ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1101/2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1101/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față,

Din

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 3 din 09 ianuarie 2012, Tribunalul Mehedinți în baza art.

334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost

cercetat inculpatul C.I., din infracțiunea de tentativă de omor calificat,

prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit.

i) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181

alin. (1) C. pen.

În

baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor

pentru care a fost cercetat inculpatul C.I., din infracțiunea de ultraj, prev.

de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., în infracțiunea de loviri și alte

violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a încetat procesul penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a

infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

împotriva părții vătămate B.N.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a încetat procesul penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a

infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

împotriva părții vătămate C.E.L.

În

baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul

C.I., la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui

autovehicul pe drumurile publice de o persoană căreia exercitarea dreptului de

a conduce i-a fost suspendată.

În

baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 85 alin. (1) C. pen. a fost anulat beneficiul suspendării

condiționate a pedepsei aplicat față de inculpatul C.I. prin Sentința penală

nr. 354 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul

nr. 2901/208/2011.

În

baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen. s-a constatat concurentă infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe

drumurile publice de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a

fost suspendată (pentru care prin prezenta sentință s-a dispus condamnarea

acestui inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare) cu infracțiunea de vătămare

corporală din culpă (pentru care inculpatul C.I. a fost condamnat la cu

pedeapsa de 4 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie

2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. 2901/208/2011).

S-a

dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul C.I. să execute

pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În

baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata reținerii începând cu data de 03 decembrie 2010 și

până la 04 decembrie 2010.

În

baza art. 86

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei

aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de

încercare, potrivit art. 86

C. pen.

În

baza art. 83

alin. (1) și (2) C. pen. pe durata termenului de

încercare, inculpatul C.I. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere: să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și

reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de probațiune de pe lângă

Tribunalul Mehedinți) la datele ce vor fi fixate de acest serviciu; să anunțe,

în prealabil, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice la Serviciul de protecție

a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Mehedinți) și să justifice schimbarea locului de muncă; să

comunice la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți)

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a

atras atenția inculpatului C.I. asupra dispozițiilor art. 86

pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei

aplicate sub supraveghere.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor

accesorii.

S-a

luat act de faptul că părțile vătămate C.E.L. și B.N. nu se constituie părți

civile în cauză.

În

baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea

civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu

Severin.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.I. la plata

sumei de 1193 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, din

care 693 RON, reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în

cursul urmăririi penale, iar 500 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor

judiciare efectuate în cursul judecății, inclusiv sumele ce au fost avansate

din fondurile Ministerului Justiției pentru plata onorariilor apărătorilor

desemnați din oficiu pentru inculpat (300 RON pentru avocat B.A. - desemnat în

faza de urmărire penală și 100 RON - reprezentând parte din onorariul

apărătorului M.M., desemnat de Baroul Mehedinți în faza de judecată).

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți nr. 875/P/2010 s-a dispus punerea

în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C.I., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată

și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.I. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art.

175 alin. (1), lit. i) și alin. (2) C. pen., infracțiunea de ultraj, prev. de

art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., și infracțiunea de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de

a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr.

195/2002, republicată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În

fapt, s-a reținut că în data de 02 decembrie 2010, în jurul orei 19:30,

ajutorul șef de post C.E.L., din cadrul Postului de Poliție Prunișor, a fost

sesizată de ofițerul de serviciu de la Poliția Strehaia, cu privire la faptul

că numitul C.R. a dispărut de la domiciliul său și că s-ar afla pe raza comunei

Prunișor, la familia T.B.

Ulterior,

la Postul de Poliție Prunișor s-au prezentat martorii G.G. și C.G. (bunicul

inculpatului), care i-au relatat ajutorului șef de post C.E.L. că C.R. a fost

răpit și că se află ascuns la familia T.

Ajutorul

șef de post C.E.L. le-a spus acestora să o aștepte întrucât merge în comuna Șimian

pentru a lua doi jandarmi.

Revenind

în comuna Prunișor însoțită de B.C., sergent major în cadrul I.J.J. Mehedinți

și R.C., subofițer în cadrul I.J.J. Mehedinți, ajutorul șef de post C.E.L. a

oprit la intrarea în comuna Prunișor, în stația Peco, unde se aflau două

autoturisme, respectiv un autoturism W.V.P. și un autoturism marca L., de

culoare alb, cu nr. de înmatriculare XXX, lângă autoturisme aflându-se G.G.,

M.G. și C.G.

