ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În baza actelor

si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 331 din

23 iunie 2011 a Tribunalul lași s-au hotărât următoarele:

„Respinge

cererea de schimbare a încadrării juridice formulata de inculpatul A.I. din

infracțiunea de tentativa de omor calificat prev si ped de art. 20 C. pen. rap

Ia art. 174-175,lit. i) C. pen. in infracțiunea de vătămare corporala grava

prev de art. 182 C. pen.

În baza art.

334 C. pen.p. schimba încadrarea juridica a faptelor pentru care au fost

trimiși in judecata inculpații B.C.,T.M.I.I., A.I.,P.S.P. din infracțiunile de

tentativa de omor calificat,ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea

ordinii si liniștii publice,prev de art. 321, alin. (1) C. pen.,distrugere prev

de art. 217,alin. (1) C. pen. și lovire sau alte violente prev de art.

180, alin. (2) C. cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen., iar pentru inculpații B.C.

și T.M., cu aplicarea și a disp. art 37, lit. b) C. pen., respectiv, complicitate

la tentativa de omor calificat, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la

art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175, lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped.

de art. 321 C. pen., complicitate la distrugere prev. de art. 26 C. pen. rap.

la art. 217,alin. (1) C. pen. și complicitate la lovire sau alte violențe

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180, alin. (2) C. cu aplicarea art. 33,

lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.V., în infracțiunile de tentativa de omor

calificat, prev și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175,lit. i) C.

pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice, prev. de art. 321, alin. (1) C. pen., distrugere prev. de

art. 217,alin. (1) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art.

180, alin. (2) C. totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. și art. 75, Iit.

a) C. pen. iar pentru inculpații B.C. și T.M., cu aplicarea și a disp.

art. 37, Iit. a) C. pen., respectiv complicitate la tentativa de omor

calificat, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap la

art. 174-175, lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice, prev de art. 321, alin. (1) C.

pen., complicitate la distrugere prev. de art. 26 C. pen. rap. la art.

217,alin. (1) C. pen. și complicitate la lovire sau alte violențe

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180, alin. (2) C. totul cu aplicarea art.

33, lit. a) C. pen. și art. 75, lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.V.

Condamna pe

inculpatul B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa de omor calificat

prev. și ped de art. 20 C. pen. rap la art. 174-175, lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 75,lit. a) C. pen. și art. 37, lit. a) C. pen. la pedeapsa

principală de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe

durata de 4 ani.

În baza art. 83

C. pen. revoca suspendarea condiționata a executării pedepsei de 10 luni

închisoare aplicata prin sentința penală nr. 289 din 8 octombrie 2008 a

Judecătoriei Hârlău,definitiva prin neapelare, pedeapsa pe care o cumulează cu

pedeapsa aplicata prin prezenta sentința, inculpatul urmând a executa pedeapsa

de 8 ani si 4 luni inchisoare.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de

art. 64 lit. a), teza a ll-a și lit. b) C.penal.

Condamna pe inculpatul

T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentative de omor calificat prev si ped

de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175,lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75, lit.

a) C. pen. și art. 37, lit. a) C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani și

6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 4 ani.

În baza art. 61

C. pen. revoca liberarea condiționata din executarea pedepsei de 3 ani

închisoare aplicata prin sentința penală nr. 294/2003 a Judecătoriei

Hârlău, definitive prin Dosarul penal nr. 1051 din 7 octombrie 2003 a

Tribunalului lași și contopește pedeapsa aplicata prin prezenta

sentința cu restul de pedeapsa neexecutat de 639 zilejnculpatul urmând sa

execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani si 6 luni închisoare pe care o sporește

cu 6 luni închisoare, pedeapsa rezultanta finală de executat fiind 8 ani

închisoare.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.penal.

Condamna pe

inculpatul P.S.P. pentru săvârșirea infracțiunii de tentative de omor calificat

prev si ped de art. 20 C. pen. rap la art. 174-175, lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 75, lit. a) C. pen. la pedeapsa principala de 8 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 4 ani.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.penal.

Condamna pe

inculpatul A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa de omor calificat

prev si ped de art. 20 C. pen.rap la art. 174-175,lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 75,lit. a) C. pen. la pedeapsa principala de 7 ani si 6 luni închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a-II-a și b C. pen. pe durata de 4 ani.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.penal.

Condamna pe

inculpatul l.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa de omor calificat

prev si ped de art. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175, lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 75, lit. a) C. pen., la pedeapsa principala de 7 ani și 6

luni inchisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 4 ani.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de

art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.penal.

Condamna pe

inculpatul C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativa de

omor calificat prev si ped de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la

art. 174-175, lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen. și

art. 74, alin. (2) C. pen. rap. la art. 76,alin. (1), lit. b) C. pen. și

art. 80 C. pen. la pedeapsa principala de 4 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a

și b) C. pen. pe durata de 2 ani.

În baza art. 71

C. pen. aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art.

861 alin. (2) C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit conform art. 862 C. pen. .

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

În baza art.

863 C. pen. inculpatul este obligat pe durata termenului de încercare sa se

supună următoarelor masuri de supraveghere:

- sa se

prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul lași,organul

desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probatiune,

- sa anunțe in

prealabil orice schimbare de domiciliu,reședința sau locuința si orice

deplasare care depășește 8 zile precum si intoarcerea,

- sa comunice

si sa justifice schimbarea locului de munca,

- sa comunice

informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta,

În baza art.

359, alin. (1) C. pen.p. atrage atenția inculpatului C.V. asupra dispozițiilor

art. 86ind 4 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendariii

executării pedepsei.

În baza art. 88

C. pen. se va deduce din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat durata

reținerii si arestului preventiv de la 1 septembrie 2009 la 12 iulie 2010

pentru inculpații B.C.,T.M.,l.I. si C.V.,de la 2 septembrie 2009 la 12. iulie

2010 pentru inculpatul P.S.P. si de la 10 noiembrie 2009 Ia 12 iulie 2010

pentru inculpatul A.I.

