ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1851/2020

Ședința publică din data de 14 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.11.2018, reclamantul Colegiul Medicilor Veterinari din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea parțială a Ordinului ANSVSA nr. 79/21.06.2018 pentru modificarea și completarea Normei sanitare veterinare privind condițiile de organizare și funcționare a unităților farmaceutice veterinare, precum și procedura de înregistrare sanitară veterinară/autorizare sanitară veterinară a unităților și activităților din domeniul farmaceutic veterinar, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 83/2014, în ceea ce privește prevederile art. 1 pct. 6, pct. 8, pct. 9, pct. 15, pct. 21 și pct. 23 din cadrul acestuia.

La termenul din 03.04.2019, reclamantul a formulat și cerere completatoare prin care a solicitat anularea parțială a Ordinului ANSVSA nr. 79/21.06.2018, inclusiv în legătură cu art. 1 pct. 2, pct. 4 și pct. 29 din cadrul acestuia și suspendarea executării Ordinului ANSVSA nr. 79/21.06.2018 până la soluționarea definitivă a cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, în legătură cu prevederile art. 1 pct. 2, pct. 4, pct. 6, pct. 8, pct. 9, pct. 15, pct. 21, pct. 23 și pct. 29 din cadrul acestuia.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin încheierea de ședință din 26 iunie 2019, Curtea a respins cererea de suspendare parțială a punctelor din Ordinul nr. 79/21.06.2018, ca nefondată, apreciind, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Colegiul Medicilor Veterniari din România a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

A apreciat recurentul-reclamant că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, referitoare la condițiile suspendării actului administrativ, cât și cerințele de procedurabilitate în raport de a căror încălcare a invocat existența cazului bine justificat.

Astfel, reținând inexistența cazului bine justificat, instanța a nesocotit cerințele de procedurabilitate în raport de a căror încălcare a invocat îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ, respectiv încălcarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională, încălcarea art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 160/1998 și art. 3 pct. II lit. h) din H.G. nr. 967/2011.

Intimata-pârâtă a omis a notifica Comisia Europeană, conform Directivelor 98/34/CE și 2006/123/CE și a nesocotit principiile pe care se întemeiază Decizia Curții Constituționale a României nr. 511/2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 și Hotărârea CJUE din Cauza C297/16.

Referitor la condiția pagubei iminente, a apreciat recurentul-reclamant că instanța a omis a analiza faptul că Ordinul nr. 79/2018, care reglementează în mod formal și excesiv de permisiv comerțul on-line, nu ține cont de principiul exclusivității profesiunii de medic veterinar în comercializarea anumitor tipuri de produse medicinale veterinare, medicii veterinari, membri ai Colegiului Medicilor Veterinari din România, pierzând o importantă sursă de venit.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

4.2. Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar constată că, în Dosarul nr. x/2018, prin sentința nr. 57 din 19 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a anulat parțial Ordinul ANSVSA nr. 79/21.06.2018 pentru modificarea și completarea Normei sanitare veterinare privind condițiile de organizare și funcționare a unităților farmaceutice veterinare, precum și procedura de înregistrare sanitară veterinară/autorizare sanitară veterinară a unităților și activităților din domeniul farmaceutic veterinar, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 83/2014, în ceea ce privește prevederile art. 1 pct. 2, pct. 4, pct. 6, pct. 8, pct. 9, pct. 15, pct. 21, pct. 23 și pct. 29 din cadrul acestuia.

Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudența sa constantă, secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că o soluție de admitere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă un indiciu de nelegalitate aparentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere și conferă consistență concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4.3. De asemenea, având în vedere faptul că punerea în executare a acestui ordin, aparent nelegal, ar putea prejudicia recurentul, prin excluderea medicilor veterinari din procedura de consult și de prescriere a medicamentelor pentru uz veterinar, Înalta Curte apreciază că și cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită.

4.4. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și, rejudecând, va admite cererea, cu consecința suspendării executării actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Colegiul Medicilor Veterinari din România împotriva încheierii din 26 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, admite cererea de suspendare a executării Ordinului ANSVSA nr. 79/2108 în ceea ce privește prevederile art. 1 pct. 2, pct. 4, pct. 6, pct. 8, pct. 9, pct. 15, pct. 21, pct. 23 și pct. 29, până la soluționarea defintivă a acțiunii în anulare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2020.