ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 480/2009

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 480/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 84 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Sălaj a fost condamnat inculpatul L.C.

, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., și

art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav la 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului, iar restul neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 87 din 20 decembrie 2000 a Tribunalului Sălaj de 771 zile, urmând a se contopi în prezenta pedeapsă astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii de 24 de ore, din data de 17 iunie 2008 și arestării preventive începând cu data de 18 iunie 2008, la zi.

Prin aceeași sentință, inculpatul Ș.S, a fost condamnat în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire la un an închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Tot, prin aceeași sentință, inculpata Ș.M., a fost condamnată, în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire la un an închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice a fost condamnată la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Inculpatul Ș.S., a fost condamnat în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire la un an închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., din momentul în care hotărârea

rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-au admis cererile părților civile: Spitalul Județean de Urgență Zalău, Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca și Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj-Zalău și în consecință:

Au fost obligați inculpații Ș.S., Ș.M. și Ș.S. să plătească în solidar Spitalului Județean de Urgență Zalău suma de 682,62 lei (RON ) despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate A.S.D., cu majorările de întârziere aferente sumei de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitare.

A fost obligat inculpatul L.C. să plătească Spitalului

Județean de Urgență Zalău suma de 548,80 lei (RON) despăgubiri civile

reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate L.V., cu majorările de întârziere aferente sumei de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitare.

Au fost obligați inculpații: L.C., Ș.S., Ș.M. și Ș.S., să plătească Serviciului Județean de Ambulanță Sălaj - Zalău suma de 1.801,37 lei (RON) despăgubiri civile.

S-a constatat că părțile vătămate L.V. și A.S.D. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat inculpatul L.C. să plătească statului suma de

400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei (câte 100 lei pentru faza de urmărire penală și judecată) a fost avansată Baroului de Avocați Sălaj din fondul Ministerului Justiției pentru apărare din oficiu.

Au fost obligați inculpații Ș.S., Ș.M. și Ș.S. să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare din care câte 100 lei onorariul avocațial pentru apărare din oficiu în faza de judecată, au fost avansați Baroului de Avocați Sălaj din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la data de 13 iunie 2008, în

fața pensiunii D. din Zalău a avut loc o altercație între două grupuri de cetățeni de etnie rromă, ocazie cu care inculpatul L.C. i-a aplicat o lovitură părții vătămate L.V. în cap, cu un hârleț, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața victimei, iar inculpații Ș.S., Ș.M. și Ș.S., au lovit-o pe partea vătămată A.S.D., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.

În același timp toți inculpații au tulburat liniștea publică prin gesturile și cuvintele adresate reciproc și au provocat indignarea persoanelor prezente la locul faptei.

La data de 13 iunie 2008 la barul A. din Zalău se aflau mai multe persoane, rudenii și prieteni între care A.A., A.

S.D., L.F., L.V., V.R. și L.

L. La un moment dat a trecu prin zonă Ș.S., care Ie-a

adresat celor menționați mai sus cuvinte jignitoare. între aceștia a izbucnit o ceartă motiv pentru care la fața locului au fost chemate organele de poliție care le-au cerut să se deplaseze la sediul poliției unde L.

V., A.A. și Ș.S. au fost sancționați contravențional.

L.V., A.A. și ceilalți din familie au revenit la barul A. pentru a termina consumația.

Ș.S. s-a deplasat în localitatea Panic la locuința familie sale și a spus ce s-a întâmplat după care a hotărât împreună cu părinții și alte rude să revină la Zalău să se răzbune pe membrii familiei A. și rudeniile lor cu care Ș.S. s-a certat. înainte de a pleca, fiecare a luat un obiect contondent. Astfel, Ș.S. A luat o țeava metalică și un topor, Ș.M. o bâtă de lemn, Ș.S. o bâtă, L.C., un hârleț, Ș.B. și Ș.C., pietre, iar L.V., o rangă. De asemenea, Ș.S. și Ș.S. au avut asupra lor câte un spray lacrimogen.

Între timp A.A., A.S.D., V.R., L.F., L.V. și L.L. s-au deplasat la pensiunea D. (P.T.) din Zalău. A.S.D. a ieșit la un moment dat pe terasa pensiunii, când în zonă au apărut membrii familiei Ș. și rudele acestora, cu intenții de răzbunare.

