ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3779/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3779/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele;

Prin sentința penală nr. 210 din 27

ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 578/85/2010, s-a

dispus, în baza art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 73 lit. b) C. pen., condamnarea

inculpatului C.F.M., la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a

aplicat inculpatului C.F.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat

același inculpat C.F.M., la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

fost aplicată aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 1

1

pct. 1 din

Legea nr. 61/1991 republicată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept a

obiectelor fabricate sau confecționate anume pentru lovire.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 C. pen., s-a aplicat inculpatului C.F.M., pedeapsa cea mai grea, de 10 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani

după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen., a fost

aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu data

de 13 decembrie 2009 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul C.N., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea

de omor calificat, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul

C.N. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat, în dauna părții vătămate D.R.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile

prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. l

1

pct. 1 din

Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul C.N., la pedeapsa închisorii de 3

luni pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept a obiectelor fabricate

sau confecționate anume pentru lovire.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen., s-a aplicat inculpatului C.N., pedeapsa cea mai grea aceea a închisorii

de 6 ani, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute

de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani

după executarea pedepsei.

În bata art. 71 C. pen., s-a aplicat

inculpatului C.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute

de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. l 1 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul L.M.F., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.

174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a)

C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.M.F.,

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. l

1

pct. l din

Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul L.F.M., la pedeapsa închisorii de

3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept a obiectelor

fabricate sau confecționate anume pentru lovire.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de

art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr.

76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.F.M.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a

dispus confiscarea unei bâte tip bassebal ridicată cu ocazia cercetării la fața

locului, potrivit procesului - verbal din 12 decembrie 2009.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen.,

art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă

B.V.M., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei B.A.I. și în

consecință:

Au fost obligați inculpații C.F.M. și

C.N., în solidar, la plata sumei de 2.537,11 lei către partea civilă B.M., cu

titlu de despăgubiri materiale, și la plata sumei de 20.000 EURO, echivalent în

lei la data plății cu titlu de daune morale.

Au fost obligați inculpații C.F.M. și

C.N. în solidar la plata unor despăgubiri periodice lunare în favoarea minorei

B.A. în sumă de 500 lei, începând cu data de 12 decembrie 2009 și până la

majoratul minorei, sau alte dispoziții ale instanței.

Au fost obligați inculpații C.F.M. și

C.N. în solidar la plata sumei de 12.000 Euro echivalent în lei, la data plății

către partea civilă minoră B.A., cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. ,art.

998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.R.,

și, în consecință:

Au fost obligați inculpații C.F.M. și

C.N. în solidar la plata sumei de 976 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și

a sumei de 12.000 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune

morale.

În baza art. 313 din Legea nr.

95/2006, O.U.G. nr. 72/2006 au fost obligați inculpații C.F.M. și C.N., în

solidar, la plata cheltuielilor de spitalizare, în sumă de 380 lei plus dobânzi

și penalități de întârziere către S.A.J. Sibiu.

În baza art. 313 din Legea nr.

95/2006, O.U.G. nr. 72/2006 au fost obligați inculpații C.F.M. și C.N., în

solidar, la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2568,93 lei plus

dobânzi și penalități de întârziere către Spitalul Clinic de Urgență Sibiu.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul C.F.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 1.000 lei, inculpatul C.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 500 lei și inculpatul L.M.F. la plata cheltuielilor judiciare în sumă

de 500 lei.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul C.F.M. la plata cheltuielilor judiciare parțiale către

partea civilă B.M. în sumă de 400 lei și inculpații C.N. și L.M.F. la plata

cheltuielilor judiciare parțiale de câte 200 lei fiecare.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul C.F.M. la plata cheltuielilor judiciare parțiale către

partea vătămată D.R. de 400 lei și pe inculpații C.N. și L.F.M. la câte 200 lei

cheltuieli judiciare parțiale.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:

În noaptea de 11 decembrie 2009, în

barul R. din localitatea Cristian, județul Alba, în jurul orelor 0,30-1,00

între inculpații C.N. și L.M., pe de o parte și partea vătămată D.R., victima B.A.,

martorii Ș.M. și Ș.M., pe de altă parte, s-a produs o altercație verbală, în

urma căreia părțile au ieșit în fața barului pentru a clarifica lucrurile.

