ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar constată, următoarele: Prin încheierea de ședință din 27 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 35/44/2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații C.B., C.N., B.P.D., I.C.C. și M.V. În baza art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: - C.B., fiul lui G. și al V.; - C.N., fiul lui G. și S.; - B.P.D., fiul lui C. și L.; - I.C.C., fiul lui T. și M.; - M.V., fiul lui A. și A., toți în prezent deținuți la Penitenciarul Focșani, constatând că această măsură este legală și temeinică.

În baza art. 145 1 C. proc. pen. a dispus luarea față de inculpatul G.C.M., fiul lui C. și V., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara. Conform art. 145 1 alin. (2) în referire la art. 145 alin. (1) 1 și alin. (1) 2 C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul G.C.M. urmând a respecta următoarele obligații: - să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la Poliția municipiului Galați, desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

- să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia. S-a atras atenția inculpatului G.C.M. că, în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura obligării de a nu părăsi țara, va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, conform prevederilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 203/P/2010 din 20 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M.V., B.P.D., C.B., l.C.C. și C.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prev.de art. 174 alin. (1) din C. pen.

și de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3), cu aplic.art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen. În sarcina inculpaților B.P.D., C.B., C.N. și l.C.C. s-a reținut, în esență, că în noaptea de 3-4 iunie 2010, în timp ce își exercitau atribuțiile privind paza și supravegherea persoanelor private de libertate din Penitenciarul Galați, au lovit în mod repetat pe deținutul S.C., care era încarcerat la camera, cu pumnii, cu picioarele și cu bastonul de cauciuc, în zona toracică, în zona capului și peste picioare. În sarcina inculpatului M.V. s-a reținut că, în calitate de locțiitor al șefului de tură, a asistat la acțiunile violente ale subordaților săi, fără a încerca să-i oprească, și a exercitat el însuși violențe asupra persoanei deținute, urcând cu picioarele pe aceasta și târând-o pe holul secției a Vll-a, până la camera.

În ziua de 4 iunie 2010, victima S.C. a decedat, moartea fiind cauzată de șocul traumatic și hemoragie, consecutiv unui traumatism toraco-abdominal drept, cu fracturi costale C6-C11 atero-laterale, cu valet C7 - C9, hematom abdominal drept, ruptură renală dreaptă și fisură hepatică. Potrivit concluziilor raportului de constate medico-legală, aceste leziuni au fost produse prin loviri cu, sau de corpuri contondente și posibil prin comprimarea bazei toracelui drept (călcare sau comprimare cu picior sau genunchi). Inculpatul C.N. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev.de art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în dimineața zilei de 4 iunie 2010, a întocmit un proces-verbal de predare-primire a serviciului, în care a omis să menționeze că victima S.C.

a fost scoasă din camera și că a fost lovită, pentru a fi imobilizată. Împotriva inculpaților C.B. și C.N. a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din 6 august 2010 a Curții de Apel Galați, iar împotriva inculpaților M.V., l.C.C. și B.P.D. a fost luată aceeași măsură preventivă prin încheierea nr. 4393 din 7 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 9789/1/2010. În cazul tuturor inculpaților au fost reținute, ca temeiuri de drept pentru luarea măsurii arestării preventive, dispozițiile art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., instanțele constatând că sunt indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați și că lăsarea acestora în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.N. s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât acesta a încercat să influențeze declarațiile unor martori ce urmau să fie audiați în cauză. Prin același rechizitoriu, a fost trimis în judecată și inculpatul G.C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și de complicitate la purtare abuzivă, prev.de art. 26 raportat la art. 250 alin. (1) și (3), cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 3-4 iunie 2010, fiind șef de tură la Penitenciarul Galați, a dispus inculpaților B.P.D., C.N., M.V., l.C.C.

