ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1101/2013

Asupra recursului de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 3 din 09 ianuarie 2012, Tribunalul Mehedinți în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost cercetat inculpatul C.I., din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost cercetat inculpatul C.I., din infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., în infracțiunea de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. împotriva părții vătămate B.N. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. împotriva părții vătămate C.E.L. În baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul C.I., la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a fost anulat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei aplicat față de inculpatul C.I. prin Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. 2901/208/2011. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a constatat concurentă infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (pentru care prin prezenta sentință s-a dispus condamnarea acestui inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare) cu infracțiunea de vătămare corporală din culpă (pentru care inculpatul C.I.

a fost condamnat la cu pedeapsa de 4 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. 2901/208/2011). S-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii începând cu data de 03 decembrie 2010 și până la 04 decembrie 2010. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 2 C. pen.

În baza art. 83 3 alin. (1) și (2) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul C.I.

a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) la datele ce vor fi fixate de acest serviciu; să anunțe, în prealabil, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului C.I. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei aplicate sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. S-a luat act de faptul că părțile vătămate C.E.L. și B.N. nu se constituie părți civile în cauză. În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.I.

la plata sumei de 1193 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, din care 693 RON, reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, iar 500 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în cursul judecății, inclusiv sumele ce au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției pentru plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat (300 RON pentru avocat B.A. - desemnat în faza de urmărire penală și 100 RON - reprezentând parte din onorariul apărătorului M.M., desemnat de Baroul Mehedinți în faza de judecată). Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți nr. 875/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002 republicată și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1), lit. i) și alin. (2) C. pen., infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că în data de 02 decembrie 2010, în jurul orei 19:30, ajutorul șef de post C.E.L., din cadrul Postului de Poliție Prunișor, a fost sesizată de ofițerul de serviciu de la Poliția Strehaia, cu privire la faptul că numitul C.R.

a dispărut de la domiciliul său și că s-ar afla pe raza comunei Prunișor, la familia T.B. Ulterior, la Postul de Poliție Prunișor s-au prezentat martorii G.G. și C.G. (bunicul inculpatului), care i-au relatat ajutorului șef de post C.E.L. că C.R. a fost răpit și că se află ascuns la familia T. Ajutorul șef de post C.E.L. le-a spus acestora să o aștepte întrucât merge în comuna Șimian pentru a lua doi jandarmi. Revenind în comuna Prunișor însoțită de B.C., sergent major în cadrul I.J.J. Mehedinți și R.C., subofițer în cadrul I.J.J. Mehedinți, ajutorul șef de post C.E.L. a oprit la intrarea în comuna Prunișor, în stația Peco, unde se aflau două autoturisme, respectiv un autoturism W.V.P. și un autoturism marca L., de culoare alb, cu nr. de înmatriculare XXX, lângă autoturisme aflându-se G.G., M.G.

și C.G. Și de această dată ajutorul șef de post C.E.L. le-a spus acestora să o aștepte la Postul de Poliție Prunișor, întrucât se va deplasa însoțită de jandarmi la locuința martorului T.B. pentru a discuta și a-l convinge pe C.R. să o însoțească la Postul de Poliție. În timp ce ajutorul șef de post C.E.L. împreună cu sergentul major B.C. și subofițer R.C., din cadrul I.J.J. Mehedinți, se aflau în locuința martorului T.B. și discutau cu C.R., în locuință au pătruns fratele acestuia din urmă, învinuitul C.I., mama învinuitului, M.G. și bunicul învinuitului C.G. În acel moment în locuința lui T.B. s-a produs agitație, aceștia au început să se certe între ei, să gesticuleze și să se împingă reciproc.

Văzând că nu se puteau înțelege și că lucrurile iau amploare, ajutorul șef de post C.E.L. împreună cu cei doi jandarmi i-au dat afară din casă, după aceștia ieșind și T.B. împreună cu B.N., G.V., T.S., T.A. și T.S.S., care s-au înghesuit pe treapta din fața casei, continuând să se certe. Inculpatul C.I., care se sprijinea în două cârje, s-a deplasat spre autoturismul marca L., cu nr. de înmatriculare XXX, pe care-l lăsase parcat în fața imobilului numitului T.B., a deschis portiera stângă a autoturismului și a aruncat una dintre cârje în direcția celor care se aflau pe treapta din fața casei. Cârja i-a lovit atât pe partea vătămată B.N. cât și pe ajutorul șef de post C.E.L. În acel moment T.B.

