ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 441/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.01.2019, reclamantul Colegiul Medicilor Veterinari din România a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor anularea parțială a Ordinului ANSVSA nr. 17/13.02.2018, publicat în MO nr. 193 din 02.03.2018, în legătură cu art. 1 pct. 2 din cuprinsul acestuia, prin care s-a modificat pct. 51 din Nota cuprinsă în Normele Metodologice de aplicare a Programului acțiunilor de supraveghere, prevenire, control si eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, aprobate/prevăzute prin/în Anexa nr. 1 la Ordinul ANSVSA nr. 35/2016; obligarea pârâtei ANSVSA la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu, conform art. 453 C. proc. civ.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 227 din 4 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Colegiul Medicilor Veterinari din România în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

A anulat parțial Ordinul ANSVSA nr. 17/13.02.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 193/02.03.2018, respectiv art. I pct. 2 având ca obiect modificarea pct. 51 din Nota cuprinsă în Normele Metodologice aprobate prin Anexa nr. 1 la Ordinul ANSVSA nr. 35/2016 și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de reprezentând taxă judiciară de timbru.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 227 din 4 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamant.

A menționat faptul că proiectul de Ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor privind completarea Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 35/2016, în care au fost incluse prevederi referitoare la modificarea pct. 51 din Notă, a fost postat pe site-ul Autorității la data de 14.02.2018 și a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I. nr. 193 din 02.03.2018. În acest context, a susținut faptul că, înainte de publicarea în Monitorul Oficial, în toată perioada în care proiectul de act normativ este supus procedurii de transparență decizională își păstrează acest caracter neproducând efecte juridice.

Prin urmare, proiectul de ordin a fost postat pe site-ul Autorității la data de 14.02.2018, aspect care poate fi verificat și în prezent prin accesarea acestuia la secțiunea "Transparența decizională - Proiecte de ordine ale Președintelui A.N.S.V.S.A. emise în anul 2018", ceea ce dovedește faptul că reținerile instanței de fond în sensul că s-ar fi omis să aducă la cunoștința publică acest proiect de act normativ și ar fi ignorat întreaga procedură și termenele aferente impuse de lege sunt neîntemeiate.

Cu privire la reținerile instanței de fond, precum și la susținerile reclamantului în sensul că A.. a solicitat organizarea unei întâlniri pentru dezbaterea publică a proiectului de act normativ și că s-ar fi ignorat în totalitate acesta cerere, a învederat instanței de recurs faptul că Autoritatea a răspuns solicitării reclamantului, comunicându-i, prin adresa nr. x/09.03.2018, că persoanele sau organizațiile interesate au posibilitatea de a formula și transmite Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor propuneri de modificare și/sau completare a actului normativ, precum și faptul că, în situația în care, în urma analizei propunerilor primite, se consideră că acestea sunt întemeiate A.N.S.V.S.A. are posibilitatea de a iniția demersuri în sensul modificării/completării actului normativ, în condițiile stabilite de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

A mai arătăt și faptul că, urmare a răspunsului formulat de către Autoritate, reclamantul, prin adresa nr. x/23.02.2018, a formulat o serie de propuneri cu privire la proiectul de ordin pentru modificarea Ordinului nr. 35/2016 postat în data de 14.02.2018 pe site-ul Autorității.

În concluzie, a considerat că Autoritatea a respectat regulile procedurale aplicabile pentru asigurarea transparenței decizionale, apreciind ca fiind neîntemeiate reținerile instanței de fond în sensul că s-a ignorat întreaga procedură și termenele prevăzute de Legea nr. 52/2003.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Colegiul Medicilor Veterinari din România a formulat întâmpinare prin care, după prezentarea succintă a situației de fapt, a solicitat respingerea recursului ca fiind vădit nefondat.