și C.B., care se aflau în exercițiul atribuțiilor de serviciu și în sub ordinea acestuia, să aplice mijloace de imobilizare la mâini și la picioare și să o lege de pat pe victima S.C., care era încarcerată la camera de la Penitenciarul Galați, deși primise aprobare din partea conducerii unității doar pentru a i se aplica mijloace de imobilizare la mâini. De asemenea, s-a reținut că și, în prezența sa, a permis inculpaților menționați să o calce pe victimă cu picioarele, să-i aplice lovituri cu pumnii, cu picioarele, cu bastonul în zona toracică, în zona feței și peste picioare, provocându-i leziuni traumatice, care au avut ca urmare decesul acesteia. Același inculpat a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev.de art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în dimineața zilei de 4 iunie 2010 a întocmit procesu-verbal de predare-primire a serviciului, însă a omis să menționeze că victima S.C.

a fost scoasă din cameră și că a fost lovită pentru a fi imobilizată. Împotriva inculpatului G.C.M. s-a dispus, prin încheierea din 6 august 2010 a Curții de Apel Galați, luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., pentru 30 de zile, această măsură fiind prelungită succesiv, pe toată durata urmăririi penale, până la momentul sesizării instanței. Prin același rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a altor 7 inculpați, salariați ai Penitenciarului Galați, pentru săvârșirea unor infracțiuni de neglijență în serviciu, fals intelectual, uz de fals, abuz în serviciu și mărturie mincinoasă, în legătură cu faptele care au avut ca urmare decesul victimei S.C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 21 ianuarie 2011. Procedând, din oficiu, conform prevederilor art. 300 1 C. proc. pen., la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților C.B., C.N., B.P.D., M.V. și l.C.C., Curtea a constatat că această măsură a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea inculpaților de libertate. Astfel, din probele administrate pe parcursul urmăririi penale a rezultat presupunerea rezonabilă, în sensul art. 681 raportat la art. 143 alin. (1) C. proc. pen., că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată.

În acest sens, Curtea a avut în vedere: raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, înregistrările video captate de camera de supraveghere amplasată pe holul secției a Vll-a a Penitenciarului Galați, coroborate cu declarațiile martorilor M.V., T.L., S.M. și T.A. (deținuți care s-au aflat în aceeași cameră cu victima) - probe din care a rezultat, cel puțin la nivelul unei presupuneri rezonabile, că în noaptea de 3-4 iunie 2010 cei cinci inculpați au exercitat asupra persoanei private de libertate S.C. acte de violență (constând în loviri aplicate peste tot corpul, cu pumnii, cu picioarele și cu bastonul de cauciuc, precum și în comprimări cu picioarele sau cu genunchii în zona cavității toracice și în zona abdominală).

Săvârșirea concomitentă sau succesivă de către cei cinci inculpați a unor acte de violență care, prin natura și prin multitudinea lor, puteau să provoace leziunile grave, care au cauzat decesul victimei, justifică, cel puțin în acest stadiu procesual, încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu - respectiv în infracțiunile de omor, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. și de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. Susținerile inculpaților, în sensul că victima și-a provocat singură leziunile letale, sărind de la înălțime (de pe cambuză) și lovindu-se de instalațiile sanitare și de zid, sau în sensul că victima a fost lovită în mod violent de către ceilalți deținuți din cameră, deranjați de faptul că a provocat scandal, pot constitui apărări de fond, care nu pot fi elucidate în această fază incipientă a judecății, ci numai după administrarea unor probe concludente, apte să confirme sau să infirme aceste susțineri.

