ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 983/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 983/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale

de față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 637 din 19 septembrie

2011 a Tribunalului Galați a fost condamnată inculpata F.B.L. la o pedeapsă de 7

și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

A fost condamnată aceeași

inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de

art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă

din 14 octombrie 2004).

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei

pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul

B.P.N. la o pedeapsă de 7 și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 2 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă

din 14 octombrie 2004).

A fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de

art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă

din 14 octombrie 2004).

În baza art. 85 C.

pen. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 208 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei

Deva, definitivă la data de 29 aprilie 2008 prin decizia penală nr. 240/2008 a Curții

de Apel Alba-Iulia.

Conform art. 36 alin.

(1) C. pen. în referire la art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1)

C. pen. raportat la art. 85 C. pen. s-au contopit pedepsele de 7 și 6 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani și de 1 an închisoare (aplicate

prin prezenta) cu pedeapsa de 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală

nr. 208/2007 a Judecătoriei Deva) și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită la 8 ani și 6 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost condamnată inculpata

B.C.M. la o pedeapsă de 7 și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 2 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă

din 14 octombrie 2004).

A fost condamnată aceeași

inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de

art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă

din 14 octombrie 2004).

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei

pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul

O.I. la o pedeapsă de 7 și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 2 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă

din 14 octombrie 2004).

A fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de

art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă

din 14 octombrie 2004).

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.I. perioada reținerii și arestării

preventive de la data de 25 octombrie 2004 până la data de 23 noiembrie 2004.

S-a constatat că partea

vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 C. proc.

pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ. au fost obligați cei patru

inculpați în solidar să plătească părții civile Spitalul Județean Deva suma de 641,52

RON; părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Hunedoara suma de 185 RON și

părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara suma de 4.655 RON, cu

titlu de despăgubiri civile.

Potrivit art. 118 lit.

b) C. pen. s-a confiscat de la inculpații F.B.L., B.C.M. și O.I. câte o bâtă (par),

iar de la inculpatul B.P.N. un târnăcop.

Conform art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați

în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 5 alin.

(5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștință inculpaților că probele biologice

ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J a

profilului genetic.

În temeiul art. 191 alin.

(2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească către stat suma de

câte 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 911/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara au fost trimiși în

judecată, în stare de libertate, inculpații F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art.

175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și de art. 321

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen., reținându-se

că la data de 14 octombrie 2004, în loc public, prin mai multe lovituri aplicate

în zone vitale cu obiecte contondente și acroșare cu un autovehicul, au cauzat părții

vătămate F.I. leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale

și au pus în primejdie viața victimei.

S-a mai reținut că la

aceeași dată, inculpații au săvârșit în public acte și manifestări care au produs

scandal public și au tulburat liniștea publică.

Prin același rechizitoriu

s-a mai dispus:

- neînceperea urmăririi

penale față de numitul K.I. pentru săvârșirea infracțiunilor sus arătate întrucât

nu a săvârșit aceste fapte;

- neînceperea urmăririi

penale față de numitul M.C.E. (minor sub 14 ani) pentru săvârșirea infracțiunilor

sus arătate întrucât nu răspunde penal, conform art. 50 C. pen., fiind minor sub

14 ani;

- neînceperea urmăririi

penale față de cei patru inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere,

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât partea vătămată nu a depus plângere

penală.

Inițial, cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 560/97/2006 (nr. vechi 5116/2006),

dar prin încheierea nr. 4892 din 23 august 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție în Dosarul nr. 10355/1/2006 a fost admisă cererea formulată de petiționara

F.B.L. și s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Galați.

Pe rolul Tribunalului

Galați cauza a fost înregistrată la data de 13 septembrie 2006, sub același număr

(560/97/2006), instanță care, prin sentința penală nr. 537 din 29 octombrie 2007,

a dispus condamnarea inculpaților:

de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 321 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpata să execute pedeapsa

cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare.

Conform art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit.

a)-art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare.

Conform art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit.

a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea

de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare.

Conform art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa

aplicată inculpatului O.I. perioada reținerii și arestării preventive, respectiv

reținerea pentru 24 h din 25 octombrie 2004 și arestarea preventivă de la 26

octombrie 2004-23 noiembrie 2004.

S-a constatat că partea

vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Au fost obligați inculpații

în solidar să plătească părților civile Spitalul Clinic nr. 1 Județean Timișoara

suma de 46.020.882 ROL și Spitalului Județean Deva suma de 6.415.185 ROL cu titlu

de cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate F.I.

Conform art. 257

alin. (2) în referire la art. 256 alin. (2) C. proc. pen. s-a confiscat de la inculpați

o lopată și mai multe bucăți de scândură folosite la săvârșirea infracțiunii.

A fost obligat fiecare

inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 189-art. 191 C. proc. pen. la câte

7.000.000 ROL (700 RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca suma de

6.000.000 ROL (600 RON) reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu

să fie avansată către Baroul Galați din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și toți cei patru inculpați

F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați a criticat soluția primei instanțe pe motive de nelegalitate întrucât:

- în mod greșit prima

instanță a omis să aplice inculpaților alături de pedeapsa principală cu închisoarea

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

lit. b), lit. c) C. pen.;

- nu s-a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor legale privind confiscarea, în sensul că instanța de fond

a indicat dispozițiile art. 257 alin. (2) C. pen. referitor la art. 256 C. proc.

pen., temeiuri ce nu au aplicabilitate în speță.