Ș.S. și Ș.S., au pulverizat spray lacrimogen înspre A.S.D., apoi cei doi împreună cu Ș.M. i-au aplicat părții vătămate A.S.D. mai multe lovituri cu obiectele contondente, pe care le aveau asupra lor. La strigătele părții vătămate a ieșit din bar L.V. care a intenționat să o ridice de jos pe A.S.D., însă în cel moment a fost lovit din spate de către L.C., cu partea tăietoare a unui hârleț în cap.

Din pensiune au ieșit apoi și A.A. și L.F. care au fost loviți de către Ș.S., L.V., Ș.B. și Ș.C.

În urma loviturii aplicate de către L.C., partea vătămată L.V. a căzut la pământ și a sângerat abundent, a fost chemată ambulanța care l-a transportat pe acesta la Spitalul Județean de Urgență Sălaj - Zalău împreună cu A.S.D., A.A. și

L.F. Aceștia au primit îngrijiri medicale de urgență apoi L.

V. a fost transportat la Clinica de Neurochirurgie Cluj Napoca unde a fost operat de urgență.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1119/ll/a/23 din 26 iunie 2008 emis de S.J.M.L. Sălaj, L.V. a suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis

(fractură multieschiloasă cu înfundare parietal dreapta, dilacerere cortico-

durală parietal dreapta, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral), leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor (posibil hârleț) și au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile de îngrijiri medicale punând în primejdie viața victimei.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1103/ll/a/22 din 26 iunie 2008 emis de S.J.M.L. Sălaj, partea vătămată A.S.D. a suferit un traumatism cranian acut închis, hematom epicranian, leziuni ce au necesitate pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale și nu au pus viața victimei în primejdie.

L.V. și A.S.D. au solicitat trimiterea în judecată a agresorilor Ș.S., Ș.S., Ș.M. și L.C. dar nu s-au constituit părți civile în cauză.

A.A. și L.F. și-au retras plângerile formulate.

La scandal au asistat mai multe persoane aflate în pensiunea D. și în fața acesteia, precum și personalul pensiunii, care au fost

speriate de cele ce au văzut. Persoanele implicate în incident au vociferat,

s-au înjurat reciproc și au provocat o stare de frică și groază în rândul persoanelor aflate la fața locului, atât prin expresiile folosite, cât și prin loviturile aplicate cu obiecte contondente (bâte, răngi, hârleț).

Ș.M. a recunoscut că a lovit-o pe A.S.D. și că toți inculpații au provocat scandal în acel loc public. Ș.S. a recunoscut că au provocat scandal în locul public și atitudinea lor a speriat și indignat persoanele aflate acolo, însă nu a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată A.S.D., susținând că doar a încercat să-i despartă pe ceilalți.

L.C. nu a recunoscut săvârșire niciuneia din faptele reținute în sarcina sa, susținând că a ajuns la fața locului când s-a terminat scandatului.

Ș.S. a dat mai multe declarații contradictorii, iar în faza cercetării judecătorești a susținut că era în stare de ebrietate și crede că el i-a aplicat lovituri părții vătămate L.V., însă nu știe cu ce obiect.

De asemenea, Ș.S. și Ș.M. au susținut că fiul lor Ș.S., I-a lovit pe L.V.

Aceste părți din declarațiile lor au fost înlăturate, având în vedere că toți martorii care au fost de față au declarat că au văzut când L.C. i-a aplicat lovitura cu hârletul în cap, părții vătămate L.V.

Chiar și partea vătămată a declarat că I-a văzut pe inculpatul L.C. fugind după ce el a fost lovit și a căzut la pământ.

A rezultat, astfel că declarațiile inculpaților Ș.S., Ș.

S., Ș.M. și L.C. nu au fost sincere și au fost făcute posibil pentru a-l proteja pe L.C. care este liderul membrilor familiei Ș. și acesta îi apără când se ivesc incidente cu

alte persoane. Aceasta a rezultat din declarația inculpatului Ș.S

. dată în faza de urmărire penală.

Prin urmare, din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

În drept, fapta inculpatului L.C., care după ce a mai fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, în data de 13 iunie 2008, cu premeditare, în loc public, I-a lovit în cap cu partea tăietoare a unui hârleț pe partea vătămată L.V., provocându-i leziuni care au pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la arat. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat la 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Fapta aceluiași inculpat, care în data de 13 iunie 2008, împreună cu

rudele sale, în loc public, s-a dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a produs scandal public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) și c) C. pen., pentru care a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Inculpatul a mai fost condamnat, iar din pedeapsa anterioară i-a rămas de executat în urma liberării condiționate un rest de 771 zile astfel, că în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului, iar restul neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 87 din 20 decembrie 2000 a Tribunalului Sălaj de 771 zile, urmând a se contopi în prezenta pedeapsă, astfel că

inculpatul urmează a executa pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii de 24 de ore din data de 17 iunie 2008 și arestării preventive, începând cu data de 18 iunie 2008, la zi.

