ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2013

Asupra recursurilor de față; În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 331 din 23 iunie 2011 a Tribunalul lași s-au hotărât următoarele: „Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulata de inculpatul A.I. din infracțiunea de tentativa de omor calificat prev si ped de art. 20 C. pen. rap Ia art. 174-175,lit. i) C. pen. in infracțiunea de vătămare corporala grava prev de art. 182 C. pen. În baza art. 334 C. pen.p. schimba încadrarea juridica a faptelor pentru care au fost trimiși in judecata inculpații B.C.,T.M.I.I., A.I.,P.S.P. din infracțiunile de tentativa de omor calificat,ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si liniștii publice,prev de art. 321, alin. (1) C. pen.,distrugere prev de art. 217,alin.

(1) C. pen. și lovire sau alte violente prev de art. 180, alin. (2) C. cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen., iar pentru inculpații B.C. și T.M., cu aplicarea și a disp. art 37, lit. b) C. pen., respectiv, complicitate la tentativa de omor calificat, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175, lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 C. pen., complicitate la distrugere prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 217,alin. (1) C. pen. și complicitate la lovire sau alte violențe prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180, alin. (2) C. cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.V., în infracțiunile de tentativa de omor calificat, prev și ped.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175,lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321, alin. (1) C. pen., distrugere prev. de art. 217,alin. (1) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180, alin. (2) C. totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. și art. 75, Iit. a) C. pen. iar pentru inculpații B.C. și T.M., cu aplicarea și a disp. art. 37, Iit. a) C. pen., respectiv complicitate la tentativa de omor calificat, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap la art. 174-175, lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev de art. 321, alin. (1) C. pen., complicitate la distrugere prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 217,alin. (1) C. pen. și complicitate la lovire sau alte violențe prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180, alin. (2) C. totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. și art. 75, lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.V. Condamna pe inculpatul B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa de omor calificat prev. și ped de art. 20 C. pen. rap la art. 174-175, lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75,lit. a) C. pen. și art. 37, lit. a) C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe durata de 4 ani. În baza art. 83 C. pen. revoca suspendarea condiționata a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 289 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Hârlău,definitiva prin neapelare, pedeapsa pe care o cumulează cu pedeapsa aplicata prin prezenta sentința, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 8 ani si 4 luni inchisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a și lit. b) C.penal. Condamna pe inculpatul T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentative de omor calificat prev si ped de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175,lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen. și art. 37, lit. a) C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 4 ani. În baza art. 61 C. pen.

revoca liberarea condiționata din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 294/2003 a Judecătoriei Hârlău, definitive prin Dosarul penal nr. 1051 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului lași și contopește pedeapsa aplicata prin prezenta sentința cu restul de pedeapsa neexecutat de 639 zilejnculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani si 6 luni închisoare pe care o sporește cu 6 luni închisoare, pedeapsa rezultanta finală de executat fiind 8 ani închisoare. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.penal. Condamna pe inculpatul P.S.P. pentru săvârșirea infracțiunii de tentative de omor calificat prev si ped de art. 20 C. pen.

rap la art. 174-175, lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen. la pedeapsa principala de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 4 ani. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.penal. Condamna pe inculpatul A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa de omor calificat prev si ped de art. 20 C. pen.rap la art. 174-175,lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75,lit. a) C. pen. la pedeapsa principala de 7 ani si 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b C. pen.

pe durata de 4 ani. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.penal. Condamna pe inculpatul l.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa de omor calificat prev si ped de art. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175, lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen., la pedeapsa principala de 7 ani și 6 luni inchisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 4 ani. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.penal. Condamna pe inculpatul C.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativa de omor calificat prev si ped de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175, lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen. și art. 74, alin. (2) C. pen. rap. la art. 76,alin. (1), lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen. la pedeapsa principala de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe durata de 2 ani. În baza art. 71 C. pen. aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 861 alin. (2) C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit conform art. 862 C. pen.

. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 863 C. pen. inculpatul este obligat pe durata termenului de încercare sa se supună următoarelor masuri de supraveghere: - sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul lași,organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probatiune, - sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu,reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile precum si intoarcerea, - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca, - sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta, În baza art. 359, alin. (1) C. pen.p.

atrage atenția inculpatului C.V. asupra dispozițiilor art. 86ind 4 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendariii executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen. se va deduce din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat durata reținerii si arestului preventiv de la 1 septembrie 2009 la 12 iulie 2010 pentru inculpații B.C.,T.M.,l.I. si C.V.,de la 2 septembrie 2009 la 12. iulie 2010 pentru inculpatul P.S.P. si de la 10 noiembrie 2009 Ia 12 iulie 2010 pentru inculpatul A.I. Respinge ca neîntemeiata cererea inculpatului A.I. privind înlocuirea măsurii obligării de a nu parași localitatea cu măsura obligării de a nu parași țara. În baza disp. art. 350 C. proc. pen. revoca măsura obligării de a nu parași localitatea,respectiv măsura obligării de a nu parași tara, luata împotriva inculpaților prin încheierea de ședința din data de 8 iulie 2010,respectiv din data de 20 octombrie 2010 la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 11, pct. 2, lit. b) C. pen. pen. rap la art. 10, lit. f) C. pen. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpaților B.C., T.M., P.S.P., A.I., l.I., C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultaj contra bunelor moravori si tulburarea ordinii și liniștii publice, prev de art. 321, alin. (1) C. pen.,distrugere prev. de art. 217, alin. (1) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180, alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen.,art. 75, lit. a) C. pen. și art. 37, lit. a) C. pen. pentru inculpații B.C. și T.M., respectiv ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321, alin. (1) C. pen. complicitate la distrugere prev de art. 26 C. pen.

