ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar constată,

următoarele:

Prin încheierea de ședință din 27 ianuarie 2011

pronunțată în Dosarul nr. 35/44/2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a

măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

localitatea, formulate de inculpații C.B., C.N., B.P.D., I.C.C. și M.V.

În baza art. 300

1

alin. (3)

C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:

- C.B., fiul lui G. și al V.;

- C.N., fiul lui G. și S.;

- B.P.D., fiul lui C. și L.;

- I.C.C., fiul lui T. și M.;

- M.V., fiul lui A. și A., toți în

prezent deținuți la Penitenciarul Focșani, constatând că această măsură este

legală și temeinică.

În baza art. 145

1

C. proc.

pen. a dispus luarea față de inculpatul G.C.M., fiul lui C. și V., a măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi țara.

Conform art. 145

1

alin. (2)

în referire la art. 145 alin. (1)

1

și alin. (1)

2

C. proc.

pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul G.C.M. urmând

a respecta următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de

judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la Poliția

municipiului Galați, desemnată cu supravegherea, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără

încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să

nu poarte nici o categorie de arme.

- să nu se apropie de ceilalți

inculpați și de martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia.

S-a atras atenția inculpatului G.C.M. că,

în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura

obligării de a nu părăsi țara, va fi înlocuită cu măsura arestării preventive,

conform prevederilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 203/P/2010 din

20 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M.V., B.P.D.,

C.B., l.C.C. și C.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat,

prev.de art. 174 alin. (1) din C. pen. și de purtare abuzivă, prevăzută de art.

250 alin. (1) și (3), cu aplic.art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpaților B.P.D., C.B.,

C.N. și l.C.C. s-a reținut, în esență, că în noaptea de 3-4 iunie 2010, în timp

ce își exercitau atribuțiile privind paza și supravegherea persoanelor private

de libertate din Penitenciarul Galați, au lovit în mod repetat pe deținutul S.C.,

care era încarcerat la camera, cu pumnii, cu picioarele și cu bastonul de

cauciuc, în zona toracică, în zona capului și peste picioare.

În sarcina inculpatului M.V. s-a

reținut că, în calitate de locțiitor al șefului de tură, a asistat la acțiunile

violente ale subordaților săi, fără a încerca să-i oprească, și a exercitat el

însuși violențe asupra persoanei deținute, urcând cu picioarele pe aceasta și

târând-o pe holul secției a Vll-a, până la camera.

În ziua de 4 iunie 2010, victima S.C. a

decedat, moartea fiind cauzată de șocul traumatic și hemoragie, consecutiv unui

traumatism toraco-abdominal drept, cu fracturi costale C6-C11 atero-laterale,

cu valet C7 - C9, hematom abdominal drept, ruptură renală dreaptă și fisură

hepatică. Potrivit concluziilor raportului de constate medico-legală, aceste

leziuni au fost produse prin loviri cu, sau de corpuri contondente și posibil

prin comprimarea bazei toracelui drept (călcare sau comprimare cu picior sau

genunchi).

Inculpatul C.N. a fost trimis în

judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev.de art. 289

alin. (1) C. pen., constând în aceea că în dimineața zilei de 4 iunie 2010, a

întocmit un proces-verbal de predare-primire a serviciului, în care a omis să

menționeze că victima S.C. a fost scoasă din camera și că a fost lovită, pentru

a fi imobilizată.

Împotriva inculpaților C.B. și C.N. a

fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din 6 august 2010 a

Curții de Apel Galați, iar împotriva inculpaților M.V., l.C.C. și B.P.D. a fost

luată aceeași măsură preventivă prin încheierea nr. 4393 din 7 decembrie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 9789/1/2010.

În cazul tuturor inculpaților au fost

reținute, ca temeiuri de drept pentru luarea măsurii arestării preventive,

dispozițiile art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.,

instanțele constatând că sunt indicii temeinice privind săvârșirea

infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați și că lăsarea acestora în

libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.N.

s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

întrucât acesta a încercat să influențeze declarațiile unor martori ce urmau să

fie audiați în cauză.