i-a strigat inculpatului "ce faci mă, dai în polițistă!" după care a intrat în locuință, a luat o rangă și revenind în fața locuinței, în timp ce se afla pe treaptă, a lovit cu ranga în parbrizul autoturismului. După ce inculpatul a aruncat și a doua cârjă înspre cei aflați pe treaptă, iar T.B. a mai lovit o dată cu ranga în parbrizul autoturismului, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca L., cu nr. de înmatriculare XXX și a demarat în direcția părții vătămate B.N. Martora C.E.L., care se afla lângă partea vătămată B.N., a reușit să se ferească de autoturism, sărind în partea lateral dreapta, spre stradă, iar partea vătămată B.N., care se afla în spre colțul casei, a fost lovit, în partea laterală dreaptă a corpului și a căzut peste treapta din fața casei.

Partea vătămată B.N. a declarat că, în momentul în care s-a ridicat de jos, a văzut că T.B. avea în mână o bâtă, astfel că i-a luat bâta și, în momentul în care s-a îndreptat a doua oară cu autoturismul în direcția sa, a lovit cu acea bâtă atât în parbriz cât și în capota autoturismului. Inculpatul C.I., după prima lovitură a efectuat manevra de mers înapoi și s-a îndreptat a doua oară cu autoturismul spre B.N. cu intenția de a-l lovi, în urma loviturii B.N. fiind aruncat în spate, spre grilaj, înspre colțul din dreapta casei. Atunci inculpatul, pentru a treia oară, a efectuat manevra de mers înapoi și s-a îndreptat din nou cu autoturismul, cu intenția de a lovi pe partea vătămată B.N., care se afla pe treapta din fața casei.

Partea vătămată B.N. a reușit să evite lovitura, coborând de pe treaptă și rezemându-se de perete, în zona geamurilor aflate în partea dreaptă a casei. Ulterior, în autoturismul condus de inculpatul C.I. s-a urcat mama sa, M.G. și bunicul său, C.G. și au fugit de la fața locului. Potrivit declarației părții vătămate, B.N., în situația în care nu ar fi avut prezența de spirit de a se deplasa în partea din stânga a casei și s-ar fi deplasat în partea opusă, în momentul în care inculpatul s-a îndreptat a treia oară spre el, în timp ce conducea autoturismul, cu intenția de a-l lovi, acesta l-ar fi omorât întrucât era strivit de grilaj.

La fața locului s-a constatat că în fața ușii de acces se află un grilaj format din opt drugi verticali metalici ce sunt legați între ei prin trei bare metalice de platbandă verticale, iar din examinarea acestora reiese că drugul nr. 2, 3, 4 și 5 numărați din partea dreaptă, sunt îndoiți spre interior la nivelul platbandei de la partea inferioară. De asemenea, la fața locului s-a găsit între drugul 3 și 4, pe marginea de jos a grilajului, o capsă argintie ce a fost marcată cu jetonul nr. 1 și ridicată de la fața locului. În cursul urmăririi penale partea vătămată B.N. a predat perechea de pantaloni pe care a purtat-o în momentul în care a fost lovit cu autoturismul de către inculpat, respectiv o pereche de blue-jeans, de culoare albastru închis, cu inscripția pe betelia interioară (D.J.).

Din examinarea pantalonilor s-a constatat că în dreptul buzunarului stâng lipsește o capsă. Procedând la compararea capsei ridicate de la fața locului cu celelalte capse aflate pe pantaloni aparținând părții vătămate, s-a constatat că acestea erau asemănătoare. Potrivit raportului medico-legal nr. 766 din 08 decembrie 2010, întocmit de SML Mehedinți, partea vătămată B.N.

a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 38 - 40 zile îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor, leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure cu lame și vârfuri ascuțite (picior drept, dorsal, ½ anterior, plagă de circa 5 cm profundă) și prin lovire cu sau de corpuri dure [cot stâng, posterior, excoriație de 07 cm acoperită de crustă neagră; hemitorace stâng, lateral, 1/3 inferior, excoriație de 1, 2/0, 3 cm; șold stâng, extern, 3 excoriații de 2/1 cm, 4/1 cm și 3/1 cm, discontinui, superficiale, acoperite de crustă serohematică; genunchi drept, intern, excoriație triunghiulară, cu 2 laturi de circa 1/5 cm și una de 2, 5 cm, latura mare verticală și vârful anterior; picior drept, pe fața internă, pe o suprafață de 4 din 10 cm (vertical), două excoriații orizontale de circa 2 cm, acoperite de crustă neagră și excoriații superficiale fine de maxim 2 cm].

