ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3779/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 210 din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 578/85/2010, s-a dispus, în baza art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 73 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.F.M., la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.F.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat C.F.M., la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei. În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept a obiectelor fabricate sau confecționate anume pentru lovire.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului C.F.M., pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei. În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 13 decembrie 2009 la zi. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.N., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, în dauna părții vătămate D.R. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. l 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul C.N., la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept a obiectelor fabricate sau confecționate anume pentru lovire. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului C.N., pedeapsa cea mai grea aceea a închisorii de 6 ani, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei. În bata art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului C.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. l 1 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.M.F., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.M.F., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. l 1 pct. l din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul L.F.M., la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept a obiectelor fabricate sau confecționate anume pentru lovire.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.F.M. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei bâte tip bassebal ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, potrivit procesului - verbal din 12 decembrie 2009. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.V.M., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei B.A.I. și în consecință: Au fost obligați inculpații C.F.M. și C.N., în solidar, la plata sumei de 2.537,11 lei către partea civilă B.M., cu titlu de despăgubiri materiale, și la plata sumei de 20.000 EURO, echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale.

Au fost obligați inculpații C.F.M. și C.N. în solidar la plata unor despăgubiri periodice lunare în favoarea minorei B.A. în sumă de 500 lei, începând cu data de 12 decembrie 2009 și până la majoratul minorei, sau alte dispoziții ale instanței. Au fost obligați inculpații C.F.M. și C.N. în solidar la plata sumei de 12.000 Euro echivalent în lei, la data plății către partea civilă minoră B.A., cu titlu de daune morale. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. ,art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.R., și, în consecință: Au fost obligați inculpații C.F.M. și C.N. în solidar la plata sumei de 976 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 12.000 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006 au fost obligați inculpații C.F.M. și C.N., în solidar, la plata cheltuielilor de spitalizare, în sumă de 380 lei plus dobânzi și penalități de întârziere către S.A.J. Sibiu. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006 au fost obligați inculpații C.F.M. și C.N., în solidar, la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2568,93 lei plus dobânzi și penalități de întârziere către Spitalul Clinic de Urgență Sibiu. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.F.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000 lei, inculpatul C.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei și inculpatul L.M.F.

la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.F.M. la plata cheltuielilor judiciare parțiale către partea civilă B.M. în sumă de 400 lei și inculpații C.N. și L.M.F. la plata cheltuielilor judiciare parțiale de câte 200 lei fiecare. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.F.M. la plata cheltuielilor judiciare parțiale către partea vătămată D.R. de 400 lei și pe inculpații C.N. și L.F.M. la câte 200 lei cheltuieli judiciare parțiale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele: În noaptea de 11 decembrie 2009, în barul R. din localitatea Cristian, județul Alba, în jurul orelor 0,30-1,00 între inculpații C.N.

și L.M., pe de o parte și partea vătămată D.R., victima B.A., martorii Ș.M. și Ș.M., pe de altă parte, s-a produs o altercație verbală, în urma căreia părțile au ieșit în fața barului pentru a clarifica lucrurile. În aceste împrejurări, inculpatul L.F.M. a luat o bâtă din mașina sa, iar inculpatul C.N. a lovit partea vătămată D.R., în zona capului. La rândul său, victima B.A. a fost lovită de alte două persoane, a căzut, dar la scurt timp a fost ridicat de martorul Ș.M. Acest incident s-a terminat cu fuga inculpaților C.N. și L.F.M. către P.C. Aceștia s-au refugiat în apropierea podului C., așteptând să vină inculpatul C.F. care a fost alertat telefonic de către fratele său, pentru a veni în ajutorul celor doi.

Din acest loc, inculpații au fost luați în mașină de către inculpatul C.F., deplasându-se toți trei pe același drum urmat de partea vătămată și victimă, respectiv către P.C. Grupul format din partea vătămată D.R., victima B.O. și, martorii Ș.N. și Ș.M. se deplasa pe partea dreaptă a drumului, pe marginea șoselei, iar în apropierea barului K., autoturismul condus de inculpatul C.F., care se deplasa din direcția Primăriei spre barul R., a aprins faza lungă, a accelerat și a intrat pe banda opusă de mers, unde se aflau partea vătămată, victima și martorii Ș., cu intenția de a-i lovi. în acest moment, grupul părții vătămate s-a refugiat pe trotuar iar autoturismul și-a continuat drumul încă 200 metri, după care inculpatul s-a întors și s-a deplasat în direcția grupului părții vătămate, care, între timp, a revenit pe șosea.

