ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4234/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I) Prin Sentința penală nr. 71 din 1 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1441/112/2011 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea proceselor penale pornite față de inculpați, prin împăcare cu părțile vătămate, după cum urmează:

II) Prin aceeași sentință, au fost condamnați inculpații după cum urmează:

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., art. 74 lit. a) - c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost comise în condițiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- tentativă de omor calificat, prevăzut de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., art. 74 lit. a) - c) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost comise în condițiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați, iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 decembrie 2010, pentru ambii inculpați, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. față de cei doi inculpați.

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 99 și următorul C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare;

- tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) - c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., art. 99 și următorul C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a constatat că infracțiunile au fost comise în condițiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul minor să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei trei inculpați.

În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei stabilind potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen., un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

III) Sub aspectul laturii civile, în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea solidară a inculpaților C.D., C.I. și C.L. (ultimul dintre aceștia în solidar și cu părțile responsabile civilmente C.D. și C.F.) la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părților vătămate, astfel:

- 5.982 RON către Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, pentru internarea părții vătămate M.C.D.;

- 2.794 RON către Spitalul Județean de Urgență Bistrița pentru internarea părții vătămate M.I.P.;

S-a constatat stinsă latura civilă în ceea ce privește pretențiile civile ale părților vătămate M.C.F., M.C.D. și M.I.P., potrivit înțelegerii încheiate între părți la data de 20 martie 2011.

S-a acordat av. C.S. suma de 600 RON cu titlu de onorariu avocațial reprezentând 1/2 din onorariu avocațial din oficiu pentru prestația sa până la momentul angajării apărătorului ales, sumă ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. S-a acordat av. C.F. suma de 200 RON cu titlu de onorariu sumă ce se s-a avansat din aceleași fonduri.

Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpatul minor C.L., în solidar cu părțile responsabile civilmente, astfel: - inculpații C.D., C.I. și C.L., la câte 700 RON; - inculpatul M.C.D., la 600 RON.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 661/P/2010 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților C.D. și C.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. Pe de altă parte, inculpatul C.D. a mai fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și a uneia de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., iar inculpatul C.I. și pentru comiterea a două infracțiuni de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. (prima dintre ele) și respectiv cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (cea de a doua).

Prin același rechizitoriu s-a dispus și trimiterea în judecată a inculpatului minor C.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, tentativă de omor calificat și două infracțiuni de vătămare corporală, cu încadrările juridice mai sus precizate, toate cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 99 și urm. C. pen.

În fine, prin rechizitoriul menționat s-a mai dispus trimiterea în judecată și a inculpatului M.C.D. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și a două infracțiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În fapt, în sinteză, în sarcina inculpaților s-a reținut că, în noaptea de 24 decembrie 2010, au provocat scandal în loc public, ocazie cu care au aplicat mai multe lovituri, cu corpuri contondente, persoanelor prezente, provocând leziuni corporale traumatice reciproce, leziunile produse victimei M.C.D. necesitând 45/46 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, viața acestuia fiindu-i pusă în primejdie.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 24 decembrie 2010, la Căminul Cultural din satul Cepari, aparținător comunei Dumitra, s-a organizat o discotecă la care au participat mai mulți tineri din localitate, astfel încât pe la miezul nopții, în locul respectiv se aflau aproximativ 25 - 30 persoane.

La un moment dat, în intenția de a face o glumă, numitul R.G., l-a lovit cu palma peste spate pe numitul M.C.D., după care s-a ascuns în spatele inculpatului C.D. Deranjat de gest, M.C.D. s-a întors și văzându-l în fața sa pe inculpatul C.D. a început să îi reproșeze acestuia comportamentul. Cei doi au început să discute în contradictoriu, discuții ce au degenerat în agresiuni fizice reciproce, motiv pentru care au intervenit frații acestuia, respectiv M.I.P. și M.C.F. de o parte, C.I. de cealaltă parte, dar și numiții M.M.A., M.F. și alții.