Intenția inculpatului de a-l ucide pe B.N., a rezultat, în primul rând din obiectul vulnerant folosit, autoturismul, apt să producă decesul victimei, cât și intensitatea și repetabilitatea loviturilor, inculpatul urmărind producerea rezultatului, respectiv decesul părții vătămate, B.N. Faptul că partea vătămată, B.N., a reușit să se ferească de autoturism, s-a datorat reflexelor sale. Așa cum a declarat, partea vătămată s-a deplasat în partea stângă a casei, adăpostindu-se în zona geamurilor, rezemându-se de perete. Punerea în primejdie a vieții victimei s-a apreciat în raport de obiectul vulnerant folosit care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost apt să conducă la decesul victimei, chiar și în situația în care leziunile nu au pus în primejdie viața victimei.

Mai mult, inculpatul nu a ținut cont, nici de prezența la locul faptei a organelor de poliție și jandarmi care se aflau la fața locului la cererea sa și a familiei sale și cu scopul de a preveni un conflict, acesta putând să lovească în momentul efectuării acestor manevre de mers înainte și înapoi și alte persoane, inculpatul punând în pericol viața tuturor persoanelor aflate la fața locului. Din adresa nr. 126173 din 08 decembrie 2010, a IPJ Mehedinți, Serviciul rutier, rezultă că învinuitul C.I.

este posesor al permisului de conducere, dar la data de 02 decembrie 2010, nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, nemaifiind prelungit de către procurorul care supraveghea cauza penală, în care acesta era cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., pentru fapta săvârșită la data de 30 septembrie 2010. Din adresa nr. 1951 din 16 mai 2011, a Primăriei Prunișor, a rezultat că strada din satul Prunișor pe care locuiește T.B. nu avea denumire și figura ca drum sătesc 597, fiind drum public. În cauză au fost audiați inculpatul C.I., părțile vătămate B.N. și C.E.L., precum și martorii M.G., C.G., R.C., B.C., T.B., C.T., C.R., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.

Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin, prin adresele nr. 19870 din 16 august 2011 și nr. 21448/14.096.2011 a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 2080 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat inculpatul C.I. pe perioada internării sale (30 septembrie 2010 - 11 octombrie 2010). La cererea instanței, Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin a comunicat prin adresa nr. 21453 din 14 septembrie 2011 că se constituie parte civilă cu suma de 1044 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării părții vătămate B.N. (03 decembrie 2010 - 08 decembrie 2010). Părțile vătămate B.N. și C.E.L. au comunicat că nu se constituie părți civile în cauză.

Inculpatul C.I. a arătat că își rezervă dreptul la tăcere. Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți a efectuat un referat de evaluare a comportamentului inculpatului, ce a fost atașat la dosar. În cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat inculpatul C.I., din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.; precum și din infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., în infracțiunea de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Din oficiu, s-a solicitat fișa de cazier actualizat al inculpatului (ce a fost atașată la dosar), precum și Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Caransebeș (ce a fost atașată dosar). Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că starea de fapt reținută în actul de sesizare al instanței a corespuns în general cu starea de fapt ce a rezultat din ansamblul probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, reținându-se în acest sens că în seara de 02 decembrie 2010 inculpatul C.I., tatăl său (C.T.), mama sa (M.G.) și bunicul său (C.G.) au solicitat sprijinul lucrătorilor Postului de Poliție Prunișor, pentru ca fratele său, C.R.

să poată părăsi domiciliul martorului T.B., cu a cărei fiică întreținea o relație de concubinaj. Agentul de poliție, C.E.L. s-a deplasat la domiciliul martorului T.B., fiind însoțită, în calitate de jandarmi, de martorii R.C. și B.C. Deși inculpatul C.I. și ceilalți membri ai familiei sale conveniseră inițial cu agentul de poliție C.E.L. să o aștepte la Stația Peco din localitatea Prunișor, până ce aceasta se va întoarce de la locuința martorului T.B., ulterior acest inculpat, împreună cu mama și bunicul său, s-au deplasat la aceeași locație. Când au ajuns la domiciliul martorului T.B., între familia acestui martor, pe de o parte, și familia inculpatului au avut loc discuții contradictorii în limba țigănească, discuții ce au degenerat rapid în conflict fizic și verbal.

La un moment dat, martorul T.B. l-a lovit cu palmele peste față pe inculpatul C.I., care se deplasa cu ajutorul a două cârje, deoarece în luna septembrie 2010 provocase un accident rutier soldat, între altele, cu vătămarea sa corporală. Apoi, același martor a încercat să scoată dintr-un sertar un satâr, fiind stopat în acțiunea sa de intervenția martorului B.C. În aceste împrejurări, martorul R.C., a somat persoanele prezente să înceteze acest conflict, amenințând că va folosi arma din dotare, după care l-a condus pe inculpat până la autoturismul L., cu nr. de înmatriculare XXX, ce era parcat pe ulița din fața casei martorului T. Atunci când inculpatul C.I. a deschis portiera stânga față a acestui autoturism și a încercat să urce la volan, a aruncat cu una din cârje spre ușa de acces în locuința martorului T.B.

