ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2916/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2916/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 29/P din 28 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-au hotărât următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului H.G.I. din infracțiunea de omor calificat săvârșit în public, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului H.G.I. din infracțiunea de tentativă de omor calificat săvârșit în public, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 183 C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c), și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii loviri cauzatoare de moarte asupra victimei L.I.F. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c), și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G.I. la o pedeapsă de 2 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii lovire asupra părții vătămate T.N.F. În baza art. 33 lit. a) C. pen.
și 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, măsură dispusă prin Decizia penală nr. 340/R din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, astfel după cum a fost înlocuită prin Încheierea din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Bihor. În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că în perioada 30 august 2009 până la 8 iunie 2010 inculpatul a fost reținut și arestat preventiv. În baza art. 86 1 C. pen., ținând seama de prev. art. 86 1 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului H.G.I.
pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 2 și 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prev. de art. 86 4 și 83 C. pen., care are drept consecință revocarea suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
S-a impus inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acestuia sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele acestuia de existență. S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.000 RON.
S-a dispus ca costul lucrărilor medicale efectuate la solicitarea instanței să fie achitate către I.M.L. Timișoara, conform înscrisurilor de la dosar instanță.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești: proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală, raport de nouă expertiză medico-legală, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, celelalte înscrisuri de la dosar, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În noaptea de 29/30 august 2009, în timp ce se afla în fața restaurantului "M.A." situat între localitățile Homorog și Ianoșda din județul Bihor, după ce a intervenit verbal în apărarea prietenei victimei L.I.F., care era molestată de acesta din urmă, a stârnit reacția victimei care, cu ajutorul părții vătămate au procedat la a-l pune la punct într-un mod violent pe inculpatul care a criticat atitudinea mai sus descrisă.
În cele ce au urmat inculpatul s-a bătut cu partea vătămată T.N.F. - minor de 17 ani și cu victima L.I.F., lovindu-l în cap cu o sticlă de bere pe minor și, ulterior, tăind în zona gâtului pe victimă, provocând decesul acesteia și leziuni corporale ce au necesitat de la 7 la 9 zile îngrijiri medicale primului. În cauză s-a constatat că nu există constituire de parte civilă. Pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză, instanța de fond a procedat la audierea martorilor audiați în dosarul de urmărire penală, fiind încuviințați și alți martori neaudiați.
Prima instanță a constatat că din probele administrate la dosarul de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești a rezultat că starea de fapt reținută în actul de sesizare este diferită față de starea de fapt cert probată, după cum urmează: Martorii audiați au declarat fără cea mai mică urmă de îndoială ori de contradicție, că inculpatul a săvârșit infracțiunea aruncând înspre victimă sticla de bere spartă de la o distanță de 1,5 - 2 metri, prin urmare de la o distanță mult mai mare decât lungimea brațului, și că urmare a acestei manevre victima a fost rănită grav, provocându-i-se decesul. Martorii audiați au declarat că inculpatul a aruncat sticla spartă în direcția victimei în timpul desfășurării altercației în care aceștia erau angrenați, niciunul din martori nedeclarând că inculpatul a participat la bătaie cu intenția de a ucide.
Martorii și partea vătămată, audiați de instanță, au confirmat faptul că inculpatul a vrut să intervină în apărarea prietenei victimei pe care acesta din urmă o molesta, și că victima a ripostat, cerându-i și părții vătămate să intervină violent pentru a-l neutraliza împreună pe inculpat. Partea vătămată a confirmat și împrejurarea că, la inițiativa expresă a victimei, l-au atacat violent pe inculpat. Martorii și partea vătămată, audiați de instanță, au confirmat faptul că inculpatul a aruncat ciobul de sticlă în spate, fără să își aleagă o țintă precisă, cu intenția de a scăpa de agresori. Martorii au descris explicit manevra de aruncare a "gâtului" de sticlă, în timp ce inculpatul fugea în fața victimei, în aceeași direcție cu victima, de la circa 2 - 3 metri.
Totodată, martorii și partea vătămată au explicat și felul în care s-au petrecut faptele în privința infracțiunii săvârșite asupra părții vătămate. Partea vătămată l-a atacat pe inculpat, iar acesta din urmă a parat lovitura, lovindu-l la rândul său pe agresor cu o sticlă de bere în cap. Din declarațiile constante ale inculpatului a rezultat aceeași stare de fapt evidențiată de martorii audiați în cauză, cât și aspectul ce ține exclusiv de conduita personală, apărându-se cu argumente în sensul înlăturării unui mobil referitor la infracțiunea de omor. Potrivit declarației inculpatului, acesta a declarat că a săvârșit faptele în legitimă apărare. A cerut unui martor să intervină în sprijinul prietenei victimei pe care acesta din urmă o lovise și femeia căzuse la pământ.
