ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1101/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1101/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra
recursului de față,
Din
actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 3 din 09 ianuarie 2012, Tribunalul Mehedinți în baza art.
334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost
cercetat inculpatul C.I., din infracțiunea de tentativă de omor calificat,
prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit.
i) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181
alin. (1) C. pen.
În
baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor
pentru care a fost cercetat inculpatul C.I., din infracțiunea de ultraj, prev.
de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., în infracțiunea de loviri și alte
violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
În
baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C.
proc. pen. s-a încetat procesul penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a
infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.
împotriva părții vătămate B.N.
În
baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C.
proc. pen. s-a încetat procesul penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a
infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
împotriva părții vătămate C.E.L.
În
baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul
C.I., la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui
autovehicul pe drumurile publice de o persoană căreia exercitarea dreptului de
a conduce i-a fost suspendată.
În
baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen.
În
baza art. 85 alin. (1) C. pen. a fost anulat beneficiul suspendării
condiționate a pedepsei aplicat față de inculpatul C.I. prin Sentința penală
nr. 354 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul
nr. 2901/208/2011.
În
baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C.
pen. s-a constatat concurentă infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe
drumurile publice de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a
fost suspendată (pentru care prin prezenta sentință s-a dispus condamnarea
acestui inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare) cu infracțiunea de vătămare
corporală din culpă (pentru care inculpatul C.I. a fost condamnat la cu
pedeapsa de 4 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie
2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. 2901/208/2011).
S-a
dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul C.I. să execute
pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen.
În
baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., s-a
dedus din pedeapsă durata reținerii începând cu data de 03 decembrie 2010 și
până la 04 decembrie 2010.
În
baza art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei
aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de
încercare, potrivit art. 86
2
C. pen.
În
baza art. 83
3
alin. (1) și (2) C. pen. pe durata termenului de
încercare, inculpatul C.I. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de
supraveghere: să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și
reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de probațiune de pe lângă
Tribunalul Mehedinți) la datele ce vor fi fixate de acest serviciu; să anunțe,
în prealabil, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a
infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) orice
schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice la Serviciul de protecție
a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de
pe lângă Tribunalul Mehedinți) și să justifice schimbarea locului de muncă; să
comunice la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a
infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți)
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a
atras atenția inculpatului C.I. asupra dispozițiilor art. 86
4
C.
pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei
aplicate sub supraveghere.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor
accesorii.
S-a
luat act de faptul că părțile vătămate C.E.L. și B.N. nu se constituie părți
civile în cauză.
În
baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea
civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu
Severin.
În
baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.I. la plata
sumei de 1193 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, din
care 693 RON, reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în
cursul urmăririi penale, iar 500 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor
judiciare efectuate în cursul judecății, inclusiv sumele ce au fost avansate
din fondurile Ministerului Justiției pentru plata onorariilor apărătorilor
desemnați din oficiu pentru inculpat (300 RON pentru avocat B.A. - desemnat în
faza de urmărire penală și 100 RON - reprezentând parte din onorariul
apărătorului M.M., desemnat de Baroul Mehedinți în faza de judecată).
Pentru
a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți nr. 875/P/2010 s-a dispus punerea
în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C.I., pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată
și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.I. pentru
săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art.
175 alin. (1), lit. i) și alin. (2) C. pen., infracțiunea de ultraj, prev. de
art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., și infracțiunea de conducere pe drumurile
publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de
a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr.
195/2002, republicată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În
fapt, s-a reținut că în data de 02 decembrie 2010, în jurul orei 19:30,
ajutorul șef de post C.E.L., din cadrul Postului de Poliție Prunișor, a fost
sesizată de ofițerul de serviciu de la Poliția Strehaia, cu privire la faptul
că numitul C.R. a dispărut de la domiciliul său și că s-ar afla pe raza comunei
Prunișor, la familia T.B.
Ulterior,
la Postul de Poliție Prunișor s-au prezentat martorii G.G. și C.G. (bunicul
inculpatului), care i-au relatat ajutorului șef de post C.E.L. că C.R. a fost
răpit și că se află ascuns la familia T.
Ajutorul
șef de post C.E.L. le-a spus acestora să o aștepte întrucât merge în comuna Șimian
pentru a lua doi jandarmi.
Revenind
în comuna Prunișor însoțită de B.C., sergent major în cadrul I.J.J. Mehedinți
și R.C., subofițer în cadrul I.J.J. Mehedinți, ajutorul șef de post C.E.L. a
oprit la intrarea în comuna Prunișor, în stația Peco, unde se aflau două
autoturisme, respectiv un autoturism W.V.P. și un autoturism marca L., de
culoare alb, cu nr. de înmatriculare XXX, lângă autoturisme aflându-se G.G.,
M.G. și C.G.
Și
de această dată ajutorul șef de post C.E.L. le-a spus acestora să o aștepte la
Postul de Poliție Prunișor, întrucât se va deplasa însoțită de jandarmi la
locuința martorului T.B. pentru a discuta și a-l convinge pe C.R. să o
însoțească la Postul de Poliție.
În
timp ce ajutorul șef de post C.E.L. împreună cu sergentul major B.C. și
subofițer R.C., din cadrul I.J.J. Mehedinți, se aflau în locuința martorului
T.B. și discutau cu C.R., în locuință au pătruns fratele acestuia din urmă,
învinuitul C.I., mama învinuitului, M.G. și bunicul învinuitului C.G.
