ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3242/2011

Asupra recursului penal de față:

Prin Sentința penală nr. 73 din 7 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1382/85/2009 s-au dispus următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., 76 C. pen. inculpatul B.I.M., a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., 76 lit. d) C. pen., același inculpat a fost condamnat la 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B.I.,la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.I. pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului Ț.F.,  la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) C. pen.

În baza art. 864 alin. (1) C. pen., raportat la art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Ț.F. prin Sentința penală nr. 41/2006 a Judecătoriei Săliște, inculpatul urmând a executa această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărâre, în final 4 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.C., la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 741 din 5 decembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu, urmând a executa această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărâre, în final 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului S.I., pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului L.L. la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

S-a constatat că față de inculpatul B.I.M. a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara prin Încheierea din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Sibiu dată în Dosarul nr. 1382/85/2009.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 22 decembrie 2008 până la 14 octombrie 2009.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpații B.I.M. și B.I., a două topoare ridicate de organele de urmărire penală la data de 21 decembrie 2008, conform dovezii de ridicare aflată la dosarul de urmărire penală.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V.F. și în consecință:

A obligat inculpatul B.I.M. la plata sumei de 16.120 RON cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale, către partea civilă V.F.

A obligat inculpatul B.I.M. la plata despăgubirilor lunare către partea civilă în sumă de 300 RON, începând cu data de 21 iunie 2009 și până la încetarea stării de incapacitate sau altei dispoziții ale instanței.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006 s-a dispus obligarea inculpatului B.I.M. la plata, către Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, a sumei de 2.874,59 RON plus dobânzi și penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului și a sumei de 380 RON plus dobânzi și penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului, către Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul dispozițiilor art. 193 C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă V.F., în sumă de 128 RON fiecare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.I.M., B.I., Ț.F., G.C., S.I. și L.L. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat (art. 20 C. pen., art. 174 alin. (1), (2) C. pen., 175 alin. (1) lit. i) C. pen.) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice (art. 321 C. pen.) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpatul B.I.M., și pentru infracțiunea de încăierare (art. 322 alin. (1) C. pen.) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice (art. 321 alin. (1) C. pen.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru ceilalți inculpați.

În fapt, s-a reținut că în ziua de 21 decembrie 2008 inculpatul S.I., a sacrificat un porc, fiind ajutat de inculpații G.C., Ț.F., L.L. și partea vătămată V.F. și începând cu orele 14

00

, în locuința numitului S.I., din comuna Cristian, județul Sibiu s-a consumat alcool.

În aceeași zi, la ora 20

30

, inculpatul B.I.M., l-a atacat și lovit cu o bâtă pe inc. G.C., în comuna Cristian, jud. Sibiu, în stradă, în timp ce acesta purta o discuție cu inc. Ț.F.

Aceeași atitudine agresivă a fost manifestată de inculpatul B.I.M. și față de inc. Ț.F., urmarea comentariilor negative făcute de acesta, inculpatul B. atacându-l cu un topor și obligându-l să alerge și să se refugieze în curtea martorului G.A.F. unde, ajutat de martor a blocat poarta de acces în curte, în scândura căreia, din exterior, inculpatul a înfipt tăișul toporului.

În jurul orelor 21

00

, în apropierea locuinței sale, în stradă, inculpatul B.I.M. a atacat cu toporul pe partea vătămată V.F., căreia i-a aplicat cu lama toporului o lovitură puternică, în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice grave.

Imediat după ce inculpatul B.I.M. a agresat partea vătămată, inc. S.I., L.L., Ț.F. și G.C., toți sub influența alcoolului, s-au deplasat spre locul unde era căzută partea vătămată întâlnindu-i pe inculpatul B.I.M. și tatăl acestuia, inc. B.I., amândoi înarmați cu câte un topor. După ce s-au injuriat și și-au adresat cuvinte triviale și indecente, inculpații s-au încăierat, lovindu-se reciproc cu pumnii și obiectele contondente avute asupra lor, acțiuni care au durat peste un sfert de oră.

Manifestările inculpaților, injuriile pe care și le-au adresat, cuvintele triviale și indecente proferate și actele la care s-au dedat au adus atingere bunelor moravuri, au tulburat ordinea și liniștea publică și au indus o stare de neliniște și insecuritate numeroaselor persoane ce le-au perceput.