A fost invocat și un motiv

suplimentar de apel, în sensul că la prima instanță cauza s-a judecat în lipsa unei

părți care nu a fost legal citată. În acest sens s-a arătat că s-a omis citarea

Serviciului de Ambulanță Județean Hunedoara, deși această parte a depus la prima

instanță constituirea de parte civilă.

Inculpații F.B.L., B.P.N.

și B.C.M. au criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele

aspecte:

- instanța de fond a încălcat

dispozițiile art. 354 C. proc. pen. în referire la art. 356 lit. c) C. proc. pen.,

pronunțând o soluție lipsită de expunere, total nemotivată;

- a fost încălcat dreptul

la apărare al inculpaților și dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea

sunt statuate în art. 6 C. proc. pen., dar și în art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului;

- în cauză nu a fost respectat

principiul contradictorialității, cel stabilit în art. 289 C. proc. pen. și implicit

cel al nemijlocirii administrării probelor;

- soluția instanței de

fond este rezultatul eronatei stabiliri a situației de fapt și aplicării greșite

a legii;

- instanța a omis să se

pronunțe asupra cererii prin care inculpatul B.P.N. a cerut schimbarea încadrării

juridice din tentativă de omor în cea de lovire;

- soluționarea cauzei

la fond a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, respectiv Serviciul de Ambulanță

Județean Hunedoara;

- au fost aplicate greșit

dispozițiile legale vizând confiscarea.

La rândul său, inculpatul

O.I. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub următoarele

aspecte:

- greșita aplicare a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) și art. 256 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora instanța

de fond a dispus confiscarea unei lopeți și a mai multor bucăți de scândură folosite

la săvârșirea infracțiunii;

- neaplicarea de către

prima instanță a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la circumstanța

atenuantă legală a provocării;

- pedeapsa aplicată este

excesiv de severă, raportat la faptul că nu are antecedente penale și a recunoscut

fapta la care a participat.

Curtea de Apel Galați,

prin decizia penală nr. 106 din 8 septembrie 2008, a admis apelurile declarate,

a desființat sentința penală apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță.

Potrivit art. 192

alin. (3) C. proc. pen. a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea apelurilor.

În considerente, instanța

de control judiciar a arătat, în esență, că prima instanță a soluționat cauza în

lipsa unei părți nelegal citată, respectiv a omis introducerea în cauză și citarea

părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Hunedoara și implicit a omis a se

pronunța și asupra pretențiilor civile formulate de aceasta, încălcându-se dispozițiile

art. 291 C. proc. pen. care prevăd că judecata poate avea loc numai dacă părțile

sunt legal citate și procedura este îndeplinită.

În rejudecare cauza a

fost înregistrată sub nr. 2112/121/2009 și au fost audiați: inculpații F.B.L., B.P.N.,

B.C.M. și O.I.; partea vătămată F.I. și martorii C.I., M.P., V.G., I.L., O.A.M.

și, la cererea inculpaților, martorul M.C.E.

În privința martorilor

M.Z., T.E., B.I.I. și M.N. (plecați din țară) și respectiv a martorelor L.L.V. și

S.O. (care au fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță din cauza stării

de sănătate) s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen, având în vedere

că audierea acestora nu a mai fost posibilă.

Analizând și coroborând

materialul probator administrat Tribunalul a reținut următoarele:

Inculpata B.C.M. este

mama inculpaților F.B.L. și B.P.N., iar inculpatul O.I. a locuit un timp la familia

B., ajutându-i pe cei trei la treburile gospodărești.

Din vara anului 2003 și

până în luna septembrie 2004, inculpata F.B.L. a trăit în concubinaj cu partea vătămată

F.I. și, după ce au fost despărțiți o perioadă de timp, cei doi s-au căsătorit.

În perioada în care inculpata

F.B.L. a fost despărțită de partea vătămată, aceasta din urmă a continuat să o viziteze

la domiciliu, dar de cele mai multe ori se iscau scandaluri între membrii familiei

B și F.I.

În seara zilei de 14

octombrie 2004, în jurul orei 20:00, în timp ce partea vătămată mergea împreună

cu martorul B.I.I. spre locuința martorului M.Z. pentru a viziona un film la TV,

s-a oprit la domiciliul familiei B. Aici se aflau inculpatele B.C.M., F.B.L., fiul

acesteia (minorul M.C.E.), inculpatul O.I. și martora O.A.M. (prietena inculpatului

B.P.N.). Între cei din casă și F.I. a avut loc un schimb dur de cuvinte și în final

i s-a cerut să părăsească locuința, fiind atenționat că au fost anunțate organele

de poliție.

Enervat de atitudinea

concubinei sale și de cea a mamei acesteia, care i-a pulverizat în față cu spray,

partea vătămată a spart mai multe geamuri de la ferestrele locuinței acestora, iar

apoi a fugit în direcția locuinței martorului M.Z., situată pe aceeași stradă din

localitatea S., dar după trecerea la nivel de cale ferată.