Fapta inculpatului Ș.S., care în data de 13 iunie

2008, împreună cu Ș.S. și Ș.M. au agresat-o fizic pe

A.S.D., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat la un an închisoare.

Fapta aceluiași inculpat, care în data de 13 iunie 2008, împreună cu Ș.S., Ș.M., L.C. și minorii L.V.,

Ș.B., Ș.C., în loc public, s-a dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a produs scandal public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) și c) C. pen.,

pentru care a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În drept, fapta inculpatei Ș.M., care în data de 13 iunie

2008, împreună cu Ș.S. și Ș.S. au agreat-o fizic

pe A.S.D., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnată la un an închisoare.

Fapta aceleiași inculpat, care în data de 13 iunie 2008, împreună cu

Ș.S., Ș.S., L.C. și minorii L.V., Ș.B., Ș.C., în loc public, s-a dedat la manifestări

prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a produs scandal public,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., pentru care a fost condamnată la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata urmează a

executa pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendare condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., priind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În drept, fapta inculpatului Ș.S., care în data de 13 iunie 2008, împreună cu Ș.S. și Ș.M. au agresat-o

fizic pe A.S.D., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru

vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat la un an închisoare.

Fapta aceluiași inculpat care în data de 13 iunie 2008, împreună cu părinții săi, cu L.C. și minorii L.V., Ș.B., Ș.C., în loc public, s-a dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a produs scandal public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., pentru care a fost condamnat la 2 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., din momentul în care hotărârea

rămâne definitivă și până la terminare executării pedepsei.

Având în vedere modalitatea săvârșirii faptelor de către inculpați, în

grup înarmați cu obiecte contondente și scandalul provocat care a dus la indignarea cetățenilor, nu s-au identificat împrejurări care să poată fi reținute drept circumstanțe atenuante în favoare inculpaților Ș.S., Ș.S. și Ș.M.

Având în vedere, însă că Ș.S. și Ș.M. au în

întreținere mai mulți copii minori, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi

atins și fără executarea în regim de penitenciar.

La individualizare pedepselor aplicate inculpaților L.C. și

Ș.S. s-a avut în vedere că aceștia au fost condamnați de mai

multe ori, primul chiar pentru o tentativă de omor calificat, iar cel de-al doilea în prezent este arestat preventiv în altă cauză, astfel că pedepsele astfel individualizate își vor atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, se impune ca pedeapsa aplicată inculpatului Ș.S

. să se execute în regim de penitenciar. Părțile civile Spitalul Județean Sălaj, Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj Napoca și Serviciul de Ambulanță Sălaj s-au constituit părți civile conform adreselor trimise la instanță.

Cererile părților civile au fost întemeiate și în baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen. și 998 C. civ., au fost obligați la plata despăgubirilor solicitate astfel:

Inculpații Ș.S. Ș.M. și Ș.S. au fost obligați să plătească în solidar Spitalului Județean de Urgență Zalău suma de 682,62 lei (RON) despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate A.S.D., cu majorările de întârziere aferente sumei de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitare.

Inculpatul L.C. a fost obligat să plătească Spitalului Județean de Urgență Zalău suma de 548,80 lei (RON) despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate L.V., cu majorările de întârziere aferente sumei de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitare.

Inculpații L.C., Ș.S. Ș.M. și Ș.

S. au fost obligați în solidar să plătească Serviciului Județean de Ambulanță Sălaj - Zalău suma de 1.801,37 lei (RON) despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport și tratamente de urgență aplicate

tuturor părților vătămate, având în vedere că paguba a fost produsă de toți

inculpații.

În baza art. 191 și 189 C. proc. pen., inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare astfel: inculpatul L.C. suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei (câte 100 lei pentru faza de urmărire penală și judecată) a fost avansată Baroului de Avocați Sălaj din fondul Ministerului Justiției pentru apărare din oficiu, iar inculpații Ș.S., Ș.M. și Ș.S., câte 300 lei cheltuieli judiciare din care câte 100 lei onorariul avocațial pentru apărare din oficiu în faza de judecată, au fost avansați Baroului de Avocați Sălaj din fondul Ministerului Justiție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații L.C. și

Ș.M.

Din scriptul depus la dosar, a rezultat că hotărârea a fost atacată cu apel și de către apărătorul ales al inculpatului Ș.S., referitor la acest inculpat.

