ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1316/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 45 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15632/63/2012, s-a respins cererea formulată de inculpatul V.I.M., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpatul Ș.A. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpații B.Ș.M. și B.I.C., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. teza finală.

S-a respins cererea formulată de inculpații B.Ș.M. și B.I.C. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. teza finală.

În baza art. 20 raportat art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a), c) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.A.  la 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate S.C.

În baza art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), a fost condamnat inculpatul Ș.A. la 4 ani închisoare, pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate C.D.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul Ș.A. la 1 an închisoare pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate C.S.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a), c) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.A. la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 9 ani închisoare, de 4 ani închisoare, de 1 an închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 86 din 6 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Băilești, definitivă prin Decizia penală nr. 340 din 2 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin nerecurare la 22 decembrie 2009.

S-a dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 1 an închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință, urmând să execute 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestului preventiv de la 14 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 20 raportat art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ș.M.  la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate S.C.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.Ș.M. la 1 an închisoare pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate C.S.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ș.M. la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare, de 1 an închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestului preventiv de la 23 august 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 20 raportat art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C.  la 4 ani închisoare pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate S.C.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C. la 6 luni închisoare pentru fapta săvârșita împotriva părții vătămate C.S.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), C. pen. și art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C. la 1 an închisoare.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C. la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare, de 6 luni închisoare și cele două de câte 1 an închisoare aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestului preventiv de la 23 august 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.M. la 4 ani pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate S.C.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.M. la 6 luni închisoare pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate C.S.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), C. pen. și art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.M. la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare, de 6 luni închisoare și de 1 an închisoare aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestului preventiv de la 23 august 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

S-a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și au fost obligați, în solidar, inculpații Ș.A., B.Ș.M., B.I.C. - în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I., V.I.M. - în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. - la plata sumei de 5.427,88 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părților vătămate C.D., S.C. și C.S., sumă reactualizată cu indicele inflației de la data de 16 august 2012 la data plății efective a debitului, către spital.

S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă C.D. și a fost obligat inculpatul Ș.A. la plata sumei de 10.000 RON către aceasta, reprezentând daune morale și s-a respins cererea de acordare a daunelor materiale.

S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă S.C. și au fost obligați, în solidar, inculpații Ș.A., B.Ș.M., B.I.C. - în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I., V.I.M. - în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. -, la plata sumei de 20.000 RON către aceasta, reprezentând daune morale și s-a respins cererea de acordare a daunelor materiale.

S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă C.S. și au fost obligați, în solidar, inculpații Ș.A., B.Ș.M., B.I.C. - în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I., V.I.M. - în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. -, la plata sumei de 1.000 RON către aceasta, reprezentând daune morale și s-a respins cererea de acordarea a daunelor materiale.

Au fost obligați inculpații Ș.A., B.Ș.M. la câte 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

A fost obligat inculpatul B.I.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

A fost obligat inculpatul V.I.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 560/P/2012, au fost trimiși în judecată, în stare de arest, inculpații B.I., Ș.A., B.Ș.M., V.I.M. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- Ș.A. - o infracțiune de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., o infracțiune de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., o infracțiune de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) și c) C. pen.,

- B.Ș.M., o infracțiune de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., o infracțiune de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) și c) C. pen.,

- B.I.C., o infracțiune de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., infracțiune de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., o infracțiune de conducere pe drumul public a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 99 și urm. C. pen. și

- V.I.M. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: o infracțiune de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., o infracțiune de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 75 lit. a) și art. 99 și urm. C. pen.

Din probatoriul administrat, s-a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 15 august 2012, în jurul orelor 23,30 - 23,45, părțile vătămate C.D., S.C.  și C.S. se aflau la poarta locuinței numitului S.A. din comuna Caraula, împreună cu mai multe persoane, între care se aflau martorii E.L., G.M. ș.a. Aceste persoane stăteau pe trei băncuțe din lemn, în apropierea unei mese, sărbătorind Sf. Marie. La un moment dat, în locul în care se aflau aceste persoane (în total 10 - 12 persoane), a venit autoturismul marca O., la volanul căruia se afla inculpatul minor B.I.C. În autoturism, în afară de inculpatul B.I., se mai aflau și inculpații Ș.A., B.Ș.M. și V.I.M.

Unul dintre inculpați a întrebat-o pe partea vătămată C.D. despre un tânăr, cu care martorul C.A. (un apropiat al inculpatului Ș.A.) avusese un conflict la barul A., pe care îl administrează martorul C.A. În discuția dintre inculpat și partea vătămată C.D., a intervenit partea vătămată C.S., care a întrebat-o pe partea vătămată C.D., pe cine caută ocupanții autoturismului.

