ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1060/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1060/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Constată

că prin sentința penală nr. 101 din 5 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu,

secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.N. din infracțiunea

prev. de art. 20, rap. la art. 174 alin. (1), (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin.

(1), (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. a fost condamnat

inculpatul B.N., fiul lui N. și M., la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat și interzicerea drepturilor civile

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata de 4 ani.

În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991

a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în

care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori

s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a unor obiecte fabricate sau

confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. pedepsele aplicate au fost contopite urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare sporită la 9 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost

interzise inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a),

b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost

menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu 16

iulie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea bastonului telescopic din metal.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen.

rap. la art. 998, 999 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata de daune

morale în sumă de 15.000 euro sau echivalentul în lei la data plății către

partea vătămată M.B.V. și au fost respinse celelalte pretenții civile.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic Județean Sibiu în sumă de

1207,39 lei cu dobânda legală până la data plății.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2002

dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat la eliberarea din

penitenciar.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen.

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 63 lei

reprezentând contravaloarea expertizei medico-legală către partea civilă.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în

sumă de 1.400 lei, din care 200 lei au reprezentat onorariul avocatului din

oficiu.

Tribunalul a reținut că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului B.N. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat, faptă prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2) comb. cu

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și infracțiunea prev. de art.

11

pct. 1 din Legea

nr. 61/1991.

S-a reținut în fapt că la data de 9

iunie 2009, inculpatul la cererea învinuitului B.G.G., s-a deplasat împreună cu

învinuitul B.I.C. în curtea liceului C. din localitatea Sibiu, unde urma să

discute cu colegii din clasele mai mari ai primului, întrucât aceștia îl

șicanau.

După ce s-au întâlnit la locul

stabilit cei doi învinuiți constatând că inculpatul este înarmat cu un baston

metalic telescopic, i-au cerut acestuia să nu-l folosească, întrucât conform

susținerilor lui B.G., urmau numai să poate o discuție fără a se manifesta

violent.

Fără să țină cont de solicitările

învinuiților, în jurul orei 13,00 când l-a văzut pe martorul S.A.D. ieșind de

la ore, tânăr cu care anterior datei specificate a mai avut o altercație,

inculpatul B.N. l-a alergat, cu bastonul, prin curtea instituției de învățământ

și apoi, o mică porțiune, afară în stradă.

La scurt timp de la incidentul

descris, învinuiții B.G. și B.I.C., în curtea liceului au abordat partea

vătămată M.B.V., cerându-i să nu-l mai tachineze pe învinuitul B.G.G.

Pe motiv că partea vătămată nu a avut

o atitudine pe care o așteptau și s-a manifestat violent, în sensul că l-a

împins pe învinuitul B.G., învinuitul B.I.C. a lovit-o, cu pumnul, în față, iar

învinuitul B.G., cu piciorul, lovituri de intensitate scăzută, fără vreun efect

vătămător asupra integrității corporale ori vieții celui lovit.

În pofida faptului că învinuiții i-au

cerut să nu folosească bastonul și că altercația acestora cu partea vătămată

era terminată, inculpatul B.N. s-a apropiat de partea vătămată și cu bastonul

metalic i-a aplicat, inițial, o lovitură în zona umărului drept și apoi alta în

zona frontală dreapta a capului, părăsind apoi, cu învinuiții curtea liceului.

Actele de violență exercitate de

inculpat i-au cauzat părții vătămate o fractură de înfundare frontală dreapta,

cu contuzie cerebrală sub focarul de fractură, leziune traumatică gravă care a

impus spitalizarea victimei și supunerea ei unei intervenții chirurgicale, cu

eschilectomie.

Examinarea medico-legală efectuată

victimei a concluzionat că a prezentat o fractură cu înfundare frontală dreapta,

contuzie cerebrală frontală dreapta, produsă prin lovire cu corpuri dure, la

data de 9 iunie 2009, care necesită îngrijiri medicale 50-55 zile, dacă nu

survin complicații medicale.