În ședința publică din 21 octombrie 2008 inculpatul Ș.S.

a învederat instanței că el nu a promovat apel în cauză și nici nu își însușește apelul declarat de către apărătorul său.

Prin motivele orale, L.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței de condamnare și judecând cauza, a se dispune achitarea sa în baza art. 10 lit. c raportat la arat. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu el este autorul infracțiunilor deduse judecății și imputate lui prin rechizitoriul parchetului.

Inculpata Ș.M. prin apărătorul ales M.R. a solicitat desființarea sentinței Tribunalului Sălaj și judecând cauza, reducerea pedepsei aplicate cu mențiunea suspendării condiționate a executării pedepsei față de circumstanțele personale și cele reale referitoare la fapte.

Prin decizia penală nr. 118/ A de la 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 1874/84/2008 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul L.C., deținut în Penitenciarul gherla și al inculpatei Ș.M., împotriva sentinței penale nr. 84 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Sălaj.

S-a constatat că inculpatul Ș.S., deținut în Penitenciarul

Gherla nu a declarat apel în cauză și nici nu și-a însușit apelul declarat de

către apărător.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului L.C. arestul preventiv, începând cu 17 iunie 2008 și până la zi, iar pentru inculpatul Ș.S. perioada executată începând cu 22 octombrie 2008 și până la zi.

S-a menținut starea de arest a inculpatului L.C.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 300 lei onorariu apărător oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției pentru inculpatul L.C.

A fost obligat inculpatul L.C. și inculpata Ș.M. să achite fiecare statului câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care pentru inculpatul L.C. suma de 300 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator

administrat a rezultat că Tribunalul Sălaj a reținut în mod judicios vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută, încadrarea juridică a

faptelor, pedepsele aplicate care corespund dispozițiilor art. 52 C. pen.,

raportat la art. 72 C. pen.

Instanța de apel a apreciat că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului L.C. care după ce a fost condamnat pentru o tentativă la infracțiunea de omor calificat, la data de 13 iunie 2008, cu premeditare și în public l-a lovit în cap cu partea tăietoare a unui hârleț pe partea vătămată L.V., provocându-i leziuni ce au pus în primejdie viața victimei, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al tentativei la infracțiune de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 alin. (1) lit. a) și i) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpatului apelant L.C., s-a stabilit în mod concret de către prima instanță și săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., infracțiunile fiind comise în concurs real, reținându-se corect prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

În cauză, prima instanță a făcut un riguros examen asupra probelor administrate, coroborând declarațiile părții vătămate L.V., cu declarațiile martorilor L.L., V.R., A.A., C.A., P.M.R., Ș.A.L., P.V., L.F., cu declarațiile parțiale ale inculpaților Ș.M., L.C., Ș.S., Ș.S. și cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1119 din 26 iunie 2008 a S.M.L. Sălaj în care au fost arătate leziunile produse victimei L.V., împrejurarea că acesta a suferit un traumatism cranio cerebral acut deschis, fractură cu înfundare parietal dreapta, hemoragie

subarahnoidiană, edem cerebral, leziuni care s-au produs prin lovire cu un corp tăietor, posibil hârleț și care au necesitate pentru vindecare 50 - 55 zile

îngrijiri medicale punând în primejdie viața lui L.V., reținând

motivat vinovăția inculpatului L.C. în săvârșirea faptelor deduse

judecății, înlăturând motivat declarația acestuia dată în faza de urmărire penală și în cursul judecății, declarație care nu s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate.

Săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice reținută în sarcina inculpatului L.C. a fost dovedită fără echivoc prin declarațiile inculpatei Ș.M. care a

precizat „este adevărat că la data de 13 iunie 2008 în Pensiunea „D.”

am lovit-o pe partea vătămată A.S. și toți inculpații am provocat scandal public în acel loc”.

Critica formulată în fata curții în sensul de a nu se retine vinovăția sa

în tentativa la omor deosebit de grav și în privința faptei incriminate prin art. 321 C. pen., nu este fondată, vinovăția inculpatului fiind pusă în evidență în mod indubitabil prin probele testimoniale și științifice administrate nemijlocit în fața primei instanțe.

Astfel, martorii L.L., V.R., A.A. la unison au arătat că au fost de față și au văzut când inculpatul L.C. s-a deplasat în spatele părții vătămate L.V. căreia i-a aplicat o lovitură cu hârlețul în cap, în urma căreia victima a căzut la sol.