Cârja l-a lovit inițial pe partea vătămată B.N., în zona coatelor, în partea dreaptă; iar în cădere a lovit-o ușor și pe partea vătămată C.E.L. Inculpatul C.I. a aruncat apoi și cealaltă cârjă, după care s-a urcat la volanul acelui autoturism și a efectuat trei manevre de mers înainte și înapoi, cu intenția de a întoarce autovehiculul pe acea uliță. De menționat că ulița respectivă avea o lățime de numai 4,94 metri, în vreme ce un autoturism de aceeași marcă are o lungime de 4,26 metri. După cum în mod corect s-a menționat și în actul de sesizare al instanței, atunci când inculpatul C.I. s-a urcat la volanul autoturismului L., cu nr. de înmatriculare XXX martorul T.B. a lovit o dată cu ranga în parbriz.

În timpul acestor manevre autoturismul condus de inculpat l-a lovit în două rânduri pe partea vătămată B.N., ce se afla pe scări, aproape de ușa de acces în locuința martorului T., cauzându-i la piciorul drept o plagă profundă de circa 5 cm, precum și mai multe excoriații la cotul stâng, la hemitorace, la șold stâng și genunchiul drept. Din probele de la dosarul cauzei a reieșit că în timpul manevrelor efectuate de inculpat, atât martorul T.B., cât și partea vătămată au lovit acel autoturism cu obiecte contondente, rezultând avarii la capotă și la parbriz. Inculpatul C.I. a părăsit apoi locul faptei, la volanul autoturismului marca L., cu nr. de înmatriculare XXX, împreună cu ceilalți membri ai familiei sale (respectiv mama sa - M.G.

- și bunicul său - C.G.), conducând autovehiculul pe acea uliță până la intersecția cu drumul județean, loc din care autoturismul a fost condus de tatăl său, C.T. La acea dată inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehiculul pe drumurile publice, deoarece era cercetat penal într-o altă cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. În urma acestor evenimente, partea vătămată C.E.L. nu a suferit leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată B.N. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 38 - 40 de zile de îngrijiri medicale, leziuni ce nu i-au pus însă în primejdie viața și nu au avut drept consecință pierderea unui organ.

Concludente în acest sens au fost mențiunile din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; din procesul-verbal de ridicare obiecte de îmbrăcăminte (pantaloni) și planșe foto; din procesul-verbal de examinare autoturism și planșe foto; din procesul-verbal de sesizare din oficiu; din rapoartele întocmite de martorii B.C. și R.C.; din declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății în primă instanță de părțile vătămate B.N. și C.E.L., precum și martorii M.G., C.G., R.C., B.C., T.B., C.T., C.R. (declarațiile acestora fiind consemnate în scris); din procesul-verbal întocmit în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 211/2004; din raportul medico-legal nr. 766 din 08 decembrie 2010, eliberat de SML Mehedinți; din adresa nr. 126173 din 08 decembrie 2010, a IPJ Mehedinți, Serviciul rutier; din adresa nr. 1951 din 16 mai 2011 a Primăriei Prunișor.