În
acel moment în locuința lui T.B. s-a produs agitație, aceștia au început să se
certe între ei, să gesticuleze și să se împingă reciproc.
Văzând
că nu se puteau înțelege și că lucrurile iau amploare, ajutorul șef de post
C.E.L. împreună cu cei doi jandarmi i-au dat afară din casă, după aceștia
ieșind și T.B. împreună cu B.N., G.V., T.S., T.A. și T.S.S., care s-au
înghesuit pe treapta din fața casei, continuând să se certe.
Inculpatul
C.I., care se sprijinea în două cârje, s-a deplasat spre autoturismul marca L.,
cu nr. de înmatriculare XXX, pe care-l lăsase parcat în fața imobilului
numitului T.B., a deschis portiera stângă a autoturismului și a aruncat una
dintre cârje în direcția celor care se aflau pe treapta din fața casei.
Cârja
i-a lovit atât pe partea vătămată B.N. cât și pe ajutorul șef de post C.E.L.
În
acel moment T.B. i-a strigat inculpatului "ce faci mă, dai în
polițistă!" după care a intrat în locuință, a luat o rangă și revenind în
fața locuinței, în timp ce se afla pe treaptă, a lovit cu ranga în parbrizul
autoturismului.
După
ce inculpatul a aruncat și a doua cârjă înspre cei aflați pe treaptă, iar T.B.
a mai lovit o dată cu ranga în parbrizul autoturismului, inculpatul s-a urcat
la volanul autoturismului marca L., cu nr. de înmatriculare XXX și a demarat în
direcția părții vătămate B.N.
Martora
C.E.L., care se afla lângă partea vătămată B.N., a reușit să se ferească de
autoturism, sărind în partea lateral dreapta, spre stradă, iar partea vătămată
B.N., care se afla în spre colțul casei, a fost lovit, în partea laterală dreaptă
a corpului și a căzut peste treapta din fața casei.
Partea
vătămată B.N. a declarat că, în momentul în care s-a ridicat de jos, a văzut că
T.B. avea în mână o bâtă, astfel că i-a luat bâta și, în momentul în care s-a
îndreptat a doua oară cu autoturismul în direcția sa, a lovit cu acea bâtă atât
în parbriz cât și în capota autoturismului.
Inculpatul
C.I., după prima lovitură a efectuat manevra de mers înapoi și s-a îndreptat a
doua oară cu autoturismul spre B.N. cu intenția de a-l lovi, în urma loviturii
B.N. fiind aruncat în spate, spre grilaj, înspre colțul din dreapta casei.
Atunci
inculpatul, pentru a treia oară, a efectuat manevra de mers înapoi și s-a
îndreptat din nou cu autoturismul, cu intenția de a lovi pe partea vătămată
B.N., care se afla pe treapta din fața casei.
Partea
vătămată B.N. a reușit să evite lovitura, coborând de pe treaptă și
rezemându-se de perete, în zona geamurilor aflate în partea dreaptă a casei.
Ulterior,
în autoturismul condus de inculpatul C.I. s-a urcat mama sa, M.G. și bunicul
său, C.G. și au fugit de la fața locului.
Potrivit
declarației părții vătămate, B.N., în situația în care nu ar fi avut prezența
de spirit de a se deplasa în partea din stânga a casei și s-ar fi deplasat în
partea opusă, în momentul în care inculpatul s-a îndreptat a treia oară spre
el, în timp ce conducea autoturismul, cu intenția de a-l lovi, acesta l-ar fi
omorât întrucât era strivit de grilaj.
La
fața locului s-a constatat că în fața ușii de acces se află un grilaj format
din opt drugi verticali metalici ce sunt legați între ei prin trei bare
metalice de platbandă verticale, iar din examinarea acestora reiese că drugul
nr. 2, 3, 4 și 5 numărați din partea dreaptă, sunt îndoiți spre interior la
nivelul platbandei de la partea inferioară.
De
asemenea, la fața locului s-a găsit între drugul 3 și 4, pe marginea de jos a
grilajului, o capsă argintie ce a fost marcată cu jetonul nr. 1 și ridicată de
la fața locului.
În
cursul urmăririi penale partea vătămată B.N. a predat perechea de pantaloni pe
care a purtat-o în momentul în care a fost lovit cu autoturismul de către
inculpat, respectiv o pereche de blue-jeans, de culoare albastru închis, cu
inscripția pe betelia interioară (D.J.). Din examinarea pantalonilor s-a
constatat că în dreptul buzunarului stâng lipsește o capsă. Procedând la
compararea capsei ridicate de la fața locului cu celelalte capse aflate pe
pantaloni aparținând părții vătămate, s-a constatat că acestea erau
asemănătoare.
Potrivit
raportului medico-legal nr. 766 din 08 decembrie 2010, întocmit de SML
Mehedinți, partea vătămată B.N. a suferit leziuni ce au necesitat pentru
vindecare 38 - 40 zile îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor,
leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure cu
lame și vârfuri ascuțite (picior drept, dorsal, ½ anterior, plagă de
circa 5 cm profundă) și prin lovire cu sau de corpuri dure [cot stâng,
posterior, excoriație de 07 cm acoperită de crustă neagră; hemitorace stâng,
lateral, 1/3 inferior, excoriație de 1, 2/0, 3 cm; șold stâng, extern, 3
excoriații de 2/1 cm, 4/1 cm și 3/1 cm, discontinui, superficiale, acoperite de
crustă serohematică; genunchi drept, intern, excoriație triunghiulară, cu 2
laturi de circa 1/5 cm și una de 2, 5 cm, latura mare verticală și vârful anterior;
picior drept, pe fața internă, pe o suprafață de 4 din 10 cm (vertical), două
excoriații orizontale de circa 2 cm, acoperite de crustă neagră și excoriații
superficiale fine de maxim 2 cm].