Și

de această dată ajutorul șef de post C.E.L. le-a spus acestora să o aștepte la

Postul de Poliție Prunișor, întrucât se va deplasa însoțită de jandarmi la

locuința martorului T.B. pentru a discuta și a-l convinge pe C.R. să o

însoțească la Postul de Poliție.

În

timp ce ajutorul șef de post C.E.L. împreună cu sergentul major B.C. și

subofițer R.C., din cadrul I.J.J. Mehedinți, se aflau în locuința martorului

T.B. și discutau cu C.R., în locuință au pătruns fratele acestuia din urmă,

învinuitul C.I., mama învinuitului, M.G. și bunicul învinuitului C.G.

În

acel moment în locuința lui T.B. s-a produs agitație, aceștia au început să se

certe între ei, să gesticuleze și să se împingă reciproc.

Văzând

că nu se puteau înțelege și că lucrurile iau amploare, ajutorul șef de post

C.E.L. împreună cu cei doi jandarmi i-au dat afară din casă, după aceștia

ieșind și T.B. împreună cu B.N., G.V., T.S., T.A. și T.S.S., care s-au

înghesuit pe treapta din fața casei, continuând să se certe.

Inculpatul

C.I., care se sprijinea în două cârje, s-a deplasat spre autoturismul marca L.,

cu nr. de înmatriculare XXX, pe care-l lăsase parcat în fața imobilului

numitului T.B., a deschis portiera stângă a autoturismului și a aruncat una

dintre cârje în direcția celor care se aflau pe treapta din fața casei.

Cârja

i-a lovit atât pe partea vătămată B.N. cât și pe ajutorul șef de post C.E.L.

În

acel moment T.B. i-a strigat inculpatului "ce faci mă, dai în

polițistă!" după care a intrat în locuință, a luat o rangă și revenind în

fața locuinței, în timp ce se afla pe treaptă, a lovit cu ranga în parbrizul

autoturismului.

După

ce inculpatul a aruncat și a doua cârjă înspre cei aflați pe treaptă, iar T.B.

a mai lovit o dată cu ranga în parbrizul autoturismului, inculpatul s-a urcat

la volanul autoturismului marca L., cu nr. de înmatriculare XXX și a demarat în

direcția părții vătămate B.N.

Martora

C.E.L., care se afla lângă partea vătămată B.N., a reușit să se ferească de

autoturism, sărind în partea lateral dreapta, spre stradă, iar partea vătămată

B.N., care se afla în spre colțul casei, a fost lovit, în partea laterală dreaptă

a corpului și a căzut peste treapta din fața casei.

Partea

vătămată B.N. a declarat că, în momentul în care s-a ridicat de jos, a văzut că

T.B. avea în mână o bâtă, astfel că i-a luat bâta și, în momentul în care s-a

îndreptat a doua oară cu autoturismul în direcția sa, a lovit cu acea bâtă atât

în parbriz cât și în capota autoturismului.

Inculpatul

C.I., după prima lovitură a efectuat manevra de mers înapoi și s-a îndreptat a

doua oară cu autoturismul spre B.N. cu intenția de a-l lovi, în urma loviturii

B.N. fiind aruncat în spate, spre grilaj, înspre colțul din dreapta casei.

Atunci

inculpatul, pentru a treia oară, a efectuat manevra de mers înapoi și s-a

îndreptat din nou cu autoturismul, cu intenția de a lovi pe partea vătămată

B.N., care se afla pe treapta din fața casei.

Partea

vătămată B.N. a reușit să evite lovitura, coborând de pe treaptă și

rezemându-se de perete, în zona geamurilor aflate în partea dreaptă a casei.

Ulterior,

în autoturismul condus de inculpatul C.I. s-a urcat mama sa, M.G. și bunicul

său, C.G. și au fugit de la fața locului.

Potrivit

declarației părții vătămate, B.N., în situația în care nu ar fi avut prezența

de spirit de a se deplasa în partea din stânga a casei și s-ar fi deplasat în

partea opusă, în momentul în care inculpatul s-a îndreptat a treia oară spre

el, în timp ce conducea autoturismul, cu intenția de a-l lovi, acesta l-ar fi

omorât întrucât era strivit de grilaj.

fața locului s-a constatat că în fața ușii de acces se află un grilaj format

din opt drugi verticali metalici ce sunt legați între ei prin trei bare

metalice de platbandă verticale, iar din examinarea acestora reiese că drugul

nr. 2, 3, 4 și 5 numărați din partea dreaptă, sunt îndoiți spre interior la

nivelul platbandei de la partea inferioară.

asemenea, la fața locului s-a găsit între drugul 3 și 4, pe marginea de jos a

grilajului, o capsă argintie ce a fost marcată cu jetonul nr. 1 și ridicată de

la fața locului.