Infracțiunea de omor pentru care cei cinci inculpați au fost trimiși în judecată, are un grad ridicat de pericol social, fiind sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, astfel că s-a constatat îndeplinită și prima condiție prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - text de lege care a fost avut în vedere ca temei al arestării preventive a inculpaților. De asemenea, s-a constatat că, este în continuare îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

- în sensul că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică - această convingere rezultând, pe de o parte, din pericolul social generic al faptei de omor - prin care este încălcat dreptul la viață, care reprezintă valoarea supremă apărată de lege - iar pe de altă parte, a rezultat din modalitatea și din împrejurările în care fapta a fost comisă, prin acte multiple și grave de violență, săvârșite de persoane care, potrivit atribuțiilor de serviciu, aveau obligația de a supraveghea persoanele deținute și de a lua măsurile care se impun, pentru ca viața și sănătatea acestora să nu fie puse în pericol. În acest sens, este deosebit de relevantă jurisprudența C.E.D.O.

(cauza Pantea împotriva României), care a statuat că autoritățile statelor contractante nu numai că trebuie că se abțină de la a supune o persoană aflată în stare de detenție la tratamente violente, ci, de asemenea, au obligația de a lua, în mod preventiv, măsuri de natură practică, necesare asigurării protecției, integrității corporale și sănătății persoanelor private de libertate. În ceea ce-l privește pe inculpatul C.N., s-a apreciat că subzistă, de asemenea, și temeiul art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., deoarece din declarațiile martorilor M.V.,T.L., S.M., T.A. și B.C. (care la data săvârșirii faptelor erau deținuți în Penitenciarul Galați -primii patru aflându-se în aceeași cameră cu victima) a rezultat că, după moartea victimei S.C., au fost atenționați de către inculpatul C.N.

că nu trebuie că declare faptul că s-ar fi exercitat asupra victimei acte de violență de către angajații penitenciarului. Totodată, Curtea a apreciat că sunt în continuare îndeplinite cerințele art. 136 alin. (1) C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpaților fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru a împiedica inculpații să influențeze martorii ce vor fi audiați în cauză și pentru a împiedica sustragerea acestora de la judecată.

Aspectele invocate de inculpați, prin apărătorii aleși, în sensul că măsura arestării preventive ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale, nu a putut fi primită favorabil, pentru următoarele considerente: Faptul că în încheierile prin care s-a luat împotriva inculpaților măsura arestării preventive au fost menționate, pe lângă infracțiunea de omor, și alte infracțiuni care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii sub 4 ani, nu atrage nelegalitatea măsurii, atâta vreme cât una dintre infracțiuni, respectiv infracțiunea de omor, îndeplinește, sub aspectul cuantumului pedepsei., prima condiție prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. În ce privește faptul că inculpații B.P.D., M.V.

și l.C.C. nu au fost ascultați de procuror, după ce a fost pusă în mișcare acțiunea penală și înainte de a se formula propunerea de arestare preventivă, s-a constatat că, prin încheierea din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați a acceptat punctul de vedere al inculpaților, reținând că propunerea de arestare preventivă este lovită de nulitate absolută, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 149 1 C. proc. pen., privind obligativitatea ascultării inculpatului de către procuror, anterior sesizării instanței. Acest punct de vedere nu a fost însă împărtășit de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin încheierea nr. 4393 din 7 decembrie 2010, a constatat că propunerea de arestare preventivă privind pe inculpații B.P., M.V.

și l.C.C. nu este lovită de nulitate, și că aceasta este întemeiată motiv pentru care, admițând recursul declarat de procuror a casat încheierea din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați și a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați. Prin urmare, această chestiune de drept, care a fost lămurită de către instanța de recurs, nu mai poate fi repusă în discuție de către prima instanță. Reținând că măsura arestării preventive a inculpaților C.B., C.N., B.P.D., l.C.C. și M.V. este legală și temeinică, și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, Curtea a dispus, în temeiul art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.B., C.N., l.C.C., B.P.D. și M.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând recursurile declarate de inculpații C.B., C.N., l.C.C., B.P.D. și M.V. sub toate aspectele, conform ari. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acestea sunt nefondate. Cu privire la criticile vizând nelegala constituire a completului de judecată care a soluționat recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte, constată că această critică excede cadrul procesual actual, urmând a fi valorificată în cadrul procesului la care a făcut referire apărătorul ales al inculpatului C.N. Cu privire la incompatibilitatea judecătorului care a soluționat cauza în primă instanță, înalta Curte, apreciază că dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc.

