ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2916/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2916/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 29/P din 28 ianuarie

2011, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în

rechizitoriu în sarcina inculpatului H.G.I. din infracțiunea de omor calificat

săvârșit în public, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de

lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în

rechizitoriu în sarcina inculpatului H.G.I. din infracțiunea de tentativă de

omor calificat săvârșit în public, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit.

i) C. pen., în infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 183 C.

pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c), și art. 76 alin. (1)

lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G.I. la o pedeapsă de 3 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza II și

b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii loviri cauzatoare de moarte asupra

victimei L.I.F.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c), și art. 76

alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G.I. la o pedeapsă de

2 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza

II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii lovire asupra părții vătămate

T.N.F.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit.

a) teza II și b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara,

măsură dispusă prin Decizia penală nr. 340/R din 8 iunie 2010 a Curții de Apel

Oradea, astfel după cum a fost înlocuită prin Încheierea din 2 noiembrie 2010 a

Tribunalului Bihor.

În baza art. 88 C.

pen., s-a constatat că în perioada 30 august 2009 până la 8 iunie 2010

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv.

În baza art. 86

1

C. pen., ținând seama de prev. art. 86

1

alin. (1) lit. b) și c) C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a executării

pedepsei aplicate inculpatului H.G.I. pe durata unui termen de încercare de 6

ani, stabilit conform art. 86

2

și 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prev. de art.

86

4

și 83 C. pen., care are drept consecință revocarea suspendării

condiționate sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

S-a impus

inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art. 86

3

alin. (1)

lit. a) - d) C. pen., respectiv, pe durata termenului de încercare, condamnatul

trebuie să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu

supravegherea acestuia sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Bihor, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele acestuia de existență.

S-a constatat că nu

există constituire de parte civilă în cauză. În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate

de stat, în sumă de 1.000 RON.

S-a dispus ca costul

lucrărilor medicale efectuate la solicitarea instanței să fie achitate către

I.M.L. Timișoara, conform înscrisurilor de la dosar instanță.

Din probatoriul

administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în

cursul cercetării judecătorești: proces-verbal de cercetare la fața locului,

raport de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală, raport de

nouă expertiză medico-legală, declarațiile martorilor, declarațiile

inculpatului, celelalte înscrisuri de la dosar, instanța de fond a reținut în

fapt următoarele:

În noaptea de 29/30

august 2009, în timp ce se afla în fața restaurantului "M.A." situat

între localitățile Homorog și Ianoșda din județul Bihor, după ce a intervenit

verbal în apărarea prietenei victimei L.I.F., care era molestată de acesta din

urmă, a stârnit reacția victimei care, cu ajutorul părții vătămate au procedat

la a-l pune la punct într-un mod violent pe inculpatul care a criticat

atitudinea mai sus descrisă. În cele ce au urmat inculpatul s-a bătut cu partea

vătămată T.N.F. - minor de 17 ani și cu victima L.I.F., lovindu-l în cap cu o

sticlă de bere pe minor și, ulterior, tăind în zona gâtului pe victimă,

provocând decesul acesteia și leziuni corporale ce au necesitat de la 7 la 9

zile îngrijiri medicale primului.

În cauză s-a

constatat că nu există constituire de parte civilă.

Pentru lămurirea

tuturor chestiunilor legate de cauză, instanța de fond a procedat la audierea

martorilor audiați în dosarul de urmărire penală, fiind încuviințați și alți

martori neaudiați.

Prima instanță a

constatat că din probele administrate la dosarul de urmărire penală și pe

parcursul cercetării judecătorești a rezultat că starea de fapt reținută în

actul de sesizare este diferită față de starea de fapt cert probată, după cum

urmează:

Martorii audiați au

declarat fără cea mai mică urmă de îndoială ori de contradicție, că inculpatul

a săvârșit infracțiunea aruncând înspre victimă sticla de bere spartă de la o

distanță de 1,5 - 2 metri, prin urmare de la o distanță mult mai mare decât

lungimea brațului, și că urmare a acestei manevre victima a fost rănită grav,

provocându-i-se decesul.

Martorii audiați au

declarat că inculpatul a aruncat sticla spartă în direcția victimei în timpul

desfășurării altercației în care aceștia erau angrenați, niciunul din martori

nedeclarând că inculpatul a participat la bătaie cu intenția de a ucide.

Martorii și partea

vătămată, audiați de instanță, au confirmat faptul că inculpatul a vrut să

intervină în apărarea prietenei victimei pe care acesta din urmă o molesta, și

că victima a ripostat, cerându-i și părții vătămate să intervină violent pentru

a-l neutraliza împreună pe inculpat.

Partea vătămată a

confirmat și împrejurarea că, la inițiativa expresă a victimei, l-au atacat

violent pe inculpat.

Martorii și partea

vătămată, audiați de instanță, au confirmat faptul că inculpatul a aruncat

ciobul de sticlă în spate, fără să își aleagă o țintă precisă, cu intenția de a

scăpa de agresori.

Martorii au descris

explicit manevra de aruncare a "gâtului" de sticlă, în timp ce

inculpatul fugea în fața victimei, în aceeași direcție cu victima, de la circa

2 - 3 metri.

Totodată, martorii și

partea vătămată au explicat și felul în care s-au petrecut faptele în privința

infracțiunii săvârșite asupra părții vătămate. Partea vătămată l-a atacat pe

inculpat, iar acesta din urmă a parat lovitura, lovindu-l la rândul său pe

agresor cu o sticlă de bere în cap.

Din declarațiile

constante ale inculpatului a rezultat aceeași stare de fapt evidențiată de

martorii audiați în cauză, cât și aspectul ce ține exclusiv de conduita

personală, apărându-se cu argumente în sensul înlăturării unui mobil referitor

la infracțiunea de omor.

