ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4273/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4273/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 44 pronunțată la data de 28 iunie 2011 de Tribunalul Sălaj s-a dispus condamnarea inculpatului P.P.D.

Prin schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă în formă agravată, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (1) și (3) C. pen., la pedeapsa de: 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și aplicarea art. 76 lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de: 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 193 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, la pedeapsa de: 5(cinci) luni, închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de: 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare sporită cu 6 (șase) luni, deci: 4 (patru) ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul P.D.

Prin schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă în formă agravată, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (1) și (3) C. pen., la pedeapsa de: 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 193 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, la pedeapsa de: 5 (cinci) luni, închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de: 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare sporită cu 6 (șase) luni, deci: 4 (patru) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., în privința ambilor inculpați, în ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, pe timpul executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților P.P.D.; P.D. iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada detenției preventive, începând cu data de 15 aprilie 2010, la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului P.D., pentru comiterea infracțiunii de amenințare, prevăzută și pedepsită de art. 193 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată T.D.D., nu s-a constituit parte civilă în proces.

S-a constatat că Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj, nu s-a constituit parte civilă în proces.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 și art. 999 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- în favoarea părții civile G.C., la plata sumelor de 2.882 RON cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 RON, cu titlu de daune morale.

-în favoarea părții civile Spitalul Militar de Urgență "Dr. Constantin Papilian" Cluj-Napoca, la plata sumei de 1.156 RON, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

- în favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Zalău, la plata sumei de 307,97 RON, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

- în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, la plata sumei de 1.447,94 RON, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 12 aprilie 2010 inculpatul P.P.D. i-a solicitat părții vătămate G.C. să se întâlnească cu el pentru a-și cere scuze față de numitul G.E., unchiul său, cu care partea vătămată ar fi avut niște divergențe. În acest sens, inculpatul s-a prezentat la locul de muncă al părții vătămate, I.S.U. Sălaj, și fiind refuzat de către partea vătămată, l-a contactat telefonic în mai multe rânduri. În cele din urmă partea vătămată a fost de acord să se întâlnească cu inculpatul în data de 14 aprilie 2010.

În data de 14 aprilie 2010, în timp ce se afla la barul din mall-ul din centrul municipiului Zalău, împreună cu inculpatul P.D., inculpatul P.P.D. a aflat că partea vătămată se afla la o sală de sport. Inculpații au hotărât să meargă la sala de sport pentru a-i cere părții vătămate, să-i însoțească la locuința numitului G.E., unde să-și ceară scuze.

În jurul orei 17,00, inculpații au intrat în interiorul sălii, unde se aflau părțile vătămate G.C. și T.D., precum și aproximativ încă 7 - 8 persoane.

Inculpații P.P.D. și P.D. s-au postat în fața părții vătămate G.C., cerându-i să-i însoțească pentru a-și cere scuze de la unchiul inculpatului P.P.D. Întrucât partea vătămată G.C. a refuzat, inculpații au început să strige și să-i aplice concomitent lovituri cu pumnii în zona feței. În acel moment partea vătămată T.D.D., aflat în apropiere Ie-a cerut celor doi inculpați să înceteze agresiunea. Văzând că inculpații continuă loviturile, T.D.D. având asupra sa un spray lacrimogen, a pulverizat câteva jeturi în direcția celor doi inculpați. În aceste împrejurări, celelalte persoane prezente, consternate de cele întâmplate, au părăsit sala, unii ieșind afară, alții intrând într-o încăpere alăturată.

Inculpații și-au continuat acțiunile violente agresând părțile vătămate. Partea vătămată T.D.D. a părăsit în fugă sala, pulverizând din nou spray iritant în direcția agresorilor, iar inculpatul P.P.D. a ridicat de pe podeaua sălii o bară de metal (folosită la aparatele de forță) și a aruncat-o în direcția lui T.D.D., lovindu-l în șoldul și în piciorul stâng. În același context și inculpatul P.D. a aruncat spre partea vătămată T.D. cu o bară din metal care i-a trecut pe lângă cap.

După ce T.D. a părăsit sala de sport inculpații s-au îndreptat spre G.C. care a rămas înăuntru.

În continuare inculpații i-au aplicat simultan lovituri părții vătămate cu barele respective. P.D. l-a lovit cu bara notată în planșa foto la fila 52 cu nr. 1, în frunte deoarece partea vătămată se aplecase. Lovitura a fost aplicată din lateral dreapta față de poziția victimei, fiind lovit cu bara în poziție orizontală. în același moment inculpatul P.P.D. i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu bara aflată în planșa foto fila 54 și notată cu cifra 3, în bărbie, deoarece acesta se aplecase după prima lovitură. După această lovitură partea vătămată și-a pierdut cunoștința și a căzut la pământ.