rap. Ia art. 217, alin. (1) C. pen. si complicitate la lovire sau alte violențe prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 180, alin. (2) C. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen. și art. 33, lit. a) C. pen., pentru inculpatul C.V., intrucat lipsește o condiție prevăzuta de lege, necesara pentru punerea in mișcare a acțiunii penale. În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. obliga inculpații, în solidar, sa plătească pârtii civile C.C.P. suma de 120 000 lei cu titlu de daune morale. Respinge ca neîntemeiata acțiunea civilă promovata de partea civilă C.C.P. pentru restul pretențiilor civile. În baza art. 346, alin. (4) C. pen. nu soluționează acțiunea civila promovata de partea civilă T.F.G.

În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. și cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată obligă inculpații in solidar să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgenta S.l. lași suma de 3.042,79 lei iar pârții civile Serviciul de Ambulanță lași suma de 1.247 lei, la care se adaugă dobânda practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile. În baza disp. art. 199 C. pen.p. scutește pe avocații S.M., R.L. și M.A. de la plata amenzilor judiciare aplicate prin încheierile din 29 martie 2010,23 septembrie 2010 si respectiv 10 ianuarie 2011. În baza disp art. 199 C. pen. reduce amenda aplicata d-nei avoca L.C.

prin încheierea din 18 octombrie 2011 de la 1.000 lei la 200 lei. În baza art. 199 C. pen. scutește de la plata amenzii aplicate prin încheierea din 2 mai 2011 pe agentul de politie C.I. În baza disp. art. 191, alin. (2) C. pen. obligă inculpații să plătească fiecare statului cheltuieli judiciare în cuantum de cate 2.500 lei. În baza disp art. 192, alin. (3) C. pen. cheltuielile judiciare constând in onorariul apărătorilor desemnați din oficiu in cursul judecații raman în sarcina statului,urmând a fi avansate către Baroul lași sumele de cate 400 lei pentru apărătorii desemnați din oficiu, av. L.C. și av. C.C." În termen legai, sentința penală a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, de avocat L.C.

și de inculpații B.C., T.M., l.I., C.V., P.S.P. și A.I. În apelul declarat, procurorul a criticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței personale prev. de art. 74 lit. a) C. pen., fată de inculpați și sub aspectul aplicării unor pedepse reduse, solicitând aplicarea unui spor de pedeapsă, iar cu privire la inculpatul C.V. se invocă netemeinica individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare. Motivându-și apelul promovat, doamna avocat L.C., a susținut că în mod nelegal, prin sentința apelată, Tribunalul lași redus a amenda aplicata prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2011 de la 1.000 lei la 200 lei, considerând că neîntemeiat a fost amendată ca avocat din oficiu, deși, inculpații aveau angajați apărători și din acest considerent nu s-a prezentat în instanță.

Prin apelul declarat, inculpatul B.C., a solicitat în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c0 C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, susținând că probele administrate nu au dovedit vinovăția sa, intenția sa de a suprima viata victimei. Criticile formulate de inculpatul T.M., vizează greșita încadrare juridică dată faptei ce i s-a reținut în sarcină și cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță. A solicitat reaprecierea gravității faptei și a pericolului social și redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia. Critica invocată de inculpatul - apelant P.S.P. vizează o analiză eronată de către prima instanță, a probatoriului administrat în cauză, solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, având în vedere că, în cazul în care s-a săvârșit cu adevărat o asemenea infracțiune, nu este el autorul.

Prin apelul declarat, inculpații l.I. și C.V. au criticat sentința instanței de fond sub următoarele aspecte: - motivarea primei instanțe pe situația de fapt cuprinde generalități cu privire la descrierea împrejurărilor în care s-ar fi comis fapta de „tentativă de omor" de mai multe persoane - fără a se arăta în concret contribuția fiecăruia la comiterea faptei precum și existența vreunei concordanțe între fapta imputată inculpaților și încadrarea juridică dată acesteia; - din considerentele sentinței criticate nu rezultă în ce ar consta fapta imputabilă inculpatului l.I., cu ce au fost aplicate loviturile de către acest inculpat și ce zonă corporală vitală a victimei ar fi fost vizată; - în mod greșit a apreciat instanța de fond că fapta comisă de inculpatul C.V.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la infracțiunea de tentativă de omor calificat" față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, reținând în considerentele sentinței criticate în termeni generici prezența inculpatului la locul incidentului pe tot parcursul desfășurării agresiunii, fără a interveni pentru aplanarea acesteia, transportul asigurat unuia dintre autorii faptei atât pentru a ajunge la locul faptei cât și pentru a părăsi locația, ar constitui modalități de sprijin atât material cât și moral la săvârșirea infracțiunii; - cu privire la probele testimoniale ce au fundamentat soluția de condamnare a celor doi inculpați, prima instanță, în motivarea hotărârii apelate, a reținut declarațiile martorilor din faza de urmărire penală, încălcând flagrant dispozițiile procedurale referitoare la administrarea nemijlocită a probelor; - actele și lucrările dosarului atestă că urmărirea penală, în aspectele ei esențiale nu a fost efectuată de procuror, ci de organul de poliție, cu toate că în cazul săvârșirii unor infracțiuni pentru care efectuarea urmăririi penale este de competența exclusivă a procurorului, organele de poliție inițial sesizate pot efectua numai unele acte de urmărire penală care nu suferă amânare, în scopul conservării mijloacelor de probă; - cercetarea la fața locului, schița locului faptei,