În continuare, inculpatele

B.C.M. și F.B.L., însoțite de minorul M.C.E. și de inculpatul O.I. s-au înarmat

cu diferite obiecte contondente (bâte, pari și un târnăcop) și au fugit în urmărirea

părții vătămate, cu precizarea că inculpata F.B.L. a trecut și pe la domiciliul

părții vătămate unde a spart geamurile de la ferestrele dinspre stradă, în timp

ce în locuință se aflau mama lui F.I., martora T.E. și concubinul acesteia.

La locuința martorului

M.Z. se aflau fiica acestuia, martora M.N., fratele său, martorul M.P., precum și

martorii B.I.I. și I.L. care veniseră în vizită pentru a viziona un film.Între timp

la locuința martorului M.Z. a apărut și inculpatul B.P.N. (care fusese anunțat telefonic

de prietena sa) la volanul autoturismului marca R, culoare neagră.

La zgomotul provocat de

geamurile sparte și de scrâșnetul de frânare și accelerare a mașinii, în stradă

au ieșit mai mulți localnici care l-au observat pe B.P.N. demarând cu autoturismul,

îndreptându-se în direcția locuinței lui M.Z. unde a apărut F.I., pe care l-a acroșat.

Inculpații F.B.L., B.C.M. și O.I., împreună cu minorul M.C.E. amenințau și strigau

față de martorii care asistau la incident că intenționează să-l omoare pe F.I. pentru

a scăpa de el și de scandalurile provocate de acesta. Toți martorii au asistat și

la îndemnurile verbale ale inculpatei B.C.M. care striga către fiul ei, inculpatul

B.P.N., să-l calce și să dea cu mașina peste F.I., apoi i-au văzut pe atacatori

cum îl loveau peste cap și peste tot corpul în timp ce era căzut la pământ și striga

după ajutor.

Inculpații F.B.L., B.C.M.

și O.I. l-au lovit pe F.I. cu parii, inculpatul B.P.N. cu un târnăcop, iar minorul

M.C.E. cu o bâtă de baseball.

Zgomotul de frânare al

autoturismului produs în momentul impactului și strigătele de ajutor ale părți vătămate

i-au alarmat și pe martorii care se găseau în locuința lui M.Z., proprietarul imobilului

în dreptul căruia a avut loc agresiunea. Aceștia au ieșit la poartă și au încercat

să intervină verbal pentru a-i calma pe agresori însă au fost și ei amenințați cu

bătaia.

După un timp, agresorii

au încetat să-l mai lovească pe F.I., care zăcea într-o baltă de sânge, au abandonat

o parte din bâte și s-au îndreptat spre locuința lor. Pe drum, inculpatul B.P.N.,

dându-și seama de gravitatea faptei, a agresat-o pe sora sa F.B.L. reproșându-i

că se face vinovată de scandalul produs și că din cauza ei va fi arestat. Ulterior

au părăsit locuința și i-au cerut inculpatului O.I. să se ascundă în baie pentru

a nu fi descoperit de organele de poliție.

Inculpații au încercat

încă de la început să inducă în eroare organele de anchetă. Astfel, cu ocazia cercetării

la fața locului, aceștia au predat o lopată despre care inculpata F.B.L. a afirmat

că a folosit-o la agresarea victimei, cu toate că din declarațiile martorilor oculari

și ale victimei rezultă că au folosit un târnăcop, despre care inculpatul O.I. a

afirmat că a fost spălat de inculpata F.B.L. și a fost aruncat prin intermediul

altei persoane.

De asemenea au ascuns

identitatea și participația la faptă a inculpatului O.I. care, fiind identificat

ulterior s-a dovedit a fi sincer, declarația acestuia fiind în concordanță cu declarațiile

martorilor oculari, rezultând acțiunile celorlalți inculpați de a distruge probe

materiale.

Totodată, inculpații au

încercat să influențeze și unii martori oculari, intimidându-i prin amenințări să

nu depună mărturie.

Din cercetări nu a rezultat

cu certitudine participarea la incident a numitului K.I., condiții în care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de aceasta.

Victima F.I. a fost internată

la Spitalul Județean Hunedoara, Deva, prezentând politraumatism prin agresiune cu

fracturi de femur drept cu deplasare, metarcapian drept, fractură C 2 cu emfizem

subcutanat și TCC acut deschis cu multiple plăgi contuze, în data de 20

octombrie 2004 starea acesteia s-a agravat ca urmare a complicațiilor survenite,

iar din certificatul medico-legal din 15 octombrie 2004, completat la 21

octombrie 2004, rezultă că leziunile constatate necesită 75-80 zile îngrijiri medicale

în lipsa complicațiilor și prin natura și gravitatea lor acestea au pus în primejdie

viața victimei, care a și fost transferată la Clinica Toracică „C.A.” din Timișoara.

În cauză s-a dispus și

efectuarea unor expertize medico-legale, care au menținut concluziile.