Totodată, partea vătămată C.S. le-a cerut ocupanților autoturismului, să părăsească zona, întrucât persoana pe care o caută nu este acolo. Imediat, din autoturism au coborât cei patru inculpați B.I.C. (aflat la volanul autoturismului, deși nu posedă permis de conducere), Ș.A. (aflat pe scaunul din dreapta față), B.Ș.M. și V.I.M. (aflați pe bancheta din spate a autoturismului). Cei patru inculpați erau înarmați cu obiecte contondente, inculpatul minor B.I. având asupra sa un topor, inculpatul Ș.A. o țeavă metalică, iar ceilalți doi inculpați, B.Ș.M. și V.I.M., bâte.

Cei patru inculpați s-au îndreptat cu aceste obiecte spre grupul de persoane, care stăteau în apropierea mesei. Văzând intenția agresivă a inculpaților, partea vătămată C.D., care tocmai intenționa să plece cu autoturismul personal, a coborât din autoturism și s-a îndreptat spre inculpatul B.I.C., apucând de toporul pe care acesta îl ținea în mână, pentru a nu-i permite să lovească cu acest obiect. În timp ce partea vătămată C.D. ținea de toporul inculpatului B.I., lângă cei doi a venit inculpatul Ș.A., care a lovit-o pe partea vătămată C.D., cu țeava metalică în zona abdomenului. În urma loviturii puternice primite, partea vătămată C.D. a căzut pe sol și a început să se târască, pentru a pleca din zona de conflict, spre a evita să mai fie lovit. Inculpații V.I.M. și B.Ș.M. s-au îndreptat cu bâtele spre masa unde se aflau celelalte persoane, imediat după aceștia venind și ceilalți doi inculpați B.I. și Ș.A. (care tocmai terminaseră agresiunea asupra părții vătămate C.D.). Unul dintre inculpații V.I.M. și B.Ș.M. a lovit cu bâta în masa aflată în apropierea băncuțelor pe care stăteau celelalte persoane, iar inculpatul B.I. a încercat să o lovească cu toporul pe partea vătămată C.S. Partea vătămată C.S. a reușit să pareze lovitura, pe care B.Ș.M. a încercat să i-o aplice cu toporul, ridicând deasupra capului băncuța pe care stătea. Imediat după ce a parat lovitura, partea vătămată C.S. s-a mutat pe partea cealaltă a drumului, fiind urmărit de către cei patru inculpați. A fost ajuns din urmă de către aceștia, toți patru lovindu-l cu obiectele contondente ce le aveau asupra lor, precum și cu pumnii și picioarele.

În apărarea părții vătămate C.S., a venit martorul E.L., care a fost la lovit peste picioare de inculpatul Ș.A., martorul E.L. ajutând-o pe partea vătămată să se ridice de pe sol, acolo unde căzuse, urmare a loviturilor aplicate de către inculpați. În urma loviturilor primite, partea vătămată C.S. a suferit leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, așa după cum rezultă din Certificatul medico-legal al I.M.L. Craiova.

În timp ce partea vătămată C.S. era agresată de către inculpați, fiind căzută pe sol și lovită cu obiectele contondente ce le aveau în mâini, partea vătămată S.C. s-a îndreptat spre locul agresiunii, intenționând să-l salveze pe C.S. A reușit să prindă cu mâna țeava inculpatului Ș.A.. Imediat, lângă partea vătămată S.C., au venit ceilalți trei inculpați, lovindu-l cu bâtele peste picioare, moment în care partea vătămată C.S. s-a împiedicat și a căzut pe sol. În timp ce partea vătămată S.C. era căzută pe sol, inculpatul B.I. a vrut să o lovească cu toporul, însă, partea vătămată a parat lovitura cu partea stângă, fiind tăiată cu lama toporului.

Apoi, inculpații Ș.A., B.I., B.Ș.M. și V.I.M. au lovit-o pe partea vătămată S.C., de mai multe ori cu țeava, bâtele și cu picioarele, în special în zona abdominală. În urma loviturilor primite, părțile vătămate S.C. și C.D. au suferit leziuni traumatice majore, leziuni ce au fost de natură a le pune în primejdie viața. Astfel, partea vătămată S.C. a suferit leziuni ce necesită pentru vindecare 35 - 40 zile îngrijiri medicale (cea mai gravă fiind ruptura hepatică, urmată de hemoragie abdominală) leziuni ce au fost de natură a-i pune în primejdie viața, iar partea vătămată C.D. a suferit leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare 25 - 30 de zile îngrijiri medicale (cea mai importantă fiind ruptura de splină, urmată de hemoragie și splenectomie) de asemenea, leziuni ce au fost de natură a-i pune în primejdie viața, așa cum rezultă din rapoartele de constatare medico-legale ale I.M.L. Craiova.