strângerea actelor medicale privind părțile vătămate, ascultarea acestora, a martorilor identificați - doar un număr de 7 persoane au dat declarații în fața procurorului -, precum și luarea unor declarații olograf principalilor suspecți, au fost realizate de lucrătorii de poliție care nu aveau competența materială de a le realiza din proprie inițiativă, toate aceste acte realizate de polițiști, fără delegare din partea procurorului, după punerea sub acuzare a inculpaților, fiind lovite de nulitatea absolută, prevăzută în art. 197 alin. (2) C. pr. pen. întrucât au fost încălcate dispozițiile relative la competența după materie în faza de urmărire penală. Pentru toate aceste motive, au solicitat admiterea apelului în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. "a" C. pr.

pen., desființarea în întregime a sentinței primei instanțe și pe fond, în rejudecare, achitarea de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de „tentativă de omor calificat", respectiv „complicitate la tentativă de omor calificat" în baza disp. art. 11 pct. 2 Iit "a)" C. proc. pen. coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. "c)" C. proc. pen. Prin apelul declarat inculpatul A.I. a criticat sentința instanței de fond sub următoarele aspecte: - sentința apelată este vădit nelegală și netemeinică, prima instanță reținând eronat situația de fapt raportat la probatoriul administrat precum și la dispozițiile legale; - greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. - instanța a dat prevalentă declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale, înlăturând, în mod injust pe toate acelea, date în condiții de contradictorialitate, care îl disculpau pe inculpat; - instanța nu a dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea apelului în temeiul disp,. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., iar în rejudecare să se dispună achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la articolul 10 aliniatul 1 litera c C. proc. pen. cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Prin decizia penală nr. 62 din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și de apelanta - avocat L.C., desființată în parte sentința, în latura penală și rejudecând: S-a înlăturat față de inculpatul C.V. aplicarea dispozițiilor art. 861 alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., art. 863 și art. 864 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii. În baza disp. art. 199 C. proc. pen. a fost scutită doamna avocat L.C. de la plata amenzii, în cuantum de 200 lei, aplicată prin sentința penală apelată.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Au fost obligați apelanții inculpați B.C., l.I., C.V., P.S.P. și A.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 400 lei, iar pe inculpatul T.M. la plata sumei de 800 lei, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cuantum de 400 lei, ce va fi suportat din fondurile statului. Reevaluând și apreciind asupra întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății în fond a cauzei, în conformitate cu disp. art. 63 C. pen., instanța de apel a constatat următoarele: În seara de 19 aprilie 2009 (prima zi de Paște) inculpații și alți tineri din Hârlău s-au deplasat cu în orașul Targu Frumos la discoteca A.P.

La un moment dat a izbucnit un conflict ce a atras reacția violenta verbal dar si fizic a concubinei martorului S. (martora B.E.), iar la intervenția administratorului discotecii, martorul Z.l.P., s-au deplasat pe terasa discotecii unde a intervenit inculpatul l.I. care l-a îmbrâncit, insultat și amenințat, pe martorul S.F., și a cerut intervenția unor prieteni (declarațiile martorilor B.E., V.M.L., N.D.G.). Partea vătămata C.C.P. l-a luat pe martorul S.F. împreuna cu martorul V.M.L. și au plecat pentru a evita scandalul (declarațiile martorilor B.E., V.M.L., N.D.G., S.F., M.l.C.). Inculpatul l.I. s-a urcat in mașina sa împreuna cu sora sa l.D. pe care a transportat-o la domiciliu unde și-a lăsat și mașina, apoi, s-a întâlnit cu inculpații P.S.P.

si A.I., și au plecat cu autoturismul, condus de inculpatul A.I., in urmărirea celor din Hârlau, cu scopul de a le da o lecție, chemându-i și pe inculpații T.M. si B.C. În stația Petrom din orașul Târgu Frumos inculpații P.S.P., l.I. si A.I. s-au întâlnit cu martorul S.F. care coborâse din mașina condusa de N.D.G., s-au regrupat și au plecat spre Hârlău. În fața Popasului B. Company cele trei autoturisme care se deplasau spre Hârlău au oprit văzând autoturismul oprit intr-o poziție care îngreuna accesul spre Hârlău, au coborât din mașini pentru a discuta cu cei care blocaseră drumul, moment in care autoturismul a pornit in tromba către centrul orașului Cotnari parcurgând circa 200 de metri si revenind la Popasul lui B. împreuna cu alte doua autoturisme (o mașină în care se aflau coinculpatii B.C.