Martorul a intervenit să o ajute pe femeie în timp ce victima l-a atacat pe inculpat. Partea vătămată - minorul de 16 ani l-a lovit și el pe inculpat cu o sticlă cu bere și inculpatul a parat cu antebrațul spărgându-se sticla și golindu-se de conținut. Inculpatul a luat sticla spartă de la partea vătămată, minorul, dar acesta l-a lovit cu pumnul în față și peste antebraț. în urma loviturii peste antebraț în timp ce inculpatul avea sticla într-o poziție de atac, sticla spartă a fost scăpată din mâna inculpatului în capul minorului, cauzându-i leziuni care au necesitat 7 - 9 zile îngrijiri medicale. Inculpatul a căzut la pământ cu fața în jos, sprijinindu-se în mâini. A recuperat gâtul sticlei de pe jos și, în timp ce fugea, a aruncat sticla spartă înspre spate, lovind pe victimă.
Prima instanță a constatat că Raportul de constatare medico-legală din 30 august 2009 și Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2009 ale S.M.L. Bihor, efectuate la solicitarea procurorului, contrazic declarațiile martorilor, concluzionând totuși că ipoteza provocării decesului victimei prin aruncarea de la 1,5 - 2 metri a sticlei sparte nu poate fi 100% înlăturată. Concluziile celor două constatări științifice au fost răspunsuri date exclusiv pe baza descrierii faptei de către procuror în conținutul ordonanțelor prin care acestea au fost dispuse, specialiștii neavând acces și necunoscând despre declarațiile martorilor oculari. Potrivit raportului de constatare medico-legală leziunile pentru a căror vindecare partea vătămată a necesitat 7 - 9 zile îngrijiri medicale nu i-au pus în primejdie viața.
Instanța de fond a procedat la dispunerea unei noi expertize medico-legale, cu solicitarea adresată I.M.L. Timișoara de a se pronunța asupra mecanismului de producere a leziunii victimei L.I.F., cu referire la aspectul dacă leziunile se puteau produce și prin aruncarea gâtului de sticlă de la o distanță de 1,5 - 3 metri, sau exclusiv prin lovirea la o distanță mai mică sau egală cu raza de acțiune a membrului superior al inculpatului. Au fost supuse analizei și evaluării I.M.L. Timișoara Raportul de constatare medico-legală din 30 august 2009 și Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2009 ale S.M.L. Bihor, cât și declarațiile martorilor și inculpatului, atât cele date în faza de urmărire penală și cât și cele date în faza cercetării judecătorești.
Potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală, agentul vulnerant în momentul contactului cu tegumentul a fost ținut în mână de agresor. Nu s-a putut exclude, fiind însă foarte puțin probabil - concluzionează expertul - ca leziunile să se fi produs prin aruncarea restului de sticlă de la distanța de 1,5 - 3 metri. I.M.L. Timișoara și-a dat avizul cu privire la concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală. În cauză s-a efectuat și referatul de evaluare prin intermediul Serviciului de Probațiune. Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale. Instanța de fond și-a însușit probele administrate în dosarul de urmărire penală, urmând a ține seama de acestea la pronunțarea soluției în cauză, ținând seama de concluziile medico-legale cu rezerva exprimată de experți.
În ciuda faptului că cioburile de sticlă rezultate în urma acțiunii inculpatului au rămas la locul faptei (fiind fixate prin fotografiile judiciare de la dosar urmărire penală), acestea nu au fost recuperate spre a fi analizate și a lămuri incertitudinea invocată de experții legiști. O reconstituire a gâtului sticlei avut în mână de către inculpat în momentul imediat anterior aruncării ar fi putut ajuta la admiterea fără rețineri a ipotezei susținute și lămurite constant de martori și inculpat, lucru ce ar fi determinat explicarea certă a efectelor produse prin aruncare. O masă mai mare sau mai redusă a materialului din sticlă poate produce efecte diferite în situația descrisă în probatoriul administrat.
Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului săvârșită asupra victimei L.I.F., astfel cum a fost descrisă mai sus și probată la dosar, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, săvârșit în public, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., ci ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului săvârșită asupra părții vătămate T.N.F., astfel cum a fost descrisă mai sus și probată la dosar, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, săvârșit în public, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., ci ale infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a săvârșit faptele sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea din partea victimei și părții vătămate, produsă prin violență. S-a constatat că lipsesc elementele laturii subiective ale infracțiunii de omor, respectiv ale infracțiunii de tentativă de omor. Inculpatul a acționat din spirit civic, în sprijinul unei persoane de sex feminin, agresată de victimă. Victima, neînțelegându-și locul și rolul în societate în raport cu o femeie, dar și cu publicul prezent, a procedat contrar, în loc de a-și recunoaște și reprima pornirile necivilizate și lipsite de o educație elementară, a instigat pe partea vătămată - ruda acestuia, minor, și împreună, au procedat la o ripostă violentă, total nejustificată din punct de vedere civic și al normalității relațiilor interumane: la a-i aplica o lecție salvatorului.
Lucrurile însă au degenerat, terminându-se cu o tragedie și traume pentru toate părțile. Inculpatul a recunoscut și regretat faptele astfel descrise. În lipsa constituirii legale ca parte civilă, inculpatul a declarat că dorește din proprie inițiativă să plătească sumele invocate de reprezentantul părților civile. Cu referire la elementele constitutive ale celor două infracțiuni, prima instanță a constatat că nu există în primul caz intenție directă ori indirectă, inculpatul nu a acceptat producerea rezultatului - decesul - în cazul victimei, iar pe de altă parte, lucru confirmat prin raportul medico-legal, martori și propriile-i declarații, nu a acționat cu intenția de a-i pune viața în pericol părții vătămate.