În altercația produsă, inculpații C.D. și C.I. au fost loviți, însă aceștia au lovit, la rândul lor, persoanele implicate până când cei doi frați au fost scoși din local.

După aproximativ o oră, inculpații C.D. și C.I. au revenit la căminul cultural, însoțiți de fratele lor minor inculpatul C.L., înarmați cu un levier și două bâte. Intrând în localul căminului cultural, inculpații au început să lovească persoanele pe care le-au întâlnit, vizând în principal pe cei trei frați M., cu intenția de a se răzbuna pe aceștia.

Astfel, inculpatul C.I. l-a lovit cu bâta în cap pe M.I.P., iar după ce acesta a căzut, pierzându-și cunoștința, a fost lovit și de inculpații C.D. și C.L.

Ulterior, cei trei frați C. și-au croit drum printre tinerii aflați în căminul cultural, lovindu-i cu obiectele ce le aveau asupra lor pe numiții N.S.I. (lovit de inculpatul C.I. în partea dreaptă a regiunii cervicale), T.L.S. (lovit de inculpatul C.D. peste mâna dreaptă), A.L.I. (lovit de inculpatul C.I. peste mâna dreaptă) și V.D.L. (lovit de același inculpat peste mână) în timp ce se deplasau înspre scenă, aflată în partea opusă intrării. Ajungând în acest loc, inculpatul C.D. l-a lovit cu bâta, în cap, pe M.C.D., astfel încât acesta și-a pierdut cunoștința și a căzut, moment după care a fost lovit în continuare, cu bâta și levierul, de către inculpații C.I. și C.L.

Sesizând cele întâmplate, precum și intenția inculpatului minor C.L. de a continua să îl lovească pe cel căzut, în ajutorul acestuia a intervenit martorul M.M.A., care l-a rugat pe inculpatul minor să nu mai lovească. Cum însă inculpatul minor nu a dat curs acestei solicitări, martorul a ridicat mâna pentru a para lovitura dată de inculpat cu bâta, primind lovitura peste brațul stâng.

În aceste condiții, a intervenit și prietena părții vătămate M.C.D., numita D.G., care s-a așezat în genunchi în fața inculpatului minor, rugându-l să nu îi mai lovească prietenul, însă acesta a lovit-o pe martoră, cu bâta, peste piciorul stâng.

În apropierea lui M.C.D. se afla fratele său M.C.F., care a fost lovit, la rândul său, cu bâta, de către inculpatul minor C.L.. în concret, inculpatul minor l-a lovit pe cel în cauză peste mâna pe care o ridicase să se apere, iar apoi l-a lovit în cap, astfel încât acesta și-a pierdut cunoștința. Partea vătămată a fost lovită peste cap și de către inculpatul C.I., aspect relevat de martorii oculari.

În final, realizând că despre cele întâmplate au fost sesizate organele de poliție, cei trei frați C., au părăsit incinta căminului cultural și au fugit de la fața locului având asupra lor obiectele contondente.

S-a reținut și faptul că, din cauza comportamentului extrem de violent manifestat de cei trei frați, mulți dintre tinerii prezenți la fața locului au părăsit incinta căminului cultural, de frică să nu fie bătuți, sărind pe geam. Printre cei care au reacționat în acest mod s-au numărat martorii A.L.I., T.O.F., T.V.G., B.A.L., C.C.I., C.A.V., D.D.V., L.A.G., T.G.N. și T.M.N. Din același motiv, alți tineri care se aflau în afara căminului (martorii H.M.V., M.R.I. și D.D.A.) nu au mai îndrăznit să pătrundă în interior până la aplanarea scandalului.