În aceste împrejurări, inculpatul L.F.M.

a luat o bâtă din mașina sa, iar inculpatul C.N. a lovit partea vătămată D.R.,

în zona capului.

La rândul său, victima B.A. a fost

lovită de alte două persoane, a căzut, dar la scurt timp a fost ridicat de

martorul Ș.M.

Acest incident s-a terminat cu fuga

inculpaților C.N. și L.F.M. către P.C. Aceștia s-au refugiat în apropierea

podului C., așteptând să vină inculpatul C.F. care a fost alertat telefonic de

către fratele său, pentru a veni în ajutorul celor doi.

Din acest loc, inculpații au fost

luați în mașină de către inculpatul C.F., deplasându-se toți trei pe același

drum urmat de partea vătămată și victimă, respectiv către P.C.

Grupul format din partea vătămată D.R.,

victima B.O. și, martorii Ș.N. și Ș.M. se deplasa pe partea dreaptă a drumului,

pe marginea șoselei, iar în apropierea barului K., autoturismul condus de

inculpatul C.F., care se deplasa din direcția Primăriei spre barul R., a aprins

faza lungă, a accelerat și a intrat pe banda opusă de mers, unde se aflau

partea vătămată, victima și martorii Ș., cu intenția de a-i lovi. în acest moment,

grupul părții vătămate s-a refugiat pe trotuar iar autoturismul și-a continuat

drumul încă 200 metri, după care inculpatul s-a întors și s-a deplasat în

direcția grupului părții vătămate, care, între timp, a revenit pe șosea.

În momentul în care partea vătămată D.

a observat că autoturismul se deplasa spre grupul lor, i-a avertizat și pe

ceilalți despre iminența unei lovituri, aruncând cu un bolovan spre

autovehicul, după care a trecut pe partea opusă a drumului, după fratele său, B.O.

Alături de partea vătămată D., și ceilalți membrii ai grupului au aruncat cu

pietre în autoturism, împrejurare confirmată de partea vătămată D.

După acest moment, autovehiculul și-a

continuat deplasarea spre partea stângă a drumului, lovind cu partea stângă

față a mașinii, victima B.O., aruncându-o în șanțul aflat pe marginea drumului,

iar cu partea dreaptă a lovit partea vătămată D.

Din autoturism au coborât cei trei

inculpații, frații C. fiind înarmați cu câte o bâtă, lovind victima căzută la

pământ sub mașină, după care au urmărit partea vătămată D.R. care se refugiase

între timp pe o stradă lăturalnică. Acolo a fost ajunsă de grupul celor trei,

fiind lovit cu bâtele de frații C., la nivelul capului, după care a intrat în

stare de inconștiență.

Urmare a agresiunii exercitate,

victima B.O. a suferit o hemoragie meningo - cerebrală consecutivă a unui

traumatism cranio - cerebral cu fracturi multieschiloase de boltă și bază

craniană în cadru unui politraumatism, fapt ce a determinat decesul acesteia.

Potrivit raportului de constatare

medico - legală leziunile s-au putut produce prin lovire de către un vehicul și

proiectare cu posibilă târâre și, compresiune pe un plan dur. în ceea ce

privesc celelalte leziuni constatate, produse prin lovire cu un corp dur,

acestea nu au avut efect tanatogenerator.

În ceea ce privește partea vătămată D.R.,

acesta a suferit o fractură de aripă iliacă dreaptă produsă prin lovire de

către un vehicul, fractură temporală dreaptă iradiată în bază, pneumoencefal,

edem cerebral difuz, hematom epicranian temporal drept, leziuni produse prin

lovire repetată cu corpuri dure și prin cădere pe un plan dur.

În drept, s-a reținut că faptele

inculpatului C.F. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (victimă B.O.), tentativă la omor

calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și infracțiunea de port fără drept a

obiectelor fabricate sau confecționate anume pentru lovire, prevăzută de art. 1

1

pct. l din Legea nr. 61/1991.

S-a reținut, ca formă de vinovăție,

intenția indirectă, inculpatul lovind victima cu autoturismul, fără a urmări

uciderea acesteia, dar putea să prevadă rezultatul letal.

Aceeași formă de vinovăție se reține

și pentru infracțiunea de tentativă de omor, intenția fiind aceea de a suprima

viața părții vătămate D.R. și nu de a o lovi.