În cursul urmăririi penale s-au

administrat următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate M.B.,

declarația învinuiților B.G. și B.I.C., care au fost sancționați administrativ

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.,

declarațiile martorilor S.A., D.D., T.R., certificatul medico-legal din 29

iunie 2009 al Serviciului Clinic Județean de Medicină Legală Sibiu, procesele verbale

de recunoaștere a învinuiților după planșe fotografice, procesul verbal de

ridicare a bastonului telescopic, precum și cel de cântărire a acestuia.

Tribunalul Sibiu a analizat probele

administrate în cursul urmăririi penale, precum și probele administrate în

cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor T.R., B.G.,

C.M.M., D.D., declarația inculpatului, raportul de expertiză medico-legală a

părții vătămate, precum și un referat de evaluare presentențială a

inculpatului.

Analizând în prealabil poziția

inculpatului cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată,

tribunalul a constatat că acesta nu a negat săvârșirea faptei nici în cursul

urmăririi penale și nici în faza cercetării judecătorești. Apărarea

inculpatului s-a bazat pe lipsa intenției sale de a săvârși infracțiunea

reținută în sarcina sa, cu justificarea că nu a urmărit să-i provoace leziuni

de o asemenea gravitate părții vătămate, ci doar de a-i atrage atenția acestuia

cu privire la atitudinea părții vătămate față de învinuitul B.G.

Starea de fapt astfel cum a fost

reținută în rechizitoriu nu a fost de altfel negată de niciunul din martorii

audiați și nici chiar de inculpat ori de învinuiți.

Potrivit probelor administrate în

cauză s-a dovedit dincolo de orice îndoială că la data de 9 iunie 2009,

inculpatul la cererea învinuitului B.G. care este prieten și care l-a rugat

să-l însoțească la liceul C. din localitatea Sibiu unde era elev pentru a-l

atenționa pe partea vătămată cu care era coleg, să nu-l mai jignească.

Inculpatul a fost de acord și împreună

cu învinuitul B. s-au întâlnit cu învinuitul B. în curtea liceului C., unde

l-au așteptat pe partea vătămată pentru a ieși de la cursuri.

În timp ce așteptau în curtea

liceului, au început să iasă de la clasă și alți elevi respectiv martorii T.R.,

D.D., S.A., aceștia fiind prezenți la săvârșirea faptei. La scurt timp a ieșit

de la ore și partea vătămată M.B. care nu s-a manifestat în nici un mod față de

cei trei însă aceștia s-au îndreptat imediat spre el și fără nici o explicație

au început să-l lovească. Cei doi învinuiți, B. și B., i-au aplicat lovituri cu

pumnul și picioarele în timp ce inculpatul l-a lovit cu o bâtă telescopică din

metal în zona spatelui și în zona craniană, iar această ultimă lovitură l-a

determinat pe partea vătămată, care a amețit, să se lase la pământ. Văzând că

părții vătămate îi curgea sânge din abundență în zona capului, cei trei s-au

speriat și au fugit, iar partea vătămată a fost transportată de colegi la

Serviciul de Urgență al Spitalului Județean Sibiu.

Conform certificatului medico-legal

eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu, în urma loviturilor

primite partea vătămată a suferit o fractură cu înfundare frontală dreaptă și

contuzie cerebrală frontală dreapta. Urmare a acestor leziuni partea vătămată a

suferit o intervenție chirurgicală la 17 iunie 2009, practicându-se o incizie

pe plaga existentă cu prelungirea acesteia spre caudal și cranial, fiind

necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Conform raportului de expertiză

medico-legală efectuat în cursul cercetării judecătorești, la cererea

inculpatului, care în apărare a învederat că leziunile produse nu i-au pus în

primejdie viața părții vătămate, leziunile produse părții vătămate s-au produs

prin lovire cu corp contondent și au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare. în urma acestor leziuni viața părții vătămate nu a fost pusă

în primejdie, iar lipsa de substanță osoasă craniană consecutivă eschilectomiei

frontale drepte constituie o infirmitate fizică permanentă.