Respinge ca

neîntemeiata cererea inculpatului A.I. privind înlocuirea măsurii obligării de

a nu parași localitatea cu măsura obligării de a nu parași țara.

În baza disp.

art. 350 C. proc. pen. revoca măsura obligării de a nu parași

localitatea,respectiv măsura obligării de a nu parași tara, luata împotriva

inculpaților prin încheierea de ședința din data de 8 iulie 2010,respectiv din

data de 20 octombrie 2010 la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art.

11, pct. 2, lit. b) C. pen. pen. rap la art. 10, lit. f) C. pen. pen. încetează

procesul penal pornit împotriva inculpaților B.C., T.M., P.S.P., A.I., l.I., C.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor de ultaj contra bunelor moravori si tulburarea

ordinii și liniștii publice, prev de art. 321, alin. (1) C.

pen.,distrugere prev. de art. 217, alin. (1) C. pen. și lovire sau alte

violențe prev. de art. 180, alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33, lit.

a) C. pen.,art. 75, lit. a) C. pen. și art. 37, lit. a) C. pen. pentru

inculpații B.C. și T.M., respectiv ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321, alin. (1) C.

pen. complicitate la distrugere prev de art. 26 C. pen. rap. Ia art. 217, alin.

(1) C. pen. si complicitate la lovire sau alte violențe prev. de art. 26

C. pen. rap la art. 180, alin. (2) C. cu aplicarea art. 75, lit. a) C. pen. și

art. 33, lit. a) C. pen., pentru inculpatul C.V., intrucat lipsește o condiție

prevăzuta de lege, necesara pentru punerea in mișcare a acțiunii penale.

În baza disp.

art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. obliga

inculpații, în solidar, sa plătească pârtii civile C.C.P. suma de 120 000 lei

cu titlu de daune morale.

Respinge ca

neîntemeiata acțiunea civilă promovata de partea civilă C.C.P. pentru restul

pretențiilor civile.

În baza art.

346, alin. (4) C. pen. nu soluționează acțiunea civila promovata de partea

civilă T.F.G.

În baza disp.

art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. și

cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată obligă inculpații

in solidar să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgenta S.l. lași suma

de 3.042,79 lei iar pârții civile Serviciul de Ambulanță lași suma de

1.247 lei, la care se adaugă dobânda practicată de B.N.R. până la achitarea

prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza disp.

art. 199 C. pen.p. scutește pe avocații S.M., R.L. și M.A. de la plata

amenzilor judiciare aplicate prin încheierile din 29 martie 2010,23 septembrie

2010 si respectiv 10 ianuarie 2011.

În baza disp

art. 199 C. pen. reduce amenda aplicata d-nei avoca L.C. prin încheierea din 18

octombrie 2011 de la 1.000 lei la 200 lei.

În baza art.

199 C. pen. scutește de la plata amenzii aplicate prin încheierea din 2 mai

2011 pe agentul de politie C.I.

În baza disp.

art. 191, alin. (2) C. pen. obligă inculpații să plătească fiecare statului

cheltuieli judiciare în cuantum de cate 2.500 lei.

În baza disp

art. 192, alin. (3) C. pen. cheltuielile judiciare constând in onorariul

apărătorilor desemnați din oficiu in cursul judecații raman în sarcina

statului,urmând a fi avansate către Baroul lași sumele de cate 400 lei pentru

apărătorii desemnați din oficiu, av. L.C. și av. C.C."

În termen legai,

sentința penală a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, de

avocat L.C. și de inculpații B.C., T.M., l.I., C.V., P.S.P. și A.I.

În apelul

declarat, procurorul a criticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei

rețineri a circumstanței personale prev. de art. 74 lit. a) C. pen., fată de

inculpați și sub aspectul aplicării unor pedepse reduse, solicitând aplicarea

unui spor de pedeapsă, iar cu privire la inculpatul C.V. se invocă netemeinica

individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare.

Motivându-și

apelul promovat, doamna avocat L.C., a susținut că în mod nelegal, prin

sentința apelată, Tribunalul lași redus a amenda aplicata prin încheierea de

ședință din data de 18 octombrie 2011 de la 1.000 lei la 200 lei, considerând

că neîntemeiat a fost amendată ca avocat din oficiu, deși, inculpații aveau

angajați apărători și din acest considerent nu s-a prezentat în instanță.

Prin apelul

declarat, inculpatul B.C., a solicitat în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c0 C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă de omor, susținând că probele administrate nu au

dovedit vinovăția sa, intenția sa de a suprima viata victimei.

Criticile

formulate de inculpatul T.M., vizează greșita încadrare juridică dată faptei ce

i s-a reținut în sarcină și cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță.

A solicitat

reaprecierea gravității faptei și a pericolului social și redozarea pedepsei în

sensul reducerii cuantumului acesteia.

Critica invocată

de inculpatul - apelant P.S.P. vizează o analiză eronată de către prima

instanță, a probatoriului administrat în cauză, solicitând achitarea sa pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, având în vedere că, în

cazul în care s-a săvârșit cu adevărat o asemenea infracțiune, nu este el

autorul.