Urmare a agresiunii exercitate de inculpați asupra părților vătămate, persoanele de față au început să țipe, alertând și persoanele din locuințele învecinate, dar și rudele victimelor aflate în casa martorului S.A. Când rudele părților vătămate au ieșit speriate din casă, inculpații au urcat în grabă în autoturismul cu care veniseră, părăsind locul conflictului.

Din datele de anchetă a rezultat că mobilul acestei agresiuni a fost generat de faptul că, în seara aceleiași zile, la barul A., martorul C.A. zis C. avusese un conflict cu doi tineri din localitate (numiții B. și T.) conflict care fusese perceput în mod nemijlocit de către inculpatul Ș.A., prezent în bar. Dat fiind faptul că Ș.A. era în relații apropiate cu martorul C.A., a dorit să se răzbune pe cei doi tineri care îl agresaseră fizic pe C.A.

Astfel, inculpatul Ș.A. s-a deplasat în localitatea de domiciliu P. (aflată la o distanță de aproximativ 6 - 7 km de localitatea C.) i-a luat pe inculpații V.I.M., B.Ș.M. și B.I. și a revenit cu aceștia în localitatea Caraula, pentru a-l răzbuna pe C.A.

Acest aspect a rezultat și din Raportul întocmit de inspectorul șef al I.P.J. Dolj - comisar șef B.N., care a arătat că, în dimineața zilei de 6 septembrie 2012 a primit un SMS de la numita A.C., din care rezultă că aceasta (vecină a inculpatului Ș.A.) l-a văzut pe inculpat în seara zilei de 15 august 2012 când i-a înarmat pe inculpații B. cu topor și țeavă metalică, pentru a pleca spre Caraula.

Înainte cu câteva minute de a ajunge și a avea acel conflict cu cele trei părți vătămate (S.C., C.D. și C.S.), autoturismul în care se aflau inculpații, a oprit în apropierea bisericii din Caraula, unde se afla un grup de tineri, între care martorii B.G., B.I., B.S., C.F.

Crezând că agresorii numitului C.A. se află în acel grup, inculpații au coborât din autoturism și au început să-i alerge pe tinerii din grup, lovindu-i pe B.I. și C.F. Ceilalți membrii ai grupului au fugit, ascunzându-se de teama agresorilor prin curtea bisericii și locuințele învecinate. Numiții B.I. și C.F. au declarat că nu înțeleg să formuleze plângerii penale împotriva inculpaților care i-au agresat. De asemenea și numitul E.L.I. a declarat că nu înțelege să formuleze plângere împotriva inculpaților care l-au lovit.

Prin întreaga lor acțiune, inculpații au tulburat liniștea publică în localitate, atât grupul de tineri pe care inculpații i-au întâlnit în fața bisericii, cât și persoanele care se aflau împreună cu părțile vătămate, precum și vecinii familiei S.A., au fost tulburați și înspăimântați de acțiunea agresivă a inculpaților.

Inițial, inculpații B.I. și B.Ș.M. nu au dorit să dea declarații în cauză, însă, prin declarațiile din data de 17 septembrie 2012, aceștia au susținut că au fost împreună cu ceilalți doi inculpați (Ș.A. și V.I.M.) în localitatea Caraula, unde, după ce au participat la bâlci și au stat la barul martorului C.A., l-a plecare, au oprit în fața porții numitului S.C., iar în momentul în care Ș.A. a coborât din mașină pentru a întreba de martorul C.A., a fost insultat și apoi lovit de către persoanele aflate în fața porții numitului S.C. Cei doi inculpați B.I. și B.Ș.M. au declarat că au coborât din autoturism pentru a-l scăpa pe Ș.A. de agresiunea acelor persoane, însă nu au lovit pe niciuna din persoanele aflate în conflict cu Ș.A. Inculpatul B.I. a recunoscut că a condus autoturismul, deși nu posedă permis de conducere și susține că toporul pe care l-a avut la un moment dat în mâini, l-a găsit la locul conflictului și l-a folosit doar pentru a se apăra. În dovedirea acestor susțineri au propus audierea martorilor C.G. și R.C.

Inculpatul V.I.M. a declarat inițial că nu a fost de față la conflict, susținând că în acea seară, după orele 22,00 s-a aflat la locuința sa, locuință pe care nu a mai părăsit-o până în dimineața zilei următoare. A propus în apărarea sa audierea martorilor G.D. și M.D., martori care nu confirmă susținerile inculpatului. Ulterior, la data de 17 septembrie 2012, inculpatul V.I.M. a recunoscut că s-a aflat împreună cu ceilalți inculpați la locul conflictului, susținând aceeași versiune de derulare a conflictului, ca și inculpații B.I. și B.Ș.M.. Nu a propus probe pentru dovedirea acestei stări de fapt.

