 și Contractul nr. x/2014, pentru identificarea și înregistrarea animalelor din speciale bovine și bubaline, Înalta Curte a înlăturat aprecierile instanței de fond în sensul că serviciile angajate în cadrul Contractului nr. x/2014 se înscriu în cazurile de excepție prevăzute de art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006.

In concluzie, instanța de recurs reține că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

In ceea ce privește măsurile de la pct. II.4, II.3 din Decizia nr. 19/12.08.2014, precum și măsurile pentru care instanțele de judecată au respins acțiunile formulate de reclamantă, se constată că acestea nu pot fi repuse în discuție, având în vedere că toate acestea reprezintă măsuri dispuse prin decizii anterioare ale Curții de Conturi, intrate în puterea lucrului judecat, cu privire la care autoritatea pârâtă a stabilit doar termene de verificare, constatând că nu au fost recuperate prejudiciile în totalitate.

Astfel, argumentele recurentei - reclamante nu pot fi primite în sensul aprecierii nelegalității hotărârii primei instanțe.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, soluția primei instanțe este de asemenea corectă, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. (t) din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate, legiuitorul a înțeles împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În considerarea acestor prevederi legale și în raport de criticile formulate de recurenta - reclamantă, identice celor care s-au subsumat cererii de anulare, analizate anterior, având în vedere că nu a fost identificată existența vreunui motiv de nelegalitate cu privire la actul administrativ contestat, de natură sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, nu poate fi reținută îndeplinirea condiției cazului bine justificat, astfel cum în mod legal a constatat prima instanță.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, instanța de control judiciar reține că îndeplinirea doar a uneia dintre cerințele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu poate conduce la admiterea cererii de suspendare. Prin urmare, în lipsa dovedirii cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea elementelor doveditoare ale pagubei iminente, această condiție, prin ea însăși, în lipsa cazului bine justificat, neavând aptitudinea de a schimba soluția pronunțată în prezentul recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 3342 din 13 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2021.