Astfel, potrivit raportului

de expertiză medico-legală din 5 august 2005 întocmit de Serviciul Județean de Medicină

Legală Hunedoara, Deva rezultă că numitul F.I. a prezentat leziuni posttraumatice

care au necesitat pentru vindecare circa 75-80 zile de îngrijiri medicale și respectiv

leziunile traumatice suferite i-au pus în primejdie viața, pentru salvarea acesteia

fiind necesar tratament de terapie intensivă și chirurgie toracică.

Pe de altă parte, din

raportul de expertiză medico-legală din 28 decembrie 2005 întocmit de Institutul

de Medicină Legală Timișoara rezultă că:

- numitul F.I. a prezentat

un traumatism soldat cu fractura

1

/

3

distală femur drept cu

deplasare, fractură metacarp V mână stângă, TCC acut deschis cu multiple plăgi contuze,

fractură C2 stânga cu pneumotorax drept și emfizem subcutanat;

- pentru aceste leziuni

s-a apreciat că a necesitat circa 75-80 zile de îngrijiri medicale de la data producerii,

așa cum se menționează în mod justificat și în documentele medico-legale analizate;

- diagnosticul de stare

după pleurezie serofibrinoasă stângă tuberculoasă din biletul de ieșire corespunzător

internării din anul 1993 nu are legătură cu traumatismul suferit și nu poate fi

luat în considerare la aprecierea numărului de zile de îngrijiri medicale;

- comisia apreciază că

leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei.

Victima infracțiunii,

partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin adresa din 5

decembrie 2006 comunicată Tribunalului Galați în primul ciclu de judecată, Spitalul

Județean Deva s-a constituit parte civilă cu suma de 641,52 RON, reprezentând contravaloarea

cheltuielilor de spitalizare și asistență medicală acordată părții vătămate F.I.

pe perioada internării în unitatea sanitară (Dosar 560/97/2006).

De asemenea, prin adresa

din 11 aprilie 2007, Serviciul de Ambulanță Județean Hunedoara a comunicat că se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 185 RON, reprezentând contravaloarea

transportului medical și asistenței medicale de urgență acordată pentru victima

F.I. (35 RON decontată pentru 28 km, distanța de la locul solicitării la spital

și 150 RON decontată pentru serviciul de urgență prespitalicească), Dosar nr. 560/97/2006.

În cauză s-a constituit

parte civilă și Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara cu suma de 4.655 RON

reprezentând valoarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată F.I.,

internată la această unitate sanitară, C.A., în perioada 21 octombrie-15

noiembrie 2004.

Audiați fiind cu respectarea

garanțiilor procesuale, inculpații B. au avut în cursul urmăririi penale o atitudine

oscilantă. Astfel, deși inițial inculpatele F.B.L. și B.C.M. au recunoscut că au

lovit-o pe partea vătămată, ulterior au revenit asupra declarațiilor.

În acest context trebuie

menționat că partea vătămată F.I., deși inițial a reclamat starea de fapt astfel

cum a fost descrisă, ulterior a revenit și a precizat că a fost lovit doar de minorul

M.C.E. și de inculpatul O.I. și numai după ce el le-a lovit pe cele două inculpate

(mamă și fiică). Această schimbare de atitudine a părții vătămate este explicabilă

prin faptul că la scurt timp s-a căsătorit cu inculpata F.B.L.

Inculpatul B.P.N. a negat

în cursul urmăririi penale comiterea infracțiunilor, precizând că nu a avut nici

o implicare în incidentul respectiv.

Inculpatul O.I. a fost

singurul care a fost sincer în cursul urmăririi penale, declarațiile acestuia fiind

în concordanță cu declarațiile martorilor oculari.

În faza cercetării judecătorești,

inculpații F.B.L., B.P.N. și O.I. au recunoscut parțial infracțiunile reținute în

sarcina lor, fiecare minimalizându-și contribuția, în timp ce inculpata B.C.M. a

negat comiterea acestora.

Astfel, inculpatul O.I.

deși a declarat că recunoaște infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată,

a arătat că în seara în care partea vătămată a venit în stare de ebrietate la domiciliul

familiei B., a spart mai multe geamuri și apoi a intrat în casă unde l-a lovit pe

el cu pumnii și cu picioarele. Susține inculpatul că în acel moment se mai aflau

în casă inculpatele B.C.M. și F.B.L., precum și fiul minor al acesteia din urmă

și că în momentul în care F.I. a ieșit din casă, cei prezenți au ieșit după acesta

și au văzut când partea vătămată a intrat în curtea unui vecin. A mai precizat inculpatul

că la scurt timp a apărut și inculpatul B.P.N., care a venit singur cu o mașină

și că la un moment dat l-a văzut pe F.I. ieșind din curte cu o bâtă cu care a lovit-o

pe inculpata B.C.M. În urma loviturii, inculpata a căzut iar în apărarea acesteia

a sărit fiul său, inculpatul B.P.N., care l-a lovit pe F.I. cu palma sau cu pumnul.

A susținut inculpatul

O.I. că a lovit-o de două ori pe partea vătămată cu o coadă de mătură (pe care o

luase din casa familiei B.), însă nu știe dacă partea vătămată a fost lovită și

de inculpatele B.C.M. și F.B.L. A mai arătat însă că știe sigur că F.I. a fost lovit

de minorul M.C.E. în vârstă de 13-14 ani (nepotul inculpatei B.C.M.), dar nu-și

amintește dacă la fața locului s-au strâns mai multe persoane.