Conduita agresivă a inculpaților C.D., C.I. și C.L. s-a materializat în producerea de leziuni persoanelor vizate prin acțiunilor lor, după cum urmează:

- M.C.D. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 45/46 zile îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie din cauza „hematomului extradural temporal drept", la data de 26 decembrie 2010 acesta fiind supus unei intervenii chirurgicale în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj pentru evacuarea hematomului (raport de constatare medico-legală nr. 3344/II/a/79 din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul județean de medicină legală Bistrița-Năsăud și foaia de observație clinică generală trimisă în copie la procuror, odată cu adresa de constituire ca parte civilă a unității spitalicești); această parte vătămată a prezentat nu mai puțin de 9 leziuni corporale traumatice, dintre care 6 în zona extremității cefalice;

- M.I.P. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, prezentând un număr de 6 leziuni corporale traumatice (raport de constatare medico-legală din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul județean de medicină legală Bistrița-Năsăud); această parte vătămată a fost internată în perioada 25 - 31 decembrie 2010 în cadrul Spitalului Județean de urgență Bistrița;

- M.C.F. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale prezentând un număr de 6 leziuni corporale traumatice (raport de constatare medico-legală din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul Județean de medicină legală Bistrița-Năsăud); această parte vătămată a refuzat internarea în cadrul Spitalului județean de urgență Bistrița (actul medico-legal);

- M.M.A. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 1/2 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul județean de medicină legală Bistrița-Năsăud); persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă față de inculpatul minor C.L. pentru comiterea infracțiunii de lovire;

- D.G. a suferit leziuni corporale traumatice ce nu au necesitat spre vindecare zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul județean de medicină-legală Bistrița-Năsăud); persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă față de inculpatul minor C.L. pentru comiterea infracțiunii de lovire;

- N.S.I. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare 7/8 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală din 28 decembrie 2010 emis de Serviciul județean de medicină legală Bistrița-Năsăud); persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă față de inculpatul C.I. pentru comiterea infracțiunii de lovire;

- U.V.C. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 1/2 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală din 28 decembrie 2010, emis de Serviciul județean de medicină legală Bistrița-Năsăud); persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă față de inculpatul C.D. pentru comiterea infracțiunii de lovire;

- M.F. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 8/9 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală din 28 decembrie 2010 emis de Serviciul județean de medicină legală Bistrița-Năsăud); persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă față de inculpatul C.I. pentru comiterea infracțiunii de lovire;

- T.L.S. a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 4/5 zile de îngrijiri medicale (raportul de constatare medico-legală din 28 decembrie 2010, emis de Serviciul județean de medicină legală Bistrița-Năsăud); partea vătămată a formulat plângere prealabilă față de inculpatul C.D. pentru comiterea infracțiunii de lovire;

- A.L.I., deși a fost lovit de către inculpatul C.I. nu s-a prezentat la medicul legist pentru a fi examinat, nu a formulat plângere prealabilă pentru comiterea infracțiunii de lovire asupra sa;

- V.D.L., deși a fost lovit de către inculpatul C.I. nu s-a prezentat la medicul-legist pentru a fi examinat, nu a formulat plângere prealabilă pentru comiterea infracțiunii de lovire asupra sa.

La rândul lor, inculpații C.D., C.I. au suferit leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale (în cazul primului dintre aceștia), respectiv 2 - 3 zile de îngrijiri medicale (pentru cel de-al doilea), astfel cum rezultă din actele medico-legale întocmite în cauză.

În drept, s-a reținut că fapta inculpaților C.D., C.I. și C.L. (minor), care în noaptea de 24 decembrie 2010, aflându-se în loc public, au comis acte ori gesturi și s-au dedat la manifestări prin care s-a tulburat în mod grav ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., în cazul inculpaților C.D. și C.I. și art. 99 și urm. C. pen. în cazul inculpatului minor, în cazul tuturor inculpaților cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului C.D. care în noaptea de 24 decembrie 2010, împreună cu frații săi, inculpații C.I. și C.L. a aplicat lovituri cu corpuri dure victimelor M.C.D. și M.I.P., acestea fiind lovite inclusiv în zona extremității cefalice, producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viața primei victime fiind pusă în primejdie, celei de-a doua victime nefiindu-i pusă viața în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat în forma tentativei (partea vătămată M.C.D.) prev. de art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2), cu aplicarea art. 20 C. pen. și art. 75 lit. a