Depozițiile martorilor s-au coroborat perfect cu raportul de constatare medico-legală 1119 din 26 iunie 2008 al S.M.L. Sălaj care a atestat leziuni primejdioase pentru viața victimei produse cu hârlețul în regiune capului și care au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile îngrijiri medicale.

Infracțiunea prevăzută de art. 321 C. pen., reținută în mod corect în sarcina inculpatului L.C. de către Tribunalul Sălaj a fost dovedită pe lângă declarația inculpatei Ș.M. și cu declarațiile martorilor P.M.R., C.A., P.V., L.F.

În aceste condiții, curtea de apel a apreciat că apărarea inculpatului

efectuată în cadrul apelului promovat urmează a fi înlăturată ca nesinceră și neveridică, ea nefiind probată prin dovezile atașate dosarului, fiind făcută de circumstanță și a se sustrage răspunderii penale.

Întrucât declarația de nerecunoaștere a inculpatului nu s-a coroborat

cu alte mijloace de probă, ea apare ca fiind singulară, astfel că a fost

înlăturată motivat, reținându-se ca dovedită vinovăția apelantului în faptele

deduse judecății.

Prima instanță a reținut în mod judicios în sarcina inculpatului L.C. săvârșirea tentativei la omor deosebit de grav, întrucât din fișa de cazier a rezultat că prin sentința penală nr. 87 din 2000 a Tribunalului Sălaj a mai fost condamnat pentru o tentativă la omor calificat și de asemenea, în mod corect s-au reținut circumstanțele agravante ale premeditării și ale săvârșirii faptei în public, deoarece inculpatul a comis acțiunea agresivă asupra părții vătămate la un interval de timp suficient în care a putut reflecta asupra săvârșirii infracțiunii, a putut lua hotărârea de a o comite și să efectueze acte concrete de pregătire în acest scop.

Legal și temeinic s-a reținut în sarcina inculpatului că tentativa la omor a fost săvârșită în public, întrucât fapta a fost comisă în prezența mai multor persoane, pe stradă, în fața unui bar, împrejurări ce au determinat reținerea cerințelor prevăzute în art. 152 C. pen.

Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului L.C. a

apărut, ca nefondat, fiind respins, ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului L.C.

Cum în cauză, temeiul arestării l-a constituit dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. d) și f) C. proc. pen. și acestea nu au dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului s-a constatat că se impune necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive.

Săvârșirea acestor infracțiuni, precum și modalitatea de comitere a lor denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major.

În concluzie, existența cazurilor de arestare prevăzute de art. 148 lit. d) și f) C. proc. pen., sunt pe deplin probate, așa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu s-a impus.

Întrucât infracțiunile săvârșite denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat la 8 ani închisoare de către instanța de fond s-a impus menținerea stării de arest pe parcursul soluționării apelului, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.

Constatând că sunt întrunite, atât cerințele art. 300

și ale art. 160

C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., curtea de apel a menținut starea de arest a inculpatului deținut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare a justificat privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 §1 din C.E.D.O. (cauza T. vs. Franța).

Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Sălaj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuare privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 §1 lit. a) din C.E.D.O., astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza W. contra Germaniei.

În privința pedepselor accesorii, respectiv a interzicerii dreptului de a

alege, curtea de apel a apreciat că acesta a fost corect aplicat, deoarece

în cauză inculpatul a comis o tentativă la infracțiunea de omor deosebit de

grav. Gravitatea faptei a relevat că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața.

Este adevărat că, într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.

Din moment ce inculpatul nu a avut maturitatea de a respecta

dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, acesta fiind unul din motivele

pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, s-a impus în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.

Prin urmare este proporțională și justificată măsura interzicerii

drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.

Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia C.E.D.O. din cauza H. contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie a fost pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității.

În baza art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, arestul preventiv începând cu data de 17 iunie 2008 și până la zi.

În privința apelului declarat de inculpata Ș.M. prin apărător ales, curtea de apel a reținut că acesta este nefondat și a fost respins, ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Instanța de apel a apreciat că Tribunalul Sălaj sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatei Ș.M., în cauză a fost făcută o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatei care a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise, s-a prezentat în fața instanței de fond, lipsind în fața celei de apel, nu este cunoscută cu antecedente penale, însă nu a contribuit cu nimic la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate.

Nu a putut fi omisă împrejurarea că inculpata a agresat-o pe partea vătămată A.S.D., cauzându-i leziuni vindecabile în 18 zile îngrijiri medicale după care a comis infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri alături de mai multe persoane, dintre care unele minore, ceea ce imprimă infracțiunilor un grad sporit de pericol social.