Prin același rechizitoriu, a fost

trimis în judecată și inculpatul G.C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la omor, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 alin. (1) C.

pen. și de complicitate la purtare abuzivă, prev.de art. 26 raportat la art. 250

alin. (1) și (3), cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în

noaptea de 3-4 iunie 2010, fiind șef de tură la Penitenciarul Galați, a dispus

inculpaților B.P.D., C.N., M.V., l.C.C. și C.B., care se aflau în exercițiul

atribuțiilor de serviciu și în sub ordinea acestuia, să aplice mijloace de

imobilizare la mâini și la picioare și să o lege de pat pe victima S.C., care

era încarcerată la camera de la Penitenciarul Galați, deși primise aprobare din

partea conducerii unității doar pentru a i se aplica mijloace de imobilizare la

mâini. De asemenea, s-a reținut că și, în prezența sa, a permis inculpaților

menționați să o calce pe victimă cu picioarele, să-i aplice lovituri cu pumnii,

cu picioarele, cu bastonul în zona toracică, în zona feței și peste picioare,

provocându-i leziuni traumatice, care au avut ca urmare decesul acesteia.

Același inculpat a fost trimis în

judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev.de art. 289

alin. (1) C. pen., constând în aceea că în dimineața zilei de 4 iunie 2010 a

întocmit procesu-verbal de predare-primire a serviciului, însă a omis să

menționeze că victima S.C. a fost scoasă din cameră și că a fost lovită pentru

a fi imobilizată.

Împotriva inculpatului G.C.M. s-a

dispus, prin încheierea din 6 august 2010 a Curții de Apel Galați, luarea

măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 1451

C. proc. pen., pentru 30 de zile, această măsură fiind prelungită succesiv, pe

toată durata urmăririi penale, până la momentul sesizării instanței.

Prin același rechizitoriu s-a dispus

punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a altor 7

inculpați, salariați ai Penitenciarului Galați, pentru săvârșirea unor

infracțiuni de neglijență în serviciu, fals intelectual, uz de fals, abuz în

serviciu și mărturie mincinoasă, în legătură cu faptele care au avut ca urmare

decesul victimei S.C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel Galați la data de 21 ianuarie 2011.

Procedând, din oficiu, conform prevederilor

art. 300

1

C. proc. pen., la verificarea legalității și temeiniciei

arestării preventive a inculpaților C.B., C.N., B.P.D., M.V. și l.C.C., Curtea

a constatat că această măsură a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale

și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și

impun în continuare privarea inculpaților de libertate.

Astfel, din probele administrate pe

parcursul urmăririi penale a rezultat presupunerea rezonabilă, în sensul art. 681

raportat la art. 143 alin. (1) C. proc. pen., că inculpații au săvârșit faptele

prevăzute de legea penală, pentru care au fost cercetați și trimiși în

judecată.

În acest sens, Curtea a avut în vedere:

raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la fața

locului, planșele fotografice, înregistrările video captate de camera de supraveghere

amplasată pe holul secției a Vll-a a Penitenciarului Galați, coroborate cu

declarațiile martorilor M.V., T.L., S.M. și T.A. (deținuți care s-au aflat în

aceeași cameră cu victima) - probe din care a rezultat, cel puțin la nivelul

unei presupuneri rezonabile, că în noaptea de 3-4 iunie 2010 cei cinci

inculpați au exercitat asupra persoanei private de libertate S.C. acte de

violență (constând în loviri aplicate peste tot corpul, cu pumnii, cu

picioarele și cu bastonul de cauciuc, precum și în comprimări cu picioarele sau

cu genunchii în zona cavității toracice și în zona abdominală).