Deși cu ocazia audierii în fața instanței, părțile vătămate și martorii audiați și-au nuanțat declarațiile, existând chiar unele contradicții între declarațiile date în cursul urmăririi penale și cele date în cursul judecății, s-a reținut că aceste contradicții, ce au fost explicabile chiar și prin simpla raportare la data comiterii faptelor, nu s-au referit la aspecte esențiale de natură a influența în mod decisiv starea de fapt ce a fost reținută în actul de sesizare al instanței. Nu lipsit de relevanță a fost și faptul că la evenimentele mai sus menționate au participat numeroase persoane - membri ai familiilor de rromi T. și C. - ceea ce a determinat pe agentul de poliție C.E.L. să solicite sprijin prin Serviciul Național Unic de Urgență 112. Inculpatul C.I.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei fapte: de a-i aplica părții vătămate C.E.L. o lovitură cu o cârjă; de a conduce fără drept un autovehicul pe drumurile publice și de a lovi în mod repetat cu autoturismul pe partea vătămată B.N., cu intenția de a-l ucide. Cu privire la prima faptă (de a-i aplica agentului de poliție C.E.L. o lovitură cu o cârjă), instanța a reținut că a fost necontestat de părțile și martorii prezenți că la data de 02 decembrie 2010 partea vătămată C.E.L. a desfășurat acțiuni specifice în calitate de ajutor șef de post în cadrul Postului de Poliție Prunișor și că în aceste împrejurări a fost lovită superficial de o cârjă aruncată de inculpatul C.I. Cu toate acestea, în speță nu s-a putut reține săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de ultraj, deoarece din actele de la dosarul cauzei nu a reieșit că acesta direct sau indirect ar fi acționat cu intenția de a aduce atingere autorității agentului de poliție sus-menționat.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 239 C. pen. a constat în intenția de a ultragia, subiectul urmărind sau acceptând urmarea faptei sale: atingerea adusă autorității statului. În cauza de față a fost incontestabil faptul că inculpatul avea cunoștință de faptul că partea vătămată C.E.L. a îndeplinit calitatea de agent de poliție și s-a aflat în exercițiul funcției (de vreme ce inculpatul a fost acela care a solicitat sprijinul acestei persoane pentru evitarea unui potențial conflict pe care l-ar fi putut avea cu membrii familiei B.), însă din probele de la dosarul cauzei nu a reieșit că acest inculpat a avut în vreun fel reprezentarea că prin fapta sa (de a arunca o cârjă spre mai multe persoane) a adus atingere autorității de stat.

Din actele de la dosarul cauzei, a reieșit că inculpatul C. se deplasa cu ajutorul a două cârje, că - atunci când a intenționat să se urce la volanul autoturismului L. - aruncat cu una din cârje spre intrarea în casa martorului T.B., ocazie în care l-a lovit mai puternic pe partea vătămată B.N. În cădere, acea cârjă a atins-o și pe partea vătămată C.E.L., care a suferit leziuni superficiale ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale. Fapta mai sus menționată s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., faptă ce a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, însă pentru acesta faptă, partea vătămată C.E.L.

a arătat în instanță că nu înțelege să formuleze plângere. Sub aceste aspecte, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetat inculpatul C.I., din infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., în infracțiunea de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. Față de manifestarea expresă de voință a părții vătămate în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. împotriva părții vătămate C.E.L.

Cu privire la cea de-a doua faptă (de a conduce fără drept un autovehicul pe drumurile publice), tribunalul a reținut că din actele de la dosarul cauzei, mai sus menționate, reiese că la data de 02 decembrie 2010 inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca L., cu numărul de înmatriculare XXX, deși avea suspendat dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, după cum a reieșit din adresa nr. 126173 din 08 decembrie 2010, a IPJ Mehedinți, Serviciul rutier. Inculpatul nu a contestat că la data respectivă a condus pe drumurile publice acel autovehicul, însă a arătat că nu a cunoscut că avea suspendat acest drept.

Această apărare a inculpatului a fost înlăturată ca nesinceră deoarece din încheierea pronunțată de Judecătoria Caransebeș la data de 06 septembrie 2011 în Dosarul nr. 2901/208/2011 a reieșit că acestui inculpat i-a fost admisă cererea și i-a fost acordată prelungirea dreptului de circulație până în data de 05 octombrie 2011 inclusiv, iar la dosarul cauzei nu a fost depusă vreo altă probă din care să reiasă că ulterior acestei date ar fi solicitat o nouă prelungire a dreptului de circulație. Având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că într-adevăr fapta mai sus menționată a constituit infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, fapta fiind săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe și prezentând pericol social ex re, astfel că inculpatul C.I.

a răspuns penal pentru fapta săvârșită. La individualizarea judiciară a pedepselor (principală și accesorie) și la alegerea modalității alese pentru executare, prima instanță a avut în vedere limitele stabilite de lege pentru această faptă, împrejurările în care a fost comisă (fapta a fost comisă pe fondul unui conflict între cele două familii de rromi, după ce martorul T.B. l-a agresat fizic pe inculpat) și urmările produse (punerea în primejdie a integrității corporale a mai multor persoane), apreciindu-se că au fost suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 și 72 C. pen. aplicarea unei pedepse principale de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, precum și a unei pedepse accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ce se va executa conform disp.