Intenția
inculpatului de a-l ucide pe B.N., a rezultat, în primul rând din obiectul
vulnerant folosit, autoturismul, apt să producă decesul victimei, cât și
intensitatea și repetabilitatea loviturilor, inculpatul urmărind producerea
rezultatului, respectiv decesul părții vătămate, B.N.
Faptul
că partea vătămată, B.N., a reușit să se ferească de autoturism, s-a datorat
reflexelor sale.
Așa
cum a declarat, partea vătămată s-a deplasat în partea stângă a casei,
adăpostindu-se în zona geamurilor, rezemându-se de perete.
Punerea
în primejdie a vieții victimei s-a apreciat în raport de obiectul vulnerant
folosit care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost apt să conducă la decesul
victimei, chiar și în situația în care leziunile nu au pus în primejdie viața
victimei.
Mai
mult, inculpatul nu a ținut cont, nici de prezența la locul faptei a organelor
de poliție și jandarmi care se aflau la fața locului la cererea sa și a
familiei sale și cu scopul de a preveni un conflict, acesta putând să lovească
în momentul efectuării acestor manevre de mers înainte și înapoi și alte
persoane, inculpatul punând în pericol viața tuturor persoanelor aflate la fața
locului.
Din
adresa nr. 126173 din 08 decembrie 2010, a IPJ Mehedinți, Serviciul rutier,
rezultă că învinuitul C.I. este posesor al permisului de conducere, dar la data
de 02 decembrie 2010, nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile
publice, nemaifiind prelungit de către procurorul care supraveghea cauza
penală, în care acesta era cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.
de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., pentru fapta săvârșită la data de 30
septembrie 2010.
Din
adresa nr. 1951 din 16 mai 2011, a Primăriei Prunișor, a rezultat că strada din
satul Prunișor pe care locuiește T.B. nu avea denumire și figura ca drum sătesc
597, fiind drum public.
În
cauză au fost audiați inculpatul C.I., părțile vătămate B.N. și C.E.L., precum
și martorii M.G., C.G., R.C., B.C., T.B., C.T., C.R., declarațiile acestora
fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Spitalul
Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin, prin adresele nr. 19870 din 16
august 2011 și nr. 21448/14.096.2011 a comunicat că se constituie parte civilă
cu suma de 2080 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a
beneficiat inculpatul C.I. pe perioada internării sale (30 septembrie 2010 - 11
octombrie 2010).
La
cererea instanței, Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin a
comunicat prin adresa nr. 21453 din 14 septembrie 2011 că se constituie parte
civilă cu suma de 1044 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate
pe perioada spitalizării părții vătămate B.N. (03 decembrie 2010 - 08 decembrie
2010).
Părțile
vătămate B.N. și C.E.L. au comunicat că nu se constituie părți civile în cauză.
Inculpatul
C.I. a arătat că își rezervă dreptul la tăcere.
Serviciul
de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți a efectuat un referat de
evaluare a comportamentului inculpatului, ce a fost atașat la dosar.
În
cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a pus în discuția
părților schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat
inculpatul C.I., din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art.
20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin.
(2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1)
C. pen.; precum și din infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin. (2) și
(5) C. pen., în infracțiunea de loviri și alte violențe, prev. de art. 180
alin. (1) C. pen.
Din
oficiu, s-a solicitat fișa de cazier actualizat al inculpatului (ce a fost
atașată la dosar), precum și Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011 a
Judecătoriei Caransebeș (ce a fost atașată dosar).
Analizând
actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că starea de fapt
reținută în actul de sesizare al instanței a corespuns în general cu starea de
fapt ce a rezultat din ansamblul probatoriului administrat atât în cursul
urmăririi penale, cât și al judecății, reținându-se în acest sens că în seara
de 02 decembrie 2010 inculpatul C.I., tatăl său (C.T.), mama sa (M.G.) și
bunicul său (C.G.) au solicitat sprijinul lucrătorilor Postului de Poliție
Prunișor, pentru ca fratele său, C.R. să poată părăsi domiciliul martorului
T.B., cu a cărei fiică întreținea o relație de concubinaj.
Agentul
de poliție, C.E.L. s-a deplasat la domiciliul martorului T.B., fiind însoțită,
în calitate de jandarmi, de martorii R.C. și B.C.
Deși
inculpatul C.I. și ceilalți membri ai familiei sale conveniseră inițial cu
agentul de poliție C.E.L. să o aștepte la Stația Peco din localitatea Prunișor,
până ce aceasta se va întoarce de la locuința martorului T.B., ulterior acest
inculpat, împreună cu mama și bunicul său, s-au deplasat la aceeași locație.
Când
au ajuns la domiciliul martorului T.B., între familia acestui martor, pe de o
parte, și familia inculpatului au avut loc discuții contradictorii în limba
țigănească, discuții ce au degenerat rapid în conflict fizic și verbal.
La
un moment dat, martorul T.B. l-a lovit cu palmele peste față pe inculpatul
C.I., care se deplasa cu ajutorul a două cârje, deoarece în luna septembrie
2010 provocase un accident rutier soldat, între altele, cu vătămarea sa
corporală.