Neputând fi dovedită intenția privind infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. asupra minorului - parte vătămată, concluzia medico-legală privind certitudinea punerii în pericol a vieții ar fi fost esențială. În lipsa acestor două chestiuni, simpla susținere, chiar rezonabilă, potrivit căreia inculpatul a vrut să suprime pe partea vătămată, a rămas doar o simplă afirmație nesusținută de ansamblul probator. Față de urmările acțiunii inculpatului - leziunile suferite de partea vătămată și numărul zilelor de îngrijiri medicale - încadrarea juridică ce a putut fi reținută a fost exclusiv cea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. În privința ambelor infracțiuni lipsesc și elementele laturii obiective.
Nu au fost folosite instrumente, nu au fost țintite cu premeditare zone vitale. Lovitura a fost administrată victimei necontrolat, spontan. La fel și în cazul părții vătămate. Inculpatul a fost bătut de doi agresori, a acționat în starea de provocare și în starea emoțională nelipsită în asemenea situații. În analiza elementelor constitutive instanța de fond a constatat lipsa mobilului. Potrivit teoriei dreptului penal, mobilul sau motivul infracțiunii, ca element al laturii subiective a infracțiunii, reprezintă impulsul intern al făptuitorului la săvârșirea infracțiunii, adică acea dorință, tendință, pasiune, acel sentiment ce a făcut să se nască în mintea făptuitorului ideea săvârșirii infracțiunii conștient orientată într-o anumită direcție în vederea satisfacerii acelei dorințe, tendințe, pasiuni, etc. De aceea, mobilul sau motivul este denumit și cauza internă a actului de conduită.
Potrivit teoreticienilor în materie, cunoașterea mobilului infracțiunii poate da răspuns la întrebarea "de ce a săvârșit infracțiunea?" și servește întotdeauna la determinarea periculozității infractorului și la stabilirea măsurii de apărare socială adecvată acestei periculozități. Față de probele administrate în cauză, ținând seama de conduita și poziția în apărare a inculpatului, văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen., instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în cauză și l-a condamnat pe inculpat, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată sub supraveghere a executării acestora, cu reținerea circumstanțelor atenuante, inclusiv a stării de provocare.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 31 de ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al acestora, existența concursului de infracțiuni, starea de provocare, precum și atitudinea inculpatului, anterioară săvârșirii faptelor, dar și ulterioară sinceră, de recunoaștere și regret a acestora. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și părțile vătămate L.I.F., L.E., T.A.N., T.F.R. Prin motivele de apel de la dosarul cauzei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond ca nelegală și netemeinică, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului H.G.I., comisă asupra victimei L.I.F.
din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor calificat și schimbarea încadrării juridice a faptei comise asupra părții vătămate T.N.F. din loviri sau alte violențe în infracțiunea de tentativă de omor calificat și în consecință pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în cauză, în sensul condamnării inculpatului H.G.I. pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, faptă prev. de art. 175 lit. c) C. pen., și tentativă la omor calificat, faptă prev. de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: În primul rând în ceea ce privește schimbarea încadrării faptei reținute în sarcina inculpatului H.G.I.
din infracțiunea de omor calificat în cea de loviri cauzatoare de moarte, instanța de fond a interpretat în mod greșit materialul probator administrat în cauză, formând astfel convingerea instanței că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice tulburări determinate de victimă și partea vătămată și că în speță lipsesc elementele laturii subiective ale infracțiunii de omor calificat.
S-a solicitat instanței de apel să ia în considerare declarațiile contradictorii date de inculpat atât în faza de urmărire penală, cât și în cea din fața instanței, precum și faptul că motivarea instanței de fond este lapidară în ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică a faptei din cea de omor calificat în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte deoarece nu se arată detaliat motivele care au determinat această schimbare de încadrare juridică, ci doar se face o trimitere la reținerea scuzei provocării în favoarea inculpatului și la spiritul civic de care a dat acesta dovadă, intervenind în apărarea numitei S.A.
S-a arătat că în ciuda concluziilor medicilor legiști, care au susținut că agentul vulnerant folosit a fost ținut în mână de agresor care a exercitat o forță de apăsare suficientă producerii leziunilor, dacă era ținut în mână în momentul aplicării loviturii, instanța de fond a apreciat în mod eronat că inculpatul nu a acționat cu intenție directă sau indirectă în comiterea faptelor. Ori, în cazul infracțiunilor de omor, ceea ce interesează esențialmente este vinovăția făptuitorului în forma intenției directe sau indirecte, la stabilirea intenției cu care acționează făptuitorul avându-se în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost exercitate actele de violență, intensitatea acestora și gravitatea leziunilor cauzate.
