ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2359/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 70 din 20 februarie 2012 Tribunalul Alba a dispus în temeiul art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen. condamnarea inculpatului B.S.A., cetățean român, studii: 4 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără copii,  cu antecedente penale dar nerecidivist, arestat în cauză și depus în PNT Aiud, la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b)) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

Conform art. 76 alin. (3) s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare.

În temeiul art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rap. la art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74, 76  C. pen., a mai condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

1 lună închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 648 din 09 noiembrie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia și s-a dispus executarea acesteia în întregime alăturat fiecăreia din pedepsele aplicate mai sus, rezultând astfel 2 pedepse de 4 ani închisoare și respectiv 2 ani și 1 lună închisoare.

Conform art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de:

- 4 ani închisoare cu aplic, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 09 noiembrie 2011 la zi.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut inculpatul în stare de arest preventiv.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat conf. legii și i s-a adus acestuia la cunoștință scopul acestei măsuri, conf. art. 5 din Legea nr. 76/2008.

S-a constatat că partea vătămată C.M.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la 712,51 RON cheltuieli de spitalizare în favoarea Spitalului Județean de Urgență Alba Iulia.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 2062/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul B.S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen. și art. 83 C. pen. și port ilegal de armă albă în public prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 40 C. pen. și art. 83 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în motivarea actului de sesizare că în data de 08 noiembrie 2011, în jurul orelor 17:30, inculpatul aflându-se pe str. Ș. din com. Șibot, jud. Alba, în apropierea stației electrice CFR Șibot, purtând fără drept asupra sa un cuțit de vânătoare, pe fondul unor discuții contradictorii cu partea vătămată C.M.L., în vârstă de 24 ani, i-a aplicat acesteia lovituri cu acest cuțit în și înspre zona abdominală, cauzându-i leziuni care i-ar fi putut pune viața în pericol.

În data de 08 noiembrie 2011 în jurul orelor 17:00, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l lase să-i conducă mașina acesteia pe drumurile nepublice de pe raza comunei Șibot, deoarece el nu posedă permis de conducere. După ce părțile s-au înțeles sub acest aspect, s-au deplasat împreună pe drumurile nepublice, pe o distanță de circa un kilometru, până în apropierea Hanului Ș. lângă drumul național Sebeș - Orăștie, cu autoturismul marca W., înmatriculat în Franța, aparținând părții vătămate. Autoturismul a fost condus de către partea vătămată, și ajungând la stația P. de lângă Hanul Ș., cei doi au alimentat autoturismul cu motorină, inculpatul achitând contravaloarea combustibilului.

Din acest loc, inculpatul a condus autoturismul părții vătămate până la intrarea în comuna Șibot, unde acesta intenționa să conducă autoturismul pe drumurile publice. Partea vătămată s-a împotrivit, iar cei doi au început să se certe, coborând din mașină. Părțile s-au înjurat reciproc, s-au împins și s-au lovit cu palmele și cu pumnii, însă au fost despărțiți de către martorii C.R. și P.F.D. care se aflau în apropiere. De aici, inculpatul a fugit înspre direcția locuinței sale, iar partea vătămată s-a deplasat pe jos în aceeași direcție, spunându-i în prealabil martorului C.R. să-i aducă mașina casă.

Inculpatul s-a deplasat la locuința fratelui său B.C.R., a luat de aici un cuțit de vânătoare în lungime totală de 31 cm, cu lamă în lungime de 19 cm și s-a întors în întâmpinarea părții vătămate.

Cei doi s-au întâlnit pe strada P., în apropierea stației electrice CFR Șibot, unde inculpatul i-a strigat inițial de la distanță, părții vătămate "ești, tare? hai să ne batem". Când au ajuns unul lângă altul, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, lovind dinspre dreapta spre stânga, după care a încercat să mai aplice încă o lovitură cu acest cuțit, dar partea vătămată a fugit.

Inculpatul s-a deplasat din nou la locuința fratelui său unde a aruncat cuțitul într-o toaletă.

Partea vătămată a fost transportată la spital unde a fost internată de urgență, constatându-se că aceasta a suferit o plagă înțepată la nivelul toracelui, cu un orificiu de intrare și cu un orificiu de ieșire.