Apoi,
același martor a încercat să scoată dintr-un sertar un satâr, fiind stopat în
acțiunea sa de intervenția martorului B.C.
În
aceste împrejurări, martorul R.C., a somat persoanele prezente să înceteze
acest conflict, amenințând că va folosi arma din dotare, după care l-a condus
pe inculpat până la autoturismul L., cu nr. de înmatriculare XXX, ce era parcat
pe ulița din fața casei martorului T.
Atunci
când inculpatul C.I. a deschis portiera stânga față a acestui autoturism și a
încercat să urce la volan, a aruncat cu una din cârje spre ușa de acces în
locuința martorului T.B.
Cârja
l-a lovit inițial pe partea vătămată B.N., în zona coatelor, în partea dreaptă;
iar în cădere a lovit-o ușor și pe partea vătămată C.E.L.
Inculpatul
C.I. a aruncat apoi și cealaltă cârjă, după care s-a urcat la volanul acelui
autoturism și a efectuat trei manevre de mers înainte și înapoi, cu intenția de
a întoarce autovehiculul pe acea uliță.
De
menționat că ulița respectivă avea o lățime de numai 4,94 metri, în vreme ce un
autoturism de aceeași marcă are o lungime de 4,26 metri.
După
cum în mod corect s-a menționat și în actul de sesizare al instanței, atunci
când inculpatul C.I. s-a urcat la volanul autoturismului L., cu nr. de
înmatriculare XXX martorul T.B. a lovit o dată cu ranga în parbriz.
În
timpul acestor manevre autoturismul condus de inculpat l-a lovit în două
rânduri pe partea vătămată B.N., ce se afla pe scări, aproape de ușa de acces
în locuința martorului T., cauzându-i la piciorul drept o plagă profundă de
circa 5 cm, precum și mai multe excoriații la cotul stâng, la hemitorace, la
șold stâng și genunchiul drept.
Din
probele de la dosarul cauzei a reieșit că în timpul manevrelor efectuate de
inculpat, atât martorul T.B., cât și partea vătămată au lovit acel autoturism
cu obiecte contondente, rezultând avarii la capotă și la parbriz.
Inculpatul
C.I. a părăsit apoi locul faptei, la volanul autoturismului marca L., cu nr. de
înmatriculare XXX, împreună cu ceilalți membri ai familiei sale (respectiv mama
sa - M.G. - și bunicul său - C.G.), conducând autovehiculul pe acea uliță până
la intersecția cu drumul județean, loc din care autoturismul a fost condus de
tatăl său, C.T.
La
acea dată inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehiculul pe drumurile
publice, deoarece era cercetat penal într-o altă cauză pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.
În
urma acestor evenimente, partea vătămată C.E.L. nu a suferit leziuni care să
necesite zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată B.N. a suferit leziuni
ce au necesitat pentru vindecare 38 - 40 de zile de îngrijiri medicale, leziuni
ce nu i-au pus însă în primejdie viața și nu au avut drept consecință pierderea
unui organ.
Concludente
în acest sens au fost mențiunile din procesul-verbal de cercetare la fața
locului și planșe foto; din procesul-verbal de ridicare obiecte de îmbrăcăminte
(pantaloni) și planșe foto; din procesul-verbal de examinare autoturism și
planșe foto; din procesul-verbal de sesizare din oficiu; din rapoartele
întocmite de martorii B.C. și R.C.; din declarațiile date atât în cursul
urmăririi penale, cât și al judecății în primă instanță de părțile vătămate
B.N. și C.E.L., precum și martorii M.G., C.G., R.C., B.C., T.B., C.T., C.R.
(declarațiile acestora fiind consemnate în scris); din procesul-verbal întocmit
în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 211/2004; din raportul
medico-legal nr. 766 din 08 decembrie 2010, eliberat de SML Mehedinți; din
adresa nr. 126173 din 08 decembrie 2010, a IPJ Mehedinți, Serviciul rutier; din
adresa nr. 1951 din 16 mai 2011 a Primăriei Prunișor.
Deși
cu ocazia audierii în fața instanței, părțile vătămate și martorii audiați
și-au nuanțat declarațiile, existând chiar unele contradicții între
declarațiile date în cursul urmăririi penale și cele date în cursul judecății,
s-a reținut că aceste contradicții, ce au fost explicabile chiar și prin simpla
raportare la data comiterii faptelor, nu s-au referit la aspecte esențiale de
natură a influența în mod decisiv starea de fapt ce a fost reținută în actul de
sesizare al instanței.
Nu
lipsit de relevanță a fost și faptul că la evenimentele mai sus menționate au
participat numeroase persoane - membri ai familiilor de rromi T. și C. - ceea
ce a determinat pe agentul de poliție C.E.L. să solicite sprijin prin Serviciul
Național Unic de Urgență 112.
Inculpatul
C.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei fapte: de a-i aplica
părții vătămate C.E.L. o lovitură cu o cârjă; de a conduce fără drept un
autovehicul pe drumurile publice și de a lovi în mod repetat cu autoturismul pe
partea vătămată B.N., cu intenția de a-l ucide.