În faza urmăririi penale s-a procedat la administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, fotografii ale locului faptei, dovada de ridicare a două topoare, declarația părții vătămate V.F., raport medico-legal, declarațiile martorilor S.E., G.A.F., M.V., P.N., L.M., B.I., C.G., C.M., P.I., V.F., ale inculpaților B.I.M., Ț.F., G.C., S.I., L.L., B.I., expertiză psihiatrică a inculpatului B.I.M., proces-verbal de sancționare contravențională.

În cursul judecății s-au administrat probe ce au constat în depozițiile inculpaților și ale martorilor G.A., M.V., S.E., P.I., L.R., P.P., C.I., C.G., P.I., P.N., expertiză medico-legală a părții vătămate V.F., caracterizarea inculpatului B.I.M.

Analizând material probator, tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:

În după amiaza zilei de 21 decembrie 2008 la locuința sa din Cristian, jud. Sibiu, inculpatul S.I., ajutat de inculpații G.C., L.L. și partea vătămată V.F., au sacrificat un porc, timp în care au consumat alcool.

Spre seară, în jurul orelor 20

30

- 21

00

, inculpatul G.C. a plecat de la domiciliul inculpatului S.I., urmat la scurt timp de partea vătămată V.F. După cei doi a plecat și inculpatul Ț.F., iar, pe drum cei trei s-au întâlnit cu inculpatul B.I.M. care se întorcea acasă de la magazinul din localitate.

Fiind sub influența alcoolului, inculpații G.C. și Ț.F. au lovit pe inculpatul B.I.M., apoi s-au refugiat la domiciliul inculpatului S.I., unde s-au înarmat cu bâte și însoțiți și de inc. S.I. și martorul S.E. s-au dus la locuința inculpaților B., unde au proferat amenințări cu acte de violență.

La auzul acestor amenințări inculpatul B.I. a ieșit în stradă, fiind lovit cu o bâtă la nivelul ochiului. În ajutorul său a sărit inculpatul B.I.M. care a fost și el lovit de partea vătămată, de inculpații S.I., G.C., martorul S.E., fapt ce l-a determinat să se refugieze în curte și să se înarmeze cu un topor cu care a lovit spre atacatori, lovind pe partea vătămată V.F. cu toporul la nivelul capului și producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 90 - 100 zile îngrijiri medicale ce au pus în pericol viața victimei.

Ulterior numărul de zile de îngrijire medicală s-a majorat la 140 - 150 zile intervenind o atrofie optică totală irecuperabilă și pierderea definitivă a vederii ochiului stâng, cu scăderea capacității de muncă cu 50%.

În acest context, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., respectiv existența unei puternice tulburări sau emoții determinată de atacul direct și disproporționat exercitat asupra inculpaților B. În acest sens, martora M.V. a arătat că inculpatul B.I.M. se întorcea de la magazin când a fost atacat de inculpații G.C. și Ț.F. Apoi, martorul B.N. a precizat că s-a deplasat împreună cu inculpatul B.I.M. de la magazin când acesta din urmă a fost prins de mâini de G.C. pentru a fi lovit.

La rândul său martorul L.R., a văzut la poarta inc. B.N. un grup format din frații S., partea vătămată, C.F., care îi provocau pe inculpați să iasă afară din casă, și care erau înarmați cu bâte. De asemenea, l-a văzut pe B.I. căzut jos, fiind lovit.

Martorul P.P. a relatat că a observat în fața casei inculpatului B. un grup format din 6 persoane înarmate cu bâte care amenințau pe inculpații B. și îl loveau pe B.I.

Actele de violență exercitate asupra inculpatului B.I. au fost confirmate și de certificatul medico-legal potrivit căruia leziunile provocate prin lovire cu un corp dur au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.

S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului B.I.M. ce în stradă, provocat fiind, a aplicat părții vătămate V.F. o lovitură cu tăișul toporului în zona capului, viața victimei fiind pusă în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. - art. 174 alin. (1), (2) C. pen. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., 76 C. pen., instanța aplicându-i o pedeapsă de 6 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârșită - între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni -, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite reflectat de urmările produse, pierderea totală a vederii ochiului stâng, cu scăderea la jumătate a capacității de muncă a părții vătămate, sau care s-ar fi putut produce, decesul părții vătămate, dar și împrejurările în care a fost comisă fapta, pe fondul provocării celorlalți inculpați și părții vătămate, precum și persoana inculpatului ce a mai fost sancționat contravențional.