Săvârșirea concomitentă sau succesivă

de către cei cinci inculpați a unor acte de violență care, prin natura și prin

multitudinea lor, puteau să provoace leziunile grave, care au cauzat decesul

victimei, justifică, cel puțin în acest stadiu procesual, încadrarea juridică

dată faptelor prin rechizitoriu - respectiv în infracțiunile de omor, prevăzut

de art. 174 alin. (1) C. pen. și de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin.

(1) și (3) C. pen.

Susținerile inculpaților, în sensul că

victima și-a provocat singură leziunile letale, sărind de la înălțime (de pe

cambuză) și lovindu-se de instalațiile sanitare și de zid, sau în sensul că

victima a fost lovită în mod violent de către ceilalți deținuți din cameră,

deranjați de faptul că a provocat scandal, pot constitui apărări de fond, care

nu pot fi elucidate în această fază incipientă a judecății, ci numai după

administrarea unor probe concludente, apte să confirme sau să infirme aceste

susțineri.

Infracțiunea de omor pentru care cei

cinci inculpați au fost trimiși în judecată, are un grad ridicat de pericol

social, fiind sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani,

astfel că s-a constatat îndeplinită și prima condiție prevăzută de art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen. - text de lege care a fost avut în vedere ca temei al

arestării preventive a inculpaților.

De asemenea, s-a constatat că, este în

continuare îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen. - în sensul că lăsarea inculpaților în libertate ar

prezenta un pericol concret pentru ordinea publică - această convingere

rezultând, pe de o parte, din pericolul social generic al faptei de omor - prin

care este încălcat dreptul la viață, care reprezintă valoarea supremă apărată

de lege - iar pe de altă parte, a rezultat din modalitatea și din împrejurările

în care fapta a fost comisă, prin acte multiple și grave de violență, săvârșite

de persoane care, potrivit atribuțiilor de serviciu, aveau obligația de a

supraveghea persoanele deținute și de a lua măsurile care se impun, pentru ca

viața și sănătatea acestora să nu fie puse în pericol.

În acest sens, este deosebit de

relevantă jurisprudența C.E.D.O. (cauza Pantea împotriva României), care a

statuat că autoritățile statelor contractante nu numai că trebuie că se abțină

de la a supune o persoană aflată în stare de detenție la tratamente violente,

ci, de asemenea, au obligația de a lua, în mod preventiv, măsuri de natură

practică, necesare asigurării protecției, integrității corporale și sănătății

persoanelor private de libertate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.N.,

s-a apreciat că subzistă, de asemenea, și temeiul art. 148 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., deoarece din declarațiile martorilor M.V.,T.L., S.M., T.A. și B.C. (care

la data săvârșirii faptelor erau deținuți în Penitenciarul Galați -primii patru

aflându-se în aceeași cameră cu victima) a rezultat că, după moartea victimei S.C.,

au fost atenționați de către inculpatul C.N. că nu trebuie că declare faptul că

s-ar fi exercitat asupra victimei acte de violență de către angajații

penitenciarului.

Totodată, Curtea a apreciat că sunt în

continuare îndeplinite cerințele art. 136 alin. (1) C. proc. pen., arestarea

preventivă a inculpaților fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a

procesului penal, pentru a împiedica inculpații să influențeze martorii ce vor

fi audiați în cauză și pentru a împiedica sustragerea acestora de la judecată.

Aspectele invocate de inculpați, prin

apărătorii aleși, în sensul că măsura arestării preventive ar fi fost luată cu

încălcarea prevederilor legale, nu a putut fi primită favorabil, pentru

următoarele considerente:

Faptul că în încheierile prin care s-a

luat împotriva inculpaților măsura arestării preventive au fost menționate, pe

lângă infracțiunea de omor, și alte infracțiuni care sunt sancționate de lege

cu pedeapsa închisorii sub 4 ani, nu atrage nelegalitatea măsurii, atâta vreme

cât una dintre infracțiuni, respectiv infracțiunea de omor, îndeplinește, sub

aspectul cuantumului pedepsei., prima condiție prevăzută de art. 148 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen.