Inculpatul pe parcursul cercetării

judecătorești a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.

de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., față de lipsa sa de

intenție de a-l ucide pe partea vătămată, precum și față de nr. de zile de

îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, precum și față de concluziile

expertizei medico-legale care stabilește că viața părții vătămate nu a fost

pusă în pericol.

Cererea de schimbare a încadrării

juridice a fost considerată ca fiind nefondată, atât în raport de

circumstanțele săvârșirii faptei, cât și de urmările produse. Astfel,

inculpatul a lovit cu intensitate, într-o zonă vitală, cu ajutorul unui obiect

extrem de vătămător, respectiv un baston telescopic metalic ceea ce dovedește

cu prisosință intenția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în

sarcina sa, întrucât deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei prin

loviturile aplicate, a prevăzut ori cu diligente minime ar fi trebuit să

prevadă rezultatul faptei sale, împrejurarea că din punct de vedere medical

leziunile produse nu i-au pus în primejdie viața victimei nu au înlăturat

calificarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat ca tentativă la omor

calificat, practica judiciară reținând în mod constant că intenția de omor se deduce

din modul în care a acționat inculpatul, respectiv intensitatea loviturii, zona

corporală afectată, obiectul folosit și nu numai din urmările produse.

Atitudinea iresponsabilă a

inculpatului care a acționat fără nici un fel de empatie față de victimă nu

poate fi asociată lipsei intenției, astfel cum a susținut în apărare

inculpatul.

Un element în plus care a justificat

reținerea infracțiunii de tentativă la omor calificat l-a constituit și urmarea

produsă integrității fizice a părții vătămate, care în urma loviturilor primite

a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, ceea ce a dovedit modul extrem de

agresiv și vătămător în care inculpatul a acționat.

Apărarea inculpatului conform căreia

i-ar fi aplicat din greșeală lovitura în zona capului părții vătămate, fiind

indus în eroare de acesta din urmă, care în timpul loviturilor primite a

ridicat mâinile și astfel inculpatul a crezut că urma să-l lovească a fost

infirmată și de învinuitul B.G., care a confirmat faptul că partea vătămată în

timpul loviturilor avea mâinile pe lângă corp.

De asemenea, martorul T.R. a confirmat

aceeași împrejurare, arătând că partea vătămată a fost surprinsă de loviturile

celor trei și că nu a făcut nici un gest de apărare.

Față de starea de fapt dovedită în

cauză, fapta inculpatului de a aplica cu intensitate într-o zonă vitală a corpului

și cu un obiect vătămător, în public, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2), art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., iar fapta de a deține și folosi în public un baston metalic

constituie infracțiunea prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în

concurs ideal.

La individualizarea judiciară a

pedepselor s-a avut în vedere natura extrem de gravă a faptei îndreptate

împotriva celei mai importante valori sociale ocrotită legal, viața persoanei,

urmările produse, respectiv urmare a faptei o persoană tânără de 19 ani a rămas

cu o infirmitate fizică permanentă, și nu în ultimul rând, persoana

inculpatului.

Din probele dosarului s-a conturat că

inculpatul este o persoană violentă, martorii confirmând că inculpatul a mai

lovit cu aproximativ o săptămână înainte de incident și o altă persoană pe

centru, tot cu același scop de intimidare, la cererea aceluiași prieten.

De asemenea, relevantă în

caracterizarea persoanei inculpatului a fost și fișa de cazier judiciar care a

confirmat faptul că inculpatul are antecedente penale, suferind în perioada minorității

trei condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, fiind eliberat din

penitenciar la 22 ianuarie 2008.

Și referatul de evaluare presentențial

al inculpatului a identificat că față de stilul de viață al inculpatului,

acesta prezintă oportunitate pentru situații de risc sau pentru comiterea de

infracțiuni determinate de carențele socio-educative, a firii impulsive și

aderării la un anturaj delincvent.