Prin cuantumul pedepselor aplicate orientat către minim, dispunându-se suspendarea condiționată a acestora, curtea de apel a apreciat că s-a avut în vedere în mod corect că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Astfel, critica apelantei în sensul reducerii pedepsei aplicate, nu a

putut fi avută în vedere, deoarece în cauză au fost evaluate plural criteriile

generale specifice individualizării sancțiunii, atât față de gravitatea faptei comise, cât și de persoana inculpatei.

Nu în ultimul rând, vinovăția inculpatei a fost stabilită în baza propriei

recunoașteri coroborată perfect cu declarațiile coinculpaților și ale martorilor la care s-a făcut referire în analizarea apelului coinculpatului L.C. și cu raportul de constatare medico-legală al victimei depus la dosar.

Față de aceste considerente, apelul inculpatei Ș.M. nu este

întemeiat fiind respins și menținută ca legală și temeinică sentința Tribunalului Sălaj.

S-a constatat că inculpatul Ș.S. nu a declarat apel în cauză și nici nu și-a însușit apelul declarat de către apărător.

Din dosarul de penitenciar al acestuia a rezultat că a fost încarcerat și a început executarea pedepsei aplicate prin sentința penală 84/2008 a

Tribunalului Sălaj la 22 octombrie 2008, astfel că din durata pedepsei s-a

dedus perioada executată începând cu această dată și până la zi.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea

Baroului de Avocați Cluj suma de 300 lei onorariu apărător oficiu ce se va

plăti din F.M.J. pentru inculpatul L.C.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul L.C. și inculpata Ș.M. vor achita fiecare statului câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care pentru inculpatul L.C. suma de 300 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul L.C., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 22 decembrie 2008, s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalității detenției preventive a inculpatului L.C., consemnându-se concluziile părților, după care, Înalta Curte, după deliberare, în baza art. 300

și a art. 160

alin. (1)

și (3) C. proc. pen., a constatat legală și temeinică măsura arestării

preventive a inculpatului L.C., măsură pe care a menținut-o, iar onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la dosarul Înaltei Curți.

În considerentele încheierii, instanța de recurs a făcut referire concrete la hotărârile pronunțate în cauză, în ceea cel privește pe inculpatul L.C. și analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite ambele condiții

ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracțiunilor menționate.

În consecință, Înalta Curte a apreciat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul L.C., astfel că, în temeiul art. 300

raportat la art. 160

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a apreciat că se impune ascultarea recurentului inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 6 § 1 din C.E.D.O. și jurisprudența Curții

Europene, acesta nefiind ascultat de către instanța de apel și indiferent de motivele de recurs formulate, aducând, totodată la cunoștința inculpatului prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că are

dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Recurentul inculpat a arătat că dorește să dea declarație în această fază procesuală, aceasta fiind consemnată și depusă la dosar, dosarul Înaltei Curți.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor

atacate și în rejudecare a se dispune achitarea inculpatului, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul nu a participat la incidentul din 13 iunie 2008, apreciind că probele referitoare la nevinovăția sa sunt credibile ca urmare a coroborării declarațiilor martorilor oculari, ale coinculpaților, ale barmanelor și a taximetristului, iar martorii acuzării sunt patru frați ai victimei, iar, în subsidiar a se redoza pedeapsa aplicată inculpatului, urmând a se ține seama de circumstanțele reale, dar și personale ale acestuia.

În declarația dată la 12 februarie 2009, în recurs, aflată la dosarul Înaltei Curți, recurentul inculpat L.C. a arătat că „Față de declarația dată la data de 3 septembrie 2008 la Tribunalul Sălaj, vreau să

fac următoarele completări: în ziua respectivă, victima a fost implicată și în

alte scandaluri, la care eu nu am participat. Nu sunt autorul faptei, și deci, nu recunosc așa cum am arătat și la Tribunalul Sălaj. Sunt acuzat dor de 4 martori car sunt frații lui L.V. În ziua de 13 iunie 2008 eu nu am fost în acea pensiune din Zalău. În cest incident au fost 2 grupuri, cei

doi martori, taximetriști și cele 2 martore barmane au declarat că eu nu am

participat la acest incidente. Atât declar, susțin și semnez.”