Acest inculpat a recunoscut

că în urma loviturilor primite partea vătămată a căzut la pământ de unde nu avea

cum să se ridice.

Inculpata F.B.L. a arătat

că în seara zilei de 14 octombrie 2004 era acasă împreună cu mama și cu fiul său

minor, dar și cu inculpatul O.I. atunci când a venit, în stare de ebrietate, partea

vătămată, care a început să facă scandal și a spart mai multe geamuri. A susținut

inculpata că F.I. a lovit-o cu palma de două ori peste față și că în apărarea sa

au intervenit mama și fiul (inculpata B.C.M. și minorul M.C.E.). A mai arătat inculpata

că ulterior, partea vătămată a fugit, timp în care ea a dat telefon la poliție și

că, fiind supărată de atitudinea fostului prieten și actual soț, s-a deplasat la

locuința părinților lui F.I. unde a spart un geam, după care s-a reîntors acasă.

De aici l-a văzut pe F.I. peste calea ferată și apoi a văzut că acesta s-a refugiat

la domiciliul martorului M.Z.

A susținut inculpata F.B.L.

că în aceste împrejurări s-a îndreptat spre locuința vecinului său M.Z., fiind urmată

de mama sa (inculpata B.C.M.), de fiul său minor M.C.E. și de inculpatul O.I. și

că la scurt timp, în același loc, au venit cu mașina fratele său și prietena acestuia

(inculpatul B.P.N. și martora O.A.M.). A arătat inculpata că în timp ce îi reproșa

lui M.P. (fratele martorului M.Z.) că îl ascund pe F.I. în domiciliul lor, din curtea

acestora a ieșit partea vătămată, având în mână o bâtă de aproximativ un metru,

cu care a lovit-o în cap. Susține inculpata că partea vătămată a lovit-o cu aceeași

bâtă și pe mama sa, inculpata B.C.M., împrejurare în care a ieșit din mașină inculpatul

B.P.N., care s-a îndreptat spre partea vătămată, pe care a lovit-o de două ori cu

pumnul în gură.

A mai arătat inculpata

că din cauza stării de ebrietate dar și ca urmare a loviturilor primite, F.I. a

căzut și, cu toate acestea, atât ea, cât și fiul său minor dar și inculpatul O.I.

au început să-l lovească cu pumnii și cu picioarele.

Ulterior a precizat că

inculpatul O.I. a lovit-o pe partea vătămată cu bâta cu care ea și mama sa au fost

lovite de către aceasta, iar minorul M.C.E. a lovit-o cu un calorifer.

La rândul său, inculpatul

B.P.N. a arătat că în ziua respectivă era la cumpărături când a primit un telefon

de la prietena sa O.A.M., care l-a anunțat că F.I. a venit în stare de ebrietate

la domiciliul familiei sale unde a spart mai multe geamuri. A susținut inculpatul

că prietena sa i-a spus că partea vătămată i-a lovit pe toți cei din casă, respectiv

pe sora și pe mama sa (inculpatele F.B.L. și B.C.M.), dar și pe inculpatul O.I.

Inculpatul B.P.N. a mai

precizat că după ce a ajuns acasă și-a luat prietena și au plecat cu mașina la locuința

unor prieteni de-ai părții vătămate, cu scopul de a-și aduce mama și sora acasă.

A susținut inculpatul că la scurt timp după ce ajuns în locul respectiv, din curte

a venit partea vătămată având o bâtă cu care i-a lovit mama în cap, împrejurare

în care a coborât din mașină pentru a-și apăra mama, însă a fost lovit de F.I. cu

pumnul în față, astfel că și el l-a lovit pe acesta cu pumnul, tot în față.

Inculpatul nu-și amintește

câte lovituri de pumn i-a aplicat părții vătămate și nu a văzut dacă sora sa, inculpata

F.B.L., l-a lovit pe F.I., dar i-a văzut pe nepotul său (minorul M.C.E.) și pe inculpatul

O.I. lovind-o pe partea vătămată.

Inculpata B.C.M. nu a

recunoscut infracțiunile reținute în sarcina sa și a arătat că în ziua respectivă,

în timp ce era acasă împreună cu fiica F.B.L., nepotul M.C.E. și cu inculpatul O.I.,

a venit partea vătămată, care era în stare de ebrietate și, după ce a spart toate

geamurile, a intrat în casă unde i-a lovit pe toți, cu excepția minorului. A susținut

inculpata că partea vătămată a ieșit din casa sa atunci când a auzit zgomotul unei

mașini (crezând că era inculpatul B.P.N.), timp în care a apucat să dea telefon

la postul de poliție și că imediat a ieșit în stradă împreună cu fiica sa și cu

minorul acesteia, dar și cu inculpatul O.I. pentru a vedea dacă vine poliția. A

arătat inculpata că au văzut că F.I. s-a dus la vecinul M.Z. și că toți cei din

casă au luat câte un bâț sau o bâtă cu care s-au îndreptat spre domiciliul martorului

M.Z. A mai precizat inculpata că fiica sa, inculpata F.B.L., a fugit prima dată

la domiciliul părinților părții vătămate unde a spart un geam și că ulterior a ajuns

și aceasta la locuința martorului M.Z.