În ce privește faptul că inculpații B.P.D.,

M.V. și l.C.C. nu au fost ascultați de procuror, după ce a fost pusă în mișcare

acțiunea penală și înainte de a se formula propunerea de arestare preventivă,

s-a constatat că, prin încheierea din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați

a acceptat punctul de vedere al inculpaților, reținând că propunerea de

arestare preventivă este lovită de nulitate absolută, deoarece au fost

încălcate dispozițiile art. 149

1

C. proc. pen., privind

obligativitatea ascultării inculpatului de către procuror, anterior sesizării

instanței.

Acest punct de vedere nu a fost însă

împărtășit de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin încheierea nr. 4393

din 7 decembrie 2010, a constatat că propunerea de arestare preventivă privind

pe inculpații B.P., M.V. și l.C.C. nu este lovită de nulitate, și că aceasta

este întemeiată motiv pentru care, admițând recursul declarat de procuror a

casat încheierea din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați și a dispus

arestarea preventivă a celor trei inculpați.

Prin urmare, această chestiune de

drept, care a fost lămurită de către instanța de recurs, nu mai poate fi repusă

în discuție de către prima instanță.

Reținând că măsura arestării

preventive a inculpaților C.B., C.N., B.P.D., l.C.C. și M.V. este legală și

temeinică, și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au

dispărut și impun în continuare privarea de libertate, Curtea a dispus, în

temeiul art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen., menținerea măsurii

arestării preventive a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri, în termen

legal, au declarat recurs inculpații C.B., C.N., l.C.C., B.P.D. și M.V.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând recursurile declarate de

inculpații C.B., C.N., l.C.C., B.P.D. și M.V. sub toate aspectele, conform ari.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acestea

sunt nefondate.

Cu privire la criticile vizând

nelegala constituire a completului de judecată care a soluționat recursul la Înalta

Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte, constată că această critică excede

cadrul procesual actual, urmând a fi valorificată în cadrul procesului la care

a făcut referire apărătorul ales al inculpatului C.N.

Cu privire la incompatibilitatea

judecătorului care a soluționat cauza în primă instanță, înalta Curte, apreciază

că dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., nu au incidență în cauză

întrucât judecătorul nu a analizat cauza pe fond cu privire la vinovăția

inculpaților.

Înalta Curte, reține că inculpaților

Ie-a fost respectat dreptul la apărare, fiind asistați de apărători pe tot

parcursul procesului, iar cu privire la neascularea inculpaților de către

procuror la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale și formulării

propunerii de arestare preventivă, Înalta Curte, constată că această critică

vizează o altă încheiere care a fost recurată anterior, și care a fost deja

verificată de instanța de recurs la data de 7 decembrie 2010.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

se constată că prin rechizitoriul nr. 203/P/2010 din 20 ianuarie 2011 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus trimiterea în

judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M.V., B.P.D., C.B., l.C.C.

și C.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prev.de ari. 174 alin.

(1) din C. pen. și de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3),

cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpaților B.P.D., C.B.,

C.N. și l.C.C. s-a reținut, în esență, că în noaptea de 3-4 iunie 2010, în timp

ce își exercitau atribuțiile privind paza și supravegherea persoanelor private

de libertate din Penitenciarul Galați, au lovit în mod repetat pe deținutul S.C.,

care era încarcerat la camera, cu pumnii, cu picioarele și cu bastonul de

cauciuc, în zona toracică, în zona capului și peste picioare.

În sarcina inculpatului M.V. s-a

reținut că, în calitate de locțiitor al șefului de tură, a asistat la acțiunile

violente ale subordaților săi, fără a încerca să-i oprească, și a exercitat el

însuși violențe asupra persoanei deținute, urcând cu picioarele pe aceasta și

târând-o pe holul secției a Vll-a, până la camera.