și C.V. și o mașină roșie în care se afla inculpatul T.). Inculpații au coborât din autoturisme având asupra lor bâte si alte obiecte contondente, hotărâți sa dea o lecție celor din Hârlău. Partea vătămata C.C.P. nu a fugit de la fata locului, iar inculpații P.S.P., A.I. si l.I. au început să-l lovească pe acesta cu diverse obiecte contondente pe care le aveau asupra lor; iar inculpatul P.S.P. a aplicat, pe la spate, părții vătămate, o lovitura cu un corp tăietor, partea vătămata a căzut la pământ, sângerând abundent și pierzându-si cunoștința. Inculpații au continuat să aplice părții vătămate câteva lovituri cu picioarele după care au părăsit locul faptei. Deși inculpații au negat constant implicarea in conflict, probele administrate in cauza au demonstrat contrariul.

La scurt timp de la încetarea conflictului au revenit la locul faptei martorii D.S., T.T.C. și U.F.G. care au anunțat autoritățile, partea vătămata C.C.P. fiind transportata cu Salvarea la Spitalul Clinic de Urgență "S.l." lași unde a suferit o intervenție chirurgicala. Aceeași situație de fapt -a fost constatată și de instanța de fond pe baza probelor administrate, concretizându-se fără echivoc vinovăția penală a inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost puși sub acuzare. A. Fată de criticile formulate de inculpații C.V., l.I., B.C., A.I. și P.S.P. s-au constatat următoarele: I. Nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de „tentativă la omor calificat" prev. de disp.

art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. și infracțiunea de „lovire sau alte violențe" prev. de disp. art. 180 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de „încăierare" prev. și ped. de disp. art. 322 alin. (3) C pen. în concurs real cu infracțiunile de „ultraj contra bunelor moravuri șl tulburarea liniștii publice" prev. de disp. art, 321 alin. (1) Cpen. și „distrugere" prev, de disp. art. 217 alin. (1) C pen., cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul B.C. și, din infracțiunile de „complicitate la tentativă de omor calificat" prev. și ped. de disp. art. 26 raportat la disp. art. 174-175 lit. i) C.pen, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și „complicitate la lovire și alte violențe" prev. de disp.

art. 26 rap. la disp. art. 180 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de „complicitate la încăierare" prev. și ped. de disp. art. 322 alin. (3) C. pen. în concurs real cu infracțiunile de „complicitate ta distrugere" prev. și ped. de disp, art. 26 C. pen. raportat la disp. art. 217 alin. (1) C. pen. și „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de disp. art. 321 alin. (2) C pen, cu aplic. disp. art. 33 lit. a) C pen. pentru inculpatul C.V. Dispozițiile art. 322 alin. (3) C. pen. prevăd : „ în cazul prevăzut în alin. (2), dacă nu se cunoaște care dintre participanți a săvârșit faptele arătate în acel alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vătămarea integrității corporale sau sănătății.

în cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani." Dispozițiile art. 321 alin. (1) C. pen. prevăd : „ Fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică, se pedepsește cu închisoare de la unu Ia 5 ani." Dispozițiile art. 217 C. pen. prevăd : „Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.

(2) în cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, științifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani. (3) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor și instalațiilor de telecomunicații sau pentru difuzarea programelor de radio și televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă și a conductelor magistrale de alimentare cu apă, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 10 ani. (4) Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare se săvârșește prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

(5) Dispozițiile prevăzute în alin. (2), (3) și (4) se aplică chiar dacă bunul aparține făptuitorului. (6) Dacă bunul este proprietate privată, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. împăcarea părților înlătură răspunderea penală." Situația de fapt expusă și argumentată probator, nu conturează vreun element constitutiv al infracțiunilor de încăierare ori ultraj contra bunelor moravuri sau distrugere ( indiferent de forma actelor materiale).

Fapta săvârșita de către inculpați se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de tentativa de omor calificat, sub aspectul laturii subiective, inculpații acționând, cu vinovăție sub forma intenției indirecte, prevăzând si acceptând posibilitatea suprimarea vieții părții vătămate întrucât, au lovit in mod repetat victima, cu obiecte contondente, cu un obiect tăietor (asemănător unei săbii), aplicând in acest din urma caz o lovitura profundă părții vătămate C., intr-o zona vitala (regiunea superioara a corpului, brațul stâng), și au continuat sa lovească chiar după ce aceasta a căzut la pământ, inconștientă. Nu poate exista vreo formă a infracțiunii de „încăierare", nici din punct de vedere practic (inculpații au urmărit rezultatul - au căutat părțile vătămate să le aplice o lecție și au fost net superiori numeric acestora, știind astfel că nu poate exista vreo egalitate de șanse pro posibilitate de apărare).