A arătat inculpata B.C.M.

că în timp ce vorbea cu M.P., căruia i-a reproșat că îl instigă pe F.I. împotriva

familiei sale, din curtea acestuia a venit partea vătămată cu un par în mână cu

care s-a repezit asupra sa lovind-o în mâna pe care o ridicase deasupra capului

pentru a nu fi lovită în cap.

Inculpata a precizat că

la scurt timp a venit fiul său, inculpatul B.P.N., împreună cu prietena sa, la volanul

unui autoturism R. și că atunci când fiul s-a aplecat spre ea, partea vătămată l-a

lovit pe acesta din urmă cu parul, însă nu a văzut în ce zonă a corpului.

Inculpata a mai precizat

că nu știe ce a făcut inculpata F.B.L., dar că i-a văzut pe inculpatul O.I. și pe

nepotul minor M.C.E. lovindu-l pe F.I. Susține inculpata că partea vătămată a căzut

din cauza loviturilor primite de la cei doi, dar și din cauza stării de ebrietate

în care se afla.

Declarația inculpatei

B.C.M. apare ca fiind total nesinceră întrucât nu se coroborează cu celelalte probe

administrate în cauză, nici măcar cu declarațiile celorlalți inculpați între care

există mai multe contradicții.

În apărare, inculpații

F.B.L., B.C.M. și B.P.N. au solicitat audierea, în calitate de martor, a fiului

inculpatei F.B.L., M.C.E. (minor la 14 octombrie 2004, data comiterii infracțiunii),

martor care a susținut, în esență, că în ziua respectivă a fost de față când partea

vătămată a venit la domiciliul mamei sale și a făcut scandal, lovindu-i pe cei pe

care i-a găsit în casă și că ulterior a plecat cu membrii familiei sale la domiciliul

familiei M.P., unde s-a retras partea vătămată F.I. Martorul a precizat că partea

vătămată a fost lovită doar de către el, cu un calorifer, de inculpatul O.I. și

de unchiul său, inculpatul B.P.N., care i-a tras un pumn dar după ce F.I. s-a repezit

asupra acestuia cu o bâtă.

Declarația acestui martor

a fost înlăturată întrucât este în mod evident subiectivă, în cauză fiind direct

implicate rudele sale, respectiv mama, bunica și unchiul.

Pe de altă parte, este

greu de crezut că un copil în vârstă de 12 ani reține ce s-a întâmplat în urmă cu

6 ani.

Tot în apărare, inculpații

F.B.L., B.C.M. și B.P.N. au solicitat efectuarea unei noi expertize medicale având

următoarele obiective:

- diagnosticul corect

care trebuia pus lui F.I. în data de 14 octombrie 2004;

- de ce există diferențe

de diagnostic între certificatul medico-legal din 14 octombrie 2004 și cel din 21

octombrie 2004 și dacă aceste diferențe denotă o abordare greșită din punct de vedere

medical a stării de sănătate a părții vătămate când a fost preluată de serviciul

de ambulanță;

- dacă acordarea de îngrijiri

medicale adecvate și imediat (o abordare medicală corectă) ar fi condus la o altă

evoluție medicală și nu s-ar mai fi impus transferarea părții vătămate la Timișoara,

intervenția toracică și același număr de zile de îngrijiri medicale;

- dacă din acest punct

de vedere o abordare medicală corectă ar fi fost de natură să excludă concluzia

că i-a fost primejduită viața sau nu;

- care dintre leziuni

a fost cea care a primejduit viața și care a atras numărul de îngrijiri medicale

atât de mare;

- dacă au fost avute în

vedere iar dacă nu, să se aibă în vedere atât antecedentele medicale cât și agresiunile

a cărei victimă a fost partea vătămată cu 24 de ore înaintea incidentului;

- având în vedere aceste

aspecte, să se pronunțe un medic dacă este corect sau nu este corect stabilită perioada

de 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

În temeiul art. 25 din

O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de

medicină legală, instanța a dispus înaintarea pentru a fi verificate și avizate

din punct de vedere științific, cele două rapoarte de expertiză medico-legale (din

5 august 2005 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara și respectiv

din 28 decembrie 2005 emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara), împreună

cu toate actele medicale referitoare la partea vătămată F.I., Institutului Național

de Medicină Legală „M.M.” București, Comisia Superioară de Medicină Legală.

Institutul Național

de Medicină Legală „M.M.” București a solicitat înaintarea întregului dosar, astfel

că prin încheierea de ședință din 3 mai 2011 s-a dat curs solicitării respective.

Comisia Superioară de

Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M.M.” București

s-a întrunit în ședința din 16 iunie 2011 și a emis la data de 22 iunie 2011 avizul,

care prevede următoarele:

- F.I. a prezentat ca

urmare a traumatismului din data de 14 octombrie 2004 fractura

1

/

3

distală femur drept cu deplasare, fractură coastă 2 stânga cu pneumotorax, emfizem

masiv subcutanat (toracal, abdominal, scrotal), insuficiență respiratorie acută

(dispnee), fractură metacarp 5 stâng, multiple plăgi contuze, echimoze și excoriații.

Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure;

- datele medicale menționate

în certificatul medico-legal efectuat în data de 15 octombrie 2004 și completarea

acestuia din data de 21 octombrie 2004 (la un interval de 7 zile), au fost cele

disponibile la momentul respectiv. Completarea certificatului medico-legal din 21

octombrie 2004 a fost efectuată după externarea pacientului, deci datele medicale

erau complete, datorate evoluției pacientului, investigațiilor și tratamentelor

efectuate, ceea ce explică aparentele diferențe reclamate de părți;

- leziunile traumatice

toracale în sine au determinat punerea în primejdie a vieții victimei, măsurile

terapeutice aplicate fiind cele care au îndepărtat această stare. Evoluția leziunilor

toracale a fost determinată de gravitatea acestora și nu de alte considerente. Din

documentația medicală pusă la dispoziție nu rezultă deficiențe în acordarea asistenței

medicale;

- la un pacient cu multiple

leziuni traumatice, timpul de îngrijiri medicale se acordă pentru acea leziune care

necesită pentru vindecare un interval mai mare de timp (în cazul de față fractura

de femur), chiar dacă o altă leziune este cea care a pus viața victimei în primejdie;

- gravitatea leziunilor

traumatice în sine au determinat consecințele medico-legale menționate, indiferent

de alte considerente în ceea ce privește antecedentele patologice sau traumatologice

ale victimei.

În concluzie s-a arătat

că victima a necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice

prezentate în urma traumatismului din data de 14 octombrie 2004 au pus viața victimei

în primejdie.

Cei trei inculpați (F.B.L.,

B.C.M. și B.P.N.) au depus la dosarul cauzei o declarație semnată de partea vătămată

F.I., încheiere de legalizare de semnătură din 11 decembrie 2007 prin care aceasta

declară că expertiza de la Timișoara a fost influențată deoarece a avut relații

și intervenții la acest spital, pe numitul S.T., care a intervenit pe lângă comisie

pentru a favoriza obținerea diagnosticului în defavoarea inculpaților.

Tribunalul a apreciat

că înscrisul nu are nici o relevanță juridică în prezenta cauză, astfel că nu a

fost avut în vedere ca mijloc de probă.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpaților B.C.M., F.B.L., B.P.N. și O.I. care, în ziua de 14

octombrie 2004, împreună cu minorul M.C.E. (persoană sub 14 ani), în loc public,

prin mai multe lovituri aplicate în zone vitale cu obiecte contondente și acroșare

cu un autovehicul, au cauzat părții vătămate F.I. leziuni ce au necesitat pentru

vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei, întrunește

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen., texte

de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora s-a dispus condamnarea fiecărui

inculpat.

S-a mai reținut că fapta

acelorași inculpați care, în aceleași împrejurări și împreună cu același minor au

săvârșit în public acte și manifestări care au produs scandal și au tulburat liniștea

publică (au urmărit-o prin sat pe partea vătămată, înarmați fiind cu diferite obiecte

contondente, atât pe jos, cât și cu mașina, inculpatul B.P.N., alertând toți vecinii

din zona incidentului), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de

art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen., texte

de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora s-a dispus condamnarea fiecărui

inculpat.

Sub aspectul laturii civile

s-a constatat că partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Întrucât victima infracțiunii

(partea vătămată) a fost transportată cu o ambulanță de la locul incidentului, Serviciul

de Ambulanță Județean Hunedoara constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de

185 RON, iar apoi victima a fost internată la Spitalul Județean Deva și respectiv

la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, acestea constituindu-se părți

civile cu sumele de 641,52 RON și respectiv de 4.655 RON, în baza art. 14 C. proc.

pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., cei patru inculpați au fost

obligați în solidar să plătească celor trei părți civile unități sanitare sumele

pretinse.

Având în vedere că inculpații

O.I., B.C.M. și F.B.L. s-au folosit la comiterea infracțiunii de câte o bâtă (par),

iar inculpatul B.P.N. s-a folosit de un târnăcop, s-a dispus, în baza art. 118 lit.

b) C. pen., confiscarea acestor obiecte.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați

în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., iar în baza art. 5

alin. (5) din același act normativ li s-a adus la cunoștință inculpaților că probele

biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J.

a profilului genetic.

Văzând și dispozițiile

art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe

penale, inculpații F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I. au declarat apel, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice și

a cuantumului pedepselor aplicate, apreciate prea aspre, invocându-se motivele arătate

în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale.

În esență, s-a susținut

că în cauză s-ar fi impus, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea

de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 44 alin. (3) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. și, prin reținerea de circumstanțe

atenuante judiciare, stabilirea unor pedepse care să permită aplicarea art. 81 sau

86

1

C. pen., privind suspendarea condiționată sau sub supraveghere a

executării pedepsei.