Cei doi inculpați au continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele sub privirile martorilor prezenți, deși acesta era căzut pe pardoseala sălii. Aceștia nu au încetat să o lovească pe partea vătămată nici la solicitarea administratorului sălii de sport R.A. Astfel, martorul R.A. a intervenit încercând să aplaneze conflictul, acesta arătând în declarația sa că după intervenția sa, la un moment dat inculpații s-au oprit, iar partea vătămată s-a ridicat în picioare având fața plină de sânge. În acel moment inculpatul P.P.D. l-a lovit din nou cu pumnul în față, victima s-a clătinat și a căzut din nou la pământ, iar inculpații au continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele.

Doar în momentul în care au sosit organele de poliție, inculpații au încetat să o mai lovească pe partea vătămată. Potrivit declarațiilor martorilor audiați, partea vătămată a rămas jos în urma loviturilor aplicate, fiind în stare de inconștiență și neputându-se ridica de la sol. Inculpații au trecut pe lângă organele de poliție, s-au urcat în autoturismul inculpatului P.D., pornind în urmărirea părții vătămate T.D.D. Aceștia s-au deplasat până la benzinăria L.O. din apropiere, unde l-au observat pe T.D.D. trecând cu autoturismul prin zonă, în autoturism aflându-se și partea vătămată K.L. Inculpații au încercat să facă un baraj în șosea pentru a opri mașina părților vătămate, însă nu au reușit și au pornit în urma acestora, făcându-le semne cu pumnul că îi vor bate.

Părțile vătămate T.D.D. și K.L. au ajuns cu autoturismul la sala de sport, unde au fost ajunși și de către inculpați. Inculpatul P.D. a coborât din mașină dezbrăcat la bustul gol și a început să urle și să profereze amenințări cu moartea la adresa părților vătămate. Părțile vătămate au fugit și au intrat în interiorul sălii.

Inculpații, cu toate că în zonă au mai apărut două mașini de poliție și una de jandarmi cu mai mulți polițiști și jandarmi, ignorând prezența acestora, au fugit după partea vătămată T.D.D., continuând să-l amenințe cu moartea și să îi învedereze că „ori se mută el din Zalău, ori se mută ei". Nu au reușit să intre din nou în sala de sport, fiind împiedicați de către organele de poliție care le-au solicitat să-i însoțească la sediul instituției. Toate aceste evenimente au avut loc în prezența organelor de poliție, personalului medical, altor persoane aflate în zonă (având în vedere că în aceeași curte se găsesc mai multe magazine) precum și a martorilor din sala de sport. Aceștia din urmă au asistat cu indignare și speriați la cele petrecute. De asemenea, celelalte persoane din sala de sport nu au intervenit în apărarea părții vătămate, fiindu-le frică întrucât cei doi inculpați sunt cunoscuți în oraș ca fiind persoane violente. Între persoanele aflate în sala de sport în momentul incidentului erau și 2 minori și o persoană de sex feminin care, de asemenea, au privit consternați la acțiunile violente, amenințările și injuriile proferate de către cei doi inculpați.

Agresivitatea și violența verbală a celor doi inculpați care strigau din curte înspre sala de sport „Te omor! Facem crimă! Ori plecați voi, ori vă omor eu!", precum și insistența lor de a pătrunde în sala de sport a speriat și personalul medical de pe ambulanță, venit să dea primul ajutor părții vătămate și cărora le era frică să nu fie agresați de către cei doi inculpați.

În urma loviturilor aplicate părții vătămate G.C., i-au fost cauzate numeroase leziuni fiind internat în Spitalul Județean Sălaj, apoi trimis la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj - Clinica Chirurgie Maxilo-Facială 2 și Spitalul Militar de Urgență „Dr. Constantin Papilian" Cluj-Napoca cu diagnosticul (potrivit foii de observație: traumatism craniofacial, fractură fără deplasare perete lateral și planșeu orbital drept, hemosinus maxilar drept, dublă fractură mandibulă cu traiect vertical ramură orizontală dreaptă și traiect vertical ramură verticală stânga, multiple hematoame frontal, palpebral drept, hemoragie subconjuctivală, contuzie și echimoze latero-cervicale și subclaviculare).