Cu
privire la prima faptă (de a-i aplica agentului de poliție C.E.L. o lovitură cu
o cârjă), instanța a reținut că a fost necontestat de părțile și martorii
prezenți că la data de 02 decembrie 2010 partea vătămată C.E.L. a desfășurat
acțiuni specifice în calitate de ajutor șef de post în cadrul Postului de
Poliție Prunișor și că în aceste împrejurări a fost lovită superficial de o
cârjă aruncată de inculpatul C.I. Cu toate acestea, în speță nu s-a putut
reține săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de ultraj, deoarece din
actele de la dosarul cauzei nu a reieșit că acesta direct sau indirect ar fi
acționat cu intenția de a aduce atingere autorității agentului de poliție
sus-menționat.
Latura
subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 239 C. pen. a constat în intenția
de a ultragia, subiectul urmărind sau acceptând urmarea faptei sale: atingerea
adusă autorității statului.
În
cauza de față a fost incontestabil faptul că inculpatul avea cunoștință de
faptul că partea vătămată C.E.L. a îndeplinit calitatea de agent de poliție și
s-a aflat în exercițiul funcției (de vreme ce inculpatul a fost acela care a
solicitat sprijinul acestei persoane pentru evitarea unui potențial conflict pe
care l-ar fi putut avea cu membrii familiei B.), însă din probele de la dosarul
cauzei nu a reieșit că acest inculpat a avut în vreun fel reprezentarea că prin
fapta sa (de a arunca o cârjă spre mai multe persoane) a adus atingere
autorității de stat.
Din
actele de la dosarul cauzei, a reieșit că inculpatul C. se deplasa cu ajutorul
a două cârje, că - atunci când a intenționat să se urce la volanul
autoturismului L. - aruncat cu una din cârje spre intrarea în casa martorului
T.B., ocazie în care l-a lovit mai puternic pe partea vătămată B.N. În cădere,
acea cârjă a atins-o și pe partea vătămată C.E.L., care a suferit leziuni
superficiale ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
Fapta
mai sus menționată s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.
pen., faptă ce a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției
indirecte, însă pentru acesta faptă, partea vătămată C.E.L. a arătat în
instanță că nu înțelege să formuleze plângere.
Sub
aceste aspecte, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea
juridică a faptelor pentru care este cercetat inculpatul C.I., din infracțiunea
de ultraj, prev. de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., în infracțiunea de
loviri și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
Față
de manifestarea expresă de voință a părții vătămate în baza art. 11 pct. 2 lit.
b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus
încetarea procesului penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a infracțiunii
de vătămare corporală prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. împotriva părții
vătămate C.E.L.
Cu
privire la cea de-a doua faptă (de a conduce fără drept un autovehicul pe
drumurile publice), tribunalul a reținut că din actele de la dosarul cauzei,
mai sus menționate, reiese că la data de 02 decembrie 2010 inculpatul a condus
pe drumurile publice autoturismul marca L., cu numărul de înmatriculare XXX,
deși avea suspendat dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, după
cum a reieșit din adresa nr. 126173 din 08 decembrie 2010, a IPJ Mehedinți,
Serviciul rutier.
Inculpatul
nu a contestat că la data respectivă a condus pe drumurile publice acel
autovehicul, însă a arătat că nu a cunoscut că avea suspendat acest drept.
Această
apărare a inculpatului a fost înlăturată ca nesinceră deoarece din încheierea
pronunțată de Judecătoria Caransebeș la data de 06 septembrie 2011 în Dosarul
nr. 2901/208/2011 a reieșit că acestui inculpat i-a fost admisă cererea și i-a
fost acordată prelungirea dreptului de circulație până în data de 05 octombrie
2011 inclusiv, iar la dosarul cauzei nu a fost depusă vreo altă probă din care
să reiasă că ulterior acestei date ar fi solicitat o nouă prelungire a
dreptului de circulație.
Având
în vedere aceste considerente, s-a apreciat că într-adevăr fapta mai sus
menționată a constituit infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G.
nr. 195/2002, fapta fiind săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma
intenției directe și prezentând pericol social ex re, astfel că inculpatul C.I.
a răspuns penal pentru fapta săvârșită.
La
individualizarea judiciară a pedepselor (principală și accesorie) și la
alegerea modalității alese pentru executare, prima instanță a avut în vedere
limitele stabilite de lege pentru această faptă, împrejurările în care a fost
comisă (fapta a fost comisă pe fondul unui conflict între cele două familii de
rromi, după ce martorul T.B. l-a agresat fizic pe inculpat) și urmările produse
(punerea în primejdie a integrității corporale a mai multor persoane),
apreciindu-se că au fost suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute de
art. 52 și 72 C. pen. aplicarea unei pedepse principale de 1 an închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile
publice de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost
suspendată, precum și a unei pedepse accesorii a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ce se va
executa conform disp. art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.
Cu
privire la cea de-a treia faptă menționată în actul de sesizare al instanței
(de a lovi în mod repetat cu autoturismul pe partea vătămată B.N., cu intenția
de a-l ucide), pentru considerentele mai sus menționate s-a reținut că din
probele administrate în cauză nu a rezultat în mod cert că inculpatul ar fi
acționat cu intenția (directă sau indirectă) de a-l ucide pe numitul B.N.