Prin apelul

declarat, inculpații l.I. și C.V. au criticat sentința instanței de fond sub

următoarele aspecte:

- motivarea

primei instanțe pe situația de fapt cuprinde generalități cu privire la

descrierea împrejurărilor în care s-ar fi comis fapta de „tentativă de

omor" de mai multe persoane - fără a se arăta în concret contribuția

fiecăruia la comiterea faptei precum și existența vreunei concordanțe între

fapta imputată inculpaților și încadrarea juridică dată acesteia;

- din

considerentele sentinței criticate nu rezultă în ce ar consta fapta imputabilă

inculpatului l.I., cu ce au fost aplicate loviturile de către acest inculpat și

ce zonă corporală vitală a victimei ar fi fost vizată;

- în mod greșit

a apreciat instanța de fond că fapta comisă de inculpatul C.V. întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la infracțiunea de

tentativă de omor calificat" față de modalitatea și împrejurările

comiterii faptei, reținând în considerentele sentinței criticate în termeni

generici prezența inculpatului la locul incidentului pe tot parcursul

desfășurării agresiunii, fără a interveni pentru aplanarea acesteia,

transportul asigurat unuia dintre autorii faptei atât pentru a ajunge la locul

faptei cât și pentru a părăsi locația, ar constitui modalități de sprijin atât

material cât și moral la săvârșirea infracțiunii;

- cu privire la

probele testimoniale ce au fundamentat soluția de condamnare a celor doi

inculpați, prima instanță, în motivarea hotărârii apelate, a reținut

declarațiile martorilor din faza de urmărire penală, încălcând flagrant

dispozițiile procedurale referitoare la administrarea nemijlocită a probelor;

- actele și

lucrările dosarului atestă că urmărirea penală, în aspectele ei esențiale nu a

fost efectuată de procuror, ci de organul de poliție, cu toate că în cazul

săvârșirii unor infracțiuni pentru care efectuarea urmăririi penale este de

competența exclusivă a procurorului, organele de poliție inițial sesizate pot efectua

numai unele acte de urmărire penală care nu suferă amânare, în scopul

conservării mijloacelor de probă;

- cercetarea la

fața locului, schița locului faptei, strângerea actelor medicale privind

părțile vătămate, ascultarea acestora, a martorilor identificați - doar un

număr de 7 persoane au dat declarații în fața procurorului -, precum și luarea

unor declarații olograf principalilor suspecți, au fost realizate de lucrătorii

de poliție care nu aveau competența materială de a le realiza din proprie inițiativă,

toate aceste acte realizate de polițiști, fără delegare din partea

procurorului, după punerea sub acuzare a inculpaților, fiind lovite de

nulitatea absolută, prevăzută în art. 197 alin. (2) C. pr. pen. întrucât au

fost încălcate dispozițiile relative la competența după materie în faza de

urmărire penală.

Pentru toate

aceste motive, au solicitat admiterea apelului în conformitate cu dispozițiile

art. 379 pct. 2 lit. "a" C. pr. pen., desființarea în întregime a

sentinței primei instanțe și pe fond, în rejudecare, achitarea de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunii de „tentativă de omor calificat",

respectiv „complicitate la tentativă de omor calificat" în baza disp. art.

11 pct. 2 Iit "a)" C. proc. pen. coroborat cu art. 10 alin. (1) lit.

"c)" C. proc. pen.

Prin apelul

declarat inculpatul A.I. a criticat sentința instanței de fond sub următoarele

aspecte:

- sentința

apelată este vădit nelegală și netemeinică, prima instanță reținând eronat

situația de fapt raportat la probatoriul administrat precum și la dispozițiile

legale;

- greșita

respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de

tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă

prevăzută de art. 182 C. pen.

- instanța a

dat prevalentă declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale,

înlăturând, în mod injust pe toate acelea, date în condiții de

contradictorialitate, care îl disculpau pe inculpat;

- instanța nu a

dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.

pen.

Pentru toate

aceste motive, a solicitat admiterea apelului în temeiul disp,. art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., iar în rejudecare să se dispună achitarea, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la articolul 10 aliniatul 1 litera c C. proc.

pen. cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Prin decizia

penală nr. 62 din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția

penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și de apelanta - avocat L.C., desființată

în parte sentința, în latura penală și rejudecând:

S-a înlăturat

față de inculpatul C.V. aplicarea dispozițiilor art. 861 alin. (2) C. pen. și a

dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., art. 863 și art. 864 C. pen., privind

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei

accesorii.

În baza disp.

art. 199 C. proc. pen. a fost scutită doamna avocat L.C. de la plata amenzii,

în cuantum de 200 lei, aplicată prin sentința penală apelată.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Au fost

obligați apelanții inculpați B.C., l.I., C.V., P.S.P. și A.I. la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 400 lei, iar pe inculpatul T.M.

la plata sumei de 800 lei, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, în cuantum de 400 lei, ce va fi suportat din fondurile

statului.

Reevaluând și

apreciind asupra întregului material probator administrat în cursul urmăririi

penale și al judecății în fond a cauzei, în conformitate cu disp. art. 63 C.

pen., instanța de apel a constatat următoarele:

În seara de 19

aprilie 2009 (prima zi de Paște) inculpații și alți tineri din Hârlău s-au

deplasat cu în orașul Targu Frumos la discoteca A.P.

La un moment

dat a izbucnit un conflict ce a atras reacția violenta verbal dar si fizic a

concubinei martorului S. (martora B.E.), iar la intervenția administratorului

discotecii, martorul Z.l.P., s-au deplasat pe terasa discotecii unde a

intervenit inculpatul l.I. care l-a îmbrâncit, insultat și amenințat, pe

martorul S.F., și a cerut intervenția unor prieteni (declarațiile martorilor B.E.,

V.M.L., N.D.G.).

Partea vătămata

C.C.P. l-a luat pe martorul S.F. împreuna cu martorul V.M.L. și au plecat

pentru a evita scandalul (declarațiile martorilor B.E., V.M.L., N.D.G., S.F., M.l.C.).

Inculpatul l.I.

s-a urcat in mașina sa împreuna cu sora sa l.D. pe care a transportat-o la

domiciliu unde și-a lăsat și mașina, apoi, s-a întâlnit cu inculpații

P.S.P. si A.I., și au plecat cu autoturismul, condus de inculpatul A.I., in

urmărirea celor din Hârlau, cu scopul de a le da o lecție, chemându-i și pe

inculpații T.M. si B.C.