2

) și c) C. pen. și vătămarea corporală (partea vătămată M.I.P.), prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., iar fapta aceluiași inculpat de a o lovi pe partea vătămată T.L.S. aceasta suferind leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 4/5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., faptele aflându-se în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului C.I. care în noaptea de 24 decembrie 2010 împreună cu frații săi, inculpații C.D. și C.L. a aplicat lovituri cu corpuri dure părților vătămate M.C.D. și M.I.P., acestea fiind lovite inclusiv în zona extremității cefalice, producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viața primei victime fiind pusă în primejdie, în aceeași împrejurare, cu fratele său minor, inculpatul C.I., lovind-o pe partea vătămată M.C.F., producându-i acesteia leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viața acestei victime nefiind pusă în primejdie, întrunesc elementele constitutive a unei infracțiuni de omor calificat în forma tentativei, prev. de art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) cu aplicarea art. 20 C. pen., și art. 75 lit. a) și c) C. pen. (parte vătămată M.C.D.) și a două infracțiuni de vătămare corporală, cea asupra părții vătămate M.I.P., fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a doua, asupra părții vătămate M.C.F., fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., toate faptele fiind în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului minor C.L. care în noaptea de 24 decembrie 2010, împreună cu frații săi, inculpații C.D. și C.I. a aplicat lovituri cu corpuri dure părților vătămate M.C.D. și M.I.P., producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viața primei victime fiind pusă în primejdie, apoi, în aceeași împrejurare împreună cu fratele său, inculpatul C.I. a lovit-o pe partea vătămată M.C.F., producându-le victimelor leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45/46 zile de îngrijiri medicale, viața acestei victime nefiind pusă în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei (parte vătămată M.C.D.), prev. de art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) alin. (2) cu aplicarea art. 20 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 99 și urm. C. pen., precum și a două infracțiuni de vătămare corporală, cea asupra părții vătămate M.I.P. fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și 99 și urm. C. pen., a doua asupra părții vătămate M.C.F. fiind prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., toate faptele fiind în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. în fine, faptele inculpatului M.C.D., astfel cum au fost acestea descrise întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (două fapte -părți vătămate C.D. și C.I.).

După sesizarea instanței de judecată, anterior începerii cercetărilor judecătorești, inculpații au declarat personal că recunosc săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu, solicitând potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Ca urmare, instanța de fond a procedat la audierea acestora, ocazie cu care inculpații au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de acuzare și nu solicită administrarea de probe.

Pe de altă parte, inculpații C.D., C.I. și C.L. au învederat instanței de fond că s-au împăcat cu părțile vătămate M.C.F. și M.I.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală comisă în dauna acestora, convenind asupra stingerii laturii civile, prin plata unor despăgubiri civile atât către cele două părți vătămate, anterior menționate cât și către partea vătămată M.C.D. Această înțelegere a fost consemnată în scriptul purtând același titlu, întocmit între părți și depus la dosarul instanței. Prezente în instanță la termenul din 20 aprilie 2011, părțile vătămate M.I.P., M.C.F. și M.C.D. au confirmat împăcarea survenită și realitatea celor consemnate în actul intitulat „înțelegere", mai sus menționat. Cu aceeași ocazie, partea vătămată T.L.S. a învederat instanței de fond că s-a împăcat cu inculpatul C.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire, împrejurarea confirmată de inculpat. În fine, inculpatul M.C.D. a relevat că s-a împăcat, sub aspectul săvârșiri infracțiunilor de lovire comise față de părțile vătămate C.D. și C.I., fapt confirmat de cele două părți vătămate.

Cu ocazia judecării cauzei în primă instanță s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă de omor calificat (faptă reținută în sarcina celor trei frați C.), în vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen., date fiind circumstanțele săvârșirii faptelor. În concret, s-a relevat că incidentul a fost declanșat de alte persoane aflate la discotecă; că nu au venit la Căminul cultural cu intenția de a bate pe cineva și, cu atât mai puțin, de a ucide vreo persoană; că inculpații erau singuri și în consecință au lovit la întâmplare pentru a scăpa de agresori.