În

cursul urmăririi penale partea vătămată B.N. a predat perechea de pantaloni pe

care a purtat-o în momentul în care a fost lovit cu autoturismul de către

inculpat, respectiv o pereche de blue-jeans, de culoare albastru închis, cu

inscripția pe betelia interioară (D.J.). Din examinarea pantalonilor s-a

constatat că în dreptul buzunarului stâng lipsește o capsă. Procedând la

compararea capsei ridicate de la fața locului cu celelalte capse aflate pe

pantaloni aparținând părții vătămate, s-a constatat că acestea erau

asemănătoare.

Potrivit

raportului medico-legal nr. 766 din 08 decembrie 2010, întocmit de SML

Mehedinți, partea vătămată B.N. a suferit leziuni ce au necesitat pentru

vindecare 38 - 40 zile îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor,

leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure cu

lame și vârfuri ascuțite (picior drept, dorsal, ½ anterior, plagă de

circa 5 cm profundă) și prin lovire cu sau de corpuri dure [cot stâng,

posterior, excoriație de 07 cm acoperită de crustă neagră; hemitorace stâng,

lateral, 1/3 inferior, excoriație de 1, 2/0, 3 cm; șold stâng, extern, 3

excoriații de 2/1 cm, 4/1 cm și 3/1 cm, discontinui, superficiale, acoperite de

crustă serohematică; genunchi drept, intern, excoriație triunghiulară, cu 2

laturi de circa 1/5 cm și una de 2, 5 cm, latura mare verticală și vârful anterior;

picior drept, pe fața internă, pe o suprafață de 4 din 10 cm (vertical), două

excoriații orizontale de circa 2 cm, acoperite de crustă neagră și excoriații

superficiale fine de maxim 2 cm].

Intenția

inculpatului de a-l ucide pe B.N., a rezultat, în primul rând din obiectul

vulnerant folosit, autoturismul, apt să producă decesul victimei, cât și

intensitatea și repetabilitatea loviturilor, inculpatul urmărind producerea

rezultatului, respectiv decesul părții vătămate, B.N.

Faptul

că partea vătămată, B.N., a reușit să se ferească de autoturism, s-a datorat

reflexelor sale.

Așa

cum a declarat, partea vătămată s-a deplasat în partea stângă a casei,

adăpostindu-se în zona geamurilor, rezemându-se de perete.

Punerea

în primejdie a vieții victimei s-a apreciat în raport de obiectul vulnerant

folosit care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost apt să conducă la decesul

victimei, chiar și în situația în care leziunile nu au pus în primejdie viața

victimei.

Mai

mult, inculpatul nu a ținut cont, nici de prezența la locul faptei a organelor

de poliție și jandarmi care se aflau la fața locului la cererea sa și a

familiei sale și cu scopul de a preveni un conflict, acesta putând să lovească

în momentul efectuării acestor manevre de mers înainte și înapoi și alte

persoane, inculpatul punând în pericol viața tuturor persoanelor aflate la fața

locului.

Din

adresa nr. 126173 din 08 decembrie 2010, a IPJ Mehedinți, Serviciul rutier,

rezultă că învinuitul C.I. este posesor al permisului de conducere, dar la data

de 02 decembrie 2010, nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile

publice, nemaifiind prelungit de către procurorul care supraveghea cauza

penală, în care acesta era cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.

de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., pentru fapta săvârșită la data de 30

septembrie 2010.

Din

adresa nr. 1951 din 16 mai 2011, a Primăriei Prunișor, a rezultat că strada din

satul Prunișor pe care locuiește T.B. nu avea denumire și figura ca drum sătesc

597, fiind drum public.

În

cauză au fost audiați inculpatul C.I., părțile vătămate B.N. și C.E.L., precum

și martorii M.G., C.G., R.C., B.C., T.B., C.T., C.R., declarațiile acestora

fiind consemnate în scris și atașate la dosar.