În susținerea schimbării încadrării juridice, inculpații au invocat diverse aspecte, care nu s-au conturat practic și nici nu au putut înlătura intenția directă a activităților acestora asupra victimelor, astfel: Este lipsit de relevanță faptul că victima a fost lovită de o singura persoana cu obiectul tăietor atâta timp cât, toți cei 5 inculpați trimiși in judecata in calitate de coautori au acționat împreună,conjugat și simultan, fiecare desfășurând activități materiale îndreptate direct împotriva vieții victimei; modul în care au conceput săvârșirea infracțiunii, modul de a acționa asupra victimei au justificat încadrarea juridica a faptei in infracțiunea de tentativa de omor calificat, neexistând nicio mențiune in actele medico-legala că, doar lovitura cu obiectul tăietor ar fi pus in primejdie viata victimei.

II. Un alt aspect de critică referă asupra delimitării în concret - de către instanța de fond- a contribuției fiecărui inculpat Ia producerea rezultatului vătămător. Probele administrate au demonstrat, fără echivoc, existența coautoratului Ia infracțiunea de omor calificat (în forma tentativei), fiecare dintre inculpați desfășurând o activitate indivizibilă în realizarea aceleiași intenții - de a ucide -, întrucât, au dorit, au insistat și urmărit victima, fiind conștienți de fiecare act material realizat. Inculpatul C.V. se afla împreuna cu inculpatul B.C., in momentul in care acesta din urma a fost chemat telefonic sa vina in ajutorul inculpaților A., l. și P.; l-a transportat cu autoturismul său, l-a însoțit pe acesta la locul faptei unde a si rămas alături de ceilalți inculpați, fără a încerca sa intervină pentru aplanarea conflictului si a părăsit locația împreuna cu ceilalți inculpați.

În acest sens, corect a fost administrat probatoriul și just reținut de către instanța de fond forma participației penale a fiecărui inculpat în parte (autor, respectiv, complice), respectiv, și față de inculpatul C.V. Prezența inculpatului C.V. la locul incidentului pe tot parcursul desfășurării agresiunii, fără a interveni pentru aplanarea incidentului,transportul asigurat unuia dintre autorii faptei atât pentru a ajunge la locul faptei cat si pentru a părăsi locația au constituit modalități de sprijin atât material cat si moral la săvârșirea infracțiunii de tentativa de omor calificat și activități specifice complicității ca si forma de participație penala.

Prin aceste argumente, constatăm că instanța de fond a stabilit concret contribuția fiecărui inculpat în săvârșirea infracțiunii de „tentativă la omor calificat" și de „lovire sau alte violențe". În speță, pentru fiecare inculpat în parte a rezultat o intenție a participantului; fiecare a cunoscut acțiunea ce urma să o comită și urmarea periculoasă, iar fiecare act s-a alăturat actului ilicit al celuilalt participant, stabilindu-se astfel legătura subiectivă între toți inculpații. În ceea ce privește scopul/mobilul acțiunii ilicite, pentru toți inculpații a fost identic, întrucât, au hotărât „să lovească, să dea o lecție" (plecând în găsirea părților vătămate, având asupra lor obiecte contondente, fiind superiori numeric) și au executat în comun acest scop, deci, legătura lor subiectivă a fost stabilită înainte de punerea în executare a acțiunii.

Toți inculpații au acționat conjugat și simultan asupra victimei, rezultatul fiind acceptat și prevăzut de fiecare dintre ei. Toate aceste considerente probatorii nu pot configura susținerea apărării privind „existența unor grupuri ce se lovesc reciproc" ; exemplificarea declarațiilor martorilor (M.A., M.V., D.I., M.l.C., Ș.N.), fiind trunchiată și arbitrară. Probele au fost apreciate în integralitatea lor, pertinența susținerilor martorilor față de momentul producerii incidentului, conturând fără echivoc: - lovirea activă părții vătămate C.C.P. cu obiecte contondente; - declarația martorului indică și asupra faptului că partea vătămată C.C.P. a fost lovită cu „corpuri contondente"; - martorii B.C.A.

și B.E. indică pe inculpații A.I., B.C. si P.S.P., că au lovit partea vătămată C. cu bâte si crose. - actele medicale (certificatului medico-legal din 2009 al I.M.L. lași) dovedesc existența leziunilor, specificul acestora, organul lezat, corpul contondent și tăietor ce Ie-a generat, părții vătămate C.C.P., cât și consecința acțiunilor existența tentativei la infracțiunea de omor nu este condiționată de mențiunea punerii în primejdie a vieții. Noțiunea de punere în primejdie a vieții, utilizată în actele medico-legale, privește aspectele medicale, în timp ce tentativa Ia infracțiunea de omor, aspectele juridice.

Instanța de recurs a respins motivat reaudierea martorilor, (audiați fie la urmărirea penală, fie la instanța de fond), evaluând rezonabilitatea administrării probei prin prisma coroborării tuturor, cât și prin prisma raportării la momentul perceperii incidentului; Apărările inculpaților in sensul ca nu au săvârșit faptele de care sunt acuzați s-au dovedit justificate probator; iar conduita procesualaadoptată (conținutuldeclarațiilor contradictoriu) nu a făcut decât sa probeze lipsa de sinceritate si sa consolideze caracterul cert al probelor administrate.