În momentul în care partea vătămată D. a observat că autoturismul se deplasa spre grupul lor, i-a avertizat și pe ceilalți despre iminența unei lovituri, aruncând cu un bolovan spre autovehicul, după care a trecut pe partea opusă a drumului, după fratele său, B.O. Alături de partea vătămată D., și ceilalți membrii ai grupului au aruncat cu pietre în autoturism, împrejurare confirmată de partea vătămată D. După acest moment, autovehiculul și-a continuat deplasarea spre partea stângă a drumului, lovind cu partea stângă față a mașinii, victima B.O., aruncându-o în șanțul aflat pe marginea drumului, iar cu partea dreaptă a lovit partea vătămată D. Din autoturism au coborât cei trei inculpații, frații C. fiind înarmați cu câte o bâtă, lovind victima căzută la pământ sub mașină, după care au urmărit partea vătămată D.R.

care se refugiase între timp pe o stradă lăturalnică. Acolo a fost ajunsă de grupul celor trei, fiind lovit cu bâtele de frații C., la nivelul capului, după care a intrat în stare de inconștiență. Urmare a agresiunii exercitate, victima B.O. a suferit o hemoragie meningo - cerebrală consecutivă a unui traumatism cranio - cerebral cu fracturi multieschiloase de boltă și bază craniană în cadru unui politraumatism, fapt ce a determinat decesul acesteia. Potrivit raportului de constatare medico - legală leziunile s-au putut produce prin lovire de către un vehicul și proiectare cu posibilă târâre și, compresiune pe un plan dur. în ceea ce privesc celelalte leziuni constatate, produse prin lovire cu un corp dur, acestea nu au avut efect tanatogenerator.

În ceea ce privește partea vătămată D.R., acesta a suferit o fractură de aripă iliacă dreaptă produsă prin lovire de către un vehicul, fractură temporală dreaptă iradiată în bază, pneumoencefal, edem cerebral difuz, hematom epicranian temporal drept, leziuni produse prin lovire repetată cu corpuri dure și prin cădere pe un plan dur. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului C.F. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (victimă B.O.), tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

și infracțiunea de port fără drept a obiectelor fabricate sau confecționate anume pentru lovire, prevăzută de art. 1 1 pct. l din Legea nr. 61/1991. S-a reținut, ca formă de vinovăție, intenția indirectă, inculpatul lovind victima cu autoturismul, fără a urmări uciderea acesteia, dar putea să prevadă rezultatul letal. Aceeași formă de vinovăție se reține și pentru infracțiunea de tentativă de omor, intenția fiind aceea de a suprima viața părții vătămate D.R. și nu de a o lovi. Probele administrate sunt apreciate ca fiind suficiente pentru înlăturarea prezumției de nevinovăție, dispunându-se condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție. Fapta inculpatului C.F.

a fost încadrată în dispozițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l) și art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., instanța de fond reținând că a lovit partea vătămată D. cu o bâtă în zona capului, de două ori, în prima fază a incidentului, iar ulterior a lovit-o cu bâta împreună cu inculpatul C.F. De asemenea, s-a reținut și infracțiunea prevăzută de art. 1 1 din Legea nr. 91/1991. În ceea ce privește infracțiunea de omor calificat, victima B.O., instanța de fond a reținut că există dubii în ceea ce privește complicitatea acestuia la săvârșirea infracțiunii astfel că a dispus achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Fapta inculpatului L.F.M. a fost încadrată în dispozițiile art. 1 1 din Legea nr. 91/1991, iar în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la omor calificat, s-a dispus achitarea inculpatului, întrucât nu a săvârșit această faptă. Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a obligat inculpații în solidar, la despăgubiri către părțile civile B.V., B.A., D.R. și Spitalul clinic de urgență Sibiu. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpații C.F.M., C.N. și L.M.F., părțile civile B.V. și D.R. Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita achitare a inculpaților C.N. și L.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat, omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, omisiunea aplicării unui spor de pedeapsă, conținutul pedepsei accesorii, impunându-se și interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I. Inculpatul C.F.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 C. pen. Inculpatul C.N. a criticat hotărârea pentru greșita încadrare juridică, intenția fiind aceea de a lovi partea vătămată și nu de a-i suprima viața. Inculpatul L.M.F. a solicitat desființarea sentinței și în rejudecare, achitarea sa întrucât fapta nu există. Părțile civile au criticat hotărârea atât sub aspectul laturi penale, solicitând înlăturarea dispozițiilor art. 73 C. pen., dar și majorarea despăgubirilor civile.