Spitalul

Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin, prin adresele nr. 19870 din 16

august 2011 și nr. 21448/14.096.2011 a comunicat că se constituie parte civilă

cu suma de 2080 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a

beneficiat inculpatul C.I. pe perioada internării sale (30 septembrie 2010 - 11

octombrie 2010).

cererea instanței, Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin a

comunicat prin adresa nr. 21453 din 14 septembrie 2011 că se constituie parte

civilă cu suma de 1044 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate

pe perioada spitalizării părții vătămate B.N. (03 decembrie 2010 - 08 decembrie

2010).

Părțile

vătămate B.N. și C.E.L. au comunicat că nu se constituie părți civile în cauză.

Inculpatul

C.I. a arătat că își rezervă dreptul la tăcere.

Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți a efectuat un referat de

evaluare a comportamentului inculpatului, ce a fost atașat la dosar.

În

cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a pus în discuția

părților schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat

inculpatul C.I., din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art.

20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin.

(2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1)

C. pen.; precum și din infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin. (2) și

(5) C. pen., în infracțiunea de loviri și alte violențe, prev. de art. 180

alin. (1) C. pen.

Din

oficiu, s-a solicitat fișa de cazier actualizat al inculpatului (ce a fost

atașată la dosar), precum și Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011 a

Judecătoriei Caransebeș (ce a fost atașată dosar).

Analizând

actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că starea de fapt

reținută în actul de sesizare al instanței a corespuns în general cu starea de

fapt ce a rezultat din ansamblul probatoriului administrat atât în cursul

urmăririi penale, cât și al judecății, reținându-se în acest sens că în seara

de 02 decembrie 2010 inculpatul C.I., tatăl său (C.T.), mama sa (M.G.) și

bunicul său (C.G.) au solicitat sprijinul lucrătorilor Postului de Poliție

Prunișor, pentru ca fratele său, C.R. să poată părăsi domiciliul martorului

T.B., cu a cărei fiică întreținea o relație de concubinaj.

Agentul

de poliție, C.E.L. s-a deplasat la domiciliul martorului T.B., fiind însoțită,

în calitate de jandarmi, de martorii R.C. și B.C.

Deși

inculpatul C.I. și ceilalți membri ai familiei sale conveniseră inițial cu

agentul de poliție C.E.L. să o aștepte la Stația Peco din localitatea Prunișor,

până ce aceasta se va întoarce de la locuința martorului T.B., ulterior acest

inculpat, împreună cu mama și bunicul său, s-au deplasat la aceeași locație.

Când

au ajuns la domiciliul martorului T.B., între familia acestui martor, pe de o

parte, și familia inculpatului au avut loc discuții contradictorii în limba

țigănească, discuții ce au degenerat rapid în conflict fizic și verbal.

un moment dat, martorul T.B. l-a lovit cu palmele peste față pe inculpatul

C.I., care se deplasa cu ajutorul a două cârje, deoarece în luna septembrie

2010 provocase un accident rutier soldat, între altele, cu vătămarea sa

corporală.

Apoi,

același martor a încercat să scoată dintr-un sertar un satâr, fiind stopat în

acțiunea sa de intervenția martorului B.C.

În

aceste împrejurări, martorul R.C., a somat persoanele prezente să înceteze

acest conflict, amenințând că va folosi arma din dotare, după care l-a condus

pe inculpat până la autoturismul L., cu nr. de înmatriculare XXX, ce era parcat

pe ulița din fața casei martorului T.

Atunci

când inculpatul C.I. a deschis portiera stânga față a acestui autoturism și a

încercat să urce la volan, a aruncat cu una din cârje spre ușa de acces în

locuința martorului T.B.

Cârja

l-a lovit inițial pe partea vătămată B.N., în zona coatelor, în partea dreaptă;

iar în cădere a lovit-o ușor și pe partea vătămată C.E.L.

Inculpatul

C.I. a aruncat apoi și cealaltă cârjă, după care s-a urcat la volanul acelui

autoturism și a efectuat trei manevre de mers înainte și înapoi, cu intenția de

a întoarce autovehiculul pe acea uliță.

menționat că ulița respectivă avea o lățime de numai 4,94 metri, în vreme ce un

autoturism de aceeași marcă are o lungime de 4,26 metri.

După

cum în mod corect s-a menționat și în actul de sesizare al instanței, atunci

când inculpatul C.I. s-a urcat la volanul autoturismului L., cu nr. de

înmatriculare XXX martorul T.B. a lovit o dată cu ranga în parbriz.

