ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3182/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 19 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 802/44/2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 300 2 în referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților A.L., G.G., G.P.D., O.D., P.V.M., P.E. și S.M. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au dispărut și nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea acestora de libertate. Reținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 C. proc.

pen., prima instanță a respins, ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații G.G., A.L., O.D.a și S.M. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.E., solicitând casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a reținut că prin rechizitoriul nr. 365/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții și a inculpatului P.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (prin intermediul SC U.P. SRL); cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În cursul urmăririi penale a fost luată împotriva inculpaților măsura arestării preventive, în temeiul art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., reținându-se că sunt indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, că unele dintre aceste infracțiuni sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 315 din 08 iunie 2012, Tribunalul Galați i-a condamnat pe inculpați, pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății, la diferite pedepse cu închisoare, stabilind pentru inculpatul G.G. pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, iar pentru inculpații A.L., G.P.D., O.D., P.V.M., P.E. și S.M., pedepse rezultante de câte 10 ani închisoare. Ca situație de fapt, s-a reținut, în esență, că, începând cu luna aprilie 2009, inculpații G.G., A.L., P.V.M., G.P.D. și O.D. au constituit un grup infracțional organizat, la care ulterior au aderat inculpații S.M. și P.E. și că, acționând în cadrul grupului infracțional, în diferite forme de participație, ajutați și de alte persoane, au indus în eroare reprezentanții legali ai unui număr de 67 societăți comerciale, cu prilejul încheierii și derulării unor convenții comerciale, cauzându-le un prejudiciu în valoare totală de 2.65.309 lei și 64.450 euro.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a apelanților inculpați se constată că în mod corect Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a apreciat ca legală și temeinică această măsură luată și față de inculpatul P.E. La dosar există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, fiind astfel incidente disp. art. 143 C. proc. pen. Și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

sunt îndeplinite în cauză cumulativ, în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care acest pericol rezultă din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările în care faptele au fost comise (în formă continuată, prin participarea unui număr mare de persoane constituite în grup infracțional), prejudiciul important ce se reține că a fost cauzat părților vătămate și nu în ultimul rând rezonanța socială negativă pe care ar avea-o, mai ales în actualul context economic, lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele care comit, astfel de fapte - toate acestea fiind elemente de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezent în continuare pericol concret pentru ordinea publică.

Menținerea măsurii arestării preventive este justificată și prin perspectiva prevederilor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. În raport de prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, și, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nu s-au schimbat.

Față de considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat pronunțată de Curtea de Apel Galați este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva încheierii din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 802/44/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2012.