Potrivit declarației

inculpatului, acesta a declarat că a săvârșit faptele în legitimă apărare.

A cerut unui martor

să intervină în sprijinul prietenei victimei pe care acesta din urmă o lovise

și femeia căzuse la pământ. Martorul a intervenit să o ajute pe femeie în timp

ce victima l-a atacat pe inculpat.

Partea vătămată -

minorul de 16 ani l-a lovit și el pe inculpat cu o sticlă cu bere și inculpatul

a parat cu antebrațul spărgându-se sticla și golindu-se de conținut.

Inculpatul a luat

sticla spartă de la partea vătămată, minorul, dar acesta l-a lovit cu pumnul în

față și peste antebraț. în urma loviturii peste antebraț în timp ce inculpatul

avea sticla într-o poziție de atac, sticla spartă a fost scăpată din mâna

inculpatului în capul minorului, cauzându-i leziuni care au necesitat 7 - 9

zile îngrijiri medicale. Inculpatul a căzut la pământ cu fața în jos,

sprijinindu-se în mâini. A recuperat gâtul sticlei de pe jos și, în timp ce

fugea, a aruncat sticla spartă înspre spate, lovind pe victimă. Prima instanță

a constatat că Raportul de constatare medico-legală din 30 august 2009 și

Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2009 ale S.M.L. Bihor,

efectuate la solicitarea procurorului, contrazic declarațiile martorilor,

concluzionând totuși că ipoteza provocării decesului victimei prin aruncarea de

la 1,5 - 2 metri a sticlei sparte nu poate fi 100% înlăturată.

Concluziile celor

două constatări științifice au fost răspunsuri date exclusiv pe baza descrierii

faptei de către procuror în conținutul ordonanțelor prin care acestea au fost

dispuse, specialiștii neavând acces și necunoscând despre declarațiile

martorilor oculari.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală leziunile pentru a căror vindecare partea vătămată

a necesitat 7 - 9 zile îngrijiri medicale nu i-au pus în primejdie viața.

Instanța de fond a

procedat la dispunerea unei noi expertize medico-legale, cu solicitarea

adresată I.M.L. Timișoara de a se pronunța asupra mecanismului de producere a

leziunii victimei L.I.F., cu referire la aspectul dacă leziunile se puteau

produce și prin aruncarea gâtului de sticlă de la o distanță de 1,5 - 3 metri,

sau exclusiv prin lovirea la o distanță mai mică sau egală cu raza de acțiune a

membrului superior al inculpatului.

Au fost supuse

analizei și evaluării I.M.L. Timișoara Raportul de constatare medico-legală din

30 august 2009 și Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2009 ale

S.M.L. Bihor, cât și declarațiile martorilor și inculpatului, atât cele date în

faza de urmărire penală și cât și cele date în faza cercetării judecătorești.

Potrivit raportului

de nouă expertiză medico-legală, agentul vulnerant în momentul contactului cu

tegumentul a fost ținut în mână de agresor. Nu s-a putut exclude, fiind însă

foarte puțin probabil - concluzionează expertul - ca leziunile să se fi produs

prin aruncarea restului de sticlă de la distanța de 1,5 - 3 metri.

I.M.L. Timișoara și-a

dat avizul cu privire la concluziile raportului de nouă expertiză

medico-legală.

În cauză s-a efectuat

și referatul de evaluare prin intermediul Serviciului de Probațiune.

Din fișa de cazier

judiciar a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale.

Instanța de fond și-a

însușit probele administrate în dosarul de urmărire penală, urmând a ține seama

de acestea la pronunțarea soluției în cauză, ținând seama de concluziile

medico-legale cu rezerva exprimată de experți.

În ciuda faptului că

cioburile de sticlă rezultate în urma acțiunii inculpatului au rămas la locul

faptei (fiind fixate prin fotografiile judiciare de la dosar urmărire penală),

acestea nu au fost recuperate spre a fi analizate și a lămuri incertitudinea

invocată de experții legiști.

O reconstituire a

gâtului sticlei avut în mână de către inculpat în momentul imediat anterior

aruncării ar fi putut ajuta la admiterea fără rețineri a ipotezei susținute și

lămurite constant de martori și inculpat, lucru ce ar fi determinat explicarea

certă a efectelor produse prin aruncare. O masă mai mare sau mai redusă a

materialului din sticlă poate produce efecte diferite în situația descrisă în

probatoriul administrat.

Analizând probele

administrate în cauză, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului

săvârșită asupra victimei L.I.F., astfel cum a fost descrisă mai sus și probată

la dosar, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, săvârșit în public, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., ci ale

infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Analizând probele

administrate în cauză, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului

săvârșită asupra părții vătămate T.N.F., astfel cum a fost descrisă mai sus și

probată la dosar, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la omor calificat, săvârșit în public, prev. de art. 20 raportat la

art. 174, 175 lit. i) C. pen., ci ale infracțiunii de lovire, prev. de art. 180

alin. (2) C. pen.

Inculpatul a săvârșit

faptele sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea din

partea victimei și părții vătămate, produsă prin violență. S-a constatat că

lipsesc elementele laturii subiective ale infracțiunii de omor, respectiv ale

infracțiunii de tentativă de omor.

Inculpatul a acționat

din spirit civic, în sprijinul unei persoane de sex feminin, agresată de

victimă. Victima, neînțelegându-și locul și rolul în societate în raport cu o

femeie, dar și cu publicul prezent, a procedat contrar, în loc de a-și

recunoaște și reprima pornirile necivilizate și lipsite de o educație

elementară, a instigat pe partea vătămată - ruda acestuia, minor, și împreună,

au procedat la o ripostă violentă, total nejustificată din punct de vedere

civic și al normalității relațiilor interumane: la a-i aplica o lecție

salvatorului. Lucrurile însă au degenerat, terminându-se cu o tragedie și

traume pentru toate părțile.