Astfel, parchetul a considerat că inculpatul H.G.I. a acționat cu intenție indirectă având reprezentarea rezultatului și acceptând posibilitatea producerii lui, ținând seama că a dat cu gâtul sticlei înspre victimă de la o distanță foarte mică. Aceleași aspecte au susținut și teza tentativei la omor calificat comisă asupra părții vătămate T.N.F. în condițiile în care inculpatul s-a folosit de o sticlă de bere plină, a lovit partea vătămată într-o zonă vitală (capul), iar leziunile cauzate au fost produse prin lovirea cu corp contondent dur cu muchii și vârfuri (sticla de bere întreagă), astfel că deși medicii legiști au susținut ipoteza conform căreia leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, s-a apreciat că acest aspect nu are o relevanță cu privire la încadrarea juridică a faptei, deoarece inculpatul s-a folosit de un obiect apt de a produce moartea (o sticla de bere plină) și a fost vizată o zona vitală (zona capului).
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite nici elementele laturii obiective ale infracțiunii, în sensul că nu au fost folosite instrumente și nu au fost țintite cu premeditare zone vitale. Pe de altă parte instanța de judecată a ținut seama în ceea ce privește fapta de tentativă la omor calificat reținută în sarcina inculpatului că în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale, lovitura aplicată, zona lezată, obiectul folosit, lipsa laturii subiective și obiective, nu suntem în prezența infracțiunii de tentativă la omor calificat, motiv pentru care a dispus schimbarea de încadrare juridică solicitată de inculpat. Totodată, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că inculpatul a comis faptele sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea din partea victimei și părții vătămate, produsă prin violență.
S-a arătat că indiferent cum s-ar analiza intervenția inculpatului care a dat dovadă de spirit civic, luând apărarea numitei S.A., și cum a reținut și instanța de judecată, s-a considerat că acesta a început incidentul care a degenerat, nicidecum inculpatul nu a fost provocat de către victimă și partea vătămată, iar reacția victimei și a părții vătămate nu au fost de natură să-l tulbure pe inculpat, deoarece acesta avea posibilitatea, văzând că scandalul se amplifică, să părăsească locația respectivă, fără să continue agresiunea verbală sau fizică, aspect care a deranjat atât pe partea vătămată, cât și pe victimă. Cu privire la apelurile declarate de către părțile vătămate L.I.F., L.E., T.A.N., T.F.R., acestea au solicitat aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului intimat.
Prin Decizia penală nr. 83/A din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a desființat în parte sentința, în sensul că:
S-a descontopit pedeapsa aplicată inculpatului H.G.I. în pedepsele componente de 3 ani închisoare și 2 luni închisoare.
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., art. 86 1 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., art. 86 2 C. pen., art 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
S-a înlăturat dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.
În baza art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și o) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului H.G.I. pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a menținut dispoziția instanței de fond privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., precum și pedeapsa aplicată inculpatului de 2 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. Au fost respinse ca tardive apelurile penale declarate de către părțile vătămate apelante L.I.F., L.E., T.A.N., T.F.R. împotriva aceleiași sentințe. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, curtea de apel reține următoarele: Din Raportul de constatare medico-legală din 30 august 2009 rezultă faptul că moartea numitului L.I.F. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe prin plăgi tăiate, leziunile fiind produse prin lovire cu corp contondent cu muchii și vârfuri (fragment de sticlă). S-a arătat și faptul că poziția agresorului față de victimă a putut fi față în față sau ușor lateral stânga față de victimă, la o distanță mai mică sau egală cu raza de acțiune a membrului superior al agresorului. Urmare a Ordonanței de efectuare a unei expertize medico-legale din 15 octombrie 2009, s-a întocmit Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2009, din care rezultă faptul că victima L.I.F. a prezentat leziuni la nivelul gâtului, reprezentante de două plăgi tăiate, leziunile fiind produse prin acțiunea unui corp dur cu muchii și vârfuri ascuțite (recipient de sticlă fragmentat). S-a arătat că amploarea leziunilor suferite de victimă atât superficial, cât și în profunzimea gâtului atestă exercitarea unei forțe importante și anume antrenarea manuală a agentului vulnerant. Prin urmare, ipoteza aruncării agentului vulnerant de la distanță este foarte puțin probabilă, acțiunea acestuia fiind pe direcția dinainte înapoi și ușor de la stânga spre dreapta în raport cu corpul victimei, acest aspect sugerând o posibilă poziție victimă agresor față în față și acționarea agentului vulnerat cu mâna dreaptă. Având în vedere solicitarea instanței de fond cu privire la modul de producere al leziunilor victimei L.I.F., respectiv dacă leziunile se puteau produce și