Relevante
în acest sens au fost împrejurările în care a fost comisă această faptă
(inițiativa conflictului fizic a aparținut familiei B., iar atunci când
inculpatul C.I. s-a urcat la volanul autoturismului L., cu nr. de înmatriculare
XXX martorul T.B. a lovit o dată cu ranga în parbriz); dinamica producerii
evenimentelor (de față cu mai multe persoane de etnie rromă ce participau la
conflictul verbal și amenințau să transforme acest conflict într-unul fizic,
inculpatul C.I. a efectuat trei manevre de mers cu autovehiculul în față și în
spate, timp în care atât martorul T.B., cât și partea vătămată B.N. au lovit
acel autoturism cu obiecte contondente, rezultând avarii la capotă și la
parbriz); zona vizată (partea inferioară a corpului victimei); precum și
urmările concrete ale faptei asupra integrității corporale a victimei (o plagă
profundă de circa 5 cm la piciorul drept, precum și mai multe excoriații la
cotul stâng, la hemitorace, la șold stâng și genunchiul drept, leziunile
necesitând pentru vindecare 38 - 40 zile de îngrijiri medicale).
Nu
s-a putut reține că loviturile aplicate de inculpat au fost de mare
intensitate, cu atât mai mult cu cât manevrele de deplasare s-au efectuat
într-un spațiu limitat (ulița respectivă avea la locul săvârșirii faptei o
lățime de 4,94 metri, iar autoturismul marca L. are o lățime de aproximativ
4,30 metri), iar inculpatul C. avea probleme de locomoție, în urma implicării
sale într-un alt eveniment rutier.
Dat
fiind faptul că în timpul efectuării acestor manevre, inculpatul l-a lovit în
două rânduri pe partea vătămată B.N., iar fapta a fost săvârșită într-un spațiu
limitat și de față cu numeroase alte persoane (ce au fost în pericol de
vătămare corporală) s-a apreciat că acesta a acționat cu intenție indirectă (a
prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat
posibilitatea producerii lui).
În
aceste condiții s-a apreciat că fapta inculpatului C.I., care aflându-se la
volanul autovehiculului, în două rânduri l-a lovit pe partea vătămată B.N.,
cauzându-i cu intenție indirectă leziuni ce au necesitat pentru vindecare 38 -
40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., motiv pentru care în baza
art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei
pentru care este cercetat acest inculpat din infracțiunea de tentativă de omor
calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175
alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală.
Față
de manifestarea expresă de voință a acestei părți vătămate, potrivit căruia nu
a avut pretenții de natură materială și nu a dorit să formuleze plângere penală
împotriva inculpatului C.I., instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.
pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea
procesului penal pentru săvârșirea de inculpatul C.I. a infracțiunii de
vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. împotriva părții
vătămate B.N.
Potrivit
mențiunilor din înscrisurile de la dosar, inculpatul C.I. a fost condamnat la 4
luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (2)
și (4) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe un
termen de încercare de 2,4 ani (Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011 a
Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin nerecurare).
Având
în vedere că fapta pentru care inculpatul C. a fost comisă anterior rămânerii
definitive a Sentinței penale nr. 354 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei
Caransebeș, în baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea beneficiului
suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în temeiul art. 33 alin.
(1) lit. a) C. pen., rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a constatat
concurentă infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de
o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată
(pentru care prin prezenta sentință s-a dispus condamnarea acestui inculpat la
pedeapsa de 1 an închisoare) cu infracțiunea de vătămare corporală din culpă
(pentru care inculpatul C.I. a fost condamnat la cu pedeapsa de 4 luni
închisoare, prin Sentința penală nr. 354 din 10 octombrie 2011, pronunțată de
Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. 2901/208/2011).
Pe
cale de consecință, s-a dispus contopirea acestor pedepse, iar inculpatul C.I.
a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu interzicerea ca
pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Cum
în faza de urmărire penală inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de
ore, s-a făcut aplicarea disp. art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la
art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii începând cu
data de 03 decembrie 2010 și până la 04 decembrie 2010.
Față
de faptul că inculpatul nu avea antecedente penale la momentul săvârșirii
infracțiunii pentru care a fost condamnat, de natura acestei infracțiuni
(conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de o persoană căreia
exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată) și de împrejurările în
care a fost comisă fapta, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și
fără privarea efectivă a sa de libertate, astfel că în baza art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe
o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86
2
C. pen.
În
baza art. 83
3
alin. (1) și (2) C. pen. pe durata termenului de
încercare, inculpatul C.I. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de
supraveghere: să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și
reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de probațiune de pe lângă
Tribunalul Mehedinți) la datele ce vor fi fixate de acest serviciu; să anunțe,
în prealabil, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a
infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) orice
schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice la Serviciul de protecție
a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de
pe lângă Tribunalul Mehedinți) și să justifice schimbarea locului de muncă; să
comunice la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a
infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți)
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a
atras atenția inculpatului C.I. asupra dispozițiilor art. 86
4
C.
pen., a căror nerespectare a atras revocarea suspendării executării pedepsei
aplicate sub supraveghere.
Cum
pedeapsa principală a fost suspendată sub supraveghere, în baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Cu
privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că părțile vătămate C.E.L. și
B.N. nu s-au mai constituit părți civile, astfel că s-a luat act de
manifestarea lor de voință.
Deși
Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin s-a constituit parte civilă
(pentru plata contravalorii cheltuielilor de spitalizare efectuate în favoarea
părții vătămate B.N.), față de faptul că inculpatul C. a fost condamnat pentru
săvârșirea unei infracțiuni de pericol, în baza art. 346 alin. (4) C. proc.
pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de această parte
civilă.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți,
criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie
susținând că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării
juridice a faptei comise de inculpat asupra părții vătămate C.E.L. din
infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 C. pen. în infracțiunea de loviri și
alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. și pentru că netemeinic a
dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de același inculpat
asupra părții vătămate B.N. din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174
alin. (1) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) alin. (2) C. pen. în infracțiunea
de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. deoarece este dovedit
că pe de o parte polițistul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și
inculpatul a acționat împotriva părții vătămate C.E.L. tocmai datorită
intervenției acestei părți în sprijinul părții vătămate B.N. și că în raport de
modul repetat în care a manevrat autovehiculul și a lovit pe partea vătămată, a
existat intenția evidentă a inculpatului de a suprima viața victimei B.N.