Inculpatul a

recunoscut și regretat faptele astfel descrise. În lipsa constituirii legale ca

parte civilă, inculpatul a declarat că dorește din proprie inițiativă să

plătească sumele invocate de reprezentantul părților civile.

Cu referire la

elementele constitutive ale celor două infracțiuni, prima instanță a constatat

că nu există în primul caz intenție directă ori indirectă, inculpatul nu a

acceptat producerea rezultatului - decesul - în cazul victimei, iar pe de altă

parte, lucru confirmat prin raportul medico-legal, martori și propriile-i

declarații, nu a acționat cu intenția de a-i pune viața în pericol părții

vătămate.

Neputând fi dovedită

intenția privind infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit.

i) C. pen. asupra minorului - parte vătămată, concluzia medico-legală privind

certitudinea punerii în pericol a vieții ar fi fost esențială.

În lipsa acestor două

chestiuni, simpla susținere, chiar rezonabilă, potrivit căreia inculpatul a

vrut să suprime pe partea vătămată, a rămas doar o simplă afirmație nesusținută

de ansamblul probator.

Față de urmările

acțiunii inculpatului - leziunile suferite de partea vătămată și numărul

zilelor de îngrijiri medicale - încadrarea juridică ce a putut fi reținută a

fost exclusiv cea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În privința ambelor

infracțiuni lipsesc și elementele laturii obiective.

Nu au fost folosite

instrumente, nu au fost țintite cu premeditare zone vitale.

Lovitura a fost

administrată victimei necontrolat, spontan. La fel și în cazul părții vătămate.

Inculpatul a fost

bătut de doi agresori, a acționat în starea de provocare și în starea

emoțională nelipsită în asemenea situații.

În analiza

elementelor constitutive instanța de fond a constatat lipsa mobilului. Potrivit

teoriei dreptului penal, mobilul sau motivul infracțiunii, ca element al

laturii subiective a infracțiunii, reprezintă impulsul intern al făptuitorului

la săvârșirea infracțiunii, adică acea dorință, tendință, pasiune, acel

sentiment ce a făcut să se nască în mintea făptuitorului ideea săvârșirii

infracțiunii conștient orientată într-o anumită direcție în vederea

satisfacerii acelei dorințe, tendințe, pasiuni, etc. De aceea, mobilul sau

motivul este denumit și cauza internă a actului de conduită. Potrivit teoreticienilor

în materie, cunoașterea mobilului infracțiunii poate da răspuns la întrebarea

"de ce a săvârșit infracțiunea?" și servește întotdeauna la

determinarea periculozității infractorului și la stabilirea măsurii de apărare

socială adecvată acestei periculozități.

Față de probele

administrate în cauză, ținând seama de conduita și poziția în apărare a

inculpatului, văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev.

în art. 72 C. pen., instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în cauză și

l-a condamnat pe inculpat, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin

aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată sub supraveghere a

executării acestora, cu reținerea circumstanțelor atenuante, inclusiv a stării

de provocare.

La individualizarea

pedepselor instanța a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 31 de

ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, gradul de

pericol social al acestora, existența concursului de infracțiuni, starea de

provocare, precum și atitudinea inculpatului, anterioară săvârșirii faptelor,

dar și ulterioară sinceră, de recunoaștere și regret a acestora.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și părțile

vătămate L.I.F., L.E., T.A.N., T.F.R.

Prin motivele de apel

de la dosarul cauzei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat

admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond ca nelegală și

netemeinică, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina

inculpatului H.G.I., comisă asupra victimei L.I.F. din infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor calificat și schimbarea încadrării

juridice a faptei comise asupra părții vătămate T.N.F. din loviri sau alte

violențe în infracțiunea de tentativă de omor calificat și în consecință

pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în cauză, în sensul condamnării

inculpatului H.G.I. pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, faptă

prev. de art. 175 lit. c) C. pen., și tentativă la omor calificat, faptă prev.

de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

În motivarea apelului

s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru

următoarele motive:

În primul rând în

ceea ce privește schimbarea încadrării faptei reținute în sarcina inculpatului

H.G.I. din infracțiunea de omor calificat în cea de loviri cauzatoare de

moarte, instanța de fond a interpretat în mod greșit materialul probator

administrat în cauză, formând astfel convingerea instanței că inculpatul a

acționat sub imperiul unei puternice tulburări determinate de victimă și partea

vătămată și că în speță lipsesc elementele laturii subiective ale infracțiunii

de omor calificat.

S-a solicitat

instanței de apel să ia în considerare declarațiile contradictorii date de

inculpat atât în faza de urmărire penală, cât și în cea din fața instanței,

precum și faptul că motivarea instanței de fond este lapidară în ceea ce

privește schimbarea de încadrare juridică a faptei din cea de omor calificat în

cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte deoarece nu se arată detaliat

motivele care au determinat această schimbare de încadrare juridică, ci doar se

face o trimitere la reținerea scuzei provocării în favoarea inculpatului și la

spiritul civic de care a dat acesta dovadă, intervenind în apărarea numitei

S.A.

S-a arătat că în

ciuda concluziilor medicilor legiști, care au susținut că agentul vulnerant

folosit a fost ținut în mână de agresor care a exercitat o forță de apăsare

suficientă producerii leziunilor, dacă era ținut în mână în momentul aplicării

loviturii, instanța de fond a apreciat în mod eronat că inculpatul nu a

acționat cu intenție directă sau indirectă în comiterea faptelor.