prin aruncarea gâtului de sticlă de la o distanță de 1,5 - 3 metri sau exclusiv prin lovirea la o distanță mai mică sau egală cu raza de acțiune a membrului superior al inculpatului, a fost întocmit Raportul de nouă expertiză medico-legală din 16 iunie 2010. Din acest raport, rezultă că leziunile tanatogeneratoare prezentate de numitul L.I.F. au fost produse cu un corp dur cu margini tăioase (sticlă de bere spartă), agentul vulnerant în momentul contactului cu tegumentul fiind ținut în mână de agresor, care a exercitat o forță de apăsare suficientă producerii leziunilor. Nu a fost exclusă, dar a fost considerată foarte puțin probabilă, posibilitatea ca leziunile să se fi produs prin aruncare cu viteză foarte mare a restului de sticlă de la o distanță de 1,5 - 3 metri. Din Raportul de constatare medico-legală din 30 august 2009 rezultă faptul că numitul H.G.I. prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 30 august 2009, acestea fiind produse prin acțiunea unor fragmente tăietoare cu muchii și vârfuri rezultate din spargerea unui corp contondent (fragment ciob sticlă), prezente doar la nivelul mâinii drepte. Din declarația dată de H.G.I. în calitate de învinuit rezultă că aflați în fața localului acesta a fost lovit de către victimă cu piciorul în umăr, după care a fost lovit de către partea vătămată T.N.F. cu pumnul în nas. Fiind căzut la pământ în urma loviturii s-a spart sticla pe care o avea. Inculpatul a ridicat gâtul sticlei și cu acesta a lovit-o în cap pe partea vătămată, după care a fugit (inculpatul) spre restaurant. Aceasta din urmă l-a urmărit pe inculpat spre restaurant. Aflat în capătul aleii ce duce spre local inculpatul a fost lovit din nou de partea vătămată, căzând la pământ. După aceea s-a ridicat și a aruncat cu gâtul sticlei spre locul unde se afla partea vătămată, dar aceasta nu se mai afla acolo, gâtul sticlei lovind victima în gât. Din declarația dată cu ocazia propunerii de arestare preventivă de către inculpatul H.G.I. a declarat că a fost lovit de către inculpat cu piciorul, apoi de către partea vătămată cu pumnul, iar fiind căzut la pământ, o persoană a încercat să îl lovească cu o sticlă de bere, dar s-a apărat cu mâna spărgându-se astfel sticla, după care a luat de jos gâtul sticlei. După ce a mai fost lovit de câteva ori, s-a ridicat și a lovit partea vătămată cu gâtul sticlei. După aceea a fugit spre restaurant, în fața căruia s-a oprit și a fost lovit de către partea vătămată cu pumnul în nas. A căzut la pământ, iar când s-a ridicat a vrut să arunce cu gâtul sticlei spre partea vătămată, dar pentru că aceasta nu se mai afla acolo, a lovit victima care se afla la o distanță de 5 - 6 metri. Audiat fiind la instanța de fond, inculpatul H.G.I. a declarat că a scăpat din mână gâtul sticlei pe care l-a luat de jos, în capul părții vătămate. Mai arată că după ce a căzut jos în fața restaurantului ca urmare a pumnului în nas primit de la partea vătămată, s-a ridicat și a încercat să fugă, iar din fugă a aruncat în spate gâtul sticlei. Distanța dintre el și victimă a fost de 6 - 7 metri. Modul în care a aruncat gâtul sticlei descris de inculpat a fost următorul: după ce a fost căzut la pământ cu fața în jos, sprijinit în mâini, s-a ridicat, iar cu mâna dreaptă a făcut o rotație orizontală fără a se întoarce, eliberând sticla spartă când pumnul mâinii a ajuns în spatele său. Din declarația dată de partea vătămată T.N.F. în faza de urmărire penală, rezultă că acesta, îndreptându-se înspre victimă și inculpat, care se împingeau, și dorind să îi despartă, a fost lovit în cap cu o sticlă de bere de către inculpat, sticlă care s-a spart. În urma loviturii a căzut la pământ. A mai căzut și a doua oară în fața restaurantului. A arătat că nu a observat momentul în care a fost lovită victima. Din declarația dată de partea vătămată T.N.F. în fața instanței de fond rezultă că aflându-se în afara localului, partea vătămată împreună cu victima l-au împins pe inculpat. Față de acest aspect, inculpatul a lovit partea vătămată cu sticla în cap, aceasta spărgându-se. Victima spunându-i părții vătămate să îl bată pe inculpat, partea vătămată a alergat după inculpat, dar a căzut și și-a pierdut cunoștința. A mai declarat că după ce și-a recăpătat cunoștința, partea vătămată a auzit două variante cu privire la moartea victimei: că inculpatul ar fi aruncat ciobul de sticlă în direcția victimei sau că inculpatul a tăiat cu ciobul gâtul victimei. Din declarația dată de martora S.A., concubina victimei, în faza de urmărire penală, rezultă că aflându-se în fața localului împreună cu victima, aceasta din urmă l-a îmbrâncit pe inculpat, care avea o sticlă de bere în mână. Între ei a intervenit și partea vătămată. După aceea inculpatul a fugit spre restaurant, în spatele lui fiind partea vătămată, după care a urmat victima. În momentul în care partea vătămată l-a ajuns din urmă pe inculpat, acesta a lovit partea vătămată cu sticla în cap. În acel moment martora se afla împreună cu victima la o distanță de 1,5 - 2 metri de inculpat, imediat apoi fiind stropită cu sângele victimei. Din declarația dată de martorul N.L., în fază de urmărire penală, care în momentul săvârșirii infracțiunilor se afla în restaurant, rezultă că acesta a auzit că inculpatul ar fi lovit partea vătămată cu sticla în cap, iar cu restul de sticlă ar