Din raportul de constatare medico-legală din 06 mai 2010 al Serviciului Județean de Medicină Legală Zalău, reiese că partea vătămată G.C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri active cu corpuri dure (pumni, picioare, bară metalică), care necesită pentru vindecare 65 - 70 zile de îngrijiri medicale, însă nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din 14 aprilie 2010.

Partea vătămată T.D.D. a suferit leziuni constând într-o echimoză brun-violacee-verzuie de 15/8 cm pe cadranul supero-intern fesa stângă, care s-a putut produce prin lovire cu un corp dur și a necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale și într-o echimoză roșie oblică de 4/1,5 cm pe fața externă gambă dreaptă, leziuni ce nu necesită îngrijiri medicale.

Împotriva Sentinței penale nr. 44 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Sălaj, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpații P.P.D. și P.D. și partea vătămată G.C.

Prin Decizia penală nr. 147/A din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpații P.P.D., P.D. și partea vătămată G.C. împotriva Sentinței penale nr. 44 din data de 28 iunie 2011 a Tribunalului Sălaj.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada detenției preventive, începând cu data de 15 aprilie 2010, la zi.

Împotriva deciziei instanței de apel, partea civilă G.C. și ambii inculpați au declarat recurs.

Prin motivele de recurs, inculpații au invocat temeiurile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea art. 182 alin. (3) C. pen., întrucât din probe nu rezultă intenția directă cu care poate fi săvârșită fapta și reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor reale și personale, la un cuantum echivalent cu pedeapsa executată, de 1 an și 8 luni, care să se constate executată, înlăturarea sporului de 6 luni, aplicat nejustificat și nemotivat și reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. privitor la partea civilă G., pentru că instanțele i-au apreciat pe cei doi ca un grup.

Recurenta parte civilă G.C. nu și-a motivat recursul,

Recursurile inculpaților nu sunt fondate,

În ceea ce privește critica formulată de inculpați privind greșita încadrare juridică a faptelor în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (3) C. pen., deși faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen. pentru că din probe nu rezultă intenția directă, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Cei doi inculpați au venit la sala de sport unde se antrena partea vătămată G.C. și i-au aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în zona feței. Partea vătămată T.D.D. Ie-a cerut celor doi inculpați să înceteze agresiunile și pentru că aceștia au continuat a pulverizat în zona lor un spray lacrimogen. Inculpatul P. a aruncat în direcția părții vătămate T. o bară de metal care a lovit-o pe aceasta în piciorul stâng. Inculpatul P. a aruncat și el cu o bară în direcția aceleiași părți vătămate, care i-a trecut acesteia pe lângă cap, fără a o lovi.

După ce T.D. a părăsit sala în fugă, cei doi inculpați au început să o lovească și pe partea vătămată G.C. cu barele respective. Aceasta a primit o lovitură în frunte cu bara metalică de la inculpatul P.D. și una în bărbie cu bara de la inculpatul P. și a fost în continuare agresată spre sală prin lovituri cu pumnii și picioarele, deși se afla căzut la pământ.

Doar în momentul apariției organelor de poliție, inculpații și-au încetat agresiunile.

Înalta Curte, analizând modalitatea în care au fost comise faptele - prin aplicarea unor lovituri puternice, cu corpuri dure, apte să provoace moartea, în zone vitale (în cazul părții vătămate T. a fost vizată zona capului deși lovitura nu și-a atins ținta, iar în cazul părții vătămate G. ambii inculpați au aplicat lovituri cu bara în zona capului), urmarea imediată produsă în cazul părții vătămate G. - leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 65 - 70 zile și care au constat în „traumatism craniofacial ...", constată că încadrarea juridică în cauză pentru cei doi inculpați este tentativă la omor calificat, așa cum s-a reținut corect prin actul de trimitere în judecată.

Având în vedere însă schimbarea de încadrare juridică operată de prima instanță și menținută de instanța de apel, precum și aspectul că Parchetul nu a formulat recurs, iar partea civilă G., deși a formulat recurs nu l-a motivat, Înalta Curte va da eficiență principiului „non reformatio in pejus", conform căruia nu se poate agrava situația inculpatului în propria cale de atac.

Faptele săvârșite de inculpați nu pot fi însă calificate, așa cum solicită aceștia în dispozițiile art. 182 alin. (1) C. pen.

Forma de vinovăție necesară existenței infracțiunii de vătămare corporală gravă este intenția directă calificată prin scop, în cazul alin. (3) și intenția indirectă sau praeterintenția în cazul alineatelor 1 și 2.

În expertiza medico-legală întocmită în cauză s-a reținut că leziunile produse părții vătămate G. au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile îngrijiri medicale și că nu au pus în primejdie viața victimei.