În opinia instanței de fond aceste apărări sunt nejustificate deoarece nu au acoperire în probele cauzei. Este real că debutul incidentului nu s-a datorat inculpaților dar în egală măsură nu se poate imputa acest fapt nici părților vătămate. Oricum, acest prim moment s-a încheiat prin îndepărtarea inculpaților C.D. și C.I. din căminul cultural iar ceea ce a urmat s-a datorat exclusiv conduitei culpabile a inculpaților. După ce au fost obligați să părăsească discoteca cei doi inculpați majori l-au „convocat" pe fratele lor minor, C.L., s-au înarmat cu bâte și leviere și au revenit la localul în cauză cu „intenția directă" de a aplica corecții fizice fraților M. și, implicit de a provoca scandal. În acest scop, inculpații au pătruns înarmați în localul discotecii după care, văzând-o pe partea vătămată M.I.P. în apropierea ușii de acces, au lovit-o pe aceasta cu bâta în cap (inculpatul C.I.) iar după ce aceasta a căzut, pierzându-și cunoștința, a fost lovită în continuare de ceilalți doi inculpați. Apoi, cei trei inculpați au sesizat că ceilalți doi frați M. se aflau în partea opusă a sălii, lângă scenă, motiv pentru care, cu ajutorul obiectelor contondente ce le aveau asupra lor, și-au „croit drum" înspre cei doi frați iar odată ajunși lângă aceștia i-au lovit cu putere în zona capului. Intensitatea loviturilor aplicate celor trei frați -părții vătămate, reflectate de gravitatea leziunilor produse, cu consecința numărului mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, relevă intenția inculpaților de a se concentra asupra celor trei frați în ideea răzbunării. Celelalte persoane agresate au constituit doar „victime colaterale" pentru inculpați, acestea fiind lovite fie pentru a le îndepărta din drumul lor înspre locul unde se aflau frații M., fie pentru a le intimida și a le determina să se retragă sau să se abțină de la a interveni în apărarea victimelor vizate de agresori.

În opinia instanței de fond, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei mai grave reținută în sarcina inculpaților este relevant că analiza factorilor obiectivi, esențiali în decelarea elementului subiectiv, conduc la concluzia că inculpații au acționat cu intenție - cel puțin indirectă - de a ucide. În concret, inculpații au aplicat lovituri cu obiecte contondente victimei M.C.D., apte de a produce decesul, au vizat o zonă vitală a corpului, lovind victima în cap cu intensitate sporită, împrejurare demonstrată de numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării (45 - 46) dar și de faptul că viața victimei a fost pusă în primejdie. Sub acest ultim aspect relevant este că, în urma agresiunii exercitate asupra sa, numitul M.C.D. a suferit un număr de 9 leziuni corporale traumatice din care nu mai puțin de 6 vizează zona capului, respectiv extremitatea cefalică.

Pentru toate aceste considerente instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpați față de partea vătămată M.C.D., reținută prin actul de sesizare, este corectă, fapta întrunind elementele constitutive ale tentativei de omor calificat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.D., C.I. și C.L., solicitând admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pe motivul că în dispozitivul hotărârii se menționează doar faptele, iar în motivarea acesteia nu se arată că s-ar fi respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați. În subsidiar, inculpații au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se admită cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei și reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților.

În motivele de apel, inculpații - prin apărătorul ales al acestora - au arătat că fapta pentru care au fost condamnați nu este tentativă de omor calificat, având în vedere latura obiectivă a infracțiunii. Din probele administrate în cauză, nu ar rezulta elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, pentru că inculpații nu au urmărit să suprime viața victimei, ci doar s-au prezentat în localul unde a avut loc comiterea faptelor pentru a aplica o corecție părților vătămate, iar din punctul lor de vedere agresiunile exercitate asupra acestora erau motivate. Chiar dacă din certificatul medico-legal rezultă că viața victimei a fost pusă în pericol, inculpații au venit în acel loc cu intenția de a lovi pe părțile vătămate și nu de a suprima viața victimei. Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților, aceștia au arătat că, deși au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei fapte grave, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fapt constatat și de către instanța de fond, care a manifestat clemență față de ei. Inculpații au mai solicitat să fie reanalizată situația de fapt, cu reducerea pedepselor aplicate, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere, potrivit art. 86

1

C. pen., și pentru motivul că inculpații s-au împăcat cu părțile vătămate, că nu au antecedente penale și că au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, iar din referatele de evaluare rezultă că nu sunt persoane agresive.