Ca atare, s-a apreciat că este

posibilă reiterarea comportamentului infracțional pe fondul unui comportament

axat pe o gândire impulsivă orientată spre obținerea rezultatului imediat, cu

ignorarea consecințelor pe termen lung. Față de aceste elemente, inculpatul

prezintă un pericol social important și aplicarea unei pedepse privative de

libertate de 9 ani este în măsură să asigure în primul rând reeducarea

inculpatului și împiedicarea acestuia de a-și reitera pe viitor comportamentul

infracțional.

S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64

C. pen., apreciindu-se că inculpatul nu are responsabilitatea socială, morală

și civilă de a exercita drepturile civile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. se vor contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 9 ani închisoare sporită la 9 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen., față

de pericolul social concret, astfel cum a fost dovedit, s-a impus în continuare

menținerea stării de arest, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată perioada reținerii și arestului preventiv.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen.

s-a confiscat bastonul metalic.

În ce privește latura civilă a cauzei,

partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro despăgubiri

materiale și 30.000 euro daune morale.

În justificarea acordării daunelor

materiale, precum și a celor morale, partea vătămată a invocat prejudiciul

nepatrimonial cauzat sănătății sale constând în suferințele fizice și psihice,

prin internarea în spital, intervenția chirurgicală suferită, trauma psihică

determinată de renunțarea la activitatea sportivă pe care o desfășura anterior

săvârșirii faptei.

În ce privește daunele materiale, acestea

nu au fost detaliate și nici dovedite în niciun mod, și ca atare, în lipsa

oricărei dovezi s-a respins cererea de acordare a daunelor materiale.

Acordarea daunelor morale a fost

justificată, întrucât prin săvârșirea faptei partea vătămată a suferit o traumă

fizică și psihică determinată de internarea din spital, intervenția

chirurgicală, schimbarea modului de viață, întrucât era sportiv de performanță,

și urmare a vătămării suferite și-a întrerupt activitatea sportivă. De

asemenea, în conturarea prejudiciului moral încercat de victimă, s-a arătat că

la data săvârșirii faptei acesta era elev în clasa a XII-a și urma să susțină

examenul de bacalaureat, iar în urma săvârșirii faptei, vătămările produse l-au

împiedicat pe partea vătămată să susțină examenul de bacalaureat. în plus, pe

viitor, partea vătămată va trebui să suporte o intervenție chirurgicală

plastică - reconstructivă. Toate aceste aspecte au dovedit pe deplin

prejudiciul moral încercat de victimă, pentru a cărui reparație s-a acordat

suma de 15.000 lei, apreciată de instanță ca echitabilă în raport de

consecințele faptei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel în termen, nemotivat, inculpatul B.N.

Prin apărătorul desemnat din oficiu

inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței

atacate și rejudecând cauza, schimbarea încadrării juridice dată faptei din

tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

în motivarea apelului s-a susținut că

din declarația inculpatului dată în fața instanței de apel și din concluziile

raportului de expertiză a rezultat clar că viața părții vătămate nu a fost pusă

în pericol.

Urmare schimbării încadrării juridice

s-a solicitat reducerea substanțială a pedepsei aplicate și reaprecierea

daunelor morale la care inculpatul a fost obligat.

Curtea de Apel examinând apelul

declarat de către inculpatul B.N. prin prisma motivelor invocate precum și din

oficiu, în conformitate cu disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat

că acesta este fondat, din următoarele considerente:

Apelul este fondat sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului apelant.

Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată

inculpatului este prea mare raportat la persoana inculpatului, la atitudinea

acestuia, inclusiv la modul în care acesta a perceput comportarea sa.

Astfel, deși inculpatul a acționat

violent, a săvârșit fapta cu intenție indirectă, Curtea a apreciat că pedeapsa

ce i-a fost aplicată de către instanța de fond nu îndeplinește scopul pedepsei,

astfel cum a fost acesta cuprins în dispozițiile art. 52 C pen.