În stația

Petrom din orașul Târgu Frumos inculpații P.S.P., l.I. si A.I. s-au întâlnit cu

martorul S.F. care coborâse din mașina condusa de N.D.G., s-au regrupat și au

plecat spre Hârlău.

În fața

Popasului B. Company cele trei autoturisme care se deplasau spre Hârlău au

oprit văzând autoturismul oprit intr-o poziție care îngreuna accesul spre

Hârlău, au coborât din mașini pentru a discuta cu cei care blocaseră drumul,

moment in care autoturismul a pornit in tromba către centrul orașului Cotnari

parcurgând circa 200 de metri si revenind la Popasul lui B. împreuna cu alte

doua autoturisme (o mașină în care se aflau coinculpatii B.C. și C.V.

și o mașină roșie în care se afla inculpatul T.).

Inculpații au

coborât din autoturisme având asupra lor bâte si alte obiecte contondente,

hotărâți sa dea o lecție celor din Hârlău.

Partea vătămata

C.C.P. nu a fugit de la fata locului, iar inculpații P.S.P., A.I. si l.I. au

început să-l lovească pe acesta cu diverse obiecte contondente pe care le aveau

asupra lor; iar inculpatul P.S.P. a aplicat, pe la spate, părții vătămate, o

lovitura cu un corp tăietor, partea vătămata a căzut la pământ, sângerând

abundent și pierzându-si cunoștința.

Inculpații au

continuat să aplice părții vătămate câteva lovituri cu picioarele după care au

părăsit locul faptei.

Deși inculpații

au negat constant implicarea in conflict, probele administrate in cauza au

demonstrat contrariul.

La scurt timp

de la încetarea conflictului au revenit la locul faptei martorii D.S., T.T.C. și

U.F.G. care au anunțat autoritățile, partea vătămata C.C.P. fiind transportata

cu Salvarea la Spitalul Clinic de Urgență "S.l." lași unde a

suferit o intervenție chirurgicala.

Aceeași

situație de fapt -a fost constatată și de instanța de fond pe baza probelor

administrate, concretizându-se fără echivoc vinovăția penală a inculpaților în

săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost puși sub acuzare.

A. Fată de

criticile formulate de inculpații C.V., l.I., B.C., A.I. și P.S.P. s-au

constatat următoarele:

I. Nu se

justifică schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de

„tentativă la omor calificat" prev. de disp. art. 20 C. pen. raportat la

art. 174-175 lit. i) C. pen. și infracțiunea de „lovire sau alte violențe"

prev. de disp. art. 180 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de „încăierare"

prev. și ped. de disp. art. 322 alin. (3) C pen. în concurs real cu

infracțiunile de „ultraj contra bunelor moravuri șl tulburarea liniștii

publice" prev. de disp. art, 321 alin. (1) Cpen. și „distrugere"

prev, de disp. art. 217 alin. (1) C pen., cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 37

lit. b) C. pen. pentru inculpatul B.C. și, din infracțiunile de „complicitate

la tentativă de omor calificat" prev. și ped. de disp. art. 26 raportat la

disp. art. 174-175 lit. i) C.pen, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și

„complicitate la lovire și alte violențe" prev. de disp. art. 26 rap. la

disp. art. 180 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de „complicitate la

încăierare" prev. și ped. de disp. art. 322 alin. (3) C. pen. în concurs

real cu infracțiunile de „complicitate ta distrugere" prev. și ped. de

disp, art. 26 C. pen. raportat la disp. art. 217 alin. (1) C. pen. și „ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de disp. art. 321 alin.

(2) C pen, cu aplic. disp. art. 33 lit. a) C pen. pentru inculpatul C.V.

Dispozițiile

art. 322 alin. (3) C. pen. prevăd : „ în cazul prevăzut în alin. (2), dacă nu

se cunoaște care dintre participanți a săvârșit faptele arătate în acel

alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat

vătămarea integrității corporale sau sănătății. în cazul în care s-a cauzat

moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani."

Dispozițiile

art. 321 alin. (1) C. pen. prevăd : „ Fapta persoanei care, în public,

săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la

orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se

produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică,

se pedepsește cu închisoare de la unu Ia 5 ani."

Dispozițiile

art. 217 C. pen. prevăd : „Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de

neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia sau împiedicarea luării măsurilor

de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea

măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu

amendă.

(2) în cazul în

care bunul are deosebită valoare artistică,  științifică, istorică, arhivistică

sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani.

(3)

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unei

conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a

echipamentelor și instalațiilor de telecomunicații sau pentru difuzarea

programelor de radio și televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă și a

conductelor magistrale de alimentare cu apă, se pedepsesc cu închisoare de la

unu la 10 ani.

(4) Dacă

distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare se săvârșește

prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă

pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

(5)

Dispozițiile prevăzute în alin. (2), (3) și (4) se aplică chiar dacă bunul

aparține făptuitorului.

(6) Dacă bunul

este proprietate privată, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau

în parte al statului, acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se

pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. împăcarea

părților înlătură răspunderea penală."

Situația de

fapt expusă și argumentată probator, nu conturează vreun element constitutiv al

infracțiunilor de încăierare ori ultraj contra bunelor moravuri sau distrugere

( indiferent de forma actelor materiale).

Fapta săvârșita

de către inculpați se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de tentativa

de omor calificat, sub aspectul laturii subiective, inculpații acționând, cu

vinovăție sub forma intenției indirecte, prevăzând si acceptând posibilitatea

suprimarea vieții părții vătămate întrucât, au lovit in mod repetat victima, cu

obiecte contondente, cu un obiect tăietor (asemănător unei săbii), aplicând in

acest din urma caz o lovitura profundă părții vătămate C., intr-o zona vitala

(regiunea superioara a corpului, brațul stâng), și au continuat sa lovească

chiar după ce aceasta a căzut la pământ, inconștientă.