Prin Decizia penală nr. 132A din 06 iulie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații:

C.D. ( aflat în Penitenciarul Gherla);

C.I. ( aflat în Penitenciarul Gherla);

C.L.

A fost menținută starea de arest a inculpaților C.D. și C.I. și s-a dedus din durata pedepselor aplicate de prima instanță, timpul privării de libertate de la 25 decembrie 2010 la zi, pentru ambii inculpați.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații recurenți - C.D., C.I. și C.L. - să plătească fiecare câte 300 RON - cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpați, care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., referitoare la reducerea pedepselor cu o treime, și au solicitat judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpați, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. pentru inculpații C.D. și C.I. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.L.

a) s-a menționat că solicitarea inculpaților de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond pe motiv că în dispozitivul sentinței nu s-a arătat că se respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen. nu este întemeiată cu următoarea motivare:

Instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, arătând în detaliu în considerentele hotărârii, de ce anume fapta reținută în sarcina inculpaților constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu cea de vătămare corporală gravă, sens în care nu mai era necesar să menționeze în dispozitivul sentinței că respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpați.

b) neîntemeiată a fost apreciată și solicitarea inculpaților, prin apărătorul ales al acestora, de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor calificat în vătămare corporală gravă, cu următoarea motivare:

Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpaților, după caz, în tentativă de omor calificat (art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.) ori în vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen. este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care au săvârșit infracțiunea.

Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor intenția este de ucidere. Este adevărat că infracțiunea prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen. poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă, în acest caz, făptuitorul acționează nu cu intenția de omor, ci cu cea generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav - punerea în primejdie a vieții persoanei - fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar și caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție „praeterintenție".

În cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor, și nu vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Anumite stări ale infractorului (stare de ebrietate avansată) ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului, nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.

Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.

Pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție.

În vederea delimitării infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu cele referitoare la obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de urgență punea în primejdie viața victimei.

Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei de tentativă la infracțiunea de omor, este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.

În timp ce în cazul faptelor prevăzute în art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., inculpatul acționează cu praeterintenție - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează numai cu intenție. Practica judiciară este unanimă atunci când reliefează că „pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce privește consecința mai gravă produsă, atunci acesta va răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor".

A arătat instanța de apel că este adevărat că prima fază a incidentului nu s-a datorat comportamentului inculpaților, însă acest moment s-a încheiat prin îndepărtarea inculpaților C.D. și C.I. din căminul cultural. Faza a doua a incidentului se datorează exclusiv inculpaților, care după ce au fost obligați să părăsească localul, l-au convocat pe fratele lor minor C.L., s-au înarmat cu bâte, leviere și au revenit la căminul cultural cu intenția directă de a aplica anumite corecții fizice părților vătămate, respectiv fraților M. Cu acest scop, inculpații au pătruns înarmați în local și găsind-o pe partea vătămată M.I. în apropierea ușii de acces, inculpatul C.I. l-a lovit pe acesta cu bâta peste cap, în urma acestei lovituri partea vătămată a căzut pe pardoseală, pierzându-și cunoștința, fiind lovită în continuare de ceilalți doi inculpați. După aceasta, cei trei inculpați sesizând că ceilalți doi frați M. se aflau în partea opusă a sălii, respectiv lângă scenă, cu ajutorul obiectelor pe care le aveau asupra acestora, și-au creat drum înspre ceilalți doi frați și ajunși lângă aceștia, i-au lovit cu putere în zona capului. Intensitatea loviturilor aplicate părților vătămate, care reflectă gravitatea leziunilor produse, durata mare a numărului de zile de îngrijiri medicale, relevă intenția inculpaților de a se concentra asupra celor trei frați M. în ideea răzbunării. Persoanele agresate, altele decât frații M., sunt victime colaterale, acestea fiind lovite fie pentru a le îndepărta din calea lor spre locul unde se aflau frații M., fie pentru a le intimida, să se retragă sau să se abțină de la a interveni în apărarea victimelor vizate de inculpați.