Probele administrate sunt apreciate ca

fiind suficiente pentru înlăturarea prezumției de nevinovăție, dispunându-se

condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în regim de

detenție.

Fapta inculpatului C.F. a fost

încadrată în dispozițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l) și

art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

instanța de fond reținând că a lovit partea vătămată D. cu o bâtă în zona

capului, de două ori, în prima fază a incidentului, iar ulterior a lovit-o cu

bâta împreună cu inculpatul C.F.

De asemenea, s-a reținut și

infracțiunea prevăzută de art. 1

1

din Legea nr. 91/1991.

În ceea ce privește infracțiunea de

omor calificat, victima B.O., instanța de fond a reținut că există dubii în

ceea ce privește complicitatea acestuia la săvârșirea infracțiunii astfel că a

dispus achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Fapta inculpatului L.F.M. a fost

încadrată în dispozițiile art. 1

1

din Legea nr. 91/1991, iar în ceea

ce privește infracțiunea de complicitate la omor calificat, s-a dispus

achitarea inculpatului, întrucât nu a săvârșit această faptă.

Sub aspectul laturii civile, instanța

de fond a obligat inculpații în solidar, la despăgubiri către părțile civile B.V.,

B.A., D.R. și Spitalul clinic de urgență Sibiu.

Împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu,

inculpații C.F.M., C.N. și L.M.F., părțile civile B.V. și D.R.

Parchetul a criticat hotărârea pentru

greșita achitare a inculpaților C.N. și L.F. pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la omor calificat, omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din

Legea nr. 76/2008, omisiunea aplicării unui spor de pedeapsă, conținutul

pedepsei accesorii, impunându-se și interzicerea exercitării dreptului prevăzut

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I.

Inculpatul C.F.M. a solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută

de art. 178 C. pen.

Inculpatul C.N. a criticat hotărârea

pentru greșita încadrare juridică, intenția fiind aceea de a lovi partea

vătămată și nu de a-i suprima viața.

Inculpatul L.M.F. a solicitat

desființarea sentinței și în rejudecare, achitarea sa întrucât fapta nu există.

Părțile civile au criticat hotărârea

atât sub aspectul laturi penale, solicitând înlăturarea dispozițiilor art. 73

C. pen., dar și majorarea despăgubirilor civile.

Prin decizia penală nr. 42/A/2011

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus admiterea apelurilor

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații C.F.M., C.N. și

L.M.F. împotriva sentinței penale nr. 210 din 27 octombrie 2010, pronunțată de

Tribunalul Sibiu în dosar penal nr. 578/85/2010.

A fost desființată sentința penală

atacată numai sub aspectul omisiunii instanței de fond de a computa din

pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și de a face aplicarea art. 7

din Legea nr. 76/2008, ca urmare a condamnării inculpatului C.N. și procedând

la o nouă judecată în aceste limite:

În conformitate cu art. 88 C. pen.,

s-a computat, din pedepsele aplicate inculpaților C.F.M., C.N. și L.M.F.,

durata reținerii pentru data de 12 decembrie 2009.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008

s-a dispus prelevarea de la inculpatul C.N. de probe biologice la eliberarea

din penitenciar, în vederea introducerii profilelor sale genetice în S.N.D.G.J.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale atacate.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului C.F.M.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpații C.F.M., L.F.M.

și C.N. și părțile civile B.V.M. și D.R.M.

Prin decizia nr. 4075 din 22 noiembrie

2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate în

cauză și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Alba Iulia.

În considerentele deciziei, Înalta

Curte de Casație și Justiție a reținut că instanța de apel a omis să se

pronunțe cu privire la unul din motivele de apel invocate, respectiv

solicitarea Parchetului de condamnare a inculpatului L.M.F. pentru infracțiunea

de tentativă la omor calificat.

Rejudecând cauza după casarea cu

trimitere, prin decizia penală nr. 42/ A din 27 martie 2012, pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații C.F.M., C.N. și L.M.F. împotriva

sentinței penale nr. 210 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu

în dosar penal nr. 578/85/2010.

A desființat sentința penală atacată

numai sub aspectul omisiunii instanței de fond de a computa din pedepsele

aplicate inculpaților durata reținerii și de a face aplicarea art. 7 din Legea

nr. 76/2008, ca urmare a condamnării inculpatului C.N. și a cuantumului

pedepselor complementare aplicate inculpaților C.F.M. și C.N. și procedând la o

nouă judecată în aceste limite:

A majorat pedeapsa complementară

aplicată inculpatului C.F.M. prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la

2 ani la 4 ani.