Ori, în cazul

infracțiunilor de omor, ceea ce interesează esențialmente este vinovăția

făptuitorului în forma intenției directe sau indirecte, la stabilirea intenției

cu care acționează făptuitorul avându-se în vedere, între altele, obiectul

vulnerant folosit, zona spre care au fost exercitate actele de violență,

intensitatea acestora și gravitatea leziunilor cauzate.

Astfel, parchetul a

considerat că inculpatul H.G.I. a acționat cu intenție indirectă având

reprezentarea rezultatului și acceptând posibilitatea producerii lui, ținând

seama că a dat cu gâtul sticlei înspre victimă de la o distanță foarte mică.

Aceleași aspecte au

susținut și teza tentativei la omor calificat comisă asupra părții vătămate

T.N.F. în condițiile în care inculpatul s-a folosit de o sticlă de bere plină,

a lovit partea vătămată într-o zonă vitală (capul), iar leziunile cauzate au

fost produse prin lovirea cu corp contondent dur cu muchii și vârfuri (sticla

de bere întreagă), astfel că deși medicii legiști au susținut ipoteza conform

căreia leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, s-a apreciat că acest

aspect nu are o relevanță cu privire la încadrarea juridică a faptei, deoarece

inculpatul s-a folosit de un obiect apt de a produce moartea (o sticla de bere

plină) și a fost vizată o zona vitală (zona capului).

Instanța de fond a

apreciat că în cauză nu sunt întrunite nici elementele laturii obiective ale

infracțiunii, în sensul că nu au fost folosite instrumente și nu au fost

țintite cu premeditare zone vitale. Pe de altă parte instanța de judecată a

ținut seama în ceea ce privește fapta de tentativă la omor calificat reținută

în sarcina inculpatului că în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale,

lovitura aplicată, zona lezată, obiectul folosit, lipsa laturii subiective și

obiective, nu suntem în prezența infracțiunii de tentativă la omor calificat,

motiv pentru care a dispus schimbarea de încadrare juridică solicitată de

inculpat.

Totodată, instanța de

fond a reținut în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen., în sensul că inculpatul a comis faptele sub stăpânirea unei

puternice tulburări determinate de provocarea din partea victimei și părții

vătămate, produsă prin violență.

S-a arătat că

indiferent cum s-ar analiza intervenția inculpatului care a dat dovadă de

spirit civic, luând apărarea numitei S.A., și cum a reținut și instanța de

judecată, s-a considerat că acesta a început incidentul care a degenerat,

nicidecum inculpatul nu a fost provocat de către victimă și partea vătămată,

iar reacția victimei și a părții vătămate nu au fost de natură să-l tulbure pe

inculpat, deoarece acesta avea posibilitatea, văzând că scandalul se amplifică,

să părăsească locația respectivă, fără să continue agresiunea verbală sau

fizică, aspect care a deranjat atât pe partea vătămată, cât și pe victimă.

Cu privire la

apelurile declarate de către părțile vătămate L.I.F., L.E., T.A.N., T.F.R.,

acestea au solicitat aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului intimat.

Prin Decizia penală

nr. 83/A din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bihor, s-a desființat în parte sentința, în sensul că:

pedeapsa aplicată inculpatului H.G.I. în pedepsele componente de 3 ani

închisoare și 2 luni închisoare.

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., art. 86

1

alin.

(1) lit. b) și c) C. pen., art. 86

2

C. pen., art 82 C. pen., art.

359 C. proc. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 86

3

alin. (1)

lit. a) - d) C. pen.

dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 183 C. pen.

175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și o)

C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

H.G.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C.

pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului H.G.I. pedeapsa complementară prevăzută de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

dispoziția instanței de fond privind schimbarea încadrării juridice a faptei

din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art.

174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180

alin. (2) C. pen., precum și pedeapsa aplicată inculpatului de 2 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza II

și b) C. pen.

lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus arătate

în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare cu executare în regim de

detenție, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

Au fost respinse ca

tardive apelurile penale declarate de către părțile vătămate apelante L.I.F.,

L.E., T.A.N., T.F.R. împotriva aceleiași sentințe.

Analizând materialul

probator existent la dosarul cauzei, curtea de apel reține următoarele:

Din Raportul de

constatare medico-legală din 30 august 2009 rezultă faptul că moartea numitului

L.I.F. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe prin plăgi tăiate,

leziunile fiind produse prin lovire cu corp contondent cu muchii și vârfuri

(fragment de sticlă). S-a arătat și faptul că poziția agresorului față de

victimă a putut fi față în față sau ușor lateral stânga față de victimă, la o

distanță mai mică sau egală cu raza de acțiune a membrului superior al

agresorului.

Urmare a Ordonanței

de efectuare a unei expertize medico-legale din 15 octombrie 2009, s-a întocmit

Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2009, din care rezultă

faptul că victima L.I.F. a prezentat leziuni la nivelul gâtului, reprezentante

de două plăgi tăiate, leziunile fiind produse prin acțiunea unui corp dur cu

muchii și vârfuri ascuțite (recipient de sticlă fragmentat). S-a arătat că

amploarea leziunilor suferite de victimă atât superficial, cât și în

profunzimea gâtului atestă exercitarea unei forțe importante și anume

antrenarea manuală a agentului vulnerant. Prin urmare, ipoteza aruncării

agentului vulnerant de la distanță este foarte puțin probabilă, acțiunea

acestuia fiind pe direcția dinainte înapoi și ușor de la stânga spre dreapta în

raport cu corpul victimei, acest aspect sugerând o posibilă poziție victimă

agresor față în față și acționarea agentului vulnerat cu mâna dreaptă.