Nu poate exista

vreo formă a infracțiunii de „încăierare", nici din punct de vedere

practic (inculpații au urmărit rezultatul - au căutat părțile vătămate să le

aplice o lecție și au fost net superiori numeric acestora, știind astfel că nu

poate exista vreo egalitate de șanse pro posibilitate de apărare).

În susținerea

schimbării încadrării juridice, inculpații au invocat diverse aspecte, care nu

s-au conturat practic și nici nu au putut înlătura intenția directă a

activităților acestora asupra victimelor, astfel:

Este lipsit de

relevanță faptul că victima a fost lovită de o singura persoana cu obiectul

tăietor atâta timp cât, toți cei 5 inculpați trimiși in judecata in calitate de

coautori au acționat împreună,conjugat și simultan, fiecare desfășurând activități

materiale îndreptate direct împotriva vieții victimei; modul în care au

conceput săvârșirea infracțiunii, modul de a acționa asupra victimei au

justificat încadrarea juridica a faptei in infracțiunea de tentativa de omor

calificat, neexistând nicio mențiune in actele medico-legala că, doar lovitura

cu obiectul tăietor ar fi pus in primejdie viata victimei.

II. Un alt

aspect de critică referă asupra delimitării în concret - de către instanța de

fond- a contribuției fiecărui inculpat Ia producerea rezultatului vătămător.

Probele

administrate au demonstrat, fără echivoc, existența coautoratului Ia

infracțiunea de omor calificat (în forma tentativei), fiecare dintre inculpați

desfășurând o activitate indivizibilă în realizarea aceleiași intenții - de a

ucide -, întrucât, au dorit, au insistat și urmărit victima, fiind conștienți

de fiecare act material realizat.

Inculpatul C.V.

se afla împreuna cu inculpatul B.C., in momentul in care acesta din urma a fost

chemat telefonic sa vina in ajutorul inculpaților A., l. și P.; l-a transportat

cu autoturismul său, l-a însoțit pe acesta la locul faptei unde a si rămas

alături de ceilalți inculpați, fără a încerca sa intervină pentru aplanarea

conflictului si a părăsit locația împreuna cu ceilalți inculpați.

În acest sens,

corect a fost administrat probatoriul și just reținut de către instanța de fond

forma participației penale a fiecărui inculpat în parte (autor, respectiv,

complice), respectiv, și față de inculpatul C.V.

Prezența

inculpatului C.V. la locul incidentului pe tot parcursul desfășurării

agresiunii, fără a interveni pentru aplanarea incidentului,transportul asigurat

unuia dintre autorii faptei atât pentru a ajunge la locul faptei cat si pentru

a părăsi locația au constituit modalități de sprijin atât material cat si moral

la săvârșirea infracțiunii de tentativa de omor calificat și activități

specifice complicității ca si forma de participație penala.

Prin aceste

argumente, constatăm că instanța de fond a stabilit concret contribuția

fiecărui inculpat în săvârșirea infracțiunii de „tentativă la omor

calificat" și de „lovire sau alte violențe".

În speță,

pentru fiecare inculpat în parte a rezultat o intenție a participantului;

fiecare a cunoscut acțiunea ce urma să o comită și urmarea periculoasă, iar

fiecare act s-a alăturat actului ilicit al celuilalt participant, stabilindu-se

astfel legătura subiectivă între toți inculpații.

În ceea ce

privește scopul/mobilul acțiunii ilicite, pentru toți inculpații a fost

identic, întrucât, au hotărât „să lovească, să dea o lecție" (plecând în

găsirea părților vătămate, având asupra lor obiecte contondente, fiind

superiori numeric) și au executat în comun acest scop, deci, legătura lor

subiectivă a fost stabilită înainte de punerea în executare a acțiunii.

Toți inculpații

au acționat conjugat și simultan asupra victimei, rezultatul fiind acceptat și

prevăzut de fiecare dintre ei.

Toate aceste

considerente probatorii nu pot configura susținerea apărării privind „existența

unor grupuri ce se lovesc reciproc" ; exemplificarea declarațiilor

martorilor (M.A., M.V., D.I., M.l.C., Ș.N.), fiind trunchiată și arbitrară.

Probele au fost

apreciate în integralitatea lor, pertinența susținerilor martorilor față de

momentul producerii incidentului, conturând fără echivoc:

- lovirea

activă părții vătămate C.C.P. cu obiecte contondente;

- declarația

martorului indică și asupra faptului că partea vătămată C.C.P. a fost lovită cu

„corpuri contondente";

- martorii B.C.A.

și B.E. indică pe inculpații A.I., B.C. si P.S.P., că au lovit partea vătămată

C. cu bâte si crose.

- actele

medicale (certificatului medico-legal din 2009 al I.M.L. lași) dovedesc

existența leziunilor, specificul acestora, organul lezat, corpul contondent și

tăietor ce Ie-a generat, părții vătămate C.C.P., cât și consecința acțiunilor

existența tentativei la infracțiunea de omor nu este condiționată de mențiunea

punerii în primejdie a vieții.

Noțiunea de

punere în primejdie a vieții, utilizată în actele medico-legale, privește

aspectele medicale, în timp ce tentativa Ia infracțiunea de omor, aspectele

juridice.

Instanța de

recurs a respins motivat reaudierea martorilor, (audiați fie la urmărirea

penală, fie la instanța de fond), evaluând rezonabilitatea administrării probei

prin prisma coroborării tuturor, cât și prin prisma raportării la momentul

perceperii incidentului;

Apărările

inculpaților in sensul ca nu au săvârșit faptele de care sunt acuzați s-au

dovedit justificate probator; iar conduita procesualaadoptată (conținutuldeclarațiilor

contradictoriu) nu a făcut decât sa probeze lipsa de sinceritate si sa

consolideze caracterul cert al probelor administrate.