A majorat pedeapsa complementară

aplicată inculpatului C.N. prevăzută de art. 64 a) și b) C. pen., de la 2 ani

la 3 ani.

În conformitate cu art. 88 C. pen.,

compută din pedepsele aplicate inculpaților C.F.M., C.N. și L.M.F. durata

reținerii pentru data de 12 decembrie 2009.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a

dispus prelevarea de la inculpatul C.N. de probe biologice la eliberarea din

penitenciar, în vederea introducerii profilelor sale genetice în S.N.D.G.J.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale atacate. În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a menținut

starea de arest a inculpatului C.F.M.

În baza art. 88 C. pen., a computat

din durata pedepsei aplicate inculpatului C.F.M. timpul reținerii și arestării

preventive de la 12 decembrie 2009 la 27 martie 2012.

A respins, ca nefondate, apelurile

declarate de părțile civile B.V.M. și D.R.M. împotriva aceleași sentințe

penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat părțile civile să plătească statului suma de 465 lei cheltuieli

judiciare, din care 225 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în

cotă procentuală de câte 75 lei pentru fiecare inculpat, au fost avansate din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Din probele administrate nu rezultă că

inculpații C.N. și L.M.F. au efectuat acte de complicitate materială sau morală

care să-l sprijine pe inculpatul C.F.M. în suprimarea vieții victimei B.G.

Ca atare, soluția de achitare dispusă

de instanța de fond este legală.

Hotărârea pronunțată de instanța de

fond s-a apreciat ca fiind criticabilă în ceea ce privește durata pedepsei

complementare aplicată inculpaților C.F. și C.N., majorarea pedepsei

complementare de la 2 ani la 4 pentru fiecare inculpat.

De asemenea, în baza art. 7 din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea, de la inculpatul C.N. a probelor biologice

în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpații C.F.M., C.N.

și L.F.M.

Parchetul a criticat hotărârile prin

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17

2

,

14 C. proc. pen.

Astfel, s-a solicitat casarea ambelor

hotărâri și în rejudecare, condamnarea inculpaților C.N. și L.M.F. și pentru

infracțiunea de complicitate la omor calificat, prin actele săvârșite de către

aceștia, înlesnind material și moral activitatea coinculpatului C.F.

S-a apreciat ca fiind reținute greșit

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., faptele nefiind săvârșite sub imperiul

unei stări de teamă provocată de partea vătămată D.R. și nici de victima B.O. sau

de persoanele cu care acestea se aflau.

Ca atare, se impune înlăturarea

prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., majorarea pedepselor principale și

complementare, cu consecința aplicării unui spor de pedeapsă.

Totodată, în raport de soluția de

achitare pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat, în mod greșit

s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) care se referă

la comiterea faptelor de una sau mai multe persoane împreună.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de motivele scrise de recurs, este

incident, dat fiind faptul că, în raport de soluția de achitare pentru

infracțiunea de complicitate la omor calificat, în mod greșit instanțele l-au

obligat pe inculpatul C.N. la plata despăgubirilor civile către părțile civile

B.V.M. și B.A.

Recurenții inculpați C.F. și C.N. au

reiterat criticile invocate în apel, solicitând casarea ambelor hotărâri și în

rejudecare pentru inculpatul C.F., schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de ucidere din culpă, făcând

referire, pe de o parte, la expertiza privind dinamica producerii accidentului,

dar și la celelalte probe care conturează lipsa intenției în suprimarea vieții victimei.

Însă, dat fiind faptul că instanța de

apel a respins nemotivat probele, se impunea casarea și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel.

Cu privire la infracțiunea de

complicitate la omor calificat reținută în sarcina inculpaților C.N. și L.M.F. s-a

solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la

art. 10 lit. c), respectiv lit. a) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile,

recurentul inculpat C.N. a solicitat înlăturarea dispoziției privind obligarea

sa la plata despăgubirilor civile către părțile civile B.M. și B.A.