S-a
mai invocat și faptul că este necesară aplicarea unei pedepse cu detenția
inculpatului în condițiile în care faptele deduse în prezent judecății sunt
concurente cu faptele pentru care același inculpat a fost condamnat de
Judecătoria Caransebeș, lucru ce dovedește o periculozitate și o perseverență
infracțională.
Prin
Decizia penală nr. 188 din 30 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,
secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul
de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva Sentinței penale nr. 3 din 09
ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 4327/101/2011.
A
fost desființată sentința, pe latură penală.
Au
fost înlăturate dispozițiile art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea
încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 alin.
(1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și din infracțiunea
prev. de art. 239 alin. (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art.
180 alin. (1) C. pen., precum și dispozițiile privind încetarea procesului
penal pentru infracțiunile prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. și art. 181
alin. (1) C. pen.
În
baza art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit.
i) și alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I., la pedeapsa de 8 ani.
Au
fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe durata de 3 ani.
În
baza art. 239 alin. (2) și (5) C. pen., a fost condamnat același inculpat la
pedeapsa de 3 ani închisoare.
În
baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul
C.I., la 1 an închisoare.
În
baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a
pedepsei aplicat față de inculpatul C.I. prin Sentința penală nr. 354 din 10
octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr.
2901/208/2011.
În
baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C.
pen. s-au constatat concurente infracțiunile din prezenta hotărâre cu
infracțiunea de vătămare corporală din culpă și pentru care inculpatul C.I. a
fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 354
din 10 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr.
2901/208/2011 și s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul
C.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare, și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani.
În
baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie,
drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În
baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a fost dedusă
din pedeapsă durata reținerii începând cu data de 03 decembrie 2010 și până la
04 decembrie 2010, inclusiv.
S-au
menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În
baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în sumă de 98 de
RON au rămas în sarcina statului.
Pentru
a pronunța această decizie, Curtea a apreciat că prima instanță a dat o greșită
interpretare probelor administrate și a aplicat nelegal dispoziții legale ce
reglementează calitatea de funcționar public și cea privind infracțiunile de
omor, cu consecința schimbării a încadrării juridice din infracțiunea prev. de
art. 20 C. pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și
alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 239 alin. (2) și (5) C.
pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. și, respectiv art.
180 alin. (1) C. pen.
Cu
privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C.
pen. rap. la 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C.
pen. infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., Curtea a reținut că
din interpretarea disp. art. 181 C. pen. și art. 174 C. pen. rezultă că, spre
deosebire de infracțiunea de vătămare corporală, infracțiunea de omor este
condiționată de existența intenției de a ucide dedusă, între altele, din
lovirea prin mijloace apte de a produce acest rezultat, de regiunea corporală
lezată și de intensitatea loviturilor aplicate.
Or,
în speță, leziunile victimei nu s-au produs doar datorită unei acțiuni simple
de lovire și cu un instrument care să nu fie apt de a produce decesul care
caracterizează infracțiunea de vătămare corporală.
Aplicând
lovituri cu un autoturism chiar și la nivelul picioarelor - lovituri care ar fi
dus la imposibilitatea victimei de a se menține în poziție verticală - cu o
intensitate deosebită, dedusă din numărul mare de îngrijiri medico-legale
necesare vindecării de 40 de zile - și nu așa cum netemeinic a reținut instanța
de fond că acestea ar fi fost de o intensitate redusă -, într-un spațiu restrâns
care o făcea pe victimă să nu aibă posibilitatea de a evita lovirea sa -
victima chiar ferindu-se nu a putut să se apere -, inculpatul și-a reprezentat,
fără echivoc, producerea rezultatului letal, pe care, chiar dacă nu l-a dorit,
l-a acceptat, astfel că a acționat cu intenția specifică indirectă de a ucide.
În
surprinderea poziției psihice pe care inculpatul a avut-o în momentul comiterii
infracțiunii, trebuie pornit de la premisa că tocmai faptul că s-au aplicat
loviturile repetate, cu o intensitate sporită și nu la întâmplare și în
prezența unor polițiști este de natură să conducă la ideea că inculpatul a
prevăzut și acceptat posibilitatea lezării extinse a unor regiuni cu potențial
mortal ridicat (torace, abdomen) și el a acționat cu intenția de a ucide.
Poziția
procesuală ulterioară a părții vătămate de neconstituire ca parte civilă nu
poate avea efecte cu privire la latura penală și în calificarea încadrării
juridice dată faptei deduse judecății, cum greșit a mai reținut instanța de
fond.
Astfel,
și cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.
239 alin. (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C.
pen., cu motivarea că inculpatul nu ar fi acționat cu intenția de a aduce
atingere autorității agentului de poliție lovit, instanța de fond a nesocotit
dispozițiile art. 147 alin. (1) C. pen. care statuează că funcționarul public
este persoana care exercită permanent sau temporar, indiferent cum a fost
învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei
unități la care se referă art. 145 C. pen.