În

timpul acestor manevre autoturismul condus de inculpat l-a lovit în două

rânduri pe partea vătămată B.N., ce se afla pe scări, aproape de ușa de acces

în locuința martorului T., cauzându-i la piciorul drept o plagă profundă de

circa 5 cm, precum și mai multe excoriații la cotul stâng, la hemitorace, la

șold stâng și genunchiul drept.

Din

probele de la dosarul cauzei a reieșit că în timpul manevrelor efectuate de

inculpat, atât martorul T.B., cât și partea vătămată au lovit acel autoturism

cu obiecte contondente, rezultând avarii la capotă și la parbriz.

Inculpatul

C.I. a părăsit apoi locul faptei, la volanul autoturismului marca L., cu nr. de

înmatriculare XXX, împreună cu ceilalți membri ai familiei sale (respectiv mama

sa - M.G. - și bunicul său - C.G.), conducând autovehiculul pe acea uliță până

la intersecția cu drumul județean, loc din care autoturismul a fost condus de

tatăl său, C.T.

acea dată inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehiculul pe drumurile

publice, deoarece era cercetat penal într-o altă cauză pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

În

urma acestor evenimente, partea vătămată C.E.L. nu a suferit leziuni care să

necesite zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată B.N. a suferit leziuni

ce au necesitat pentru vindecare 38 - 40 de zile de îngrijiri medicale, leziuni

ce nu i-au pus însă în primejdie viața și nu au avut drept consecință pierderea

unui organ.

Concludente

în acest sens au fost mențiunile din procesul-verbal de cercetare la fața

locului și planșe foto; din procesul-verbal de ridicare obiecte de îmbrăcăminte

(pantaloni) și planșe foto; din procesul-verbal de examinare autoturism și

planșe foto; din procesul-verbal de sesizare din oficiu; din rapoartele

întocmite de martorii B.C. și R.C.; din declarațiile date atât în cursul

urmăririi penale, cât și al judecății în primă instanță de părțile vătămate

B.N. și C.E.L., precum și martorii M.G., C.G., R.C., B.C., T.B., C.T., C.R.

(declarațiile acestora fiind consemnate în scris); din procesul-verbal întocmit

în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 211/2004; din raportul

medico-legal nr. 766 din 08 decembrie 2010, eliberat de SML Mehedinți; din

adresa nr. 126173 din 08 decembrie 2010, a IPJ Mehedinți, Serviciul rutier; din

adresa nr. 1951 din 16 mai 2011 a Primăriei Prunișor.

Deși

cu ocazia audierii în fața instanței, părțile vătămate și martorii audiați

și-au nuanțat declarațiile, existând chiar unele contradicții între

declarațiile date în cursul urmăririi penale și cele date în cursul judecății,

s-a reținut că aceste contradicții, ce au fost explicabile chiar și prin simpla

raportare la data comiterii faptelor, nu s-au referit la aspecte esențiale de

natură a influența în mod decisiv starea de fapt ce a fost reținută în actul de

sesizare al instanței.

lipsit de relevanță a fost și faptul că la evenimentele mai sus menționate au

participat numeroase persoane - membri ai familiilor de rromi T. și C. - ceea

ce a determinat pe agentul de poliție C.E.L. să solicite sprijin prin Serviciul

Național Unic de Urgență 112.

Inculpatul

C.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei fapte: de a-i aplica

părții vătămate C.E.L. o lovitură cu o cârjă; de a conduce fără drept un

autovehicul pe drumurile publice și de a lovi în mod repetat cu autoturismul pe

partea vătămată B.N., cu intenția de a-l ucide.

privire la prima faptă (de a-i aplica agentului de poliție C.E.L. o lovitură cu

o cârjă), instanța a reținut că a fost necontestat de părțile și martorii

prezenți că la data de 02 decembrie 2010 partea vătămată C.E.L. a desfășurat

acțiuni specifice în calitate de ajutor șef de post în cadrul Postului de

Poliție Prunișor și că în aceste împrejurări a fost lovită superficial de o

cârjă aruncată de inculpatul C.I. Cu toate acestea, în speță nu s-a putut

reține săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de ultraj, deoarece din

actele de la dosarul cauzei nu a reieșit că acesta direct sau indirect ar fi

acționat cu intenția de a aduce atingere autorității agentului de poliție

sus-menționat.