art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. Cu privire la cea de-a treia faptă menționată în actul de sesizare al instanței (de a lovi în mod repetat cu autoturismul pe partea vătămată B.N., cu intenția de a-l ucide), pentru considerentele mai sus menționate s-a reținut că din probele administrate în cauză nu a rezultat în mod cert că inculpatul ar fi acționat cu intenția (directă sau indirectă) de a-l ucide pe numitul B.N. Relevante în acest sens au fost împrejurările în care a fost comisă această faptă (inițiativa conflictului fizic a aparținut familiei B., iar atunci când inculpatul C.I. s-a urcat la volanul autoturismului L., cu nr. de înmatriculare XXX martorul T.B. a lovit o dată cu ranga în parbriz); dinamica producerii evenimentelor (de față cu mai multe persoane de etnie rromă ce participau la conflictul verbal și amenințau să transforme acest conflict într-unul fizic, inculpatul C.I.

a efectuat trei manevre de mers cu autovehiculul în față și în spate, timp în care atât martorul T.B., cât și partea vătămată B.N. au lovit acel autoturism cu obiecte contondente, rezultând avarii la capotă și la parbriz); zona vizată (partea inferioară a corpului victimei); precum și urmările concrete ale faptei asupra integrității corporale a victimei (o plagă profundă de circa 5 cm la piciorul drept, precum și mai multe excoriații la cotul stâng, la hemitorace, la șold stâng și genunchiul drept, leziunile necesitând pentru vindecare 38 - 40 zile de îngrijiri medicale).

Nu s-a putut reține că loviturile aplicate de inculpat au fost de mare intensitate, cu atât mai mult cu cât manevrele de deplasare s-au efectuat într-un spațiu limitat (ulița respectivă avea la locul săvârșirii faptei o lățime de 4,94 metri, iar autoturismul marca L. are o lățime de aproximativ 4,30 metri), iar inculpatul C. avea probleme de locomoție, în urma implicării sale într-un alt eveniment rutier. Dat fiind faptul că în timpul efectuării acestor manevre, inculpatul l-a lovit în două rânduri pe partea vătămată B.N., iar fapta a fost săvârșită într-un spațiu limitat și de față cu numeroase alte persoane (ce au fost în pericol de vătămare corporală) s-a apreciat că acesta a acționat cu intenție indirectă (a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui).

În aceste condiții s-a apreciat că fapta inculpatului C.I., care aflându-se la volanul autovehiculului, în două rânduri l-a lovit pe partea vătămată B.N., cauzându-i cu intenție indirectă leziuni ce au necesitat pentru vindecare 38 - 40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., motiv pentru care în baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat acest inculpat din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală. Față de manifestarea expresă de voință a acestei părți vătămate, potrivit căruia nu a avut pretenții de natură materială și nu a dorit să formuleze plângere penală împotriva inculpatului C.I., instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. împotriva părții vătămate B.N. Potrivit mențiunilor din înscrisurile de la dosar, inculpatul C.I. a fost condamnat la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe un termen de încercare de 2,4 ani (Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin nerecurare). Având în vedere că fapta pentru care inculpatul C. a fost comisă anterior rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 354 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Caransebeș, în baza art. 85 C. pen.

s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a constatat concurentă infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (pentru care prin prezenta sentință s-a dispus condamnarea acestui inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare) cu infracțiunea de vătămare corporală din culpă (pentru care inculpatul C.I. a fost condamnat la cu pedeapsa de 4 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. 2901/208/2011). Pe cale de consecință, s-a dispus contopirea acestor pedepse, iar inculpatul C.I.

a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Cum în faza de urmărire penală inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, s-a făcut aplicarea disp. art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii începând cu data de 03 decembrie 2010 și până la 04 decembrie 2010. Față de faptul că inculpatul nu avea antecedente penale la momentul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost condamnat, de natura acestei infracțiuni (conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată) și de împrejurările în care a fost comisă fapta, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă a sa de libertate, astfel că în baza art. 86 1 C. pen.

s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 2 C. pen. În baza art. 83 3 alin. (1) și (2) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul C.I.

a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) la datele ce vor fi fixate de acest serviciu; să anunțe, în prealabil, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului C.I. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare a atras revocarea suspendării executării pedepsei aplicate sub supraveghere. Cum pedeapsa principală a fost suspendată sub supraveghere, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că părțile vătămate C.E.L. și B.N. nu s-au mai constituit părți civile, astfel că s-a luat act de manifestarea lor de voință. Deși Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin s-a constituit parte civilă (pentru plata contravalorii cheltuielilor de spitalizare efectuate în favoarea părții vătămate B.N.), față de faptul că inculpatul C. a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de pericol, în baza art. 346 alin. (4) C. proc.

pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de această parte civilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat asupra părții vătămate C.E.L. din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 C. pen. în infracțiunea de loviri și alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. și pentru că netemeinic a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de același inculpat asupra părții vătămate B.N. din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) comb.