fi tăiat gâtul victimei. Din declarația dată de martorul H.M.N. în faza de urmărire penală, martor care în momentul săvârșirii infracțiunilor se afla în restaurant, nu rezultă nimic relevant cu privire la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, iar din declarația dată ulterior rezultă că inculpatul ar fi lovit partea vătămată cu sticla în cap, motiv pentru care aceasta s-a spart, iar cu restul de sticlă ar fi tăiat gâtul victimei. Audiat în fața instanței de fond nu a declarat nimic relevant cu privire la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor. Deși inițial fiind audiat în faza de urmărire penală, martorul M.S.A. nu a declarat nimic relevant cu privire la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, din declarația dată ulterior rezultă că victima și partea vătămată l-au urmărit pe inculpat. Inculpatul s-a întors spre victimă și a aruncat spre acesta din urmă un obiect. Între cei doi fiind o distanță de aproximativ 3 metri. A arătat că a fost întuneric, strada nefiind luminată. Audiat în fața instanței de fond martorul M.S.A. a arătat că în fața localului a existat o altercație între victimă, partea vătămată și inculpat. După aceea victima l-a urmărit în fugă pe inculpat și în timp ce ambii erau cu fața în aceeași direcție, inculpatul a aruncat înspre spate gâtul de sticlă de la o distanță de 2 - 3 metri, fără să privească în direcția în care aruncă. A arătat că fiind întuneric nu a putut distinge doar siluetele celor doi, respectiv a victimei care alerga după inculpat. A mai completat că momentul în care inculpatul s-a întors spre victimă a fost același moment în care inculpatul a aruncat ciobul spre victimă. Din declarația dată de martorul T.A., în faza de urmărire penală, rezultă că între inculpat și victimă a avut loc o altercație verbală. Apropiindu-se de ei și partea vătămată, inculpatul a lovit-o pe aceasta din urmă cu o sticlă care s-a spart. Victima, avertizată că inculpatul ar putea să o lovească, a fugit spre restaurant, iar când victima a cotit spre restaurant, martorul se afla la 3 - 4 metri în spatele său. În acel moment victima a căzut la pământ. Arată și că inculpatul s-a aflat la 2 metri în spatele victimei în momentul în care a aruncat cu restul de sticlă înspre victimă. A mai arătat că de la locul altercației până la aleea din fața restaurantului sunt 30 de metri, pe această distanță fugind inculpatul după victimă. Audiat fiind la instanța de fond, martorul T.A. a arătat că a înțeles că victima a fost sfătuită să fugă și că, crede că inculpatul a depășit victima în fugă, a lovit-o, după care a fugit mai departe. Nu a văzut momentul loviturii din cauză că era întuneric. Nu știe dacă inculpatul a lovit victima cu gâtul de sticlă ținut în mână sau dacă l-a aruncat spre victimă, și nici în ce mână era ținut acesta. Cu privire la declarația de la dosar urmărire penală, referitoare la poziția părților și aruncarea gâtului de sticlă, arată că de fapt nu a văzut acel moment și nu cunoaște exact dacă leziunea s-a produs prin aruncarea gâtului de sticlă spre victimă sau dacă gâtul de sticlă a fost ținut în mână de către inculpat pentru aplicarea loviturii. Din declarația dată de martorul M.G.M., în faza de urmărire penală rezultă că între inculpat și victimă a avut loc o altercație verbală, după care victima l-a lovit cu pumnul în față pe inculpat, acesta căzând la pământ. Partea vătămată s-a îndreptat spre cei doi și l-a lovit și el cu pumnul în față pe inculpat. După aceea atât victima, cât și partea vătămată l-au lovit cu picioarele pe inculpat care era căzut la pământ. Inculpatul s-a ridicat și a lovit-o cu sticla pe partea vătămată, aceasta spărgându-se, iar gâtul sticlei a rămas la inculpat în mână. După ce partea vătămată a fost lovită, victima a fugit după inculpat, iar în urma lor a fost partea vătămată care s-a ridicat de la pământ. În fața restaurantului, inculpatul s-a oprit și a aruncat sticla spre victimă de la o distanță de 1,5 - 2 metri. Audiat fiind la instanța de fond, martorul M.G.M. a declarat că în fața restaurantului, victima s-a bătut cu inculpatul, după care inculpatul a fugit din nou. Urmărit fiind din nou de către victimă și partea vătămată, inculpatul a aruncat cu sticla de la o distanță de circa 3 metri în direcția primilor doi. Audiat fiind doar la instanța de fond, martorul M.S. a declarat că între inculpat și victimă a avut loc o altercație. După ce a ieșit din restaurant l-a văzut pe inculpat alergând spre restaurant urmărit de către victimă și partea vătămată, atunci când la un moment dat a aruncat spre victimă cu un obiect. Din declarația dată de martora B.D.N., în faza de urmărire penală, rezultă că între inculpat și victimă a avut loc o altercație verbală, iar după apariția părții vătămate a avut loc o altercație fizică. A arătat că primul care l-a lovit pe inculpat a fost partea vătămată. După aceasta inculpatul a fugit spre restaurant, în spate fiind partea vătămată și victima. Mai multe nu a văzut, rămânând în urma grupului. Audiată fiind la instanța de fond, martora B.D.N. a declarat în plus că în urma altercației fizice inculpatul a căzut la pământ, iar după ce acesta s-a ridicat a auzit că s-a spart o sticlă, iar mai apoi a văzut partea vătămată murdară de sânge. După acel moment i-a spus inculpatului să fugă, lucru pe care acesta l-a