Fapta aceluiași inculpat, care în mod public, în stradă, a strigat, lovit cu toporul, gesturi prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și a tulburat liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Pentru această faptă s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fapta fiind săvârșită în aceleași condiții și împrejurări, pe fondul provocării exercitate de ceilalți inculpați care au provocat incidentul și l-au atras în incident pe inculpat.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., apreciindu-se că nu are capacitatea de a-și exprima părerea asupra modului de guvernare a țării și nu are demnitatea de a îndeplini o funcție electivă publică sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În ceea ce-i privește pe inculpații Ț.F., G.C., L.L. și S.I., s-a reținut că în seara zilei de 21 decembrie 2008, în stradă, au proferat amenințări la adresa inculpaților B., amenințându-i cu moartea, fiind înarmați cu bâte și lovind pe B.I. și B.I.M., prin această atitudine producând scandal public, tulburând liniștea publică prin crearea unei stări de neliniște și insecuritate în rândul cetățenilor prezenți, care au ieșit în număr mare în stradă pentru a vedea ce se întâmplă.

S-a apreciat că fapta acestor inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., instanța aplicându-le câte o pedeapsă de 2 ani închisoare ținând seama de limitele prevăzute de lege pentru această faptă, închisoare de la 1 - 5 ani, gradul de pericol ridicat al acesteia, faptă săvârșită în stradă, de 6 persoane înarmate, pe fondul consumului de alcool și al unor conflicte anterioare existente între unii dintre inculpați, dar și de urmările produse ce au constat în alertarea unui număr mare de persoane din localitate și crearea unei stări de temere a acestora datorită comportamentului agresiv al inculpaților.

În ce-l privește pe inculpatul B.I. s-a reținut că a fost cel care a ieșit în stradă la auzul gălăgiei produse de ceilalți inculpați, strigând și înarmându-se cu un topor pentru a lovi pe atacatori, astfel că, fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, în raport de contribuția acestuia la incident și urmările care s-ar fi putut produce, acesta fiind înarmat cu un topor, ambele topoare fiind ridicate de la domiciliul lui B.N.).

În sarcina inculpatului B.I. s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de încăierare, acesta fiind cel care a răspuns provocării grupului celorlalți inculpați, a ripostat la actele violente ale acestora și a intenționat să lovească cu toporul cu care s-a înarmat. Pentru această infracțiune a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea de 4 luni și s-au avut în vedere și urmările produse ce au constat în tulburarea liniștii publice și vătămarea gravă a unei persoane. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul B.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., apreciindu-se că nu prezintă garanții morale pentru a fi ales în autoritățile publice, în funcții elective publice și nu poate ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța constatând că aceasta nu depășește 2 ani, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins fără executare, inculpatul având familie și domiciliu stabil, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare conform, art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În ceea ce-i privește pe inculpații Ț.F., G.C. și L.L., instanța a reținut în sarcina acestora și săvârșirea infracțiunii de încăierare, întrucât constituiți într-un grup distinct, alături de partea vătămată și martorul S.E. au provocat pe inculpații B. prin amenințări și acte de violență, participând la încăierarea produsă, astfel că a aplicat fiecăruia câte o pedeapsă cu închisoarea de 4 luni.

La individualizarea pedepselor tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, închisoare de la o lună la 6 luni sau amendă, gradul de pericol al faptei, urmările produse dar și atitudinea inculpaților, care au încercat să-și diminueze faptele prin elaborarea unor variante ale incidentului care să-i favorizeze.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaților Ț.F., G.C., S.I., L.L., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. apreciind că, față de natura și gravitatea faptelor săvârșite, nu prezintă garanții morale pentru a fi aleși în autoritățile publice, în funcții elective publice sau să exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Ț.F. s-a avut în vedere că este căsătorit și are un copil minor, dar și faptul că a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 41/2006 a Judecătoriei Săliște pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.

Întrucât în cursul termenului de încercare inculpatul a mai săvârșit două fapte penale, aflate în concurs, în temeiul art. 864 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 41/2006 a Judecătoriei Săliște, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin hotărâre, în final 4 ani închisoare.

Referitor la inculpatul G.C. s-a avut în vedere că nu are ocupație, familie și nu s-a prezentat în instanță pentru a da declarații fiind plecat în străinătate. De asemenea, a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare prin Sentința penală nr. 741 din 5 decembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu, astfel că, în baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a acestei pedepse urmând ca inculpatul să o execute alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin hotărâre, în final 3 ani și 3 luni închisoare.