Latura

subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 239 C. pen. a constat în intenția

de a ultragia, subiectul urmărind sau acceptând urmarea faptei sale: atingerea

adusă autorității statului.

În

cauza de față a fost incontestabil faptul că inculpatul avea cunoștință de

faptul că partea vătămată C.E.L. a îndeplinit calitatea de agent de poliție și

s-a aflat în exercițiul funcției (de vreme ce inculpatul a fost acela care a

solicitat sprijinul acestei persoane pentru evitarea unui potențial conflict pe

care l-ar fi putut avea cu membrii familiei B.), însă din probele de la dosarul

cauzei nu a reieșit că acest inculpat a avut în vreun fel reprezentarea că prin

fapta sa (de a arunca o cârjă spre mai multe persoane) a adus atingere

autorității de stat.

Din

actele de la dosarul cauzei, a reieșit că inculpatul C. se deplasa cu ajutorul

a două cârje, că - atunci când a intenționat să se urce la volanul

autoturismului L. - aruncat cu una din cârje spre intrarea în casa martorului

T.B., ocazie în care l-a lovit mai puternic pe partea vătămată B.N. În cădere,

acea cârjă a atins-o și pe partea vătămată C.E.L., care a suferit leziuni

superficiale ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.

Fapta

mai sus menționată s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen., faptă ce a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției

indirecte, însă pentru acesta faptă, partea vătămată C.E.L. a arătat în

instanță că nu înțelege să formuleze plângere.

Sub

aceste aspecte, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea

juridică a faptelor pentru care este cercetat inculpatul C.I., din infracțiunea

de ultraj, prev. de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., în infracțiunea de

loviri și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Față

de manifestarea expresă de voință a părții vătămate în baza art. 11 pct. 2 lit.

b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus

încetarea procesului penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a infracțiunii

de vătămare corporală prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. împotriva părții

vătămate C.E.L.

privire la cea de-a doua faptă (de a conduce fără drept un autovehicul pe

drumurile publice), tribunalul a reținut că din actele de la dosarul cauzei,

mai sus menționate, reiese că la data de 02 decembrie 2010 inculpatul a condus

pe drumurile publice autoturismul marca L., cu numărul de înmatriculare XXX,

deși avea suspendat dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, după

cum a reieșit din adresa nr. 126173 din 08 decembrie 2010, a IPJ Mehedinți,

Serviciul rutier.

Inculpatul

nu a contestat că la data respectivă a condus pe drumurile publice acel

autovehicul, însă a arătat că nu a cunoscut că avea suspendat acest drept.

Această

apărare a inculpatului a fost înlăturată ca nesinceră deoarece din încheierea

pronunțată de Judecătoria Caransebeș la data de 06 septembrie 2011 în Dosarul

nr. 2901/208/2011 a reieșit că acestui inculpat i-a fost admisă cererea și i-a

fost acordată prelungirea dreptului de circulație până în data de 05 octombrie

2011 inclusiv, iar la dosarul cauzei nu a fost depusă vreo altă probă din care

să reiasă că ulterior acestei date ar fi solicitat o nouă prelungire a

dreptului de circulație.

Având

în vedere aceste considerente, s-a apreciat că într-adevăr fapta mai sus

menționată a constituit infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002, fapta fiind săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma

intenției directe și prezentând pericol social ex re, astfel că inculpatul C.I.

a răspuns penal pentru fapta săvârșită.

individualizarea judiciară a pedepselor (principală și accesorie) și la

alegerea modalității alese pentru executare, prima instanță a avut în vedere

limitele stabilite de lege pentru această faptă, împrejurările în care a fost

comisă (fapta a fost comisă pe fondul unui conflict între cele două familii de

rromi, după ce martorul T.B. l-a agresat fizic pe inculpat) și urmările produse

(punerea în primejdie a integrității corporale a mai multor persoane),

apreciindu-se că au fost suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute de

art. 52 și 72 C. pen. aplicarea unei pedepse principale de 1 an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile

publice de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost

suspendată, precum și a unei pedepse accesorii a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ce se va

executa conform disp. art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

privire la cea de-a treia faptă menționată în actul de sesizare al instanței

(de a lovi în mod repetat cu autoturismul pe partea vătămată B.N., cu intenția

de a-l ucide), pentru considerentele mai sus menționate s-a reținut că din

probele administrate în cauză nu a rezultat în mod cert că inculpatul ar fi

acționat cu intenția (directă sau indirectă) de a-l ucide pe numitul B.N.