A concluzionat instanța de prim control judiciar că, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpații au aplicat lovituri cu obiecte contondente victimei M.C.D., apte să producă decesul acesteia, au vizat o zonă vitală a corpului (capul victimei), lovind victima cu intensitate sporită, împrejurare care rezultă din durata mare de zile de îngrijiri medicale, respectiv 45 - 46 zile și de faptul că viața victimei a fost pusă în primejdie, victima suferind un număr de 9 leziuni traumatice, din care 6 vizează zona capului, faptă care constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu cea de vătămare corporală gravă, așa cum în mod neîntemeiat susțin inculpații în motivele de apel, iar viața victimei a fost salvată prin intervenția de urgență a organelor medicale de înlăturare a unui hematom rezultat în urma agresiunilor exercitate de inculpați asupra acesteia.

c) s-a opinat că nici solicitările inculpaților de reducere a pedepselor aplicate acestora și schimbarea modalității de executare, într-o formă neprivativă de libertate, nu sunt întemeiate, cu următoarea motivare:

Instanța de fond a ținut seama de faptul că inculpații nu au antecedente penale, că au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, reținând în favoarea acestora circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) - c) C. pen. și reducând pedepsele aplicate inculpaților sub limita minimă prevăzută de lege, aplicând o pedeapsă de câte 4 ani închisoare pentru inculpații majori și de 2 ani închisoare pentru inculpatul minor, iar reducerea acestor pedepse sub limita stabilită de instanța de fond nu ar fi în măsură să contribuie la reeducarea inculpaților, raportat la faptele comise de aceștia, împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, respectiv într-un local unde se aflau foarte multe persoane, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor și urmările produse, motive pentru care apreciem că singura modalitate de executare a pedepselor este regimul de detenție.

d) în final, s-a arătat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații C.D. și C.I., respectiv dispozițiile art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă și în prezent, iar raportat la faptul că aceștia au fost condamnați de către instanța de fond la pedeapsa de câte 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pedepse menținute și în apel, în baza art. 350 C. proc. pen. urmează să fie menținută starea de arest a inculpaților pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica o eventuală sustragere a inculpaților de la executarea pedepselor.

Împotriva deciziei, cei trei inculpați - C.I., C.D. și C.L. - au declarat recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

În sinteză, s-a susținut că este greșită încadrarea juridică dată faptelor de către cele două instanțe (apreciindu-se ca fiind corectă încadrarea juridică în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., ori în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.), iar în subsidiar, că este greșită și individualizarea judiciară a pedepselor (în opinia apărării justificându-se reducerea cuantumurilor pedepselor până la o limită care să facă legală aplicarea unor modalități neprivative de executare), acestea fiind susținute ca fiind cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 din C. proc. pen.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- inculpații au solicitat ca judecarea cauzei penale să se desfășoare prin aplicarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., adică pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale;

- în această situație, apărarea - în recurs - nu mai poate pune în discuție - sub aparența discutării încadrării juridice dată faptelor - unele împrejurări de fapt (cum ar fi participația penală, prezența și participarea coinculpatului C.L. la săvârșirea faptelor), astfel cum acestea au fost expuse în actul de sesizare;

- încadrarea juridică a faptelor (corectă în opinia inculpaților fiind cea prevăzută de art. 181 C. pen., infracțiunea de vătămare corporală) a fost pusă în discuție contradictorie la instanța de fond și, de asemenea, a constituit unul dintre motivele de apel care au fost supuse examinării instanței de prim-control judiciar).

a) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Ambele instanțe au examinat cererea/critica inculpaților (referitoare la încadrarea juridică dată faptelor) și, cu ample argumente, de natură probatorie, dar și de natură juridică și jurisprudențială - astfel cum au fost deja menționate - le-au apreciat ca neîntemeiate.