Cu privire la inculpatul S.I., s-a constatat că are în întreținere un minor, nu are ocupație și s-a prezentat în fața organelor judiciare. Întrucât pedeapsa rezultantă aplicată acestuia nu a depășit 2 ani, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului S.I. pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul L.L., s-a avut în vedere că nu are antecedente penale, este angajat, are în întreținere doi minori. Întrucât pedeapsa rezultantă aplicată acestuia nu depășește 2 ani, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei, astfel că, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 82 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că partea civilă V.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON despăgubiri materiale, reprezentând 10.000 RON costul medicamentelor și materialelor sanitare suportate în timpul internării și al operațiilor, 10.000 RON contravaloarea alimentației suplimentare (4.000 RON) și transport la spital (6.000 RON) și suma de 10.000 RON venit nerealizat în perioada 21 decembrie 2008 până în prezent. De asemenea a mai solicitat și plata daunelor morale de 100.000 RON și a despăgubirilor periodice lunare de 300 RON.

Prin actele medicale depuse la dosar partea vătămată a făcut dovada deplasării la unitățile sanitare pentru efectuarea unor investigații și tratamente de specialitate. Potrivit declarațiilor martorilor C.G. și P.I., partea vătămată a fost deplasată în repetate rânduri la spital, în Sibiu, contravaloarea unui transport fiind de 20 RON, partea vătămată dovedind efectuarea a 6 transporturi, 3 transporturi făcute de martori și 3 transporturi pentru internare (6 transporturi ori 20 RON - 120 RON) astfel că instanța a apreciat justificată și dovedită suma de 120 RON contravaloarea transportului.

Prin chitanță s-a făcut dovada achitării sumei de 21 RON pentru tratament, iar martorul P.I. a dovedit că partea vătămate a achitat suma de 50 RON pentru analize medicale.

Martorul P.N. a confirmat că, plăcuța metalică montată la nivelul capului a costat 1.500 RON, astfel că este justificată acordarea acestei sumei. Pe de altă parte, prin biletele de ieșire din spital, scrisori medicale, partea civilă a dovedit că a suferit mai multe internări medicale, fiindu-i prescrise o serie de medicamente pentru vindecare, astfel că s-a apreciat întemeiată și cererea sa de acordare a cheltuielilor de spitalizare, alimentația suplimentară și medicamente, instanța apreciind că o sumă de 8.429 RON este suficientă pentru a acoperi aceste cheltuieli (din care 4.000 RON reprezintă contravaloarea medicamentației și 4.429 RON contravaloarea alimentației suplimentare). Deși partea vătămată nu a depus la dosarul cauzei chitanțe privitoare la costul medicamentelor prescrise și alimentelor recomandate, instanța a constatat că părții vătămate i s-a prescris o anumită medicație, cu control periodic (la o lună sau la nevoie) și cu respectarea unui regim medical corespunzător, aspecte relevate și prin raportul de expertiză medico-legal efectuat în cauză, constatându-se să partea vătămată a mai suferit intervenții chirurgicale (în 26 august 2009) la data efectuării actului medico-legal, persoana continuând spitalizarea.

De asemenea, față de suferințele fizice ale părții vătămate (care a suferit mai multe intervenții chirurgicale, ce au presupus montarea unei plăcuțe metalice, a unui ochi de sticlă, tratamente și controale medicale), suferințele psihice determinate de starea de handicap pe care o prezintă partea vătămată, persoană tânără, care nu va mai putea exercita aceleași activități, nu va mai putea să-și folosească ochiul, suferind astfel și un prejudiciu estetic, tribunalul a apreciat că se impune acordarea unor daune morale în sumă de 30.000 RON care să repare, în oarecare măsură, prejudiciul moral suferit de partea vătămată.

Din Certificatul de handicap din 2009 și expertiza medico-legală efectuată în cauză se atestă că partea vătămată se încadrează într-un grad de handicap mediu pentru 12 luni, aceasta aflându-se într-o incapacitate temporară de muncă timp de 6 luni de la data accidentului, iar în prezent și în viitor o capacitate redusă de 50%.