Deși, inițial toți inculpații au negat implicarea in conflict, apoi și-au schimbat declarațiile in momentul in care au fost puși in fata unor probe indubitabile cum sunt înregistrările video de la stația Petrom, recunoașterile efectuate de partea vătămată si declarațiile martorilor oculari, totuși, acestea au susținut că prezenta lor in zona a fost doar circumstanțiala si că ei au fost cei atacați -, susțineri in contradicție cu toate probele. Relevanta pentru poziția nesincera adoptata este si atitudinea inculpaților P.S.P. si A.I. care au încercat sa se sustragă procesului penal,pentru acesta din urma fiind emis mandate de urmărire internaționala; atitudinea inexplicabilă a acestora de a ajunge la o înțelegere cu partea vătămată C.C.P.

- în situația în are au susținut că nu au săvârșit fapta. De asemenea, in fața instanței de fond și de apel, au susținut chiar ca cel care a lovit cu sabia a fost inculpatul T. după ce, anterior susțineau nevinovăția si lipsa de implicare in conflict. Chiar dacă, în fața instanței de apel, partea vătămată B.C.A. a declarat în sensul că a aflat că inculpatul Tudosiea r-a aplicat lovitura cu sabia, părții vătămate C.C.P. (și acesta a declarat în acest sens raportat la cele aflate de la B.C.A.), instanța de apel nu poate reține acest fapt, fiind doar o afirmație neconfirmată de nici una din celelalte probe administrate ( care au concretizat clar asupra persoanei ce avea sabia/ obiectul ascuțit și a lovit; atât prin constituția fizică a persoanei, prin aspecte de nuanță a colorației pielii, asupra obiectelor de îmbrăcăminte - tricou alb, fără mânecă, prezența tatuajului, înălțime, etc). Față de inculpații l.I.

și C.V. s-a solicitat achitarea cu reținerea disp. art. 10 lit. c) C. pen., față de infracțiunea de tentativă de omor calificat, însă, pentru argumentele expuse, vinovăția acestora nu poate fi înlăturată de probele existente la dosar ( probe certe, sigure și complete). Prin evaluarea acestor probe, instanța de apel nu a constatat vreo îndoială cu privire la vinovăția inculpaților B.C., T.M., l.I., C.V., P.S.P. și A.I.

A rezultat cert perseverența cu care inculpații au acționat concordant si au aplicat victimei numeroase lovituri cu obiecte contondente, cât și o lovitura intensa cu un obiect tăietor, (care au cauzat plaga tăiata perete lateral hemitorace stâng de circa 10 cm,plaga tăiata de circa 29 cm pe fata postero externa braț stâng, intersectând toate planurile cu extravazarea fragmentelor osoase, sângerare activă la acest nivel, tumefiere Ia nivelul gambei drepte, fractura complexa treimea medie humerus stâng deschisa tip III a, secțiune nerv radial stâng, pareza nerv sciatic popliteu extern, excoriații, tumefacție echimotică, leziuni care au condus la imposibilitatea efectuării flexiei dorsale membrul inferior drept, imposibilitatea efectuării extensiei mâinii si degetelor stângi).

Sub aspectul laturii penale a cauzei, situația de fapt reținută de instanța de fond este temeinică și legală, și, în mod justificat s-a dispus condamnarea inculpaților. Având in vedere ca faptele pentru care inculpații au fost trimiși in judecata au fost săvârșite de către inculpați împreuna, instanța apreciază ca in în mod corect s-a reținut circumstanța agravantă legală prevăzuta de art. 75, lit. a) C. pen. vizând săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreuna.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare au fost apreciate, pentru fiecare inculpat, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, gravitatea faptelor, împrejurările săvârșirii faptei, în loc public, modul de desfășurare a activității infracționale concretizată prin acte multiple de violenta, exercitate împreună si uzând de obiecte contondente si un obiect tăietor, asemănător unei săbii, cât și lipsa oricărei motivații pentru declanșarea atacului violent asupra părții vătămate, de natura sa demonstreze pericolul sporit al faptei săvârșite de aceștia. De asemenea, deși instanța de fond a evaluat corespunzător gradul de participare al fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, contribuția inculpatului C.V.

nu poate fi apreciată ca fiind „ mediată", întrucât, deși acesta a participat în calitate de complice, a desfășurat toate celelalte activități infracționale (în timp, durată, consecințe), ca și ceilalți inculpați. Circumstanța personală a inculpatului C.V. în sensul că este student, nu poate înlătura potențialitatea pericolului social al faptei săvârșite, la fel ca și lipsa antecedentelor penale ale inculpaților l.I., P.S.P. și A.I.

Aceste circumstanțe personale, trebuie strict raportate la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei expuse anterior, incluzând aspectele ce au vizat atitudinea inculpaților ulterior săvârșirii faptei când nu au reacționat pentru salvarea vieții victimei, pe care au abandonat-o in stare de inconștiență si fata de care nu au manifestat vreo formă de regret nici post factum, demonstrând lipsa de regret si conștientizare a gravitații faptei comise, adoptând o atitudine nesincera, negând săvârșirea faptei, încercând sa zădărnicească desfășurarea in bune condiții a procesului penal, fie prin sustragerea de la urmărirea penala (inculpații A. și P.) fie prin influențarea de martori (inculpații Tudosiea, Paiu, B.) fie prin schimbarea in mod constant a declarațiilor si variantelor privind împrejurările săvârșirii faptei.