făcut, dar fiind că era urmărit de către victimă și partea vătămată. Din declarația dată de martora H.G.M.A., prietena părții vătămate, în faza de urmărire penală, rezultă că de la o distanță de 40 - 50 de metri, a văzut că partea vătămată a fost lovită de către cineva cu o sticlă în cap, dar nu a văzut ca sticla să se fi spart și nici dacă partea vătămată a căzut la pământ. După acestea s-a întors în restaurant. Audiată fiind la instanța de fond, martora H.G.M.A. nu a declarat nimic în plus cu privire la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor. Din declarația dată de martorul M.S.A., în faza de urmărire penală, rezultă că acesta a ajutat partea vătămată după ce a fost lovită în cap, acesta arătând doar că victima a fost tăiată la gât, iar el a fost lovit cu sticla în cap. Analizând declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, Curtea constată că acestea sunt contradictorii, neputându-se stabili doar pe baza lor în mod corect starea de fapt - respectiv modul de comitere a infracțiunilor, distanța dintre inculpat și victimă, poziția inculpatului față de victimă, declarațiile inculpatului și părții vătămate fiind date cu un anumit grad de subiectivism, iar la declarațiile martorilor trebuie ținut cont că aceștia nu au putut aprecia distanțele sau nu au văzut modul de comitere al infracțiunilor, dat fiind faptul că a fost întuneric, astfel că acestea vor fi coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică, rapoarte de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală, raport de nouă expertiza medico-legală. Curtea constată că instanța de fond a procedat în mod greșit la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., inculpatul H.G.I. făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat asupra victimei L.I.F. Astfel, nu se poate reține apărarea formulată de către inculpat conform căreia acesta a aruncat în spate gâtul de sticlă din fugă. În această ipoteză ar fi trebuit ca gâtul de sticlă să fie aruncat în spate cu o forță foarte mare, dată fiind adâncimea și mărimea leziunii produse. Totodată, din rapoartele de expertiză medico-legală efectuate în cauză această ipoteza este considerată foarte puțin probabilă. Conform Raportului de nouă expertiză medico-legală din 16 iunie 2010, pentru a putea fi produsă o asemenea leziune pe o suprafață relativ mare, cu un corp tăietor cu masă relativ mică este necesară o energie cinetică mare, care poate fi imprimată agentului vulnerant, dacă este ținut în mână în momentul aplicării loviturii, precum și distanța dintre agresor și victimă. Același aspect a fost arătat anterior și prin Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2009, respectiv că amploarea leziunilor suferite de victimă atât superficial, cât și în profunzimea gâtului atestă exercitarea unei forțe importante, și anume antrenarea manuală a agentului vulnerant. Față de acestea, curtea de apel a înlăturat apărarea inculpatului, conform căreia acesta a aruncat în spate gâtul de sticlă din fugă, leziunea produsă victimei putând fi cauzată doar din poziția victimă-agresor față în față și acționarea agentului vulnerat cu mâna dreaptă - conform Raportului de constatare medico-legală din 30 august 2009 rezultă faptul că inculpatul a prezentat leziuni posttraumatice produse prin acțiunea unor fragmente tăietoare cu muchii și vârfuri rezultate din spargerea unui corp contondent (fragment ciob sticlă), prezente doar la nivelul mâinii drepte. Inculpatul având în mână un gât de sticlă, obiect apt să producă moartea și acționând cu acel obiect asupra gâtului, adică a unei zone vitale, duce la concluzia că inculpatul a avut intenția de a ucide, chiar dacă aceasta a fost indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul acțiunii sale, fără a-l urmări, dar a acceptat totuși posibilitatea survenirii acestuia. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că fapta inculpatului H.G.I., care în noaptea de 29/30 august 2009, în timp ce se afla în fața restaurantului "M.A.", situat între localitățile Homorog și Ianoșda a cauzat leziuni la nivelul gâtului cu un gât de sticlă numitului L.I.F., leziuni ce au dus la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 174, 175 lit. i) C. pen. Cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de 73 lit. b) C. pen., Curtea constată că aceasta a fost reținută în mod întemeiat. Astfel, în mod corect s-a reținut faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea aflându-se într-o stare de tulburare care a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență. Chiar dacă în cauză au fost date declarații contradictorii, majoritatea au fost în sensul că anterior decesului victimei, aceasta împreună cu partea vătămată au exercitat la rândul lor acțiuni care au constat în lovirea inculpatului. Cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., Curtea constată că aceasta este legală, având în vedere următoarele aspecte: Din Raportul de constatare medico-legală din 30 august 2009 rezultă faptul că numitul T.N.F. a prezentat leziuni posttraumatice ce datează din 30 august 2009, produse cu un corp contondent cu muchii și vârfuri (sticlă de bere întreagă) și care necesită 7 - 9 zile îngrijiri medicale, nefiind pusă în pericol viața victimei. Din actele de la dosarul cauzei rezultă faptul că inculpatul nu a acționat în niciun moment cu intenția de a suprima viața părții vătămate. Având în vedere că zilele de îngrijiri medicale se încadrează în limita de sub 20 de zile prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol, Curtea apreciază ca fiind corectă schimbarea încadrării juridice dispuse de către instanța de fond. Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni, Curtea o apreciază ca fiind just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. La individualizarea pedepsei Curtea a ținut cont de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care a fost comisă fapta, limitele legale ale pedepselor, de persoana inculpatului, precum și de atitudinea inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunilor. Cu privire la apelurile declarate de către părțile vătămate apelante Curtea constată următoarele: Din procurile judiciare aflate la dosarul primei instanțe rezultă că mandatarul T.N.F. a primit un mandat general, putând efectua orice fel de act în numele și pentru părțile vătămate. Având în vedere acest aspect și dat fiind faptul că mandatarul T.N.F. a fost prezent la data de 11 ianuarie 2011, când a avut loc dezbaterea cauzei pe fond în primă instanță, momentul de la care curge termenul de apel pentru părțile vătămate este de 10 zile de la pronunțare. Faptul că instanța de fond a indicat greșit momentul de la care curge termenul de apel, mandatarul T.N.F. fiind prezent la dezbateri, nu modifică termenul de apel care curge în acest caz, după cum am mai arătat, de la data pronunțării hotărârii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul H.G.I., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat. În declarațiile date în cauză, inculpatul H.G.I. nu a contestat agresarea victimei L.I.F., ci doar circumstanțele în care aceasta s-a produs, susținând că ar fi aruncat cu un gât de sticlă în direcția victimei, de la o distanță de câțiva metri (6 - 7), condiții în care s-ar fi produs leziunile care au condus la decesul acesteia. Așa cum corect a constatat instanța de apel, depozițiile martorilor audiați în cauză nu sunt de natură a stabili cu certitudine circumstanțele în care s-a produs decesul victimei, în condițiile în care o parte din martori nu au fost de față ori nu au observat lovirea acesteia, iar o altă parte au dat declarații contradictorii, în special cu privire la distanța dintre inculpat și victimă, aspect esențial pentru stabilirea situației de fapt (distanțele variază între 1,5 și 3 metri, diferite însă în mod substanțial de susținerile inculpatului, de 6 - 7 metri). Nu sunt lipsite de relevanță și condițiile în care faptele s-au produs (noaptea la ora 2:00, într-o zonă neluminată), situație care a putut influența modul în care martorii au perceput cele întâmplate. Pe de altă parte, în cauză au fost administrate și probe științifice (raport de necropsie, raport de expertiză medico-legală, raport de nouă expertiză medico-legală), care conduc la o altă modalitate de producere a leziunilor decât cea susținută de inculpat. Astfel, actele medico-legale constată pe de o parte amploarea leziunilor prezentate de victimă, atât superficial (a se vedea lungimea plăgilor), cât și în profunzime (secțiuni musculare importante, secțiuni complete de vase profunde), iar pe de altă parte că acestea au fost produse de un corp tăietor cu o masă relativ mică (fragment de sticlă de bere spartă). Pentru a produce asemenea leziuni cu acest tip de agent vulnerant era necesară, potrivit medicilor legiști, o energie cinetică mare imprimată obiectului folosit de inculpat, care presupunea antrenarea manuală (ținerea în mână) a acestuia în momentul aplicării loviturii. Actele medico-legale nu exclud în totalitate mecanismul de producere a leziunilor susținut de inculpat (aruncarea de la foarte mică distanță a obiectului vulnerant), însă îl consideră foarte puțin probabil, întrucât aruncarea fragmentelor de sticlă de la distanță nu ar avea energia suficientă producerii acestor leziuni. În condițiile în care declarațiile martorilor audiați în cauză nu infirmă în mod cert probele științifice administrate în cauză, Curtea constată că starea de fapt este cea reținută în actul de sesizare, fiind vorba de lovirea victimei la nivelul gâtului cu o bucată de sticlă, leziunile produse conducând la decesul rapid al acesteia. Acest mecanism de producere a leziunilor atestă intenția indirectă de a ucide, inculpatul prevăzând și acceptând rezultatul letal al faptei sale, chiar dacă nu a urmărit-o. De altfel, Curtea constată că și varianta susținută de inculpat (aruncarea unui rest de sticlă cu viteză foarte mare, de la o foarte mică distanță și vizând zona gâtului victimei), nu ar putea conduce la o altă formă de vinovăție și, implicit, la încadrarea juridică solicitată de inculpat, fiind vorba despre folosirea unui obiect tăietor-înțepător, apt să producă leziuni letale atunci când vizează zone vitale ale corpului. Prin urmare, Curtea reține că încadrarea juridică a faptei inculpatului, săvârșită asupra victimei L.I.F. este cea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului H.G.I., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea căii sale de atac, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat H.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 83/A din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.