În aceste condiții tribunalul, a apreciat întemeiată și cererea de acordare a venitului nerealizat în perioada 21 decembrie 2008 - 21 iunie 2009 (126 zile lucrătoare ori 50/zi) martorii P.I. și P.N. arătând că partea vătămată a lucrat în construcții, câștigând o sumă cuprinsă între 40 - 70 RON pe zi, astfel că instanța a acordat și suma de 6.000 RON venit nerealizat, începând cu data de 21 iunie 2009 față de venitul minim pe economie și de capacitatea de muncă a părții vătămate redusă la jumătate, i s-au acordat despăgubiri lunare în sumă de 300 RON până la încetarea stării de incapacitate sau altor dispoziții ale instanței.

În cauză s-au constituit părți civile, Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu și Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu pentru cheltuielile efectuate cu tratamentul părții vătămate, respectiv cu îngrijirile medicale și transportul cu ambulanța.

În aceste condiții, tribunalul, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006 a obligat inculpatul B.I.M., la plata sumei de 2.874,59 RON cu dobânzi și penalități de întârziere, către Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu și a sumei de 380 RON cu dobânzi și penalități de întârziere către Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu.

Împotriva sentinței Tribunalului Sibiu au declarat apel inculpații B.I.M., B.I., Ț.F. și G.C. Inculpații B.I. și B.I.M. au solicitat reducerea pedepselor aplicate, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile, iar inculpații Ț.F. și G.C. au cerut achitarea pe motiv că nu există suficiente probe care să justifice condamnarea ce se bazează exclusiv numai pe o parte din probatoriul administrat în defavoarea lor.

Prin Decizia penală nr. 6/A din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate apelurile declarate.

S-a reținut în esență că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților cu privire la faptele reținute în sarcina acestora pe baza probelor administrate în cauză a căror apreciere a fost făcută în condițiile prev. de art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

Probele administrate în faza de urmărire penală și de judecată au dovedit cu certitudine vinovăția inculpaților, iar cu privire la inc. Ț.F. și G.C. faptele lor prezintă un grad de pericol social ridicat și nu se justifică aplicarea unor sancțiuni administrative.

Din depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv, martorul P.P. ce a arătat că se afla la magazin, când a auzit gălăgie și ieșind afară în fața casei inculpatului B., în stradă a văzut un grup format din șase persoane înarmate cu bâte care amenințau pe inculpații B., lovindu-l pe B.I. Martorul L. a precizat că a văzut la poarta inculpatului B.N. un grup format din inculpații Ț. (C.) F., S. și fratele acestuia, partea vătămată, înarmați cu bâte și provocându-i pe inculpații B. să iasă afară din casă. Martorii M.V. și B.N. au susținut că pe inculpatul B.I.M. l-a prins de mâini inculpatul G.C., fiind cel mai periculos dintre agresori.

Săvârșirea infracțiunii de încăierare, a reieșit din declarațiile tuturor martorilor audiați care au arătat că inculpații B., de o parte și inculpații Ț.F., L.L., G.C. zis D., S.I. constituiți de cealaltă parte, alături de partea vătămată și martorul S.E. au provocat pe inculpații B. prin amenințări și acte de violență, participând la încăierarea produsă.

Comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice a reieșit din declarațiile martorilor audiați coroborate cu relatările inculpaților B. rezultând că în localitatea Cristian, în public, au proferat injurii, au săvârșit acte prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, tulburând liniștea și ordinea publică, inducând o stare de neliniște celor prezenți la incident.

În raport de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., s-a constatat că prima instanță a aplicat inculpaților B.I.M., B.I., Ț.F. și G.C. pedepse corect individualizate în acord cu prevederile art. 72 C. pen. și nu se justifică reducerea cuantumului acestora, avându-se în vedere circumstanțele reale de comitere a faptelor și urmările produse.

Împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia au declarat recurs inculpații Ț.F. și G.C., invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

În motivare, au susținut că instanța a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, întrucât nu există probe că au participat la încăierare și au săvârșit acte, gesturi prin care să aducă atingere bunelor moravuri, să producă scandal public ori să tulbure liniștea publică, inculpatul G.C. solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar inculpatul Ț.F., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, au cerut reducerea pedepselor aplicate, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile sau aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ întrucât faptele în modalitatea în care au fost săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, dată fiind atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege.

Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților Ț.F. și G.C. sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanța a reținut o anumită situație de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele administrate rezultă o altă situație de fapt. Eroarea de fapt există și atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe și nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esențială, în sensul că a influențat soluția pronunțată în cauză și a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

În cauză, nu este incident cazul de casare prev. de dispoz. art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilite contrar probelor dosarului.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt, o justă încadrare a faptelor inculpaților Ț.F. și G.C., constatând că vinovăția acestora a fost dovedită și întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de încăierare și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen.