Prin decizia penală nr. 42/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații C.F.M., C.N. și L.M.F. împotriva sentinței penale nr. 210 din 27 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr. 578/85/2010. A fost desființată sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii instanței de fond de a computa din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și de a face aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008, ca urmare a condamnării inculpatului C.N. și procedând la o nouă judecată în aceste limite: În conformitate cu art. 88 C. pen., s-a computat, din pedepsele aplicate inculpaților C.F.M., C.N.

și L.M.F., durata reținerii pentru data de 12 decembrie 2009. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpatul C.N. de probe biologice la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii profilelor sale genetice în S.N.D.G.J. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului C.F.M. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpații C.F.M., L.F.M. și C.N. și părțile civile B.V.M. și D.R.M. Prin decizia nr. 4075 din 22 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate în cauză și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Alba Iulia.

În considerentele deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la unul din motivele de apel invocate, respectiv solicitarea Parchetului de condamnare a inculpatului L.M.F. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat. Rejudecând cauza după casarea cu trimitere, prin decizia penală nr. 42/ A din 27 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații C.F.M., C.N. și L.M.F. împotriva sentinței penale nr. 210 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr. 578/85/2010. A desființat sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii instanței de fond de a computa din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și de a face aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008, ca urmare a condamnării inculpatului C.N.

și a cuantumului pedepselor complementare aplicate inculpaților C.F.M. și C.N. și procedând la o nouă judecată în aceste limite: A majorat pedeapsa complementară aplicată inculpatului C.F.M. prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la 2 ani la 4 ani. A majorat pedeapsa complementară aplicată inculpatului C.N. prevăzută de art. 64 a) și b) C. pen., de la 2 ani la 3 ani. În conformitate cu art. 88 C. pen., compută din pedepsele aplicate inculpaților C.F.M., C.N. și L.M.F. durata reținerii pentru data de 12 decembrie 2009. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul C.N. de probe biologice la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii profilelor sale genetice în S.N.D.G.J.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului C.F.M. În baza art. 88 C. pen., a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului C.F.M. timpul reținerii și arestării preventive de la 12 decembrie 2009 la 27 martie 2012. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile B.V.M. și D.R.M. împotriva aceleași sentințe penale. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat părțile civile să plătească statului suma de 465 lei cheltuieli judiciare, din care 225 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cotă procentuală de câte 75 lei pentru fiecare inculpat, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Din probele administrate nu rezultă că inculpații C.N. și L.M.F. au efectuat acte de complicitate materială sau morală care să-l sprijine pe inculpatul C.F.M. în suprimarea vieții victimei B.G. Ca atare, soluția de achitare dispusă de instanța de fond este legală. Hotărârea pronunțată de instanța de fond s-a apreciat ca fiind criticabilă în ceea ce privește durata pedepsei complementare aplicată inculpaților C.F. și C.N., majorarea pedepsei complementare de la 2 ani la 4 pentru fiecare inculpat. De asemenea, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea, de la inculpatul C.N. a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpații C.F.M., C.N. și L.F.M. Parchetul a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 17 2 , 14 C. proc. pen. Astfel, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri și în rejudecare, condamnarea inculpaților C.N. și L.M.F. și pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat, prin actele săvârșite de către aceștia, înlesnind material și moral activitatea coinculpatului C.F. S-a apreciat ca fiind reținute greșit dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., faptele nefiind săvârșite sub imperiul unei stări de teamă provocată de partea vătămată D.R. și nici de victima B.O.