cu art. 175 alin. (1) lit. i) alin. (2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. deoarece este dovedit că pe de o parte polițistul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și inculpatul a acționat împotriva părții vătămate C.E.L. tocmai datorită intervenției acestei părți în sprijinul părții vătămate B.N. și că în raport de modul repetat în care a manevrat autovehiculul și a lovit pe partea vătămată, a existat intenția evidentă a inculpatului de a suprima viața victimei B.N. S-a mai invocat și faptul că este necesară aplicarea unei pedepse cu detenția inculpatului în condițiile în care faptele deduse în prezent judecății sunt concurente cu faptele pentru care același inculpat a fost condamnat de Judecătoria Caransebeș, lucru ce dovedește o periculozitate și o perseverență infracțională.

Prin Decizia penală nr. 188 din 30 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva Sentinței penale nr. 3 din 09 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 4327/101/2011. A fost desființată sentința, pe latură penală. Au fost înlăturate dispozițiile art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., precum și dispozițiile privind încetarea procesului penal pentru infracțiunile prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

și art. 181 alin. (1) C. pen. În baza art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I., la pedeapsa de 8 ani. Au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe durata de 3 ani. În baza art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul C.I., la 1 an închisoare. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei aplicat față de inculpatul C.I. prin Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. 2901/208/2011.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au constatat concurente infracțiunile din prezenta hotărâre cu infracțiunea de vătămare corporală din culpă și pentru care inculpatul C.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. 2901/208/2011 și s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă durata reținerii începând cu data de 03 decembrie 2010 și până la 04 decembrie 2010, inclusiv. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în sumă de 98 de RON au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a apreciat că prima instanță a dat o greșită interpretare probelor administrate și a aplicat nelegal dispoziții legale ce reglementează calitatea de funcționar public și cea privind infracțiunile de omor, cu consecința schimbării a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap.

la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. și, respectiv art. 180 alin. (1) C. pen. Cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., Curtea a reținut că din interpretarea disp. art. 181 C. pen. și art. 174 C. pen. rezultă că, spre deosebire de infracțiunea de vătămare corporală, infracțiunea de omor este condiționată de existența intenției de a ucide dedusă, între altele, din lovirea prin mijloace apte de a produce acest rezultat, de regiunea corporală lezată și de intensitatea loviturilor aplicate.

Or, în speță, leziunile victimei nu s-au produs doar datorită unei acțiuni simple de lovire și cu un instrument care să nu fie apt de a produce decesul care caracterizează infracțiunea de vătămare corporală. Aplicând lovituri cu un autoturism chiar și la nivelul picioarelor - lovituri care ar fi dus la imposibilitatea victimei de a se menține în poziție verticală - cu o intensitate deosebită, dedusă din numărul mare de îngrijiri medico-legale necesare vindecării de 40 de zile - și nu așa cum netemeinic a reținut instanța de fond că acestea ar fi fost de o intensitate redusă -, într-un spațiu restrâns care o făcea pe victimă să nu aibă posibilitatea de a evita lovirea sa - victima chiar ferindu-se nu a putut să se apere -, inculpatul și-a reprezentat, fără echivoc, producerea rezultatului letal, pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, astfel că a acționat cu intenția specifică indirectă de a ucide.

În surprinderea poziției psihice pe care inculpatul a avut-o în momentul comiterii infracțiunii, trebuie pornit de la premisa că tocmai faptul că s-au aplicat loviturile repetate, cu o intensitate sporită și nu la întâmplare și în prezența unor polițiști este de natură să conducă la ideea că inculpatul a prevăzut și acceptat posibilitatea lezării extinse a unor regiuni cu potențial mortal ridicat (torace, abdomen) și el a acționat cu intenția de a ucide. Poziția procesuală ulterioară a părții vătămate de neconstituire ca parte civilă nu poate avea efecte cu privire la latura penală și în calificarea încadrării juridice dată faptei deduse judecății, cum greșit a mai reținut instanța de fond. Astfel, și cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., cu motivarea că inculpatul nu ar fi acționat cu intenția de a aduce atingere autorității agentului de poliție lovit, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 147 alin. (1) C. pen. care statuează că funcționarul public este persoana care exercită permanent sau temporar, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități la care se referă art. 145 C. pen.