Ulterior, medicul legist a constatat că leziunile suferite de partea vătămată necesită 11 - 12 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul B.S.A. a recunoscut și regretat comiterea faptelor, precizând că a fost provocat de către partea vătămată. Apărarea inculpatului, s-a dovedit a fi neîntemeiată deoarece după epuizarea primei faze a incidentului, în care părțile s-au agresat reciproc, inculpatul s-a deplasat la locuința fratelui său, și s-a înarmat cu un cuțit după care a întâmpinat-o pe partea vătămată, existând astfel indicii nu de provocare, ci mai degrabă de premeditare și de răzbunare. Mai mult, inculpatul a fost examinat de către medicul legist și s-a constatat că acesta a suferit leziuni corporale superficiale în timpul incidentului, care nu necesită zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2012 inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, solicitând, conform art. 320

1

C. proc. pen., ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește, fiind de acord cu plata cheltuielilor de spitalizare.

Având în vedere această declarație, Tribunalul a constatat că este competent și legal sesizat să judece cauza de față, inculpatul nu este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detențiunii pe viață, inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

De asemenea, instanța a mai reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt legal administrate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând: înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului, reținerea circumstanțelor agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen. și aplicarea unui spor de pedeapsă.

Prin Decizia nr. 50/A din 10 aprilie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva Sentinței penale nr. 70 din 20 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar penal nr. 15072/107/2011 și a desființat hotărârea atacată numai în ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante și al cuantumului pedepselor aplicate inculpatului B.S.A. și, rejudecând cauza în aceste limite:

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului în elementele lor componente.

A aplicat inculpatului B.S.A. pedeapsa de : - 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.. și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A aplicat aceluiași inculpat pedeapsa de:

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Au fost menținute dispozițiile referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 648 din 09 noiembrie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia și a dispus executarea acesteia alături de pedepsele aplicate prin prezenta decizie, rezultând două pedepse: de 7 ani închisoare și 2 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 9 noiembrie 2011 și până la 10 aprilie 2012.

A menținut inculpatul în stare de arest preventiv și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că, instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză, pe baza probelor administrate, stare de fapt recunoscută și însușită de către inculpat, care s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În urma loviturii cu cuțitul primite, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 11 - 12 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului intimat circumstanțe atenuante, fără măcar a indica care sunt acestea, arătând doar că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și că inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de a achita cheltuielile de spitalizare.

Curtea a apreciat că reținerea circumstanțelor atenuante s-a făcut nejustificat.

Față de starea de fapt reținută în cauză a rezultat că săvârșirea faptei s-a produs spontan, neexistând motive a reține vreun motiv josnic de săvârșire a ei, cu atât mai mult cu cât inculpatul și partea vătămată au fost prieteni.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul B.S.A. invocând drept caz de casare dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, prin coborârea pedepsei aplicate de instanța de apel ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen.

Examinând recursul declarat în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei cercetate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.

În ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, curtea constată ca potrivit art. 74 C. pen., acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată, decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și respectiv art. 72 C. pen.

În considerarea acestor argumente, în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, fără măcar a indica care sunt acestea, arătând doar că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și că inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de a achita cheltuielile de spitalizare.

Curtea constată ca efect a recunoașterii integrale a faptei, în cauză limitele de pedeapsă s-au redus cu o treime, astfel că nu se mai impunea și reținerea circumstanțelor atenuante referitoare la sinceritatea inculpatului.

Recurentul-inculpat dând dovadă de persistență infracțională, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, chiar dacă a arătat că dorește să plătească cheltuielile medicale sau partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză curtea nu va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, urmând ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere că acesta a achitat după pronunțarea sentinței penale despăgubirile morale astfel cum au fost stabilite de instanța de fond.

Verificând toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, instanța a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul-inculpat nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de apel, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. O sancționare mai ușoară a inculpatului nu ar fi în măsură să asigure scopul și funcțiile pedepsei, din perspectiva prevenției generale și speciale, având în vedere că suntem în prezența săvârșirii unei fapte deosebit de grave care impune o sancționare proporțională cu fapta și urmările acesteia.

Ceea ce contează, în esență, astfel cum s-a statuat în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să le arate inculpaților că au greșit, să-i determine la reflecție și să stimuleze în ei dorința ca pe viitor să manifeste o conduită corectă, justețea pedepsei fiind susceptibilă să-i determine să regrete fapta, să-i propună să nu o mai repete, lucru care în opinia Înaltei Curții, s-a și produs.

Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.A. împotriva Deciziei penale nr. 50/A din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.S.A. durata măsurii arestării de la 9 noiembrie 2011 la 4 iulie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012.

Procesat de GGC - NN