sau de persoanele cu care acestea se aflau. Ca atare, se impune înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., majorarea pedepselor principale și complementare, cu consecința aplicării unui spor de pedeapsă. Totodată, în raport de soluția de achitare pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat, în mod greșit s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) care se referă la comiterea faptelor de una sau mai multe persoane împreună. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de motivele scrise de recurs, este incident, dat fiind faptul că, în raport de soluția de achitare pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat, în mod greșit instanțele l-au obligat pe inculpatul C.N.

la plata despăgubirilor civile către părțile civile B.V.M. și B.A. Recurenții inculpați C.F. și C.N. au reiterat criticile invocate în apel, solicitând casarea ambelor hotărâri și în rejudecare pentru inculpatul C.F., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de ucidere din culpă, făcând referire, pe de o parte, la expertiza privind dinamica producerii accidentului, dar și la celelalte probe care conturează lipsa intenției în suprimarea vieții victimei. Însă, dat fiind faptul că instanța de apel a respins nemotivat probele, se impunea casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Cu privire la infracțiunea de complicitate la omor calificat reținută în sarcina inculpaților C.N.

și L.M.F. s-a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c), respectiv lit. a) C. proc. pen. Sub aspectul laturii civile, recurentul inculpat C.N. a solicitat înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la plata despăgubirilor civile către părțile civile B.M. și B.A. Recurentul inculpat L.F.M. a solicitat, în principal, achitarea sa pentru infracțiunea de port fără drept a obiectelor fabricate sau confecționate pentru lovire, iar în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: Instanțele au stabilit corect starea de fapt și încadrarea juridică, probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, evidențiind vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin hotărârea de condamnare.

Incidentele dintre cele două victime și inculpați s-au derulat în noapte de 11 decembrie 2009, inițial în barul R. din localitatea Cristian, și mai apoi, în afara acestuia pe drumul urmat de părțile vătămate. Astfel, cu privire la prima parte a conflictului, din probele administrate rezultă că între inculpații C.N. și L.M., pe de o parte, respectiv, partea vătămată D.R., victima B.O. și martorii Ș.M. și Ș.M., pe de altă parte, s-a produs o altercație verbală, toate persoanele părăsind localul pentru a lămuri conflictul. După ce au ieșit din bar, inculpații au luat din mașina acestora, parcată în fața localului, câte o bâtă inculpatul C.N. fiind cel care a lovit partea vătămată D.R. în zona capului de două ori.

În aceleași împrejurări și victima B.O. a fost lovită, a căzut, dar a fost ridicată imediat de martorul Ș.M. Martorii Ș.M., B.E., S.C. au arătat, în cursul cercetării judecătorești, că acest prim incident s-a finalizat prin fuga inculpaților C.N. și L.F.M. spre P.C. Cei doi inculpați i-au spus inculpatului C.F. ce s-a întâmplat, astfel că s-au întâlnit, deplasându-se toți trei către P.C., pe drumul parcurs de victima B.O. și partea vătămată D.R. Autoturismul era condus de inculpatul C.F., iar inculpații C.N. și L.F.M. ocupau locurile dreapta față, respectiv spate. Victima B.O. împreună cu partea vătămată și cu martorii Ș.M. și Ș.M. se deplasau pe partea dreaptă a drumului, pe marginea șoselei, în apropierea barului K. Inculpatul C.F.

a aprins faza lungă, a accelerat, a intrat pe sensul opus de mers, îndreptându-se spre grupul părții vătămate care s-a refugiat pe trotuar. Autoturismul condus de inculpatul C.F. a mai rulat aproximativ 200 metrii, după care s-a întors, deplasându-se, din nou în direcția grupului părții vătămate, moment în care partea vătămată D.R. i-a avertizat pe cei din grupul său, inclusiv pe victima B.O. În aceste împrejurări, partea vătămată D.R., dar și ceilalți au aruncat cu pietre spre mașina condusă de inculpatul C.F., acesta însă și-a continuat deplasarea spre partea stângă a drumului, lovind victima B.O., iar în urma impactului aceasta a căzut în șanțul de pe marginea drumului. La scurt timp, inculpatul C.F.

a oprit mașina, au coborât cei trei inculpați, frații C. au lovit victima B.O. cu câte o bâtă, după care au urmărit partea vătămată D.R., pe care au lovit-o în zona capului. Din raportul medico-legal rezultă că partea vătămată D.R. a suferit o fractură de aripă iliacă dreaptă produsă prin lovire de către un vehicul, fractură temporală dreaptă, pneumocefal, edem cerebral difuz, hematom epicranian temporal drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, fără a-i fi pusă în primejdie viața. Din raportul de constatare medico-legală nr. 111/269/2009 întocmit de S.M.L.J. Sibiu rezultă că moartea victimei B.O. a fost violentă,datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi multieschiloase de boltă și bază craniană în cadrul unui politraumatism.