Relevante

în acest sens au fost împrejurările în care a fost comisă această faptă

(inițiativa conflictului fizic a aparținut familiei B., iar atunci când

inculpatul C.I. s-a urcat la volanul autoturismului L., cu nr. de înmatriculare

XXX martorul T.B. a lovit o dată cu ranga în parbriz); dinamica producerii

evenimentelor (de față cu mai multe persoane de etnie rromă ce participau la

conflictul verbal și amenințau să transforme acest conflict într-unul fizic,

inculpatul C.I. a efectuat trei manevre de mers cu autovehiculul în față și în

spate, timp în care atât martorul T.B., cât și partea vătămată B.N. au lovit

acel autoturism cu obiecte contondente, rezultând avarii la capotă și la

parbriz); zona vizată (partea inferioară a corpului victimei); precum și

urmările concrete ale faptei asupra integrității corporale a victimei (o plagă

profundă de circa 5 cm la piciorul drept, precum și mai multe excoriații la

cotul stâng, la hemitorace, la șold stâng și genunchiul drept, leziunile

necesitând pentru vindecare 38 - 40 zile de îngrijiri medicale).

s-a putut reține că loviturile aplicate de inculpat au fost de mare

intensitate, cu atât mai mult cu cât manevrele de deplasare s-au efectuat

într-un spațiu limitat (ulița respectivă avea la locul săvârșirii faptei o

lățime de 4,94 metri, iar autoturismul marca L. are o lățime de aproximativ

4,30 metri), iar inculpatul C. avea probleme de locomoție, în urma implicării

sale într-un alt eveniment rutier.

Dat

fiind faptul că în timpul efectuării acestor manevre, inculpatul l-a lovit în

două rânduri pe partea vătămată B.N., iar fapta a fost săvârșită într-un spațiu

limitat și de față cu numeroase alte persoane (ce au fost în pericol de

vătămare corporală) s-a apreciat că acesta a acționat cu intenție indirectă (a

prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat

posibilitatea producerii lui).

În

aceste condiții s-a apreciat că fapta inculpatului C.I., care aflându-se la

volanul autovehiculului, în două rânduri l-a lovit pe partea vătămată B.N.,

cauzându-i cu intenție indirectă leziuni ce au necesitat pentru vindecare 38 -

40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., motiv pentru care în baza

art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei

pentru care este cercetat acest inculpat din infracțiunea de tentativă de omor

calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175

alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală.

Față

de manifestarea expresă de voință a acestei părți vătămate, potrivit căruia nu

a avut pretenții de natură materială și nu a dorit să formuleze plângere penală

împotriva inculpatului C.I., instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea

procesului penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a infracțiunii de

vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. împotriva părții

vătămate B.N.

Potrivit

mențiunilor din înscrisurile de la dosar, inculpatul C.I. a fost condamnat la 4

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (2)

și (4) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe un

termen de încercare de 2,4 ani (Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011 a

Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin nerecurare).

Având

în vedere că fapta pentru care inculpatul C. a fost comisă anterior rămânerii

definitive a Sentinței penale nr. 354 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei

Caransebeș, în baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea beneficiului

suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în temeiul art. 33 alin.

(1) lit. a) C. pen., rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a constatat

concurentă infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de

o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată

(pentru care prin prezenta sentință s-a dispus condamnarea acestui inculpat la

pedeapsa de 1 an închisoare) cu infracțiunea de vătămare corporală din culpă

(pentru care inculpatul C.I. a fost condamnat la cu pedeapsa de 4 luni

închisoare, prin Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011, pronunțată de

Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. 2901/208/2011).

cale de consecință, s-a dispus contopirea acestor pedepse, iar inculpatul C.I.

a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu interzicerea ca

pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Cum

în faza de urmărire penală inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de

ore, s-a făcut aplicarea disp. art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii începând cu

data de 03 decembrie 2010 și până la 04 decembrie 2010.

Față

de faptul că inculpatul nu avea antecedente penale la momentul săvârșirii

infracțiunii pentru care a fost condamnat, de natura acestei infracțiuni

(conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de o persoană căreia

exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată) și de împrejurările în

care a fost comisă fapta, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și

fără privarea efectivă a sa de libertate, astfel că în baza art. 86

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe

o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86