Deși, inițial

toți inculpații au negat implicarea in conflict, apoi și-au schimbat

declarațiile in momentul in care au fost puși in fata unor probe indubitabile

cum sunt înregistrările video de la stația Petrom, recunoașterile efectuate de

partea vătămată si declarațiile martorilor oculari, totuși, acestea au susținut

că prezenta lor in zona a fost doar circumstanțiala si că ei au fost cei

atacați -, susțineri in contradicție cu toate probele.

Relevanta

pentru poziția nesincera adoptata este si atitudinea inculpaților P.S.P. si A.I.

care au încercat sa se sustragă procesului penal,pentru acesta din urma fiind

emis mandate de urmărire internaționala; atitudinea inexplicabilă a acestora de

a ajunge la o înțelegere cu partea vătămată C.C.P. - în situația în are au

susținut că nu au săvârșit fapta.

De asemenea, in

fața instanței de fond și de apel, au susținut chiar ca cel care a lovit cu

sabia a fost inculpatul T. după ce, anterior susțineau nevinovăția si lipsa de

implicare in conflict.

Chiar dacă, în

fața instanței de apel, partea vătămată B.C.A. a declarat în sensul că a aflat

că inculpatul Tudosiea r-a aplicat lovitura cu sabia, părții vătămate C.C.P. (și

acesta a declarat în acest sens raportat la cele aflate de la B.C.A.), instanța

de apel nu poate reține acest fapt, fiind doar o afirmație neconfirmată de nici

una din celelalte probe administrate ( care au concretizat clar asupra

persoanei ce avea sabia/ obiectul ascuțit și a lovit; atât prin constituția

fizică a persoanei, prin aspecte de nuanță a colorației pielii, asupra

obiectelor de îmbrăcăminte - tricou alb, fără mânecă, prezența tatuajului,

înălțime, etc).

Față de

inculpații l.I. și C.V. s-a solicitat achitarea cu reținerea disp. art. 10 lit.

c) C. pen., față de infracțiunea de tentativă de omor calificat, însă, pentru

argumentele expuse, vinovăția acestora nu poate fi înlăturată de probele

existente la dosar ( probe certe, sigure și complete).

Prin evaluarea

acestor probe, instanța de apel nu a constatat vreo îndoială cu privire la

vinovăția inculpaților B.C., T.M., l.I., C.V., P.S.P. și A.I.

A rezultat cert

perseverența cu care inculpații au acționat concordant si au aplicat victimei

numeroase lovituri cu obiecte contondente, cât și o lovitura intensa cu un

obiect tăietor, (care au cauzat plaga tăiata perete lateral hemitorace stâng de

circa 10 cm,plaga tăiata de circa 29 cm pe fata postero externa braț stâng,

intersectând toate planurile cu extravazarea fragmentelor osoase, sângerare

activă la acest nivel, tumefiere Ia nivelul gambei drepte, fractura complexa

treimea medie humerus stâng deschisa tip III a, secțiune nerv radial stâng,

pareza nerv sciatic popliteu extern, excoriații, tumefacție echimotică, leziuni

care au condus la imposibilitatea efectuării flexiei dorsale membrul inferior

drept, imposibilitatea efectuării extensiei mâinii si degetelor stângi).

Sub aspectul

laturii penale a cauzei, situația de fapt reținută de instanța de fond este

temeinică și legală, și, în mod justificat s-a dispus condamnarea inculpaților.

Având in vedere

ca faptele pentru care inculpații au fost trimiși in judecata au fost săvârșite

de către inculpați împreuna, instanța apreciază ca in în mod corect s-a reținut

circumstanța agravantă legală prevăzuta de art. 75, lit. a) C. pen. vizând

săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreuna.

La

individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare au fost

apreciate, pentru fiecare inculpat, limitele de pedeapsă prevăzute de textele

de incriminare, gravitatea faptelor, împrejurările săvârșirii faptei, în loc

public, modul de desfășurare a activității infracționale concretizată prin acte

multiple de violenta, exercitate împreună si uzând de obiecte contondente si un

obiect tăietor, asemănător unei săbii, cât și lipsa oricărei motivații pentru

declanșarea atacului violent asupra părții vătămate, de natura sa demonstreze

pericolul sporit al faptei săvârșite de aceștia.

De asemenea,

deși instanța de fond a evaluat corespunzător gradul de participare al fiecărui

inculpat la săvârșirea faptei, contribuția inculpatului C.V. nu poate fi

apreciată ca fiind „ mediată", întrucât, deși acesta a participat în

calitate de complice, a desfășurat toate celelalte activități infracționale (în

timp, durată, consecințe), ca și ceilalți inculpați.

Circumstanța

personală a inculpatului C.V. în sensul că este student, nu poate înlătura

potențialitatea pericolului social al faptei săvârșite, la fel ca și lipsa

antecedentelor penale ale inculpaților l.I., P.S.P. și A.I.

Aceste

circumstanțe personale, trebuie strict raportate la circumstanțele reale ale

săvârșirii faptei expuse anterior, incluzând aspectele ce au vizat atitudinea

inculpaților ulterior săvârșirii faptei când nu au reacționat pentru salvarea

vieții victimei, pe care au abandonat-o in stare de inconștiență si fata de

care nu au manifestat vreo formă de regret nici post factum, demonstrând lipsa

de regret si conștientizare a gravitații faptei comise, adoptând o atitudine

nesincera, negând săvârșirea faptei, încercând sa zădărnicească desfășurarea in

bune condiții a procesului penal, fie prin sustragerea de la urmărirea penala

(inculpații A. și P.) fie prin influențarea de martori (inculpații

Tudosiea, Paiu, B.) fie prin schimbarea in mod constant a declarațiilor si

variantelor privind împrejurările săvârșirii faptei.