Recurentul inculpat L.F.M. a

solicitat, în principal, achitarea sa pentru infracțiunea de port fără drept a

obiectelor fabricate sau confecționate pentru lovire, iar în subsidiar,

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Înalta Curte, examinând recursurile

prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Instanțele au stabilit corect starea

de fapt și încadrarea juridică, probele administrate în faza de urmărire penală

și în cursul cercetării judecătorești, evidențiind vinovăția inculpaților sub

aspectul infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin hotărârea de

condamnare.

Incidentele dintre cele două victime

și inculpați s-au derulat în noapte de 11 decembrie 2009, inițial în barul R.

din localitatea Cristian, și mai apoi, în afara acestuia pe drumul urmat de

părțile vătămate.

Astfel, cu privire la prima parte a

conflictului, din probele administrate rezultă că între inculpații C.N. și L.M.,

pe de o parte, respectiv, partea vătămată D.R., victima B.O. și martorii Ș.M. și

Ș.M., pe de altă parte, s-a produs o altercație verbală, toate persoanele

părăsind localul pentru a lămuri conflictul.

După ce au ieșit din bar, inculpații

au luat din mașina acestora, parcată în fața localului, câte o bâtă inculpatul

C.N. fiind cel care a lovit partea vătămată D.R. în zona capului de două ori.

În aceleași împrejurări și victima B.O.

a fost lovită, a căzut, dar a fost ridicată imediat de martorul Ș.M.

Martorii Ș.M., B.E., S.C. au arătat,

în cursul cercetării judecătorești, că acest prim incident s-a finalizat prin

fuga inculpaților C.N. și L.F.M. spre P.C.

Cei doi inculpați i-au spus

inculpatului C.F. ce s-a întâmplat, astfel că s-au întâlnit, deplasându-se toți

trei către P.C., pe drumul parcurs de victima B.O. și partea vătămată D.R.

Autoturismul era condus de inculpatul

C.F., iar inculpații C.N. și L.F.M. ocupau locurile dreapta față, respectiv

spate.

Victima B.O. împreună cu partea

vătămată și cu martorii Ș.M. și Ș.M. se deplasau pe partea dreaptă a drumului,

pe marginea șoselei, în apropierea barului K. Inculpatul C.F. a aprins faza

lungă, a accelerat, a intrat pe sensul opus de mers, îndreptându-se spre grupul

părții vătămate care s-a refugiat pe trotuar. Autoturismul condus de inculpatul

C.F. a mai rulat aproximativ 200 metrii, după care s-a întors, deplasându-se,

din nou în direcția grupului părții vătămate, moment în care partea vătămată D.R.

i-a avertizat pe cei din grupul său, inclusiv pe victima B.O. În aceste

împrejurări, partea vătămată D.R., dar și ceilalți au aruncat cu pietre spre

mașina condusă de inculpatul C.F., acesta însă și-a continuat deplasarea spre

partea stângă a drumului, lovind victima B.O., iar în urma impactului aceasta a

căzut în șanțul de pe marginea drumului.

La scurt timp, inculpatul C.F. a oprit

mașina, au coborât cei trei inculpați, frații C. au lovit victima B.O. cu câte

o bâtă, după care au urmărit partea vătămată D.R., pe care au lovit-o în zona

capului.

Din raportul medico-legal rezultă că

partea vătămată D.R. a suferit o fractură de aripă iliacă dreaptă produsă prin

lovire de către un vehicul, fractură temporală dreaptă, pneumocefal, edem

cerebral difuz, hematom epicranian temporal drept, leziuni ce au necesitat

pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, fără a-i fi pusă

în primejdie viața.

Din raportul de constatare

medico-legală nr. 111/269/2009 întocmit de S.M.L.J. Sibiu rezultă că moartea

victimei B.O. a fost violentă,datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale

consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi multieschiloase de

boltă și bază craniană în cadrul unui politraumatism. Leziunile s-au putut

produce prin lovire de către un vehicul și proiectare cu posibilă târâre și

compresiune pe un plan dur.

Pentru unele din leziunile constatate,

care nu au avut efect tanatogenerator, nu a fost exclus mecanismul de producere

prin lovire cu un corp dur.

În ceea ce privește infracțiunea

săvârșită de inculpatul C.F. asupra victimei B.O., Înalta Curte constată că

aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat

și nu de ucidere din culpă, astfel cum a susținut apărarea.

Astfel, există intenția atunci când

autorul prevede rezultatul faptei sale și/sau, deși nu-l urmărește acceptă

posibilitatea producerii lui.

