ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3182/2012

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 septembrie 2012

pronunțată în Dosarul nr. 802/44/2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 300

2

în

referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut

măsura arestării preventive a inculpaților

A.L., G.G.,

G.P.D., O.D., P.V.M., P.E. și S.M.

Pentru a

pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență că temeiurile care au

determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au dispărut și

nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea acestora de libertate.

Reținând

că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 C. proc. pen., prima instanță a

respins, ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de

inculpații G.G., A.L., O.D.a și S.M.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.E.,

solicitând casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive

și judecarea sa în stare de libertate.

Criticile

aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub

toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat

nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

reținut că prin rechizitoriul

nr. 365/D/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de

arest preventiv, printre alții și a inculpatului P.E., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. (prin intermediul SC U.P. SRL); cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În cursul

urmăririi penale a fost luată împotriva inculpaților măsura arestării preventive,

în temeiul art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.,

reținându-se că sunt indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru

care sunt cercetați, că unele dintre aceste infracțiuni sunt sancționate de

lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a

inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin

sentința penală nr. 315 din 08 iunie 2012, Tribunalul Galați i-a condamnat pe

inculpați, pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății, la diferite

pedepse cu închisoare, stabilind pentru inculpatul G.G. pedeapsa rezultantă de

5 ani închisoare, iar pentru inculpații A.L., G.P.D., O.D., P.V.M., P.E. și S.M.,

pedepse rezultante de câte 10 ani închisoare.

Ca

situație de fapt, s-a reținut, în esență, că, începând cu luna aprilie 2009,

inculpații G.G., A.L., P.V.M., G.P.D. și O.D. au constituit un grup

infracțional organizat, la care ulterior au aderat inculpații S.M. și P.E. și

că, acționând în cadrul grupului infracțional, în diferite forme de

participație, ajutați și de alte persoane, au indus în eroare reprezentanții

legali ai unui număr de 67 societăți comerciale, cu prilejul încheierii și

derulării unor convenții comerciale, cauzându-le un prejudiciu în valoare

totală de 2.65.309 lei și 64.450 euro.

Procedând la

verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a

apelanților inculpați se constată că în mod corect Curtea de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori, a apreciat ca legală și temeinică această

măsură luată și față de inculpatul

P.E.

La dosar există

indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a

comis faptele reținute în sarcina sa, fiind astfel incidente disp. art. 143 C.

proc. pen.

Și condițiile prev.

de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză cumulativ, în

sensul că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care acest pericol

rezultă din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările

în care faptele au fost comise (în formă continuată, prin participarea unui

număr mare de persoane constituite în grup infracțional), prejudiciul important

ce se reține că a fost cauzat părților vătămate și nu în ultimul rând rezonanța

socială negativă pe care ar avea-o, mai ales în actualul context economic,

lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele care comit,

astfel de fapte - toate acestea fiind elemente de natură să formeze convingerea

că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezent în continuare pericol concret

pentru ordinea publică.

Menținerea măsurii

arestării preventive este justificată și prin perspectiva prevederilor art. 136

C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului

penal.

În raport de

prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura

lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există

motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de

a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară

astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor,

desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Faptul că în cauză a

intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă face necesară în continuare

privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal,

și, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive

nu au dispărut și nu s-au schimbat.

Față de

considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării

preventive față de inculpat pronunțată de Curtea de Apel Galați este legală și

temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.E. împotriva încheierii din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 802/44/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2012.