În ziua de 4 iunie 2010, victima S.C. a

decedat, moartea fiind cauzată de șocul traumatic și hemoragie, consecutiv unui

traumatism toraco-abdominal drept, cu fracturi costale C6 - C11 atero-laterale,

cu valet C7 - C9, hematom abdominal drept, ruptură renală dreaptă și fisură

hepatică. Potrivit concluziilor raportului de constate medico-legală, aceste

leziuni au fost produse prin loviri cu, sau de corpuri contondente și posibil

prin comprimarea bazei toracelui drept (călcare sau comprimare cu picior sau

genunchi).

Inculpatul C.N. a fost trimis în

judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev.de art. 289

alin. (1) C. pen., constând în aceea că în dimineața zilei de 4 iunie 2010, a

întocmit un proces-verbal de predare-primire a serviciului, în care a omis să

menționeze că victima S.C. a fost scoasă din camera și că a fost lovită, pentru

a fi imobilizată.

Împotriva inculpaților C.B. și C.N. a

fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din 6 august 2010 a

Curții de Apel Galați, iar împotriva inculpaților M.V., l.C.C. și B.P.D. a fost

luată aceeași măsură preventivă prin încheierea nr. 4393 din 7 decembrie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 9789/1/2010.

Ținând seama de probele cauzei,

respectiv raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la

fața locului, planșele fotografice, înregistrările video captate de camera de supraveghere

amplasată pe holul secției a Vll-a a Penitenciarului Galați, coroborate cu

declarațiile martorilor M.V., T.L., S.M. și T.A. (deținuți care s-au aflat în

aceeași cameră cu victima) - probe din care a rezultat presupunerea rezonabilă

că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, și

față de care s-a și dispus măsura arestării preventive. La acest moment, Înalta

Curte, nu a analizat probele ce au fost administrate în faza de urmărire

penală, și nici nu a tras concluzii referitoare la vinovăția sau nevinovăția acestora

întrucât s-ar fi antepronunțat.

Înalta Curte, consideră că în ceea ce

îi privește pe inculpații C.B., C.N., I.C.C., B.P.D. și M.V., subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. precum și art. 148 alin. (1) lit.

b) C. proc. pen. cu privire la inculpatul C.N., respectiv pedepsele prevăzute

pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani și

există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

Astfel, conform art. 300

1

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de

arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu, în Camera de

Consiliu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive înainte de

expirarea duratei arestării preventive. Din actele și lucrările dosarului

rezultă că instanța Curții de Apel Galați s-a conformat acestor dispoziții după

înregistrarea dosarului la instanță.

De asemenea, dacă constată că

temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere,

revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a

inculpatului.

Conform dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

fond, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză,

pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații C.B., C.N., l.C.C.,

B.P.D. și M.V. au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată,

respectiv infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

și infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3), cu

aplic. art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., pentru care pedeapsa

prevăzută de lege este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică,a dispus menținerea arestării

preventive a inculpaților.

Înalta Curte reține că încheierea

instanței de fond este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpații C.B., C.N., M.C.C., B.P.D. și M.V. au fost inițial

reținuți în vederea aducerii în fața autorităților judiciare competente

existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune (lit. c)).

Ulterior măsura arestării a fost

prelungită pe baza încheierilor pronunțate de un tribunal competent (art. 5 pct.

1 lit. a) din Convenței), în speță în temeiul încheierilor pronunțate de către

Curtea de Apel Galați, și încheierea recurată pronunțată de Curtea de Apel

Galați prin care s-a verificat legalitatea măsurii preventive și s-a menținut

starea de arest a inculpaților, încheiere pronunțată în Dosarul nr. 35/44/2011.

Așadar, Înalta Curte, consideră că

menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, întrucât

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive,

temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) și lit. b), (doar pentru unul dintre

inculpați) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006,

respectiv pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este

mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică.