Această precizare privind punerea în primejdie a vieții victimei nu este relevantă nici pentru reținerea infracțiunii de vătămare corporală gravă în varianta de la alin. (1) și nici pentru infracțiunea de tentativă la omor. Punerea în primejdie a vieții victimei este relevantă doar pentru reținerea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., teza finală.

În speță, prima instanță a reținut infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (3) C. pen., dar nu prin raportarea acestui alineat la dispozițiile alin. (2), ci la cele ale alin. (1).

Cei doi inculpați au aplicat părții vătămate G. loviturile cu intenție, urmărind producerea rezultatului (hematoame frontale, fractură a maxilarului, etc), fapt dedus din modalitatea în care au acționat (aplicarea loviturilor cu o bară metalică urmată de aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele, deși victima se afla la pământ și nu se mai putea apăra).

S-ar fi putut discuta de existența unei intenții indirecte sau a praeterintenției (caz în care s-ar fi reținut dispozițiile art. 182 alin. (1) C. pen.) dacă același rezultat ar fi fost obținut de exemplu prin aplicarea unor lovituri cu palmele sau pumnii.

În speță, nu se poate vorbi însă de o altă formă de vinovăție decât intenția directă calificată prin scop, acela ca victima să sufere vătămări corporale grave.

Ca atare critica formulată de inculpați privind greșita încadrare juridică este nefondată.

În ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante a provocării, Curtea constată că este necesar să se constate că în momentul săvârșirii faptei inculpatul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoție puternică, iar, pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoție a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, prin atingerea gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă. Totodată, trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator și tulburarea sufletească sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea și o proporție între ripostă și intensitatea tulburării sau emoției, întrucât o ripostă exagerată care nu se poate explica în gradul tulburării sau emoției nu poate determina aplicarea acestei circumstanțe atenuante.

Din examinarea materialului probator rezultă că inculpații au venit la sala de sport fără a se afla într-o stare de tulburare, au exercitat violențe asupra victimei G. sub pretextul că aceasta nu-și ceruse scuze de la unchiul unuia din ei pe care îl jignise în urmă cu câteva zile. în momentul în care partea vătămată T.D. a încercat să-i îndepărteze prin pulverizarea unui spray lacrimogen, venind în ajutorul părții vătămate G., inculpații au ripostat și au încercat să-l lovească pe T. cu bare metalice, iar după fuga acestuia și-au continuat agresiunile față de partea vătămată G.

Inculpații solicită reținerea stării de provocare constând în aceea că pulverizarea substanței lacrimogene de către partea vătămată T. Ie-a produs o puternică tulburare care i-a determinat să reacționeze violent.

Curtea constată că violențele au fost exercitate de către inculpați și înainte de pulverizarea substanței lacrimogene, că au venit la sală cu acest scop, că partea vătămată T. a folosit sprayul lacrimogen ca pe un mijloc de apărare împotriva agresorilor, iar reacția ulterioară a inculpaților a fost și ea una total disproporționată, astfel încât în cauză nu se poate susține că inculpații au acționat sub imperiul unei stări de provocare.

Nici critica privind reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b), c) C. pen., ținându-se seama de datele personale ale inculpaților și de intenția de acoperire a prejudiciului nu este întemeiată.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații le-au conceput și realizat, precum și de datele ce caracterizează persoana acestora, rezultă că instanțele au dat dovadă de clemență în aplicarea sancțiunii.

La individualizarea pedepsei, instanțele au avut în vedere datele personale ale inculpaților, care au avut un comportament procesual parțial sincer, însă, raportat la pluralitatea de infracțiuni și modalitatea de comitere a faptelor de violență, au apreciat, în mod corect, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unor pedepse, al căror cuantum a fost stabilit în mod just, prin aplicarea unui spor.

Totodată, se constată că atitudinea inculpaților în fața instanțelor nu a fost una de recunoaștere integrală a faptelor reținute în sarcina lor, motiv pentru care nu sunt incidente nici dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și nici circumstanța atenuantă a recunoașterii faptei, dat fiind că apărările inculpaților sunt în contradicție cu cele reținute de instanțe.

În ce privește latura civilă a cauzei, se constată că instanțele au făcut o justă evaluare a despăgubirilor acordate părții civile G.C., astfel că nu se impune casarea hotărârii sub acest aspect.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă G.C. și de recurenții inculpați P.P.D. și P.D. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă G.C. și de recurenții inculpați P.P.D. și P.D. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și a arestării preventive de la 15 aprilie 2010 la 15 decembrie 2011.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 275 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2011.