Or, rezultă fără echivoc faptul, aspect necontestat de altfel de inculpat, că acesta știa calitatea oficială în care acționează agentul de poliție parte vătămată și că, în raport de poziția acestuia în spațiu în raport de o altă persoană presupus a fi urmărită de inculpat pentru a fi lovită, lovirea acestei alte persoane, nu se putea face decât și prin lovirea polițistului parte vătămată, lucru perceput ca atare și de către acest agent de ordine, care dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului. Atât timp cât inculpatul a acționat cu intenția de a lovi pe cineva și a aruncat cu o cârjă spre un grup de persoane din care făcea parte și agentul de poliție, el a acceptat că acționând în acest mod există riscul real de a produce vătămarea nu numai a persoanei pretins vizate dar și a polițistului.

Este de reținut că atât în cazul infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cât și în cazul infracțiunii prev. de art. 239 C. pen. latura subiectivă este identică și anume intenția, diferența dintre cele două infracțiuni fiind dată tocmai de calitatea de agent al statului pe care o are victima, calitate care este protejată prin dispozițiile legale menționate. În consecință, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a fost admis apelul, s-a desființat sentința și în rejudecare s-au înlăturat dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice conform celor motivate, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune pentru care a fost trimis în judecată, ținându-se seama de datele negative ce caracterizează persoana acestuia - atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, comiterea în mod voit și repetat de fapte penale ulterior faptelor deduse în prezent judecății, necăsătorit, fără ocupație - și de urmarea produsă vieții și integrității corporale mai multor persoane, pedeapsa închisorii și pedepsele complementare au fost proporționalizate spre minimul lor, executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen., realizând scopul ei prevăzut de art. 52 C. pen.

Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.I. care a criticat soluția deciziei pronunțată în apel prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., motivat de faptul că instanța de apel a dat o greșită încadrare juridică pentru două dintre faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, consecința fiind aceea a condamnării inculpatului de către curtea de apel în loc să se mențină, potrivit corectei încadrări juridice, soluția de încetare a procesului penal raportat și la atitudinea procesuală pe care au avut-o celelalte părți implicate. Apărătorul a precizat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a aduce atingere autorității reprezentată prin polițistul care a fost atins cu una din cârjele aruncate de inculpat când s-a urcat în mașină în contextul conflictului de la fața locului și sub imperiul unei puternice stări de panică.

Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor, apărătorul a solicitat instanței să constate că nu exista niciun mobil pentru a cauza o vătămare corporală gravă sau suprimarea vieții celui lovit, fiind vorba despre șoferul familiei aflată în conflict, iar polițistul venise la fața locului însoțit de jandarmi chiar la cererea familiei inculpatului, aspecte care au fost corespunzător analizate de instanța de fond, în mod corect această instanță schimbând încadrarea juridică a faptei. Înalta Curte analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu apreciază recursul formulat doar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. pentru considerentele ce vor fi expuse: Recurentul inculpat C.I. a invocat cu titlu de premisă incidența dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., motivat de faptul că instanța de apel a dat o greșită încadrare juridică pentru două dintre faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, consecința fiind aceea a condamnării inculpatului de către curtea de apel în loc să se mențină, potrivit corectei încadrări juridice, soluția de încetare a procesului penal raportat și la atitudinea procesuală pe care au avut-o celelalte părți implicate, întrucât inculpatul nu a acționat cu intenția de a aduce atingere autorității reprezentată prin polițistul care a fost atins cu una din cârjele aruncate de inculpat când s-a urcat în mașină în contextul conflictului de la fața locului și sub imperiul unei puternice stări de panică.

Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor, apărătorul a solicitat instanței să constate că nu exista niciun mobil pentru a cauza o vătămare corporală gravă sau suprimarea vieții celui lovit, fiind vorba despre șoferul familiei aflată în conflict, iar polițistul venise la fața locului însoțit de jandarmi chiar la cererea familiei inculpatului, aspecte care au fost corespunzător analizate de instanța de fond, în mod corect această instanță schimbând încadrarea juridică a faptei. Raportat la aceste motive, Înalta Curte apreciază că interpretarea dată de către inculpat, prin apărător, activității infracționale reținută în sarcina sa este subiectivă, echivocă și nu se pliază pe probele dosarului, încadrarea juridică corectă fiind cea constatată de către curtea de apel și nu cea solicitată de inculpat.

Astfel cu privire la infracțiunea de tentativă de omor cu privire la care a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul, Înalta Curte în consens cu instanța de apel apreciază că în mod indubitabil acțiunile inculpatului se circumscriu acestei infracțiuni, susținerea acestuia în sensul că mecanismul producerii leziunilor nu puteau pune în pericol viața victimei precum și că manevrele repetate ale acestuia s-au datorat panicii și pentru a-și asigura scăparea sunt nefondate și lipsite de temei. Infracțiunea de vătămare corporală este o infracțiune intenționată. Lovirea sau fapta de vătămare corporala se săvârșește cu intenție c