pen., nu au incidență în cauză întrucât judecătorul nu a analizat cauza pe fond cu privire la vinovăția inculpaților. Înalta Curte, reține că inculpaților Ie-a fost respectat dreptul la apărare, fiind asistați de apărători pe tot parcursul procesului, iar cu privire la neascularea inculpaților de către procuror la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale și formulării propunerii de arestare preventivă, Înalta Curte, constată că această critică vizează o altă încheiere care a fost recurată anterior, și care a fost deja verificată de instanța de recurs la data de 7 decembrie 2010. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul nr. 203/P/2010 din 20 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M.V., B.P.D., C.B., l.C.C.

și C.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prev.de ari. 174 alin. (1) din C. pen. și de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3), cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen. În sarcina inculpaților B.P.D., C.B., C.N. și l.C.C. s-a reținut, în esență, că în noaptea de 3-4 iunie 2010, în timp ce își exercitau atribuțiile privind paza și supravegherea persoanelor private de libertate din Penitenciarul Galați, au lovit în mod repetat pe deținutul S.C., care era încarcerat la camera, cu pumnii, cu picioarele și cu bastonul de cauciuc, în zona toracică, în zona capului și peste picioare. În sarcina inculpatului M.V. s-a reținut că, în calitate de locțiitor al șefului de tură, a asistat la acțiunile violente ale subordaților săi, fără a încerca să-i oprească, și a exercitat el însuși violențe asupra persoanei deținute, urcând cu picioarele pe aceasta și târând-o pe holul secției a Vll-a, până la camera.

În ziua de 4 iunie 2010, victima S.C. a decedat, moartea fiind cauzată de șocul traumatic și hemoragie, consecutiv unui traumatism toraco-abdominal drept, cu fracturi costale C6 - C11 atero-laterale, cu valet C7 - C9, hematom abdominal drept, ruptură renală dreaptă și fisură hepatică. Potrivit concluziilor raportului de constate medico-legală, aceste leziuni au fost produse prin loviri cu, sau de corpuri contondente și posibil prin comprimarea bazei toracelui drept (călcare sau comprimare cu picior sau genunchi). Inculpatul C.N. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev.de art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în dimineața zilei de 4 iunie 2010, a întocmit un proces-verbal de predare-primire a serviciului, în care a omis să menționeze că victima S.C.

a fost scoasă din camera și că a fost lovită, pentru a fi imobilizată. Împotriva inculpaților C.B. și C.N. a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din 6 august 2010 a Curții de Apel Galați, iar împotriva inculpaților M.V., l.C.C. și B.P.D. a fost luată aceeași măsură preventivă prin încheierea nr. 4393 din 7 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 9789/1/2010. Ținând seama de probele cauzei, respectiv raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, înregistrările video captate de camera de supraveghere amplasată pe holul secției a Vll-a a Penitenciarului Galați, coroborate cu declarațiile martorilor M.V., T.L., S.M.

și T.A. (deținuți care s-au aflat în aceeași cameră cu victima) - probe din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, și față de care s-a și dispus măsura arestării preventive. La acest moment, Înalta Curte, nu a analizat probele ce au fost administrate în faza de urmărire penală, și nici nu a tras concluzii referitoare la vinovăția sau nevinovăția acestora întrucât s-ar fi antepronunțat. Înalta Curte, consideră că în ceea ce îi privește pe inculpații C.B., C.N., I.C.C., B.P.D. și M.V., subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. precum și art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. cu privire la inculpatul C.N., respectiv pedepsele prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, conform art. 300 1 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța Curții de Apel Galați s-a conformat acestor dispoziții după înregistrarea dosarului la instanță. De asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Conform dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de fond, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații C.B., C.N., l.C.C., B.P.D. și M.V. au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3), cu aplic.