În subsidiar, în situația în care argumentele recurentei vor fi apreciate ca întemeiate, a apreciat că nu poate avea loc o rejudecare în recurs, ci doar trimiterea către instanța de fond pentru a se analiza și celelalte motive de nelegalitate ale Ordinului nr. 17/2018, invocate prin acțiune, dar lăsate neanalizate.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 1 ocotmbrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 27 ianuarie 2022, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant Colegiul Medicilor Veterinari din România a investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune, prin care a solicitat anularea parțială a Ordinului ANSVSA nr. 17/13.02.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 193/02.03.2018, respectiv art. I pct. 2 din cuprinsul acestuia, având ca obiect modificarea pct. 51 din Norma cuprinsă în Normele Metodologice aprobate prin Anexa nr. 1 la Ordinul ANSVSA nr. 35/2016.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea parțială a Ordinului ANSVSA nr. 17/13.02.2018, apreciind că este întemeiat primul motiv de nelegalitate invocat, referitor la încălcarea prevederilor art. 7 alin. (2), alin. (4) și alin. (9) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă a criticat sentința instanței de fond prin care s-a reținut faptul că s-a omis să se aducă la cunoștința publică proiectul actului normativ și s-a ignorat întreaga procedură și termenele aferente impuse de lege. A arătat că proiectul Ordinului ANSVSA nr. 17 a fost postat pe site-ul Autorității la data de 14.02.2018 și a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 193 la data de 02.03.2018, menționând că înainte de publicarea în Monitorul Oficial, în toată perioada în care proiectul de act normativ este supus procedurii de transparență decizională își păstrează acest caracter neproducând efecte juridice.

Înalta Curte reține că Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, la Capitolul II, Secțiunea 1, prevede expres care sunt procedurile prin care cetățenii și asociațiile legal constituite pot participa la procesul de elaborare a actelor normative, instituind anumite termene în acest sens.

Potrivit art. 7 alin. (2) și (4) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică:

"(2) Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoștința publicului, în condițiile alin. (1), cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autoritățile publice. (...)

(4) La publicarea anunțului, autoritatea administrației publice va stabili o perioadă de cel puțin 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevăzute la alin. (2), pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice."

Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, Instanța de control judiciar nu poate primi susținerile recurentei-pârâte cu privire la îndeplinirea de către autoritatea publică a obligației de a aduce la cunoștința publică proiectul actului normativ, întrucât publicarea acestuia pe site s-a făcut la data de 14.02.2018, anterior momentului la care a fost adoptat (13.02.2018) și respectiv avizat.

Or, dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003 stabilesc în sarcina autorității publice obligația de a aduce proiectul de act normativ la cunoștința publicului, cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare, lucru care, în mod evident, nu s-a respectat și care atrage implicit și încălcarea dispozițiilor alin. (4) din aceeași lege.

Așadar, din această perspectivă nu prezintă relevanță faptul că actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 193 la data de 02.03.2018 și că înainte de publicarea este supus procedurii de transparență decizională neproducând efecte juridice, astfel cum susține recurenta-pârâtă.

Celelalte critici vizează reținerea instanței de fond a încălcării dispozițiilor art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, recurenta-pârâtă învererând faptul că a răspuns solicitărilor reclamantului, prin adresa nr. x/09.03.2018 și nu a ignorat în totalitate cererea acestuia prin care s-a solicitat organizarea unei întâlniri pentru dezbaterea publică a proiectului.

Înalta Curte constată că prevederile art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică obligă autoritatea publică să decidă organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociație legal constituită sau de către o altă autoritate publică."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte observă că la fila nr. x se află adresa nr. x/20.02.2018 prin care intimatul-reclamant a solicitat organizarea unei întâlniri în vederea dezbaterii publice a proiectului de ordin postat pe site-ul instituției în data de 14.02.2018. Totodată, la fila nr. x se află răspunsul autorității pârâte nr. 4269/09.03.2018 prin care i s-a comunicat intimatului-reclamantului că Ordinul ANSVSA nr. 17/2018 a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 193 la data de 02.03.2018 și că are posibilitatea de a transmite propuneri de modificare și/sau completare a actului normativ care vor fi analizate în condițiile stabilite de Legea nr. 24/2000.

Prin urmare, Înalta Curte constată că răspunsul oferit de recurenta-pârâtă la data de 09.03.2018, după momentul la care Ordinul ANSVSA nr. 17/2018 a fost publicat în Monitorul Oficial (02.03.2018), este unul formal, iar procedura consultării/dezbaterii publice a proiectului actului normativ nu mai putea avea nicio finalitate concretă, fiind încălcate prevederile art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003.

În considerarea tuturor acestor argumente, Înalta Curte constată nefondate criticile la adresa legalității sentinței civile recurate, apreciind că hotărârea primei instanțe reflectă o aplicare corectă a dispozițiilor art. 7 alin. (2), (4) și (9) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

În temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 227 din 4 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.