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat L.C. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate oral de către apărătorul desemnat din oficiu, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel, pe de-o parte și-a însușit argumentele primei instanțe, iar pe de altă parte, în baza unui temeinic examen propriu asupra mijloacelor de probă administrate, în contextul cauzei, în mod judicios a stabilit că a fost dovedită vinovăția inculpatului L.C. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte constată că instanța de apel a evidențiat în mod efectiv

modul în care prima instanță a stabilit contribuția inculpatului L.C. în comiterea celor două infracțiuni, iar în cadrul propriei analize, în procesul complex de evaluare asupra materialului probator, având în vedere și criticile formulate de inculpat, în apel, a dat eficiență concretă raționamentelor și metodelor de interpretare, prin raportare la mijloacele de probă administrate, în contextul cauzei, pe care Ie-a indicat,

apreciindu-le ca fiind concordante și dovedind vinovăția inculpatului pentru

fiecare faptă în parte, înlăturând, așadar, apărarea inculpatului cu privire la nevinovăția sa, considerând-o neveridică, așa încât declarațiile

inculpatului rămân singulare, necoroborându-se cu alte probe.

Totodată, instanța de apel a făcut referiri la încadrarea juridică a faptei de omor deosebit de grav comisă de inculpatul L.C., care a fost în mod just reținută de prima instanță, întrucât din fișa de cazier a rezultat că anterior, inculpatul a mai fost condamnat pentru o tentativă la infracțiunea de omor calificat [(prin sentința penală nr. 87 din 20 decembrie 2000 a Tribunalului Sălaj, inculpatul L.C. a mai fost condamnat, la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni, pentru tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, 174 și 175 C. pen. și interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și, la

o pedeapsă de un an și 8 luni închisoare, pentru art. 321 C. pen., urmând

ca în baza art. 33 și 34 C. pen., să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor pe timp de 2 ani)] și de asemenea și a altor circumstanțe agravante, respectiv ale premeditării și ale săvârșirii faptei în public, fapta de tentativă la omor fiind comisă în public, în prezența mai multor persoane, pe stradă, în fața unui bar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 152 C. pen.

Așadar, în contextul cauzei, în mod judicios s-a stabilit că faptele inculpatului L.C., care anterior în anul 2000 a mai fost

condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, în data de 13

iunie 2008, împreună cu rudele sale, în loc public s-a dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a produs scandal public și în aceea dată, precum și cu premeditare, în loc public, a lovit cu partea

tăietoare a unui hârleț, în cap, pe partea vătămată L.V., acesta

suferind un traumatism cranio-cerebral acut deschis (fractură multieschiloasă cu înfundare parietal dreapta, dilacerere cortico-durală parietal dreapta, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral), leziuni

care au pus în primejdie viața victimei și au necesitat pentru vindecare 50 -

55 zile îngrijiri medicale, întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) și c) din același cod, și tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., aflate în concurs real.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra ansamblului materialului probator administrat în cursul procesului penal, respectiv în faza urmăririi penale, în etapa cercetării judecătorești, în primă instanță, cât și în recurs, în raport cu primul motiv de recurs invocat de către recurentul inculpat L.C. (declarațiile de la dosarul parchetului; dosarul tribunalului și dosarul Înaltei Curți referitor la nevinovăția sa), constată că apărarea acestuia este infirmată prin coroborarea mijloacelor de probă administrate și anume declarațiile părții vătămate L.V., părții vătămate A.S.D., cu declarațiile martorilor L.L. (procesul-

verbal de consemnare a declarației martorei, întrucât nu știe să scrie bine,

întocmit de procuror; declarația de la dosarul parchetului și dosarul tribunalului), V.R. (procesul-verbal de consemnare a declarației martorei, deoarece nu știe să scrie bine, întocmit de procuror; declarația de la dosarul parchetului și dosarul tribunalului), A.A. (dosarul parchetului și dosarul tribunalului), C.A. (dosarul parchetului și dosarul tribunalului), P.M.R. (dosarul parchetului și dosarul tribunalului), Ș.A.L. (dosarul parchetului și dosarul tribunalului), P.V. (dosarul parchetului și dosarul tribunalului), L.F. (dosarul parchetului și dosarul tribunalului), cu declarațiile inculpatei Ș.M. (dosarul parchetului și dosarul tribunalului), cu raportul de constatare medico-legală cu nr. 1119/ll/a/23 din 26 iunie 2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Sălaj privind pe partea vătămată L.V., fotocopiile unor acte medicale privind pe partea vătămată L.V.