Circumstanța

personală a inculpatului C.V. s-a regăsit în limitele de pedeapsă aplicate (

redusă la 4 ani), însă, nu poate justifica, în contextul probator expus,

acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în

conformitate cu disp. art. 86

1

C. proc. pen.

Scopul legii

penale, prevăzut de art. 52 C. pen., nu ar fi îndeplinit față.de inculpatul C.V.,

prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. proc. pen.; întrucât,

aceeași formă de participație penală a fost reținută pentru fiecare inculpat în

parte, justificându-se chiar față de inculpații lipsiți de antecedente penale

(a l.I., P.S.P. și A.I.) executarea pedepsei în regim de detenție.

Față de

inculpatul C.V., care a adoptat aceeași atitudine procesuală -

necorespunzătoare și contrară tuturor probelor administrate, nu se justifică

doar prin faptul că este student, aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. proc. pen. cu privire la executarea pedepsei, acesta beneficiind de clemența

legii penale, prin reținerea unor largi circumstanțe atenuante și reducerea

cuantumului pedepsei aplicate.

Față de

inculpații B.C., T.M., l.I., P.S.P. și A.I. pedepsele au fost corect

individualizate (cuantum și modalitate de executare).

B. Examinând

apelul promovat de doamna avocat L.C., prin prisma motivelor invocate, Curtea

constată că este fondat, având în vedere că, la termenul de judecată din data

de 18 octombrie 2010 - când s-a dispus aplicarea amenzii al cărei cuantum a

fost redus de la 1.000 lei la 200 lei prin sentința penală apelată -, asistența

juridică a inculpatului B.C., era asigurată de apărătorul ales al acestuia,

domnul avocat A.R., iar lipsa doamnei avocat nu a împiedicat desfășurarea

procedurilor judiciare.

C. De asemenea,

prin prisma tuturor argumentelor expuse, se constată că motivele de apel

invocate de inculpatul T.M., prin apărătorul din oficiu, nu sunt întemeiate,

acestea vizând reindividualizarea pedepsei aplicate, întrucât, față de acest

inculpat, pedeapsa a fost temeinic individualizată.

D. Fată de

toate aceste considerente. în fapt și în drept, cu privire la modalitatea

de individualizare a pedepselor aplicate, urmează a se constata că apelul

procurorului este întemeiat numai în ceea ce privește modalitatea de executare

a pedepsei aplicate inculpatului C.V., sentința penală apelată urmând a fi

reformată în acest sens, în latura penală;

Cu privire la

criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate de inculpații apelanți,

urmează a se constata că acestea nu sunt întemeiate.

Verificând din

oficiu sentința penală și în latură civilă, se constată că partea vătămata C.C.P.

s-a constituit parte civila in cauza (fila 303, vol. I) solicitând obligarea

inculpaților la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale si 50.000

lei daune materiale(8.000 lei cheltuieli de transport, 40.000 lei beneficiu

nerealizat la locul de munca și 2.000 lei cheltuieli de fizioterapie).

Instanța a

stabilit un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului

preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în

această modalitate specifică. în acest context instanța apreciază că (fără a

constitui o îmbogățire fără justă cauză) un just echilibru s-ar realiza prin

obligarea inculpaților in solidar la plata sumei de 120.000 Iei cu titlu de

daune morale.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs inculpații B.C., T.M., l.I., C.V., P.S.P. și

A.l.

Inculpatul A.I.

a invocat cazurile de casare prev.de art. 385

9

pct. 10, 18, 17 și 14

C. proc. pen.

În esență,

inculpatul a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de apel (pentru a

se efectua o expertiză medico-legală și pentru a se avea în vedere toate

probele administrate în cauză, inclusiv cele din faza de judecată), iar în

subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev.de art. 182 C.

pen. și reindividualizarea pedepsei atât în ce privește cuantumul, cât și

modalitatea de executare.

S-a susținut de

asemenea că inculpatul poate beneficia de disp. art. 320

1

C. proc.

pen., în condițiile în care instanța de control judiciar nu l-a întrebat pe

inculpat dacă înțelege să invoce acest text de lege.

Inculpatul C.V.

a invocat cazurile de casare prev.de art. 385

9

pct. 12, 18 și 14 C.

proc. pen., solicitând în principal achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C.

proc. pen., iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei sub aspectul

modalității de executare.

Inculpații l.I.

și P.S.P. au invocat cazurile de casare prev.de art. 385

9

pct. 17,18

și 14 C. proc. pen.

S-a susținut că

în cauză nu s-a făcut o delimitare a contribuției fiecărui inculpat la

producerea rezultatului, că aceștia nu au acționat cu intenția de a ucide, că

încadrarea juridică corectă ar fi cea prevăzută de art. 322 C. pen. și că

pedepsele aplicate sunt foarte mari.

Inculpatul T.M.

a invocat cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.solicitând

să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor prev.de art. 74 C. pen.

În privința

inculpatului B.C., acesta a decedat ulterior declarării căii de atac (mai

exact, la 28 mai 2012 conform certificatului de deces depus la dosarul de

recurs, fila 53), motiv pentru care au fost introduși în cauză moștenitorii

acestuia, B.S. și B. M.P.

Au fost depuse

acte în circumstanțiere pentru inculpații A.I., P.P., l.I. și C.V.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare

invocate, dar și celor care pot fi luate în considerare din oficiu conform art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

În ce privește

cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., Curtea

constată acesta are în vedere omisiunea instanței de apel de a se pronunța fie

asupra unor cereri formulate de părți, fie asupra unor probe administrate în

cauză, atât unele,cât și celelalte fiind esențiale pentru justa soluționare a

cauzei.

Prin urmare,

incidența acestui caz de casare este condiționată de nepronunțarea instanței de

apel asupra unor cereri sau probe, el neputând fi invocat pentru a se critica

modul în care această instanță a soluționat asemenea cereri ori a interpretat

probatoriul cauzei.

