ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2856/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul Colegiul Medicilor Veterinari din Romania a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, anularea parțială a Anexei nr. 2 la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 16 din 16.03.2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 194 din 26.03.2010, în legătură cu mențiunea/sintagma "activități veterinare" înscrisă la pct. 5 al tabelului din anexă, la rubrica privind denumirea activității specifice următoarelor categorii de unități: adăpost pentru câini fără stăpân, canisă și pensiune pentru animale de companie, cu obligarea pârâtei ANSVSA la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2135 din 01 iulie 2019, a admis cererea principală formulată de reclamantul Colegiul Medicilor Veterinari din România și cererea de intervenție accesorie formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a anulat în parte Anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 16/16.03.2010, respectiv sintagma "activități veterinare" menționată la punctul 5 din tabel și a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentința pronunțată de instanța de fond este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (dispozițiile art. 1 alin. (1)-(2) din Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 16/2010, pct. 9,10 și 11 din Anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară, art. 1 și 2 alin. (1) din Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 17/2008, art. 28 și 31 din Legea nr. 160/1998, pct. 5 din anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nr. 16/2010, art. 4 alin. (1) lit. g) din același act normativ), motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1)pct. 8 noul C. proc. civ.

În opinia recurentei, asupra acestor apărări instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel, mai mult, aceasta reținând că "această clasă exclude activități de găzduire a animatelor de companie, fără asistență medicală" în condițiile în care, conform prevederilor pct. 5 din anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nr. 16/2010, cu modificările și completările ulterioare, adăposturile de câini, canisele și pensiunile pentru animale de companie sunt supuse înregistrării sanitar-veterinare, înregistrare care este condiționată, conform art. 4 alin. (1) lit. g) din același act normativ, de depunerea, de către reprezentatul legal al operatorului economic, a contractului de servicii încheiat cu un medic veterinar de liberă practică organizat în condițiile legii.

Astfel fiind, adăposturile de câini, canisele și pensiunile pentru animale de companie intră în categoria unităților în care se desfășoară activități sanitar - veterinare, fapt pentru care reținerea instanței de fond în sensul că "nu pot fi încadrate drept activități veterinare cele desfășurate de adăposturile pentru câinii fără stăpân, cănise ori pensiuni pentru animatele de companie, întrucât în cadrul acestor unități nu se desfășoară activități de asistență medical-veterinară potrivit prevederilor Legii nr. 160/1998 și ale Normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul nr. 17/2008" este dată cu interpretarea greșită a textelor de lege mai sus invocate.

În susținerea recursului sunt citate și redate texte de lege incidente pricinii.

Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prevederile legale a căror anulare s-a solicitat în cauza de față sunt cuprinse în Anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară privind procedura de înregistrare/autorizare sanitar-veterinară a unităților/centrelor de colectare/exploatațiilor de origine și a mijloacelor de transport din domeniul sănătății și al bunăstării animalelor, a unităților implicate în depozitarea și neutralizarea subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman și a produselor procesate, aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 16/16.03.2010, anexă ce conține un tabel cu "Unitățile și mijloacele de transport care efectuează transporturi de animale vii pe o distanță de până la 65 km, care se supun înregistrării sanitar-veterinare la direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București".

La punctul 5 din acest tabel, la rubrica "Denumirea activității", se prevede "Activități veterinare", iar la rubrica "Denumirea unității/mijlocului de transport conform legislației specifice" se prevede,,1. Adăpost pentru câinii fără stăpân; 2. Canisă; 3. Pensiune pentru animale de companie".

Reclamantul, organizație înființată în baza Legii nr. 160/1998, care reprezintă interesele și apără drepturile profesionale ale membrilor săi, a solicitat anularea acestei mențiuni, susținând, în esență, că este nelegală calificarea drept unități care desfășoară activități veterinare a celor enumerate la punctul 5 din tabel, respectiv a unităților care funcționează ca adăposturi pentru câinii fără stăpân, a caniselor și a pensiunilor pentru animale de companie.

În baza prevederii legale contestate, societățile comerciale care funcționează ca adăposturi pentru câinii fără stăpân, canise ori pensiuni pentru animale de companie pot fi înregistrate la ONRC cu obiect principal de activitate Codul CAEN 7500 - activități veterinare, cu toate că printre asociații acestora nu există niciun medic veterinar, fiind încălcate astfel prevederile Legii nr. 160/1998 și ale Nomenclatorului CAEN aprobat prin Ordinul Institutului de statistică nr. 337/2006.

Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal a admis acțiunea reclamantei.

Contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte reține că art. 4 din Norma aprobată prin Ordinul nr. 16/2010 confirmă faptul că adăposturile pentru câini fără stăpân, crescătoriile de câini (canisa) și pensiunile pentru animale de companie nu pot desfășura prin personal propriu "activități veterinare", astfel cum sunt definite acestea în Nomenclatorul Cod CAEN aprobat prin Ordinul INS nr. 337/2007.

În conformitate cu prevederile CAEN Rev. 2 - Structura și note explicative, document afișat pe pagina de internet a ONRC, clasa CAEN 7500 exclude activitățile de găzduire a animalelor de companie fără asistentă medicală.

Potrivit aceluiași document, așa cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de fond, activitățile de găzduire care nu includ asistența medical- veterinară, trebuie încadrate în Codul CAEN 9609, alături de alte servicii de îngrijire a animalelor de companie, precum plimbatul, împerecherea și dresajul.

Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a constatat că o societate comercială nu poate asigura ea însăși asistența medical-veterinară decât dacă deține printre asociați medici veterinari, condiția fiind necesară inclusiv pentru a putea angaja medici veterinari.

Societățile al căror acționariat nu include medici veterinari cu drept de liberă practică nu pot asigura servicii de asistență medical-veterinară prin intermediul personalului propriu, astfel încât recunoașterea dreptului de a desfășura " activități veterinare " este nelegală.

Faptul că potrivit art. 4 din Norma aprobată prin Ordinul nr. 16/2010, adăposturile pentru câini fără stăpân, crescătoriile de câini (canisa) și pensiunile pentru animale de companie sunt obligate să încheie Contracte de colaborare cu medici veterinari de liberă practică, nu face altceva decât să confirme faptul că aceste unități nu pot ele însele, prin personal propriu, să asigure servicii de asistență medical - veterinară.

În contextul în care serviciile medicale sunt asigurate de medici veterinari organizați distinct de unitățile în discuție, activitatea de asistență medical-veterinară nu este realizată de adăposturile pentru câini fără stăpân, crescătoriile de câini (canisa) și pensiunile pentru animale de companie, ci de formele de organizare profesională în care își desfășoară activitatea medicul.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut că doar acestea din urmă desfășoară "activități veterinare" și, implicit, doar acestea își pot înregistra activitățile veterinare ca obiect principal de activitate, în măsura în care sunt organizate ca societăți comerciale conform Legii nr. 31/1990

Adăposturile pentru câini, crescătoriile de câini (canisa) și pensiunile pentru animale de companie, acestea desfășoară doar o activitate de găzduire a animalelor fără servicii medicale, fiind excluse din categoria societăților cu activitate specifică Codului CAEN 7500 și încadrabile în categoria celor cu activitate specifică Codului CAEN 9609.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, Înalta Curte constată că sintagma "activități veterinare" menționată la pct. 5 din tabelul regăsit în Anexa nr. 2 la Norma aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 16/2010, este în neconcordanță cu Legea nr. 160/1998 privind organizarea și exercitarea profesiei de medic veterinar.

Obiectul principal de activitate Cod CAEN 7500 - "activități veterinare" este rezervat medicilor veterinari care își organizează activitatea profesională in cadrul societăților comerciale înființate potrivit Legii 31/1990.

Dispozițiile criticate din cadrul actului administrativ contestat, nesocotesc aceste prevederi legale, sintagma "activități veterinare" fiind folosită pentru a descrie activitatea unor unități care nu au nicio legătură cu profesiunea de medic veterinar.

Înalta Curte constată că este vorba despre adăposturile pentru câini fără stăpân, crescătoriile de câini (canisa) și pensiunile pentru animale de companie, care nu sunt reglementate prin Legea nr. 160/1998 ca forme de exercitare a profesiunii de medic veterinar și care pot fi deținute/controlate de persoane care nu au nicio legătură cu profesia de medic veterinar.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că este nelegală mențiunea "activității veterinare" prevăzută la punctul 5 din tabelul cuprins în Anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ANCVSA nr. 16/16.03.2010, pentru unitățile car funcționează ca adăpost pentru câinii fără stăpân, canisă ori pensiune pentru animale de companie.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 2135 din 01 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2022.