Circumstanța personală a inculpatului C.V. s-a regăsit în limitele de pedeapsă aplicate ( redusă la 4 ani), însă, nu poate justifica, în contextul probator expus, acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în conformitate cu disp. art. 86 1 C. proc. pen. Scopul legii penale, prevăzut de art. 52 C. pen., nu ar fi îndeplinit față.de inculpatul C.V., prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. proc. pen.; întrucât, aceeași formă de participație penală a fost reținută pentru fiecare inculpat în parte, justificându-se chiar față de inculpații lipsiți de antecedente penale (a l.I., P.S.P. și A.I.) executarea pedepsei în regim de detenție. Față de inculpatul C.V., care a adoptat aceeași atitudine procesuală - necorespunzătoare și contrară tuturor probelor administrate, nu se justifică doar prin faptul că este student, aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. proc.

pen. cu privire la executarea pedepsei, acesta beneficiind de clemența legii penale, prin reținerea unor largi circumstanțe atenuante și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Față de inculpații B.C., T.M., l.I., P.S.P. și A.I. pedepsele au fost corect individualizate (cuantum și modalitate de executare). B. Examinând apelul promovat de doamna avocat L.C., prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că este fondat, având în vedere că, la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2010 - când s-a dispus aplicarea amenzii al cărei cuantum a fost redus de la 1.000 lei la 200 lei prin sentința penală apelată -, asistența juridică a inculpatului B.C., era asigurată de apărătorul ales al acestuia, domnul avocat A.R., iar lipsa doamnei avocat nu a împiedicat desfășurarea procedurilor judiciare.

C. De asemenea, prin prisma tuturor argumentelor expuse, se constată că motivele de apel invocate de inculpatul T.M., prin apărătorul din oficiu, nu sunt întemeiate, acestea vizând reindividualizarea pedepsei aplicate, întrucât, față de acest inculpat, pedeapsa a fost temeinic individualizată. D. Fată de toate aceste considerente. în fapt și în drept, cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, urmează a se constata că apelul procurorului este întemeiat numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului C.V., sentința penală apelată urmând a fi reformată în acest sens, în latura penală; Cu privire la criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate de inculpații apelanți, urmează a se constata că acestea nu sunt întemeiate.

Verificând din oficiu sentința penală și în latură civilă, se constată că partea vătămata C.C.P. s-a constituit parte civila in cauza (fila 303, vol. I) solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale si 50.000 lei daune materiale(8.000 lei cheltuieli de transport, 40.000 lei beneficiu nerealizat la locul de munca și 2.000 lei cheltuieli de fizioterapie). Instanța a stabilit un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică. în acest context instanța apreciază că (fără a constitui o îmbogățire fără justă cauză) un just echilibru s-ar realiza prin obligarea inculpaților in solidar la plata sumei de 120.000 Iei cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații B.C., T.M., l.I., C.V., P.S.P. și A.l. Inculpatul A.I. a invocat cazurile de casare prev.de art. 385 9 pct. 10, 18, 17 și 14 C. proc. pen. În esență, inculpatul a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de apel (pentru a se efectua o expertiză medico-legală și pentru a se avea în vedere toate probele administrate în cauză, inclusiv cele din faza de judecată), iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev.de art. 182 C. pen. și reindividualizarea pedepsei atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare. S-a susținut de asemenea că inculpatul poate beneficia de disp. art. 320 1 C. proc. pen., în condițiile în care instanța de control judiciar nu l-a întrebat pe inculpat dacă înțelege să invoce acest text de lege.

Inculpatul C.V. a invocat cazurile de casare prev.de art. 385 9 pct. 12, 18 și 14 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare. Inculpații l.I. și P.S.P. au invocat cazurile de casare prev.de art. 385 9 pct. 17,18 și 14 C. proc. pen. S-a susținut că în cauză nu s-a făcut o delimitare a contribuției fiecărui inculpat la producerea rezultatului, că aceștia nu au acționat cu intenția de a ucide, că încadrarea juridică corectă ar fi cea prevăzută de art. 322 C. pen. și că pedepsele aplicate sunt foarte mari. Inculpatul T.M. a invocat cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen.solicitând să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor prev.de art. 74 C. pen. În privința inculpatului B.C., acesta a decedat ulterior declarării căii de atac (mai exact, la 28 mai 2012 conform certificatului de deces depus la dosarul de recurs, fila 53), motiv pentru care au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, B.S. și B. M.P. Au fost depuse acte în circumstanțiere pentru inculpații A.I., P.P., l.I. și C.V. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, dar și celor care pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele: În ce privește cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., Curtea constată acesta are în vedere omisiunea instanței de apel de a se pronunța fie asupra unor cereri formulate de părți, fie asupra unor probe administrate în cauză, atât unele,cât și celelalte fiind esențiale pentru justa soluționare a cauzei. Prin urmare, incidența acestui caz de casare este condiționată de nepronunțarea instanței de apel asupra unor cereri sau probe, el neputând fi invocat pentru a se critica modul în care această instanță a soluționat asemenea cereri ori a interpretat probatoriul cauzei. Or, în speță, ceea ce se invocă în susținerea acestui motiv de recurs este inconsistența probatoriului reținut în dovedirea vinovăției inculpaților, iar nu faptul că instanța de apel ar fi omis să se pronunțe asupra unor cereri sau probe.