Or,
rezultă fără echivoc faptul, aspect necontestat de altfel de inculpat, că
acesta știa calitatea oficială în care acționează agentul de poliție parte
vătămată și că, în raport de poziția acestuia în spațiu în raport de o altă
persoană presupus a fi urmărită de inculpat pentru a fi lovită, lovirea acestei
alte persoane, nu se putea face decât și prin lovirea polițistului parte
vătămată, lucru perceput ca atare și de către acest agent de ordine, care
dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Atât
timp cât inculpatul a acționat cu intenția de a lovi pe cineva și a aruncat cu
o cârjă spre un grup de persoane din care făcea parte și agentul de poliție, el
a acceptat că acționând în acest mod există riscul real de a produce vătămarea
nu numai a persoanei pretins vizate dar și a polițistului.
Este
de reținut că atât în cazul infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
cât și în cazul infracțiunii prev. de art. 239 C. pen. latura subiectivă este
identică și anume intenția, diferența dintre cele două infracțiuni fiind dată
tocmai de calitatea de agent al statului pe care o are victima, calitate care
este protejată prin dispozițiile legale menționate.
În
consecință, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost
admis apelul, s-a desființat sentința și în rejudecare s-au înlăturat
dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice conform celor motivate, la
individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune
pentru care a fost trimis în judecată, ținându-se seama de datele negative ce
caracterizează persoana acestuia - atitudine nesinceră pe parcursul procesului
penal, comiterea în mod voit și repetat de fapte penale ulterior faptelor deduse
în prezent judecății, necăsătorit, fără ocupație - și de urmarea produsă vieții
și integrității corporale mai multor persoane, pedeapsa închisorii și pedepsele
complementare au fost proporționalizate spre minimul lor, executarea pedepsei
rezultante în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen., realizând scopul ei
prevăzut de art. 52 C. pen.
Au
fost avute în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.I. care a criticat soluția
deciziei pronunțată în apel prin prisma dispozițiilor art. 385
9
pct.
17 C. proc. pen., motivat de faptul că instanța de apel a dat o greșită
încadrare juridică pentru două dintre faptele pentru care inculpatul a fost
trimis în judecată, consecința fiind aceea a condamnării inculpatului de către
curtea de apel în loc să se mențină, potrivit corectei încadrări juridice,
soluția de încetare a procesului penal raportat și la atitudinea procesuală pe
care au avut-o celelalte părți implicate.
Apărătorul
a precizat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a aduce atingere
autorității reprezentată prin polițistul care a fost atins cu una din cârjele
aruncate de inculpat când s-a urcat în mașină în contextul conflictului de la
fața locului și sub imperiul unei puternice stări de panică. Pe de altă parte,
în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor, apărătorul a solicitat
instanței să constate că nu exista niciun mobil pentru a cauza o vătămare
corporală gravă sau suprimarea vieții celui lovit, fiind vorba despre șoferul
familiei aflată în conflict, iar polițistul venise la fața locului însoțit de
jandarmi chiar la cererea familiei inculpatului, aspecte care au fost
corespunzător analizate de instanța de fond, în mod corect această instanță
schimbând încadrarea juridică a faptei.
Înalta
Curte analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate cât și din
oficiu apreciază recursul formulat doar prin prisma cazului de casare prevăzut
de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. pentru considerentele ce vor fi
expuse:
Recurentul
inculpat C.I. a invocat cu titlu de premisă incidența dispozițiilor art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen., motivat de faptul că instanța de apel a dat o greșită
încadrare juridică pentru două dintre faptele pentru care inculpatul a fost
trimis în judecată, consecința fiind aceea a condamnării inculpatului de către
curtea de apel în loc să se mențină, potrivit corectei încadrări juridice,
soluția de încetare a procesului penal raportat și la atitudinea procesuală pe
care au avut-o celelalte părți implicate, întrucât inculpatul nu a acționat cu
intenția de a aduce atingere autorității reprezentată prin polițistul care a
fost atins cu una din cârjele aruncate de inculpat când s-a urcat în mașină în
contextul conflictului de la fața locului și sub imperiul unei puternice stări
de panică. Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la
omor, apărătorul a solicitat instanței să constate că nu exista niciun mobil
pentru a cauza o vătămare corporală gravă sau suprimarea vieții celui lovit,
fiind vorba despre șoferul familiei aflată în conflict, iar polițistul venise
la fața locului însoțit de jandarmi chiar la cererea familiei inculpatului,
aspecte care au fost corespunzător analizate de instanța de fond, în mod corect
această instanță schimbând încadrarea juridică a faptei.
Raportat
la aceste motive, Înalta Curte apreciază că interpretarea dată de către
inculpat, prin apărător, activității infracționale reținută în sarcina sa este
subiectivă, echivocă și nu se pliază pe probele dosarului, încadrarea juridică
corectă fiind cea constatată de către curtea de apel și nu cea solicitată de
inculpat.
Astfel
cu privire la infracțiunea de tentativă de omor cu privire la care a fost
trimis în judecată și condamnat inculpatul, Înalta Curte în consens cu instanța
de apel apreciază că în mod indubitabil acțiunile inculpatului se circumscriu
acestei infracțiuni, susținerea acestuia în sensul că mecanismul producerii
leziunilor nu puteau pune în pericol viața victimei precum și că manevrele
repetate ale acestuia s-au datorat panicii și pentru a-și asigura scăparea sunt
nefondate și lipsite de temei.
Infracțiunea
de vătămare corporală este o infracțiune intenționată. Lovirea sau fapta de
vătămare corporala se săvârșește cu intenție c