Totodată, Curtea a apreciat că sunt în

continuare îndeplinite cerințele art. 136 alin. (1) C. proc. pen., potrivit

cărora, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață

sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori

pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea

penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de

acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reținerea; b) obligarea de a

nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi țara; d) arestarea

preventivă.

Având în vedere faptul că măsurile

preventive aduc atingere libertății individuale, consfințită ca un drept

fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit garanțiile juridice necesare

care să împiedice orice abuz în luarea și menținerea măsurilor preventive.

În reglementarea acestora, se

recomandă instituirea unui grad diferențiat de constrângere a libertății

individuale sau a altor drepturi și libertăți, astfel încât să poată fi aleasă,

în funcție de fiecare cauză concretă, măsura preventivă care poate asigura

scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere.

Individualizarea măsurii preventive

este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului, respectiv instanței în

cursul judecății, pentru a aprecia dacă măsura obligării de a nu părăsi țara

sau localitatea este suficientă sau se impune luarea, respectiv menținerea față

de inculpat a măsurii arestării preventive.

Detenția provizorie poate fi menținută

atunci când instanța constată insuficiența măsurii obligării de a nu părăsi

țara sau localitatea, cu respectarea, pe toată durata procesului, a

principiului proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei

respectiv a făptuitorului.

Din perspectiva C.E.D.O., în art. 5

paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile

prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi

judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în

libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea

persoanei în cauză la audiere.

Pentru a înțelege sensul dispoziției

enunțate, Curtea a stabilit cu exactitate domeniul ei de aplicație. Astfel s-a

apreciat că este esențial ca, în funcție de starea de detenție a persoanei

împotriva căreia se desfășoară urmărirea penală, instanțele naționale să

aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depășit, la

un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în

circumstanțele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată

nevinovată.

Curtea a decis, cu valoare de

principiu, că termenul final al detenției provizorii la care se referă art. 5

paragraful 3 este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, sau

aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă

instanță.

Totodată, s-a statuat că gravitatea

unei fapte poate justifica menținerea stării de arest în condițiile în care

durata acestuia nu a depășit o limită rezonabilă.

Raportând datele speței dedusă

judecății la dispozițiile cuprinse în legea națională corelate cu prevederile art.

5 paragraful 3 din C.E.D.O., Înalta Curte, aprecieză că, în acest moment,

cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi țara sau localitatea sunt neîntemeiate, iar, pentru

realizarea scopului penal astfel cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C.

pen., impunându-se menținerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în

acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și

gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Raportându-ne la gravitatea

infracțiunilor săvârșite, la împrejurarea că cercetarea judecătorească este la

început - impunându-se audierea martorilor și administrarea probelor apreciate

ca fiind necesare stabilirii adevărului - Înalta Curte, apreciază că în acest

moment nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților

cu altă măsură neprivativă de libertate.

În aceste condiții, Înalta Curte, a

apreciat că detenția provizorie este legitimă - fiind necesară ocrotirii unui

interes general al societății care primează în raport de interesul privat al

inculpaților -nu a depășit un termen rezonabil în accepțiunea legislației

naționale dar și din perspectiva C.E.D.O. (față de inculpații C.B. și C.N. a

fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din 6 august 2010 a

Curții de Apel Galați, iar împotriva inculpaților M.V., l.C.C. și B.P.D. a fost

luată aceeași măsură preventivă prin încheierea nr. 4393 din 7 decembrie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 9789/1/2010),

iar măsura obligării de nu părăsi țara sau localitatea este insuficientă pentru

asigurarea scopului procesului penal.

Față de aceste considerente, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.B., C.N.,

l.C.C., B.P.D. și M.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurenții inculpați C.B., C.N., l.C.C., B.P.D. și M.V. vor fi obligați la

plata sumelor de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor

desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din

fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate recursurile

declarate de inculpații C.B., C.N., l.C.C., B.P.D. și M.V. împotriva încheierii

de ședință din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 35/44/2011.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor

desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02

februarie 2011.