Înalta Curte nu poate avea în vedere declarațiile coinculpaților Ș.S., Ș.S., Ș.M. în care au arătat că inculpatul L.C. nu ar fi fost el autorul lovirii părții vătămate L.V., deoarece pe de-o parte declarațiile lor sunt subiective, ca urmare a naturii relațiilor dintre inculpați, inculpatul L.C., fiind liderul membrilor familiei Ș., care o apără când intervin incidente cu alte persoane, iar pe de altă parte acestea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă și anume, declarațiile părții vătămate L.V., declarațiile martorilor indicați mai sus și parțial a inculpatei Ș.M., precum și actele medico-legale care au infirmat apărarea inculpatului, acesta fiind văzut când a participat la scandal și a lovit-o pe partea vătămată, în condițiile reținute.

Astfel, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță, partea vătămată L.V. a arătat că „Mențin declarațiile. Am participat la scandalul iscat între familie mea și cea a familiei Ș. în data de 13 iunie 2008. Fiind în bar pentru a viziona meciul la un moment dat am auzit-o pe A.S. strigând afară că a fot lovită de Ș.S. cu ceva în cap. Am ieșit afară și am văzut-o pe A.S. căzută la pământ și mi-a spus că a lovit-o Ș.S. senior cu o bucată de fier în cap. Eu i-am întrebat pe cei din familia S. de ce au lovit-o pe femeia respectivă și atunci toți s-au năpustit asupra mea să mă lovească atât Ș.S. și Ș.M. cât și toți copiii acestora fiecare având asupra lor bâte sau răngi. La un moment dat am simțit o lovitură puternică în cap, eu căzând la pământ, și în acel moment întorcându-mi capul l-am văzut pe L.C. fugind din spatele meu cu un hârleț în mână. După ceea și Ș.S. m-a lovit cu picioarele cât eram căzut la pământ. După aceea am fost dus la spital. Sunt convins că lovitura cu hârlețul mi-a fost aplicată de L.C. pentru că pe el l-am văzut fugind cu hârlețul prin spatele meu iar lovitura mi-a fost aplicată din spate și mi-a spus și soția mea V.R. care a fost la fața locului. Nu am niciun motiv să îl acuz fără rost pe inculpat dacă nu ar fi adevărat.”

Partea vătămată A.S. în declarația dată în faza

judecății a menționat că „La data de 13 iunie 2008 fiind la pensiunea D.

pe terasă am văzut la un moment dat venind pe Ș.S., Ș.S., Ș.M., ceilalți copii ai lor minori și pe L.C. Am văzut că L.C. avea în mână un hârleț iar ceilalți aveau diferite obiecte, bâte, securi. La un moment dat a venit Ș.S. înspre mine, m-a luat de gât, m-a aplicat, mi-a dat cu spray paralizant și pe urmă mi-a aplicat lovituri în zona capului, eu am căzut la pământ și știu că am mai fost lovită de câteva persoane dar nu am putut să văd cine mă lovește pentru că eram amețită de lovituri. Am fost transportată la spital și acolo l-am văzut și pe L.V. și mi-a spus că a fost lovit cu hârlețul de către L.C.”

Martora L.L., în declarația dată în primă instanță a precizat că „Mențin declarațiile de la dosar. În 13 iunie 2008 eram la barul D. din Zalău unde în fața pensiunii a început un scandal între familiile Ș. și A. Erau prezenți Ș.S., Ș.S., Ș.M. și ceilalți copii minori. Ș.S.

avea la mână un par, Ș.S. avea o secure, iar la ceilalți am

văzut bâte. Era prezent la fața locului și L.C. Am văzut când Ș.S. și Ș.S. și Ș.M. au luat-o la bătaie pe A.S., iar L.V. s-a dus să vadă ce s-a întâmplat și am văzut când L.C. a venit prin spatele lui L.V. și i-a aplicat acestuia o lovitură acestuia cu hârlețul în cap iar L.V. fiind căzut la pământ. Nu știu dacă ulterior a fost lovit și de altcineva.”

Martora V.R. în declarația dată în primă instanță a arătat că „în data de 13 iunie 2008 am fost la pensiunea D. împreună cu

L.V., A.S., A.A. și L.L. La

un moment dat a venit Ș.S. cu Ș.M. și copiii lui, Ș.S. și ceilalți mai mici, fiecare avea câte un corp contondent, răngi, securi. Am văzut când Ș.S. a venit la A.S. și a lovit-o după care au venit și ceilalți doi Ș.S. și Ș.M. și i-au aplicat și aceștia lovituri, iar L.V. a ieșit afară să vadă ce se întâmplă. Am văzut când L.C. a venit prin spatele lui L.V. și i-a aplicat o lovitură în cap cu un hârleț după care a luat-o la fugă. După aceea și Ș.S. i-a aplicat lui L.V. o lovitură cu piciorul în timp ce acesta se

§ Cauze similare