Inculpatul apelant a avut o atitudine

cooperantă față de organele judiciare, chiar dacă a apreciat că fapta sa nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor

calificat.

Raportat la atitudinea inculpatului

după săvârșirea faptei, la gradul său de înțelegere și educație Curtea a

apreciat că inculpatului i s-a pot reține circumstanțele atenuante ale art. 74 lit.

c) C. pen. Chiar dacă în timpul minorității inculpatul apelant a mai fost

condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni, aceste condamnări au fost suferite

ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni de furt și nu a săvârșirii unor

infracțiuni de violență. Se apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum

ridicat inculpatului nu ar conduce la reeducarea lui, astfel că pedeapsa ce se

va aplica acestuia va fi redusă sub minimul special prevăzut de lege.

La stabilirea pedepsei inculpatului

apelant Curtea a ținut seamă de gravitatea faptei săvârșite, de pericolul

social prezentat de inculpat și urmările produse dar și de persoana

inculpatului, atitudinea sa cooperantă, precum și de vârsta acestuia și de

carențele educative și gradul său de înțelegere.

De asemenea, din aceleași

considerente, Curtea a apreciat că în cauză nu se justifică aplicarea

pedepselor complementare și accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

inculpatului.

Față de acestea, Curtea a înlăturat

sporul aplicat de 2 ani și 6 luni închisoare, a redus pedeapsa aplicată inculpatului

apelant pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat de la 9

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.; a redus pedeapsa aplicată inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 de

la 1 an închisoare la 2 luni închisoare, ca urmarea a reținerii disp. art. 74 lit.

c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b)

C. pen. se vor contopi pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., pedeapsă care va fi de executat în final de către inculpat.

Nu se impune în schimb reducerea

daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, acestea fiind considerate ca

fiind just acordate raportat la urmările faptei săvârșite și la suferințele

victimei, nefîind considerate ca excesive sau nejustificate.

Față de cele expuse, în baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. apelul declarat de inculpatul B.N. a fost admis în

limitele arătate.

Concret, prin Decizia penală nr. 118/ A

din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a admis apelul declarat de

inculpatul B.N. împotriva sentinței penale nr. 101 din 5 mai 2010 pronunțată de

Tribunalul Sibiu, secția penală și în consecință:

Desființează sentința penală numai sub

aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale, accesorii și

complementare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2), art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen. și rejudecând cauza în aceste limite:

Descontopește pedeapsa aplicată

inculpatului în pedepsele componente de:

- 9 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2), art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Înlătură sporul de pedeapsă aplicat de

2 ani și 6 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1),

(2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. de la 9 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. la 6 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174

alin. (1), (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. ca urmare a

reținerii dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr.

61/1991 de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare ca urmare a reținerii

dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen. contopește pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., pedeapsă care va fi executată în final de către inculpat.

În baza art. 71 C. pen. interzice

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține

starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa

aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 16 iulie

2009 și până la data de 14 decembrie 2010.

Menține în rest celelalte dispoziții

ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de

stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În continuare împotriva deciziei, în

termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către același

inculpat.

În esență se reia doleanța din apel,

respectiv casarea deciziei recurate și rejudecând, schimbarea încadrării

juridice dată faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de

vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

Această cerere rezultă din declarația

inculpatului în fața instanței de apel și din concluziile raportului de

expertiză din care rezultă clar că viața părții vătămate nu a fost pusă în

pericol.

Urmare schimbării încadrării juridice,

solicită reducerea substanțială a pedepsei aplicate.

S-a solicitat și achitarea sa pe motiv

de lipsă intenție în a suprima viața victimei.

Instanța de recurs în funcție de cele

invocate, persoana recurentului, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor

de casare ce pot fi examinate din oficiu, reține următoarele:

Inculpatul nu a contestat starea de

fapt astfel cum a fost ea reținută de către organele de urmărire penală și

confirmată de cercetarea judecătorească, de instanțele ierarhic inferioare.