Există culpă când făptuitorul prevede

rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei, că el nu se va

produce dar și atunci când, deși făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale,

trebuia și putea să-l prevadă.

Ori de câte ori făptuitorul își

reprezintă modul cum se va desfășura acțiunea sau inacțiunea pe care o

plănuiește, consecințele socialmente periculoase care se pot produce, legătura

cauzală dintre acțiune, inacțiune și urmări, chiar și într-o formă sumară, și

acționează în vederea producerii unui anumit scop, urmărind producerea

consecințelor se va reține forma de vinovăție a intenției și nu a culpei. În

cazul în care rezultatul faptei era inevitabil, iar autorul conștient de

aceasta a acționat mai departe, nu mai are nicio importanță, dacă toate

consecințele au fost dorite sau nu de făptuitor. în această ipoteză, ne aflăm

întotdeauna în prezența unei fapte comise cu intenție.

În cauza dedusă judecății, modalitatea

de săvârșire a infracțiunii de către inculpatul C.F., fondată pe probele

administrate, demonstrează intenția acestuia de a suprima viața victimei B.O.

Astfel, din declarațiile martorilor Ș.N.

și Ș.M. corelate cu declarațiile părții vătămate D.R. și în parte cu

declarațiile celor trei inculpați, rezultă că după primul conflict pe care l-au

avut în fața barului, inculpatul C.N. și L.M. l-au informat pe coinculpatul C.F.

despre acest incident.

Între primul conflict și cel de-al

doilea a existat un timp rezonabil, astfel încât inculpatul C.F. să chibzuiască

asupra faptelor sale și totodată, să prevadă și să urmărească suprimarea vieții

victimei B.O.

Inculpatul C.F. a fost cel care a

condus autoturismul, a intrat pe contrasens, îndreptându-se spre grupul

victimei, a aprins faza lungă și a accelerat. Manevrele inculpatului nu s-au

oprit aici, după ce a trecut de grupul victimei a mai parcurs 200 m, după care

s-a întors, îndreptându-se din nou spre direcția grupului părților vătămate. A

continuat deplasarea pe partea stângă a drumului, lovind victima B.O. care,

datorită impactului a fost aruncată în șanț.

Uciderea acesteia nu a fost rezultatul

unui accident de circulație, ci a manevrelor conștiente efectuate de inculpatul

C.F. care a urmărit producerea acestui rezultat.

Este adevărat faptul că inculpatul C.F.

a acționat pe fondul unei stări de tulburare generată de atitudinea părților

vătămate și a celorlalte persoane din grupul acestora, dar fără relevanță în

ceea ce privește intenția inculpatului de a suprima viața victimei.

Concluzii inserate în raportul de

expertiză tehnică privind dinamica producerii accidentului, apreciindu-se că

acesta putea fi evitat dacă victima și partea vătămată mergeau pe trotuar și că

s-a constatat o urmă de frânare de aproximativ 1,90 m, nu înlătură vinovăția

inculpatului C.F., urmele de frânare fiind generate de aruncarea pietrelor în

parbriz.

Fapta a fost comisă astfel cum reține

și instanța de apel, pe fondul unei stări de surescitare, de mânie, determinate

de atacul cu pietre al persoanelor din grupul părților vătămate.

Ca atare, încadrarea juridică a faptei

în infracțiunea de omor calificat, cu reținerea stării de provocare este

corectă.

Nu poate fi reținută însă

complicitatea inculpaților C.N. și L.F. la săvârșirea infracțiunii de omor, în

condițiile în care aceștia nu au avut vreo contribuție morală sau/nici

materială la suprimarea vieții victimei B.O.

Complicitatea, indiferent de forma ei,

este condiționată de existența unei contribuții, prin acte ulterioare acțiunii

incriminate, de către o altă persoană.

Or, probele cauzei nu au demonstrat o

astfel de contribuție din partea inculpaților C.N., respectiv L.M.

Sub aspectul probațiunii, Înalta Curte

constată că instanța de apel a admis, în parte probele formulate de apărare,

iar respingerea celorlalte probe a fost motivată. S-a apreciat că nu se impune

efectuarea unei noi expertize, întrucât aceasta nu este utilă cauzei, iar

casarea s-a dispus ca urmare a nepronunțării pe un motiv de apel și nu pe

necesitatea completării probațiunii.