Or, în speță,

ceea ce se invocă în susținerea acestui motiv de recurs este inconsistența

probatoriului reținut în dovedirea vinovăției inculpaților, iar nu faptul că

instanța de apel ar fi omis să se pronunțe asupra unor cereri sau probe.

De altfel, așa

cum se poate constata din actele dosarului, instanța de apel s-a pronunțat

motivat asupra cererilor în probațiune formulate de inculpați (între care nu

s-a regăsit și cea susținută prin morivele de recurs referitoare la efectuarea

unei expertize medico-legale), așa încât cazul de casare invocat nu este

incident în cauză.

În ce privește

cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., precum și

cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., acestea au

fost invocate de inculpați în susținerea solicitărilor de achitare formulate

prin motivele de recurs.

Grava eroare de

fapt la care face referire primul caz de casare invocat presupune o reflectare

inexactă, denaturată a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate,

cu consecința greșitei rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau

împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această

contrarietate evidentă și esențială trebuie să fie independentă de orice proces

de apreciere a probelor pe care instanța l-a făcut în conformitate cu art. 63 C.

proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidența cazului de casare analizat.

Altfel spus,

eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greșită sau incompletă apreciere

a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte,

simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind

obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existență sau inexistență o

afirmă în mod eronat instanța de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat

contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă.

Or, examinând

motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată că în realitate

recurenții critică modalitatea în care instanțele de fond și apel au

interpretat acest probatoriu, aspect ce nu poate face obiectul cenzurii

instanței de recurs în limitele cazului de casare invocat.

În privința

probelor și a aprecierii acestora, Curtea reține că potrivit art. 63 alin. (2) C.

proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia

făcându-se de către organul judiciar în urma examinării tuturor probelor

administrate, în scopul aflării adevărului.

Prin urmare, nu

se poate susține cu valoare de principiu că probele administrate în cursul

judecății au prevalentă față de cele administrate în faza de urmărire penală;

in situația unor depoziții contradictorii, instanța este obligată să cerceteze

motivele care au stat la baza schimbării declarațiilor inițiale și a stabili

dacă acestea sunt logice, credibile și justifică neluarea în considerare a declarațiilor

date într-un moment mai apropiat față de comiterea faptelor cercetate, când se

presupune că memoria nu a fost alterată de trecerea timpului.

În speță,

probatoriul administrat în cauză a fost corect perceput și temeinic analizat de

către instanțele de fond și apel, care au reținut săvârșirea cu vinovăție de

către inculpați a faptelor imputate prin actul de sesizare, astfel încât

soluția de condamnare dispusă împotriva acestora este legală și temeinică.

În ce privește

cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., Curtea

constată ca fiind nefondate atât solicitarea de schimbare a încadrării juridice

în infracțiunea de încăierare, cât și cea referitoare la reținerea infracțiunii

de vătămare corporală gravă.

Lovirea

repetată a victimei cu obiecte contondente, inclusiv cu un obiect

tăietor-înțepător, în zone vitale ale corpului, precum și continuarea

agresiunilor și după ce aceasta căzuse Ia pământ și era în stare de

inconștiență, conduce Ia concluzia că inculpații au prevăzut și (măcar) au acceptat

rezultatul letal al actelor comise, ceea ce caracterizează intenția indirectă,

ca formă de vinovăție a infracțiunii de omor.

În mod corect

s-a reținut în sarcina inculpaților (cu excepția lui C.V.) că sunt coautori ai

infracțiunii de tentativă la omor calificat, câtă vreme ei au acționat simultan

și conjugat împotriva aceleiași victime, fiind vorba despre o activitate

infracțională indivizibilă; împrejurarea că între loviturile aplicate s-a

regăsit și una mai gravă (aplicată cu un obiect tăietor) nu justifică reținerea

unei încadrări juridice diferite pentru ceilalți participanți, câtă vreme prin

ele însele toate celelalte lovituri aplicate victimei erau de natură a conduce

la același rezultat letal.

În cazul

inculpatului C.V., ajutorul acordat la comiterea infracțiunii a fost atât

material (el fiind cel care l-a transportat la locul faptei pe inculpatul B.,

după ce acesta din urmă fusese alertat de ceilalți inculpați), cât și moral

(prin prezența sa la fața locului și neluarea vreunei atitudini contrare, a

sprijinit rezoluția infracțională a coautorilor), astfel încât în mod corect

acesta a fost condamnat pentru complicitate la tentative de omor calificat

comisă de ceilalți recurenți.

În fine, în ce

privește infracțiunea de încăierare, în mod corect s-a reținut de către

instanța de apel că nu există niciun element de fapt care să contureze o

asemenea infracțiune mai puțin gravă, în condițiile în care inculpații au fost

cei care au plecat în urmărirea părților vătămate pentru "a le da o

lecție", având asupra lor corpuri contondente și fiind superiori din punct

de vedere numeric. De altfel, nicio persoană din grupul agresorilor nu a

prezentat vreo urmă de leziune, fiind vorba așadar despre acte de violență

unilaterale, exercitate exclusiv de inculpați împotriva părții vătămate și a

persoanelor care o însoțeau.

Prin urmare,

nici acest caz de casare nu este incident în cauză.

În ce privește

cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Curtea

constată că pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, atât

în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare a acestora, astfel

încât criticile formulate sunt nefondate.

În acest sens,

Curtea reține că instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social

concret al faptelor săvârșite, dar și contribuția fiecărui inculpat la

comiterea acestora, fiind vorba despre acte de violență exercitate împotriva

unei persoane lipsite de apărare, care au continuat și după ce victima a fost

adusă în stare de inconștiență.

Conduita

inculpaților imediat după comiterea faptelor (constând în abandonarea părții

vătămate la locul faptei), ca și cea adoptată pe parcursul procesului penal

(care nu s-a redus la negarea săvârșirii infracțiunii, ci a inclus încercări de

a zădărnici