Acțiunile infracționale ale inculpaților au fost dovedite cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind avute în vedere, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, coroborate cu declarațiile martorilor S.E., G.A.F., M.V., P.N., L.M., B.I., C.G., C.M., P.I., V.F., inclusiv cu relatările inculpaților făcute pe parcursul procesului.

Inculpatul G.C. a solicitat în recurs achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar inculpatul Ț.F., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând în esență că nu au participat la încăierare și nu au săvârșit acte, gesturi prin care să aducă atingere bunelor moravuri, să producă scandal public ori să tulbure liniștea publică.

Probele administrate dovedesc contrar celor susținute, vinovăția celor doi inculpați în comiterea infracțiunilor.

Martora M.V. a declarat că inculpatul G.C., aflat într-un grup de aproximativ zece persoane înarmate cu bâte, printre care se afla și inc. Ț.F. au adresat amenințări și injurii familiei sale și concubinului său B.I., acesta fiind lovit de una dintre persoane cu un par în cap. Inc. G.C. a alergat să o lovească cu o bâtă și urmarea țipetelor sale, vecinii au ieșit în stradă. Asemenea și martorul B.N. a susținut că prin fața casei sale a trecut un grup de aproximativ șase tineri printre care se aflau și inculpații Ț.F. și S.I., fiecare cu câte o bâtă în mână, cei doi adresându-i injurii nepotului său. Întrucât au încercat să îl lovească, a început să strige și din curte a ieșit fiul său B.I., căruia i-au aplicat mai multe lovituri în cap. A mai menționat martorul că fiecare din grupul tinerilor, printre care se afla și inculpatul G.C., avea câte o bâtă și strigau că vor să-i omoare, în stradă aflându-se numeroși vecini, urmarea incidentului petrecut în stradă și țipetelor auzite.

Martorul L.R.A. a precizat că a auzit strigăte, așa că a ieșit în stradă și a observat că la poarta lui B.N. se afla un grup de tineri printre care și inculpații Ț.F. și G.C., unii dintre aceștia având bâte, strigau și se manifestau agresiv, iar la un moment dat l-a văzut pe B.I. lovit și căzut la pământ.

Martorul P.P. a relatat că a observat în fața casei lui B.N. un grup de șase tineri printre care se aflau inculpații Ț.F. și G.C., cu bâte asupra lor și care proferau amenințări lui B.N. și familiei acestuia. B.I. a ieșit din casă și a fost lovit, în stradă aflându-se lume adunată, urmarea incidentului declanșat.

Actele de violență exercitate asupra inculpatului B.I. au fost confirmate de Certificatul medico-legal din 23 decembrie 2008 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu, conform căruia leziunile traumatice provocate prin lovire cu un corp dur au necesitat 5 - 6 zile îngrijiri medicale.

Depozițiile martorilor M.V., B.N., L.R., P.P. se coroborează cu relatările inculpaților B.I. și B.I.M. care au precizat că au fost atacați de un grup de șase tineri, înarmați cu bâte, iar printre aceștia se aflau și cei doi inculpați Ț.F. și G.C.

Prin urmare, probele au dovedit că în seara zilei de 21 decembrie 2008, inc. Ț.F. și G.C. alături de inc. L.L. și S.I. au amenințat pe inculpații B.I. și B.I.M. și înarmați cu bâte au lovit pe cei doi, prin aceste manifestări tulburând liniștea publică prin crearea unei stări de neliniște și insecuritate în rândul persoanelor prezente, ce au ieșit în stradă, alertați de cele întâmplate.

De asemenea, inculpații Ț.F. și G.C. împreună cu alte persoane inculpate în cauză - L.L., S.I. s-au constituit într-un grup distinct și alături de partea vătămată și S.E., au provocat pe inculpații B. prin amenințări și acte de violență, participând la încăierarea produsă.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice se realizează printr-o acțiune care poate consta în săvârșirea în public de acte sau gesturi, proferarea de cuvinte ori expresii orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod liniștea publică - urmarea imediată fiind alternativă și suficientă a se realiza numai una dintre acestea.