Având în vedere

solicitarea instanței de fond cu privire la modul de producere al leziunilor

victimei L.I.F., respectiv dacă leziunile se puteau produce și prin aruncarea

gâtului de sticlă de la o distanță de 1,5 - 3 metri sau exclusiv prin lovirea

la o distanță mai mică sau egală cu raza de acțiune a membrului superior al

inculpatului, a fost întocmit Raportul de nouă expertiză medico-legală din 16

iunie 2010.

Din acest raport,

rezultă că leziunile tanatogeneratoare prezentate de numitul L.I.F. au fost

produse cu un corp dur cu margini tăioase (sticlă de bere spartă), agentul

vulnerant în momentul contactului cu tegumentul fiind ținut în mână de agresor,

care a exercitat o forță de apăsare suficientă producerii leziunilor. Nu a fost

exclusă, dar a fost considerată foarte puțin probabilă, posibilitatea ca

leziunile să se fi produs prin aruncare cu viteză foarte mare a restului de

sticlă de la o distanță de 1,5 - 3 metri.

Din Raportul de

constatare medico-legală din 30 august 2009 rezultă faptul că numitul H.G.I.

prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 30 august 2009, acestea fiind

produse prin acțiunea unor fragmente tăietoare cu muchii și vârfuri rezultate

din spargerea unui corp contondent (fragment ciob sticlă), prezente doar la

nivelul mâinii drepte.

Din declarația dată

de H.G.I. în calitate de învinuit rezultă că aflați în fața localului acesta a

fost lovit de către victimă cu piciorul în umăr, după care a fost lovit de

către partea vătămată T.N.F. cu pumnul în nas. Fiind căzut la pământ în urma

loviturii s-a spart sticla pe care o avea. Inculpatul a ridicat gâtul sticlei

și cu acesta a lovit-o în cap pe partea vătămată, după care a fugit

(inculpatul) spre restaurant. Aceasta din urmă l-a urmărit pe inculpat spre

restaurant. Aflat în capătul aleii ce duce spre local inculpatul a fost lovit

din nou de partea vătămată, căzând la pământ. După aceea s-a ridicat și a

aruncat cu gâtul sticlei spre locul unde se afla partea vătămată, dar aceasta

nu se mai afla acolo, gâtul sticlei lovind victima în gât.

Din declarația dată

cu ocazia propunerii de arestare preventivă de către inculpatul H.G.I. a

declarat că a fost lovit de către inculpat cu piciorul, apoi de către partea vătămată

cu pumnul, iar fiind căzut la pământ, o persoană a încercat să îl lovească cu o

sticlă de bere, dar s-a apărat cu mâna spărgându-se astfel sticla, după care a

luat de jos gâtul sticlei. După ce a mai fost lovit de câteva ori, s-a ridicat

și a lovit partea vătămată cu gâtul sticlei. După aceea a fugit spre

restaurant, în fața căruia s-a oprit și a fost lovit de către partea vătămată

cu pumnul în nas. A căzut la pământ, iar când s-a ridicat a vrut să arunce cu

gâtul sticlei spre partea vătămată, dar pentru că aceasta nu se mai afla acolo,

a lovit victima care se afla la o distanță de 5 - 6 metri.

Audiat fiind la

instanța de fond, inculpatul H.G.I. a declarat că a scăpat din mână gâtul

sticlei pe care l-a luat de jos, în capul părții vătămate. Mai arată că după ce

a căzut jos în fața restaurantului ca urmare a pumnului în nas primit de la

partea vătămată, s-a ridicat și a încercat să fugă, iar din fugă a aruncat în

spate gâtul sticlei. Distanța dintre el și victimă a fost de 6 - 7 metri. Modul

în care a aruncat gâtul sticlei descris de inculpat a fost următorul: după ce a

fost căzut la pământ cu fața în jos, sprijinit în mâini, s-a ridicat, iar cu

mâna dreaptă a făcut o rotație orizontală fără a se întoarce, eliberând sticla

spartă când pumnul mâinii a ajuns în spatele său.

Din declarația dată

de partea vătămată T.N.F. în faza de urmărire penală, rezultă că acesta,

îndreptându-se înspre victimă și inculpat, care se împingeau, și dorind să îi

despartă, a fost lovit în cap cu o sticlă de bere de către inculpat, sticlă

care s-a spart. În urma loviturii a căzut la pământ. A mai căzut și a doua oară

în fața restaurantului. A arătat că nu a observat momentul în care a fost

lovită victima.

Din declarația dată

de partea vătămată T.N.F. în fața instanței de fond rezultă că aflându-se în

afara localului, partea vătămată împreună cu victima l-au împins pe inculpat.

Față de acest aspect, inculpatul a lovit partea vătămată cu sticla în cap,

aceasta spărgându-se. Victima spunându-i părții vătămate să îl bată pe

inculpat, partea vătămată a alergat după inculpat, dar a căzut și și-a pierdut

cunoștința. A mai declarat că după ce și-a recăpătat cunoștința, partea

vătămată a auzit două variante cu privire la moartea victimei: că inculpatul ar

fi aruncat ciobul de sticlă în direcția victimei sau că inculpatul a tăiat cu

ciobul gâtul victimei.

Din declarația dată

de martora S.A., concubina victimei, în faza de urmărire penală, rezultă că

aflându-se în fața localului împreună cu victima, aceasta din urmă l-a

îmbrâncit pe inculpat, care avea o sticlă de bere în mână. Între ei a

intervenit și partea vătămată. După aceea inculpatul a fugit spre restaurant,

în spatele lui fiind partea vătămată, după care a urmat victima. În momentul în

care partea vătămată l-a ajuns din urmă pe inculpat, acesta a lovit partea

vătămată cu sticla în cap. În acel moment martora se afla împreună cu victima

la o distanță de 1,5 - 2 metri de inculpat, imediat apoi fiind stropită cu

sângele victimei.