Prin decizia penală

nr. 107 din 10 mai 2012 a Curții de Apel Galați s-au admis apelurile declarate de

inculpații F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I., s-a desființat în parte sentința

penală nr. 637 din 19 septembrie 2011 a Tribunalului Galați și, rejudecând:

S-au repus în individualitatea

lor pedepsele componente ale rezultantelor aplicate spre executare fiecărui inculpat

și s-au înlăturat sporurile de pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. și

art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților F.B.L.,

B.P.N., B.C.M. și O.I. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea ordinii și liniștei publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen., prin intervenirea

prescripției speciale a răspunderii penale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen. în ce îi privește pe inculpații F.B.L., B.C.M. și O.I., și s-a redus

cuantumul pedepsei principale stabilită fiecăruia pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75

lit. a) și lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen., de la 7 ani și 6 luni închisoare

la 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 74 alin. (2) C. pen. în ce îl privește pe inculpatul B.P.N. și s-a redus cuantumul

pedepsei principale stabilită acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) în

referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și

lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani și

6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin.

(1) C. pen. în referire la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 85 alin. (1) C. pen.

s-a contopit pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta decizie

penală cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 208

din 14 februarie 2007 Judecătoriei Deva și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de

5 ani și 6 luni închisoare, sporită la 6 ani închisoare.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței penale atacate.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că în cauză s-a stabilit în mod corect situația

de fapt și s-a dat infracțiunilor comise de inculpați încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, cu ansamblul probator,

respectiv:

- procesul-verbal de cercetare

la fața locului și planșa foto

- declarația dată inițial

de partea vătămată, celelalte date ulterior fiind vădit subiective, ținând cont

că aceasta s-a căsătorit la scurt timp după incidentul din 14 octombrie 2004 cu

inculpata F.B.L.;

- raportul de expertiză

medico-legală din 5 august 2005 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală

Hunedoara, Deva, din care rezultă că numitul F.I. a prezentat leziuni posttraumatice

care au necesitat pentru vindecare circa 75-80 zile de îngrijiri medicale și care

i-au pus în primejdie viața, pentru salvarea acesteia fiind necesar tratament de

terapie intensivă și chirurgie toracică, conținutul acestui act medical fiind confirmat

succesiv prin raportul de expertiză medico-legală din 28 decembrie 2005 întocmit

de Institutul de Medicină Legală Timișoara și prin avizul emis de Institutul Național

de Medicină Legală „M.M.” București, Comisia Superioară de Medicină Legală;

- declarațiile martorilor

oculari V.G., M.P., M.Z., M.N., S.O., L.L.V., C.I. și B.I.I., din depozițiile cărora

rezultă că l-au văzut pe F.I. căzut la pământ, fiind înconjurat de cei trei inculpați

din familia B., de inculpatul O.I. (sluga familiei) și de minorul M.C.E., că inculpații

B.C.M., F.B.L. și O.I. aveau în mâini câte o bâtă, inculpatul B.P.N. avea un târnăcop,

iar minorul avea o bâtă de basseball, obiecte cu care au lovit-o pe partea vătămată.

Martorii M.Z. și M.P.

au aflat de la partea vătămată că aceasta a fost fugărită cu mașina de către inculpatul

B.P.N., care a acroșat-o, trântind-o la pământ, în timp ce martorele L.L.V. și C.I.

au văzut momentul impactului părții vătămate cu mașina, martora C.I. auzind-o pe

inculpata B.C.M. când striga la fiul acesteia, inculpatul B.P.N., să-l calce cu

mașina pe F.I. și să-l omoare, aspect confirmat și de martora S.O.

- declarația dată de martora

O.A.M. (prietena inculpatului B.P.N.) în faza urmăririi penale, când a arătat că

le-a văzut pe inculpatele B.C.M. și F.B.L. lovindu-l pe F.I. cu bâtele, în timp

ce acesta din urmă era căzut la pământ, partea vătămată fiind lovită cu pumnii și

cu picioarele și de către minorul M.E.C.,

- declarațiile inculpaților,

atât cât acestea se coroborează cu restul probatoriului, s-a demonstrat că la data

de 14 octombrie 2004, în plină stradă, după ce inculpatul B.P.N. l-a urmărit și

l-a acroșat cu un autovehicul pe partea vătămată F.I. trântindu-l la pământ, inculpații

B.C.M., F.B.L., B.P.N. și O.I. împreună cu minorul M.C.E. i-au aplicat părții vătămate

F.I. mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și cu obiecte contondente (bâte, târnăcop),

cauzându-i părții vătămate leziuni (fractura

1

/

3

distală femur

drept cu deplasare, fractură coastă 2 stânga cu pneumotorax, emfizem masiv subcutanat

(toracal, abdominal, scrotal), insuficiență respiratorie acută-dispnee, fractură

metacarp 5 stâng, multiple plăgi contuze, echimoze și excoriațiice) ce au necesitat

pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie

viața.

Totodată, s-a demonstrat

că prin această activitate infracțională inculpații împreună cu minorul M.C.E.,

au alertat vecinii de pe stradă prin scandalul produs, tulburând ordinea și liniștea

publică.

Faptele astfel expuse

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la infracțiunea

de omor calificat și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice, prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)

C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și de art. 321 alin.

(1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen., texte de lege

enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod legal s-a procedat la condamnarea

fiecărui inculpat.

Curtea nu a primit solicitările

inculpaților privind schimbarea încadrării juridice, reținerea circumstanței atenuante

legale a scuzei provocării sau a excesului justificat.

S-a constatat că în mod

corect prima instanță nu a primit soli