În cauză, martorii au confirmat că inculpații recurenți alături de alte persoane, în public, în stradă, înarmați cu bâte au amenințat, injuriat și s-au manifestat agresiv față de inculpații B.I. și B.I.M., ce au fost și loviți, B.I. suferind leziuni traumatice constatate în certificatul medico-legal. Prin astfel de manifestări este realizată latura obiectivă a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, urmarea imediată a unor astfel de acțiuni fiind aceea că liniștea și ordinea publică au fost tulburate, înlocuite cu o stare de agitație generală, teamă și neliniște, de vreme ce vecinii auzind strigăte în stradă au ieșit alertați să vadă ce se petrece.

Cât privește infracțiunea de încăierare, aceasta presupune existența unor grupuri adverse angajate într-un conflict violent - exercitând acțiuni reciproce de violență, în așa fel încât acțiunile fiecăruia în parte se împletesc și nu se pot delimita de a celorlalți, fiecare dintre participant răspunzând în calitate de autor pentru participarea la încăierare.

Or, în cauză au existat două grupuri adverse, pe de o parte, inculpații B.I.M. și B.I. iar pe de altă parte inculpații Ț.F., L.L., G.C., S.I., toți aceștia executând acte reciproce de violență. În acest sens, martorii S.E. și G.A.F. au arătat că inc. B.I.M. a lovit pe G.C. cu bâta în cap, l-a alergat pe Ț.F. în stradă cu toporul, a aplicat o lovitură cu toporul părții vătămate V.F. în zona capului, B.I.M. și B.I. lovindu-se reciproc cu Ț.F., L.L., G.C., S.I.

Asemenea martorii B.N., M.V., L.M., P.I., C.G., C.M., P.I.I. au relatat că între inculpații B.I.M., B.I. pe de o parte și inculpații Ț.F., G.C., L.L., S.I. a izbucnit un conflict violent, o încăierare, aceștia lovindu-se reciproc.

Corect, cele două instanțe fond și apel au înlăturat apărările inculpaților Ț.F. și G.C., probele dovedind că în seara de 21 decembrie 2008 au participat la o încăierare desfășurată în stradă, iar manifestările avute împreună cu alte persoane, participanți ai încăierării au tulburat ordinea și liniștea publică, toate petrecându-se în comuna Cristian, județul Sibiu.

În recurs, inculpații Ț.F. și G.C. au invocat și cazul de casare prev. de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, solicitând reducerea pedepselor aplicate, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile sau aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ întrucât faptele în modalitatea în care au fost săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, dată fiind atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege.

Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru faptele săvârșite, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura și gravitatea faptelor comise - infracțiuni care aduc atingere relațiilor privind conviețuirea socială - împrejurările comiterii faptelor, circumstanțele reale în care au fost săvârșite, urmările produse precum și circumstanțele personale ale inculpaților, recidiviști în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 41 din 1 martie 2006 a Judecătoriei Săliște, inculpatul Ț.F. a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani pentru furt calificat, săvârșind faptele deduse judecății în cursul termenului de încercare, ceea ce a atras revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare.

De asemenea și inc. G.C. a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 741 din 5 decembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu la 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiuni la regimul circulației și pentru că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite în termenul de încercare i s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare și cumularea acestei pedepse cu pedeapsa rezultantă stabilită pentru noile infracțiuni.

În cauză, fiind stabilite pedepse de câte 4 luni închisoare pentru încăierare și 2 ani închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana fiecărui inculpat (vârsta, antecedentele penale) cât și pericolul social concret al faptelor, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care au acționat și prin urmare în raport de criteriile enunțate o reducere a cuantumului pedepselor nu se justifică.

De asemenea, aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 C. pen., pe motiv că faptele inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni nu se justifică întrucât infracțiunile de încăierare și ultraj contra bunelor moravuri fiecare în parte prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, urmând a se avea în vedere și modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă - o atingere a relațiilor sociale privind conviețuirea socială, persoana inculpaților - recidiviști postcondamnatorii.

Este adevărat că inculpatul Ț.F. este căsătorit, are un copil minor în întreținere și caracterizări bune în colectivitate, însă aceste împrejurări sunt insuficiente a conduce la reținerea circumstanțelor atenuante și implicit la reducerea pedepselor sub minimul special în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și conduita anterioară a inculpatului.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește faptele penale săvârșite cât și în ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unor pedepse inculpaților Ț.F. și G.C. cu executare în regim de detenție.

Constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații Ț.F. și G.C. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații Ț.F. și G.C. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat G.C. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat Ț.F. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2011.