Din declarația dată

de martorul N.L., în fază de urmărire penală, care în momentul săvârșirii

infracțiunilor se afla în restaurant, rezultă că acesta a auzit că inculpatul

ar fi lovit partea vătămată cu sticla în cap, iar cu restul de sticlă ar fi

tăiat gâtul victimei.

Din declarația dată

de martorul H.M.N. în faza de urmărire penală, martor care în momentul

săvârșirii infracțiunilor se afla în restaurant, nu rezultă nimic relevant cu

privire la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, iar din declarația dată

ulterior rezultă că inculpatul ar fi lovit partea vătămată cu sticla în cap,

motiv pentru care aceasta s-a spart, iar cu restul de sticlă ar fi tăiat gâtul

victimei. Audiat în fața instanței de fond nu a declarat nimic relevant cu

privire la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor.

Deși inițial fiind

audiat în faza de urmărire penală, martorul M.S.A. nu a declarat nimic relevant

cu privire la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, din declarația dată

ulterior rezultă că victima și partea vătămată l-au urmărit pe inculpat.

Inculpatul s-a întors spre victimă și a aruncat spre acesta din urmă un obiect.

Între cei doi fiind o distanță de aproximativ 3 metri. A arătat că a fost

întuneric, strada nefiind luminată.

Audiat în fața

instanței de fond martorul M.S.A. a arătat că în fața localului a existat o

altercație între victimă, partea vătămată și inculpat. După aceea victima l-a

urmărit în fugă pe inculpat și în timp ce ambii erau cu fața în aceeași

direcție, inculpatul a aruncat înspre spate gâtul de sticlă de la o distanță de

2 - 3 metri, fără să privească în direcția în care aruncă. A arătat că fiind

întuneric nu a putut distinge doar siluetele celor doi, respectiv a victimei

care alerga după inculpat. A mai completat că momentul în care inculpatul s-a

întors spre victimă a fost același moment în care inculpatul a aruncat ciobul

spre victimă.

Din declarația dată

de martorul T.A., în faza de urmărire penală, rezultă că între inculpat și

victimă a avut loc o altercație verbală. Apropiindu-se de ei și partea

vătămată, inculpatul a lovit-o pe aceasta din urmă cu o sticlă care s-a spart.

Victima, avertizată că inculpatul ar putea să o lovească, a fugit spre

restaurant, iar când victima a cotit spre restaurant, martorul se afla la 3 - 4

metri în spatele său. În acel moment victima a căzut la pământ. Arată și că

inculpatul s-a aflat la 2 metri în spatele victimei în momentul în care a

aruncat cu restul de sticlă înspre victimă. A mai arătat că de la locul

altercației până la aleea din fața restaurantului sunt 30 de metri, pe această

distanță fugind inculpatul după victimă.

Audiat fiind la

instanța de fond, martorul T.A. a arătat că a înțeles că victima a fost

sfătuită să fugă și că, crede că inculpatul a depășit victima în fugă, a

lovit-o, după care a fugit mai departe. Nu a văzut momentul loviturii din cauză

că era întuneric. Nu știe dacă inculpatul a lovit victima cu gâtul de sticlă

ținut în mână sau dacă l-a aruncat spre victimă, și nici în ce mână era ținut

acesta. Cu privire la declarația de la dosar urmărire penală, referitoare la

poziția părților și aruncarea gâtului de sticlă, arată că de fapt nu a văzut

acel moment și nu cunoaște exact dacă leziunea s-a produs prin aruncarea

gâtului de sticlă spre victimă sau dacă gâtul de sticlă a fost ținut în mână de

către inculpat pentru aplicarea loviturii.

Din declarația dată de

martorul M.G.M., în faza de urmărire penală rezultă că între inculpat și

victimă a avut loc o altercație verbală, după care victima l-a lovit cu pumnul

în față pe inculpat, acesta căzând la pământ. Partea vătămată s-a îndreptat

spre cei doi și l-a lovit și el cu pumnul în față pe inculpat. După aceea atât

victima, cât și partea vătămată l-au lovit cu picioarele pe inculpat care era

căzut la pământ. Inculpatul s-a ridicat și a lovit-o cu sticla pe partea

vătămată, aceasta spărgându-se, iar gâtul sticlei a rămas la inculpat în mână.

După ce partea vătămată a fost lovită, victima a fugit după inculpat, iar în

urma lor a fost partea vătămată care s-a ridicat de la pământ. În fața

restaurantului, inculpatul s-a oprit și a aruncat sticla spre victimă de la o distanță

de 1,5 - 2 metri.

Audiat fiind la

instanța de fond, martorul M.G.M. a declarat că în fața restaurantului, victima

s-a bătut cu inculpatul, după care inculpatul a fugit din nou. Urmărit fiind

din nou de către victimă și partea vătămată, inculpatul a aruncat cu sticla de

la o distanță de circa 3 metri în direcția primilor doi.

Audiat fiind doar la

instanța de fond, martorul M.S. a declarat că între inculpat și victimă a avut

loc o altercație. După ce a ieșit din restaurant l-a văzut pe inculpat alergând

spre restaurant urmărit de către victimă și partea vătămată, atunci când la un

moment dat a aruncat spre victimă cu un obiect. Din declarația dată de martora

B.D.N., în faza de urmărire penală, rezultă că între inculpat și victimă a avut

loc o altercație verbală, iar după apariția părții vătămate a avut loc o

altercație fizică. A arătat că primul care l-a lovit pe inculpat a fost partea

vătămată. După aceasta inculpatul a fugit spre restaurant, în spate fiind

partea vătămată și victima. Mai multe nu a văzut, rămânând în urma grupului.