Leziunile s-au putut produce prin lovire de către un vehicul și proiectare cu posibilă târâre și compresiune pe un plan dur. Pentru unele din leziunile constatate, care nu au avut efect tanatogenerator, nu a fost exclus mecanismul de producere prin lovire cu un corp dur. În ceea ce privește infracțiunea săvârșită de inculpatul C.F. asupra victimei B.O., Înalta Curte constată că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și nu de ucidere din culpă, astfel cum a susținut apărarea. Astfel, există intenția atunci când autorul prevede rezultatul faptei sale și/sau, deși nu-l urmărește acceptă posibilitatea producerii lui. Există culpă când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei, că el nu se va produce dar și atunci când, deși făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, trebuia și putea să-l prevadă.

Ori de câte ori făptuitorul își reprezintă modul cum se va desfășura acțiunea sau inacțiunea pe care o plănuiește, consecințele socialmente periculoase care se pot produce, legătura cauzală dintre acțiune, inacțiune și urmări, chiar și într-o formă sumară, și acționează în vederea producerii unui anumit scop, urmărind producerea consecințelor se va reține forma de vinovăție a intenției și nu a culpei. În cazul în care rezultatul faptei era inevitabil, iar autorul conștient de aceasta a acționat mai departe, nu mai are nicio importanță, dacă toate consecințele au fost dorite sau nu de făptuitor. în această ipoteză, ne aflăm întotdeauna în prezența unei fapte comise cu intenție. În cauza dedusă judecății, modalitatea de săvârșire a infracțiunii de către inculpatul C.F., fondată pe probele administrate, demonstrează intenția acestuia de a suprima viața victimei B.O.

Astfel, din declarațiile martorilor Ș.N. și Ș.M. corelate cu declarațiile părții vătămate D.R. și în parte cu declarațiile celor trei inculpați, rezultă că după primul conflict pe care l-au avut în fața barului, inculpatul C.N. și L.M. l-au informat pe coinculpatul C.F. despre acest incident. Între primul conflict și cel de-al doilea a existat un timp rezonabil, astfel încât inculpatul C.F. să chibzuiască asupra faptelor sale și totodată, să prevadă și să urmărească suprimarea vieții victimei B.O. Inculpatul C.F. a fost cel care a condus autoturismul, a intrat pe contrasens, îndreptându-se spre grupul victimei, a aprins faza lungă și a accelerat. Manevrele inculpatului nu s-au oprit aici, după ce a trecut de grupul victimei a mai parcurs 200 m, după care s-a întors, îndreptându-se din nou spre direcția grupului părților vătămate.

A continuat deplasarea pe partea stângă a drumului, lovind victima B.O. care, datorită impactului a fost aruncată în șanț. Uciderea acesteia nu a fost rezultatul unui accident de circulație, ci a manevrelor conștiente efectuate de inculpatul C.F. care a urmărit producerea acestui rezultat. Este adevărat faptul că inculpatul C.F. a acționat pe fondul unei stări de tulburare generată de atitudinea părților vătămate și a celorlalte persoane din grupul acestora, dar fără relevanță în ceea ce privește intenția inculpatului de a suprima viața victimei. Concluzii inserate în raportul de expertiză tehnică privind dinamica producerii accidentului, apreciindu-se că acesta putea fi evitat dacă victima și partea vătămată mergeau pe trotuar și că s-a constatat o urmă de frânare de aproximativ 1,90 m, nu înlătură vinovăția inculpatului C.F., urmele de frânare fiind generate de aruncarea pietrelor în parbriz.