Înalta Curte își însușește integral motivarea în fapt și în drept a sentinței, precum și a deciziei atacate, cu privire la încadrarea juridică, apreciind că nu se impune reluarea acestora, suplimentarea acestora referindu-se însă la următoarele aspecte:

Pentru reținerea intenției de omor cu care a acționat făptuitorul, în varianta normativă rezultată din încadrarea juridică menționată în rechizitoriu, aspect de drept pus în discuție contradictorie la toate etapele procedurii judiciare (la instanța de fond, la instanța de apel și la instanța de recurs), sunt următoarele argumente:

Omorul se săvârșește cu intenție de a suprima viața unei persoane (animus necandi), iar nu cu intenție generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane", utilizată de textul art. 174 C. pen., cuprinde implicit ideea orientării acțiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Intenția are două forme: directă și indirectă. Fapta este săvârșită cu intenție directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte" (art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.), iar cu intenție indirectă când „prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui" (art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.). Ceea ce deosebește deci intenția directă, de intenția indirectă, este elementul volitiv. În timp ce la intenția directă făptuitorul are o atitudine fermă față de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat și nu altul, la intenția indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

În practica judiciară, intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului (dolus ex re) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziția infractorului față de rezultat. Demonstrează astfel intenția de ucidere: perseverența cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri care au cauzat leziuni grave; multitudinea loviturilor și locul aplicării lor, unele interesând regiuni vitale ale corpului; uneori chiar aplicarea unei singure lovituri în zone anatomice extrem de vulnerabile, sau în profunzime; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate și repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur, etc. Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat sunt împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve intenția de ucidere.

Așa cum a reținut instanța de fond, partea vătămată a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 45/46 zile îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie din cauza „hematomului extradural temporal drept", la data de 26 decembrie 2010 acesta fiind supus unei intervenții chirurgicale în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj pentru evacuarea hematomului (raport de constatare medico-legală din 27 decembrie 2010 emis de Serviciul județean de medicină legală Bistrița-Năsăud, și foaia de observație clinică generală trimisă în copie la procuror, odată cu adresa de constituire ca parte civilă a unității spitalicești); această parte vătămată a prezentat nu mai puțin de 9 leziuni corporale traumatice, dintre care 6 în zona extremității cefalice.

Examinarea declarațiilor părților vătămate și ale martorilor, precum și mențiunile actelor medico-legale, relevă consecințele agresiunii asupra părții vătămate și dovedesc gravitatea actelor de violență, a loviturilor aplicate. Zona anatomică vizată de către inculpați, precum și natura obiectelor vulnerante folosite de către aceștia sugerează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, intenția de omor cu care au acționat față de partea vătămată, iar nu intenția generală de vătămare corporală.

b) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În favoarea inculpaților au fost reținute circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii semnificative a pedepselor sub minimul legal, efectul de reducere fiind însă limitat de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, împrejurări care totuși, obiectiv, se regăsesc ca circumstanțe agravante.

În aceste condiții, cererea inculpaților pentru o nouă reducere a pedepselor, reducere care să facă aplicabile dispozițiile art. 81 sau art. 86

1

C. pen. (referitoare la modalități de executare a acestora neprivative de libertate) nu este întemeiată, gravitatea concretă a faptelor nejustificând concluzia că scopul pedepselor aplicate poate fi atins fără executarea efectivă a acestora.

În concluzie, în acord cu cele două instanțe, Înalta Curte - însușindu-și integral argumentele instanței de fond și ale instanței de apel, expuse în partea expozitivă a hotărârilor atacate, secțiunea referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor - apreciază că pedepsele aplicate fiecărui inculpat răspund atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând principiul proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale făptuitorului.

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent-inculpat va fi obliga