Audiată fiind la

instanța de fond, martora B.D.N. a declarat în plus că în urma altercației

fizice inculpatul a căzut la pământ, iar după ce acesta s-a ridicat a auzit că

s-a spart o sticlă, iar mai apoi a văzut partea vătămată murdară de sânge. După

acel moment i-a spus inculpatului să fugă, lucru pe care acesta l-a făcut, dar

fiind că era urmărit de către victimă și partea vătămată.

Din declarația dată

de martora H.G.M.A., prietena părții vătămate, în faza de urmărire penală,

rezultă că de la o distanță de 40 - 50 de metri, a văzut că partea vătămată a

fost lovită de către cineva cu o sticlă în cap, dar nu a văzut ca sticla să se

fi spart și nici dacă partea vătămată a căzut la pământ. După acestea s-a

întors în restaurant.

Audiată fiind la

instanța de fond, martora H.G.M.A. nu a declarat nimic în plus cu privire la

modalitatea de săvârșire a infracțiunilor.

Din declarația dată

de martorul M.S.A., în faza de urmărire penală, rezultă că acesta a ajutat

partea vătămată după ce a fost lovită în cap, acesta arătând doar că victima a

fost tăiată la gât, iar el a fost lovit cu sticla în cap.

Analizând

declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei

instanțe, Curtea constată că acestea sunt contradictorii, neputându-se stabili

doar pe baza lor în mod corect starea de fapt - respectiv modul de comitere a

infracțiunilor, distanța dintre inculpat și victimă, poziția inculpatului față

de victimă, declarațiile inculpatului și părții vătămate fiind date cu un anumit

grad de subiectivism, iar la declarațiile martorilor trebuie ținut cont că

aceștia nu au putut aprecia distanțele sau nu au văzut modul de comitere al

infracțiunilor, dat fiind faptul că a fost întuneric, astfel că acestea vor fi

coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică,

rapoarte de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală, raport

de nouă expertiza medico-legală.

Curtea constată că

instanța de fond a procedat în mod greșit la schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., inculpatul H.G.I.

făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat asupra victimei

L.I.F.

Astfel, nu se poate

reține apărarea formulată de către inculpat conform căreia acesta a aruncat în

spate gâtul de sticlă din fugă. În această ipoteză ar fi trebuit ca gâtul de

sticlă să fie aruncat în spate cu o forță foarte mare, dată fiind adâncimea și

mărimea leziunii produse. Totodată, din rapoartele de expertiză medico-legală

efectuate în cauză această ipoteza este considerată foarte puțin probabilă.

Conform Raportului de

nouă expertiză medico-legală din 16 iunie 2010, pentru a putea fi produsă o

asemenea leziune pe o suprafață relativ mare, cu un corp tăietor cu masă

relativ mică este necesară o energie cinetică mare, care poate fi imprimată

agentului vulnerant, dacă este ținut în mână în momentul aplicării loviturii,

precum și distanța dintre agresor și victimă.

Același aspect a fost

arătat anterior și prin Raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie

2009, respectiv că amploarea leziunilor suferite de victimă atât superficial,

cât și în profunzimea gâtului atestă exercitarea unei forțe importante, și anume

antrenarea manuală a agentului vulnerant.

Față de acestea,

curtea de apel a înlăturat apărarea inculpatului, conform căreia acesta a

aruncat în spate gâtul de sticlă din fugă, leziunea produsă victimei putând fi

cauzată doar din poziția victimă-agresor față în față și acționarea agentului

vulnerat cu mâna dreaptă - conform Raportului de constatare medico-legală din

30 august 2009 rezultă faptul că inculpatul a prezentat leziuni posttraumatice

produse prin acțiunea unor fragmente tăietoare cu muchii și vârfuri rezultate

din spargerea unui corp contondent (fragment ciob sticlă), prezente doar la

nivelul mâinii drepte.

Inculpatul având în

mână un gât de sticlă, obiect apt să producă moartea și acționând cu acel

obiect asupra gâtului, adică a unei zone vitale, duce la concluzia că

inculpatul a avut intenția de a ucide, chiar dacă aceasta a fost indirectă,

inculpatul prevăzând rezultatul acțiunii sale, fără a-l urmări, dar a acceptat

totuși posibilitatea survenirii acestuia.

Având în vedere cele

arătate, Curtea constată că fapta inculpatului H.G.I., care în noaptea de 29/30

august 2009, în timp ce se afla în fața restaurantului "M.A.", situat

între localitățile Homorog și Ianoșda a cauzat leziuni la nivelul gâtului cu un

gât de sticlă numitului L.I.F., leziuni ce au dus la decesul acestuia,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de

art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Cu privire la

reținerea circumstanței atenuante prevăzute de 73 lit. b) C. pen., Curtea

constată că aceasta a fost reținută în mod întemeiat.

Astfel, în mod corect

s-a reținut faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea aflându-se într-o

stare de tulburare care a fost determinată de o provocare din partea victimei,

produsă prin violență. Chiar dacă în cauză au fost date declarații

contradictorii, majoritatea au fost în sensul că anterior decesului victimei,

aceasta împreună cu partea vătămată au exercitat la rândul lor acțiuni care au

constat în lovirea inculpatului.

Cu privire la

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., Curtea constată că

aceasta este legală, având în vedere următoarele aspecte:

Din Raportul de

constatare medico-legală din 30 august 2009 rezultă faptul că numitul T.N.F. a

prezentat leziuni posttraumatice ce datează din 30 august 2009, produse cu un

corp contondent cu muchii și vârfuri (sticlă de bere întreagă) și care necesită

7 - 9 zile îngrijiri medicale, nefiind pusă în pericol viața victimei.