art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților. Înalta Curte reține că încheierea instanței de fond este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații C.B., C.N., M.C.C., B.P.D. și M.V.

au fost inițial reținuți în vederea aducerii în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune (lit. c)). Ulterior măsura arestării a fost prelungită pe baza încheierilor pronunțate de un tribunal competent (art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenței), în speță în temeiul încheierilor pronunțate de către Curtea de Apel Galați, și încheierea recurată pronunțată de Curtea de Apel Galați prin care s-a verificat legalitatea măsurii preventive și s-a menținut starea de arest a inculpaților, încheiere pronunțată în Dosarul nr. 35/44/2011. Așadar, Înalta Curte, consideră că menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) și lit. b), (doar pentru unul dintre inculpați) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, Curtea a apreciat că sunt în continuare îndeplinite cerințele art. 136 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reținerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi țara; d) arestarea preventivă.

Având în vedere faptul că măsurile preventive aduc atingere libertății individuale, consfințită ca un drept fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit garanțiile juridice necesare care să împiedice orice abuz în luarea și menținerea măsurilor preventive. În reglementarea acestora, se recomandă instituirea unui grad diferențiat de constrângere a libertății individuale sau a altor drepturi și libertăți, astfel încât să poată fi aleasă, în funcție de fiecare cauză concretă, măsura preventivă care poate asigura scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere. Individualizarea măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului, respectiv instanței în cursul judecății, pentru a aprecia dacă măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea este suficientă sau se impune luarea, respectiv menținerea față de inculpat a măsurii arestării preventive.

Detenția provizorie poate fi menținută atunci când instanța constată insuficiența măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei respectiv a făptuitorului. Din perspectiva C.E.D.O., în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Pentru a înțelege sensul dispoziției enunțate, Curtea a stabilit cu exactitate domeniul ei de aplicație.

Astfel s-a apreciat că este esențial ca, în funcție de starea de detenție a persoanei împotriva căreia se desfășoară urmărirea penală, instanțele naționale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depășit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată. Curtea a decis, cu valoare de principiu, că termenul final al detenției provizorii la care se referă art. 5 paragraful 3 este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanță. Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest în condițiile în care durata acestuia nu a depășit o limită rezonabilă.

Raportând datele speței dedusă judecății la dispozițiile cuprinse în legea națională corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., Înalta Curte, aprecieză că, în acest moment, cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea sunt neîntemeiate, iar, pentru realizarea scopului penal astfel cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., impunându-se menținerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Raportându-ne la gravitatea infracțiunilor săvârșite, la împrejurarea că cercetarea judecătorească este la început - impunându-se audierea martorilor și administrarea probelor apreciate ca fiind necesare stabilirii adevărului - Înalta Curte, apreciază că în acest moment nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu altă măsură neprivativă de libertate. În aceste condiții, Înalta Curte, a apreciat că detenția provizorie este legitimă - fiind necesară ocrotirii unui interes general al societății care primează în raport de interesul privat al inculpaților -nu a depășit un termen rezonabil în accepțiunea legislației naționale dar și din perspectiva C.E.D.O. (față de inculpații C.B.

și C.N. a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din 6 august 2010 a Curții de Apel Galați, iar împotriva inculpaților M.V., l.C.C. și B.P.D. a fost luată aceeași măsură preventivă prin încheierea nr. 4393 din 7 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 9789/1/2010), iar măsura obligării de nu părăsi țara sau localitatea este insuficientă pentru asigurarea scopului procesului penal. Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.B., C.N., l.C.C., B.P.D. și M.V. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați C.B., C.N., l.C.C., B.P.D.

și M.V. vor fi obligați la plata sumelor de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.B., C.N., l.C.C., B.P.D. și M.V. împotriva încheierii de ședință din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 35/44/2011. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie 2011.