De altfel, așa cum se poate constata din actele dosarului, instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra cererilor în probațiune formulate de inculpați (între care nu s-a regăsit și cea susținută prin morivele de recurs referitoare la efectuarea unei expertize medico-legale), așa încât cazul de casare invocat nu este incident în cauză. În ce privește cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., precum și cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., acestea au fost invocate de inculpați în susținerea solicitărilor de achitare formulate prin motivele de recurs. Grava eroare de fapt la care face referire primul caz de casare invocat presupune o reflectare inexactă, denaturată a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecința greșitei rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această contrarietate evidentă și esențială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanța l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidența cazului de casare analizat. Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greșită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză. Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existență sau inexistență o afirmă în mod eronat instanța de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă.

Or, examinând motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată că în realitate recurenții critică modalitatea în care instanțele de fond și apel au interpretat acest probatoriu, aspect ce nu poate face obiectul cenzurii instanței de recurs în limitele cazului de casare invocat. În privința probelor și a aprecierii acestora, Curtea reține că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Prin urmare, nu se poate susține cu valoare de principiu că probele administrate în cursul judecății au prevalentă față de cele administrate în faza de urmărire penală; in situația unor depoziții contradictorii, instanța este obligată să cerceteze motivele care au stat la baza schimbării declarațiilor inițiale și a stabili dacă acestea sunt logice, credibile și justifică neluarea în considerare a declarațiilor date într-un moment mai apropiat față de comiterea faptelor cercetate, când se presupune că memoria nu a fost alterată de trecerea timpului. În speță, probatoriul administrat în cauză a fost corect perceput și temeinic analizat de către instanțele de fond și apel, care au reținut săvârșirea cu vinovăție de către inculpați a faptelor imputate prin actul de sesizare, astfel încât soluția de condamnare dispusă împotriva acestora este legală și temeinică.

În ce privește cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată ca fiind nefondate atât solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de încăierare, cât și cea referitoare la reținerea infracțiunii de vătămare corporală gravă. Lovirea repetată a victimei cu obiecte contondente, inclusiv cu un obiect tăietor-înțepător, în zone vitale ale corpului, precum și continuarea agresiunilor și după ce aceasta căzuse Ia pământ și era în stare de inconștiență, conduce Ia concluzia că inculpații au prevăzut și (măcar) au acceptat rezultatul letal al actelor comise, ceea ce caracterizează intenția indirectă, ca formă de vinovăție a infracțiunii de omor.

În mod corect s-a reținut în sarcina inculpaților (cu excepția lui C.V.) că sunt coautori ai infracțiunii de tentativă la omor calificat, câtă vreme ei au acționat simultan și conjugat împotriva aceleiași victime, fiind vorba despre o activitate infracțională indivizibilă; împrejurarea că între loviturile aplicate s-a regăsit și una mai gravă (aplicată cu un obiect tăietor) nu justifică reținerea unei încadrări juridice diferite pentru ceilalți participanți, câtă vreme prin ele însele toate celelalte lovituri aplicate victimei erau de natură a conduce la același rezultat letal.

În cazul inculpatului C.V., ajutorul acordat la comiterea infracțiunii a fost atât material (el fiind cel care l-a transportat la locul faptei pe inculpatul B., după ce acesta din urmă fusese alertat de ceilalți inculpați), cât și moral (prin prezența sa la fața locului și neluarea vreunei atitudini contrare, a sprijinit rezoluția infracțională a coautorilor), astfel încât în mod corect acesta a fost condamnat pentru complicitate la tentative de omor calificat comisă de ceilalți recurenți. În fine, în ce privește infracțiunea de încăierare, în mod corect s-a reținut de către instanța de apel că nu există niciun element de fapt care să contureze o asemenea infracțiune mai puțin gravă, în condițiile în care inculpații au fost cei care au plecat în urmărirea părților vătămate pentru "a le da o lecție", având asupra lor corpuri contondente și fiind superiori din punct de vedere numeric.

De altfel, nicio persoană din grupul agresorilor nu a prezentat vreo urmă de leziune, fiind vorba așadar despre acte de violență unilaterale, exercitate exclusiv de inculpați împotriva părții vătămate și a persoanelor care o însoțeau. Prin urmare, nici acest caz de casare nu este incident în cauză. În ce privește cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare a acestora, astfel încât criticile formulate sunt nefondate. În acest sens, Curtea reține că instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, dar și contribuția fiecărui inculpat la comiterea acestora, fiind vorba despre acte de violență exercitate împotriva unei persoane lipsite de apărare, care au continuat și după ce victima a fost adusă în stare de inconștiență.

Conduita inculpaților imediat după comiterea faptelor (constând în abandonarea părții vătămate la locul faptei), ca și cea adoptată pe parcursul procesului penal (care nu s-a redus la negarea săvârșirii infracțiunii, ci a inclus încercări de a zădărnici