Din actele de la

dosarul cauzei rezultă faptul că inculpatul nu a acționat în niciun moment cu

intenția de a suprima viața părții vătămate.

Având în vedere că

zilele de îngrijiri medicale se încadrează în limita de sub 20 de zile

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar viața părții vătămate nu a fost

pusă în pericol, Curtea apreciază ca fiind corectă schimbarea încadrării

juridice dispuse de către instanța de fond.

Referitor la pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni, Curtea o apreciază

ca fiind just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.

La individualizarea

pedepsei Curtea a ținut cont de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol

social al faptei comise, de împrejurările în care a fost comisă fapta, limitele

legale ale pedepselor, de persoana inculpatului, precum și de atitudinea

inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunilor.

Cu privire la

apelurile declarate de către părțile vătămate apelante Curtea constată

următoarele:

Din procurile

judiciare aflate la dosarul primei instanțe rezultă că mandatarul T.N.F. a

primit un mandat general, putând efectua orice fel de act în numele și pentru

părțile vătămate.

Având în vedere acest

aspect și dat fiind faptul că mandatarul T.N.F. a fost prezent la data de 11

ianuarie 2011, când a avut loc dezbaterea cauzei pe fond în primă instanță,

momentul de la care curge termenul de apel pentru părțile vătămate este de 10

zile de la pronunțare.

Faptul că instanța de

fond a indicat greșit momentul de la care curge termenul de apel, mandatarul

T.N.F. fiind prezent la dezbateri, nu modifică termenul de apel care curge în

acest caz, după cum am mai arătat, de la data pronunțării hotărârii.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul H.G.I., invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de

art. 183 C. pen.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, Curtea

constată că recursul este nefondat.

În declarațiile date

în cauză, inculpatul H.G.I. nu a contestat agresarea victimei L.I.F., ci doar

circumstanțele în care aceasta s-a produs, susținând că ar fi aruncat cu un gât

de sticlă în direcția victimei, de la o distanță de câțiva metri (6 - 7),

condiții în care s-ar fi produs leziunile care au condus la decesul acesteia.

Așa cum corect a

constatat instanța de apel, depozițiile martorilor audiați în cauză nu sunt de

natură a stabili cu certitudine circumstanțele în care s-a produs decesul

victimei, în condițiile în care o parte din martori nu au fost de față ori nu

au observat lovirea acesteia, iar o altă parte au dat declarații

contradictorii, în special cu privire la distanța dintre inculpat și victimă,

aspect esențial pentru stabilirea situației de fapt (distanțele variază între

1,5 și 3 metri, diferite însă în mod substanțial de susținerile inculpatului,

de 6 - 7 metri).

Nu sunt lipsite de

relevanță și condițiile în care faptele s-au produs (noaptea la ora 2:00,

într-o zonă neluminată), situație care a putut influența modul în care martorii

au perceput cele întâmplate.

Pe de altă parte, în

cauză au fost administrate și probe științifice (raport de necropsie, raport de

expertiză medico-legală, raport de nouă expertiză medico-legală), care conduc

la o altă modalitate de producere a leziunilor decât cea susținută de inculpat.

Astfel, actele

medico-legale constată pe de o parte amploarea leziunilor prezentate de

victimă, atât superficial (a se vedea lungimea plăgilor), cât și în profunzime

(secțiuni musculare importante, secțiuni complete de vase profunde), iar pe de

altă parte că acestea au fost produse de un corp tăietor cu o masă relativ mică

(fragment de sticlă de bere spartă).

Pentru a produce

asemenea leziuni cu acest tip de agent vulnerant era necesară, potrivit

medicilor legiști, o energie cinetică mare imprimată obiectului folosit de

inculpat, care presupunea antrenarea manuală (ținerea în mână) a acestuia în

momentul aplicării loviturii.

Actele medico-legale

nu exclud în totalitate mecanismul de producere a leziunilor susținut de

inculpat (aruncarea de la foarte mică distanță a obiectului vulnerant), însă îl

consideră foarte puțin probabil, întrucât aruncarea fragmentelor de sticlă de

la distanță nu ar avea energia suficientă producerii acestor leziuni.

În condițiile în care

declarațiile martorilor audiați în cauză nu infirmă în mod cert probele

științifice administrate în cauză, Curtea constată că starea de fapt este cea

reținută în actul de sesizare, fiind vorba de lovirea victimei la nivelul

gâtului cu o bucată de sticlă, leziunile produse conducând la decesul rapid al

acesteia.

Acest mecanism de

producere a leziunilor atestă intenția indirectă de a ucide, inculpatul

prevăzând și acceptând rezultatul letal al faptei sale, chiar dacă nu a

urmărit-o.

De altfel, Curtea

constată că și varianta susținută de inculpat (aruncarea unui rest de sticlă cu

viteză foarte mare, de la o foarte mică distanță și vizând zona gâtului

victimei), nu ar putea conduce la o altă formă de vinovăție și, implicit, la

încadrarea juridică solicitată de inculpat, fiind vorba despre folosirea unui

obiect tăietor-înțepător, apt să producă leziuni letale atunci când vizează

zone vitale ale corpului.

Prin urmare, Curtea

reține că încadrarea juridică a faptei inculpatului, săvârșită asupra victimei

L.I.F. este cea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen.,

hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică.

În consecință, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca

nefondat recursul inculpatului H.G.I., obligându-l la plata cheltuielilor

judiciare către stat ocazionate de soluționarea căii sale de atac, conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat H.G.I. împotriva Deciziei

penale nr. 83/A din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 20 septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