În ceea ce privește infracțiunea de

tentativă de omor calificat, săvârșită asupra părții vătămate D.R., Înalta

Curte reține că inculpații C.F. și C.N. au lovit-o în mod repetat cu o bâtă în

zona capului, fiind fără relevanță, în raport de aceste aspecte faptul că, din

punct de vedere medical nu i s-a pus viața în primejdie.

Loviturile au fost aplicate cu un

obiect apt să producă moartea, de la mică distanță, într-o zonă vitală.

Nu s-a dovedit în cauză contribuția

inculpatului L.M.F. la agresarea celor două victime, astfel că soluția de achitare,

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat este legală.

Hotărârile pronunțate în cauză sunt

însă criticabile în ceea ce privește reținerea circumstanței agravante

prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul C.N. și C.F., în

condițiile în care inculpatul L.F. a fost achitat pentru infracțiunea de complicitate

la omor calificat. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor,

Înalta Curte apreciază că instanțele au evaluat în mod corespunzător

dispozițiile art. 72 C. pen., aplicând pedepse de natură să reflecte gradul de

pericol social concret al faptelor săvârșite de fiecare inculpat.

S-a avut în vedere faptul că

infracțiunile au fost comise în stare de provocare, pedepsele fiind coborâte

sub minimul special.

Se impune însă, față de inculpatul L.M.F.,

schimbarea modalității de executare a pedepsei, fiind îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.

Acesta a comis o infracțiune cu un

grad redus de pericol social, reflectat și prin limitele de pedeapsă cuprinse

în norma de incriminare, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut

atitudine procesuală relativ sinceră, toate aceste elemente conducând la

concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

În fine, dată fiind achitarea

inculpatului C.N. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor

calificat (victima B.O.) se impune înlăturarea din dispozitivul sentinței a mențiunii

privind obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către părțile civile

B.V.M. și B.A.

Având în vedere considerentele expuse,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2) pct. 2

lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpații C.F.M., C.N. și L.F.M.

Va casa, în parte, decizia și, în

parte, sentința penală nr. 210 din 27 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul

Sibiu și în rejudecare, vor fi înlăturate dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen.,

vor fi aplicate dispozițiile art. 81 C. pen., față de inculpatul L.M. și va fi

înlăturată obligarea inculpatului C.N. la plata despăgubirilor civile către

părțile civile B.V.M. și B.A.

Vor fi menținute celelalte dispoziții.

În temeiul art. 385

17

alin.

(2), art. 382 alin. (2) și art. 384 C. proc. pen., se va deduce pentru

inculpatul C.F., perioada reținerii și arestării preventive de la 12 decembrie

2009 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 189 – art.

192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpații C.F.M., C.N. și

L.F.M. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 27 martie 2012 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală.

Casează, în parte, decizia penală

atacată și, în parte, sentința penală nr. 210 din 27 octombrie 2010 a

Tribunalului Sibiu, numai în ceea ce privește:

- greșita individualizare a pedepsei

aplicate inculpatului L.F.M.;

- greșita aplicare a dispozițiilor

art. 75 lit. a) C. pen., față de inculpații C.F.M. și C.N.;

- greșita soluționare a laturii civile

a cauzei.

Rejudecând cauza în aceste limite:

I. În baza art. 81 C. pen., dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată

inculpatului L.F.M. pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept a

obiectelor fabricate sau confecționate anume pentru lovire prevăzută

de art. I

1

pct. l din Legea nr. 61/1991, pe durata unui

termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în condițiile prevăzute de

art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., pune

în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și

executarea pedepselor accesorii.

II. Înlătură, din dispozitivul sentinței

penale, prevederile art. 75 lit. a) C. pen., reținute față de inculpații C.F.M.

și C.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prevăzute de art.

174 alin. (1), art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., respectiv tentativă la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

174 alin. (l) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

III. Înlătură, din dispozitivul

sentinței, obligarea inculpatului C.N. la plata despăgubirilor materiale și

morale către partea civilă B.V.M. și a despăgubirilor periodice către partea

civilă B.A.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.F.M. durata

reținerii și a arestării preventive de la 12 decembrie 2009 la 19 noiembrie

2012.

Onorariile cuvenite apărătorilor

desemnați din oficiu pentru recurenții intimați inculpați C.F.M., C.N. și L.F.M.

până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

noiembrie 2012.