Fapta a fost comisă astfel cum reține și instanța de apel, pe fondul unei stări de surescitare, de mânie, determinate de atacul cu pietre al persoanelor din grupul părților vătămate. Ca atare, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat, cu reținerea stării de provocare este corectă. Nu poate fi reținută însă complicitatea inculpaților C.N. și L.F. la săvârșirea infracțiunii de omor, în condițiile în care aceștia nu au avut vreo contribuție morală sau/nici materială la suprimarea vieții victimei B.O. Complicitatea, indiferent de forma ei, este condiționată de existența unei contribuții, prin acte ulterioare acțiunii incriminate, de către o altă persoană. Or, probele cauzei nu au demonstrat o astfel de contribuție din partea inculpaților C.N., respectiv L.M.

Sub aspectul probațiunii, Înalta Curte constată că instanța de apel a admis, în parte probele formulate de apărare, iar respingerea celorlalte probe a fost motivată. S-a apreciat că nu se impune efectuarea unei noi expertize, întrucât aceasta nu este utilă cauzei, iar casarea s-a dispus ca urmare a nepronunțării pe un motiv de apel și nu pe necesitatea completării probațiunii. În ceea ce privește infracțiunea de tentativă de omor calificat, săvârșită asupra părții vătămate D.R., Înalta Curte reține că inculpații C.F. și C.N. au lovit-o în mod repetat cu o bâtă în zona capului, fiind fără relevanță, în raport de aceste aspecte faptul că, din punct de vedere medical nu i s-a pus viața în primejdie.

Loviturile au fost aplicate cu un obiect apt să producă moartea, de la mică distanță, într-o zonă vitală. Nu s-a dovedit în cauză contribuția inculpatului L.M.F. la agresarea celor două victime, astfel că soluția de achitare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat este legală. Hotărârile pronunțate în cauză sunt însă criticabile în ceea ce privește reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul C.N. și C.F., în condițiile în care inculpatul L.F. a fost achitat pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte apreciază că instanțele au evaluat în mod corespunzător dispozițiile art. 72 C. pen., aplicând pedepse de natură să reflecte gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de fiecare inculpat.

S-a avut în vedere faptul că infracțiunile au fost comise în stare de provocare, pedepsele fiind coborâte sub minimul special. Se impune însă, față de inculpatul L.M.F., schimbarea modalității de executare a pedepsei, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. Acesta a comis o infracțiune cu un grad redus de pericol social, reflectat și prin limitele de pedeapsă cuprinse în norma de incriminare, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut atitudine procesuală relativ sinceră, toate aceste elemente conducând la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate. În fine, dată fiind achitarea inculpatului C.N. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat (victima B.O.) se impune înlăturarea din dispozitivul sentinței a mențiunii privind obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către părțile civile B.V.M.

și B.A. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpații C.F.M., C.N. și L.F.M. Va casa, în parte, decizia și, în parte, sentința penală nr. 210 din 27 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sibiu și în rejudecare, vor fi înlăturate dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., vor fi aplicate dispozițiile art. 81 C. pen., față de inculpatul L.M. și va fi înlăturată obligarea inculpatului C.N. la plata despăgubirilor civile către părțile civile B.V.M. și B.A. Vor fi menținute celelalte dispoziții. În temeiul art. 385 17 alin. (2), art. 382 alin. (2) și art. 384 C. proc.

pen., se va deduce pentru inculpatul C.F., perioada reținerii și arestării preventive de la 12 decembrie 2009 la zi. Văzând și dispozițiile art. 189 – art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpații C.F.M., C.N. și L.F.M. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 27 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 210 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, numai în ceea ce privește: - greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului L.F.M.; - greșita aplicare a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., față de inculpații C.F.M. și C.N.; - greșita soluționare a laturii civile a cauzei. Rejudecând cauza în aceste limite: I. În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului L.F.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept a obiectelor fabricate sau confecționate anume pentru lovire prevăzută de art. I 1 pct. l din Legea nr. 61/1991, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii. II. Înlătură, din dispozitivul sentinței penale, prevederile art. 75 lit. a) C. pen., reținute față de inculpații C.F.M. și C.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

III. Înlătură, din dispozitivul sentinței, obligarea inculpatului C.N. la plata despăgubirilor materiale și morale către partea civilă B.V.M. și a despăgubirilor periodice către partea civilă B.A. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.F.M. durata reținerii și a arestării preventive de la 12 decembrie 2009 la 19 noiembrie 2012. Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții intimați inculpați C.F.M., C.N. și L.F.M. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2012.