Concret, în materialitatea sa fapta nu

este criticată, totuși, inculpatul contestă consecințele faptei săvârșite și,

ca urmare, încadrarea juridică dată faptei sale, solicitând și constatarea

lipsei laturii subiective raportat la infracțiunea imputată.

Este însă de evidențiat că hotărârea

pronunțată de instanța de fond, menținută și la nivelul instanței de apel

raportat la aspectele de fapt și conotația juridică corespunzătoare, sunt

legale și temeinice, făcându-se o largă expunere asupra motivelor de fapt și de

drept care au condus la încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat.

Astfel, se constată că inculpatul a

lovit cu intensitate victima, într-o zonă vitală, cu un obiect apt a produce

moartea dovedindu-se, chiar indirect, intenția sa. Chiar dacă inculpatul nu a

urmărit uciderea victimei prin loviturile aplicate, aspect asupra căruia se

insistă de către acesta în recurs, a prevăzut sau ar fi trebuit să prevadă

rezultatul faptei sale.

Inculpatul a contestat urmările

medicale produse victimei, acesta fiind fundamentul solicitării de schimbare a

încadrării juridice dată faptei. Astfel, inculpatul consideră că dacă actele

medicale concluzionează că loviturile pe care le-a aplicat victimei nu i-au pus

acesteia viața în primejdie, fapta nu ar trebui să primească încadrarea

juridică a infracțiunii de tentativă la omor calificat. Mai mult, inculpatul se

bazează pe propriile aprecieri subiective referitoare la starea de sănătate a

victimei, considerând că fapta sa nu a produs urmările grave descrise de actele

medicale.

Dacă din punct de vedere medical

leziunile produse nu au pus în primejdie viața victimei, aceasta nu înseamnă că

fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor calificat, practica judiciară reținând în mod constant că intenția de omor

se deduce din modul în care a acționat inculpatul, obiectiv, prin prisma unor

aspecte materiale concrete, respectiv intensitatea loviturii, zona corporală

afectată, obiectul folosit și nu numai din urmările produse.

Neacceptându-se așadar criticile

vizând o prezumtivă altă încadrare juridică sau chiar achitarea inculpatului,

instanța de recurs rămâne în a decela asupra regimului sancționator aplicat

acestuia privit prin prisma cazului de casare de la pct. 14.

Ori și din acest punct de vedere sunt

de făcut remarci legate de legalitate și de temeinicia finală a celor dispuse.

Astfel, dacă instanța de fond s-a

orientat inițial către un regim sancționatorii! aspru, aspectele sunt corijate

în apelul inculpatului unde, cu înșiruirea unor motive pertinente se justifică,

fără sorți de noi critici pe acest sector, o reducere substanțială a

sancțiunilor, cu prezentarea unei pedepse principale finale de 6 ani închisoare

ce corespunde, obiectiv, tuturor criteriilor legale dar și ancorate în realitatea

și specificul cauzei.

Raportat la atitudinea inculpatului

după săvârșirea faptei, la gradul său de înțelegere și educație Curtea a

apreciat corect că inculpatului i s-a pot reține circumstanțele atenuante ale art.

74 lit. c) C. pen. Chiar dacă în timpul minorității inculpatul a mai fost

condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni, aceste condamnări au fost suferite

ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni de furt și nu a săvârșirii unor

infracțiuni de violență.

La stabilirea pedepsei inculpatului

Curtea a ținut seamă de gravitatea faptei săvârșite, de pericolul social

prezentat de inculpat și urmările produse dar și de persoana inculpatului,

atitudinea sa cooperantă, precum și de vârsta acestuia și de carențele

educative și gradul său de înțelegere.

Constatând o deplină legalitate și

temeinicie în pronunțarea deciziei din apel, o lipsă de cazuri de casare ce să

fie abordate din oficiu, recursul de față are soarta juridică a respingerii

sale ca nefondat pe considerentele disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 118/ A din 14

decembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2009 la 18

martie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

martie 2011.