Inculpatul Ș.A. a refuzat să dea declarație, cu privire la acuzațiile ce i se aduc, atât cu ocazia audierii sale din data de 12 septembrie 2012, cât și cu ocazia audierii sale din data de 17 septembrie 2012. A invocat starea de sănătate, susținând că se află sub tratament medicamentos psihiatric, întrucât a fost internat în Spitalul de Specialitate, în perioada 31 august 2012 - 12 septembrie 2012. Inculpatul a fost expertizat medico-legal, în vederea stabilirii aspectului dacă are discernământul faptelor sale, prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 12 septembrie 2012 al I.M.L. Craiova, stabilindu-se că inculpatul prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate tip instabil - emoțional, însă are discernământul faptelor și al consecințelor acestora păstrat și l-a avut păstrat și la data comiterii faptei 15 august 2012.

Apărările formulate de inculpați, potrivit cărora nu au agresat pe niciuna din părțile vătămate, ci dimpotrivă, ei ar fi fost cei agresați, nu sunt susținute de probe. Toți martorii identificați și audiați în cauză au declarat că părțile vătămate au fost implicate în conflict fără voia lor, fără a-i provoca în vreun fel pe inculpați, care, fiind și sub influența băuturilor alcoolice (cel puțin inculpatul Ș.A.) au urmărit să-l răzbune pe martorul C.A., pentru faptul că acesta fusese bătut în bar de cei doi tineri.

Faptele expuse mai sus s-au probat cu: plângerile și declarațiile părților vătămate, procesul-verbal de constatare la fața locului, planșele foto, rapoartele de constatare medico-legală, certificatul medico-legal privind-o pe partea vătămată C.S., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorilor S.R.I., E.L., B.I.M., B.I.A., B.S.E., U.D.M., B.G., M.L., B.S., G.M., B.I.F., C.F., S.H., G.D.V., M.D., C.G.M.

În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, partea vătămata C.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.200 RON - daune morale, 25.000 RON - daune morale, S.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 13.000 RON daune materiale și 50.000 RON daune morale, iar partea vătămata C.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON daune materiale și 50.000 RON daune morale.

În faza cercetării judecătorești au fost audiați, cu respectarea drepturilor procesuale, inculpații, aceștia nerecunoscând faptele reținute în sarcina lor, descriind o altă stare de fapt.

Inculpații V.I.M. și Ș.A. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestora, din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. teza finală.

De asemenea, inculpații B.Ș.M. și B.I. au solicitat schimbarea încadrării juridice din aceeași infracțiune reținută în sarcina acestuia, în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. sau în subsidiar în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

Analizând cauza dedusă judecații prin prisma materialului probator administrat atât în prima fază a procesului penal cât și nemijlocit, instanța a reținut că starea de fapt a fost corect reținută în actul de sesizare, atât sub aspectul încadrărilor juridice date faptelor (cu excepția reținerii greșite față de inc. Ș.A. a dispozițiilor art. 75 lit. a), c) C. pen. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., ce a fost corectată de instanța prin încheierea de amânare a pronunțării) cât și sub aspectul participației penale.

Astfel, instanța de fond a reținut că în data de 15 august 2102 a avut loc un conflict la barul A. din comuna Caraula între numitul C.A. și alți doi tineri.

Ulterior, inculpatul Ș.A., ce se află în relații apropiate cu C.A., a plecat din comuna Plenița însoțit de ceilalți inculpați pentru a găsi persoanele implicate în conflictul anterior și a-l răzbuna, ajungând inițial în apropierea bisericii din Caraula, unde se aflau mai multe persoane printre care B.G., B.I., B.S., C.F., persoane pe care le-au confundat cu agresorii lui C.A. și pe care, după ce au coborât din autoturismul cu care sosiseră, au început să-i alerge.

Din depoziția martorei B.S. instanța a reținut că inculpatul Ș.A. avea o țeava în mană, iar din declarația martorei C.F. rezultă că inculpații B. aveau un topor, respectiv bâtă.

Inculpații și-au continuat deplasarea cu autoturismul condus de inculpatul minor B.I., ajungând în fața locuinței numitului S.A. din comuna Caraula, unde se aflau un nr. de 10 - 12 persoane care stăteau pe trei băncuțe din lemn, în apropierea unei mese.

În aceeași locație, se afla parcată mașina părții vătămate C.D. cu care, de altfel, a intrat în discuție B.I., partea vătămată C.S. întrebând pe cine căutau inculpații, moment în care aceștia au coborât din mașina înarmații B.I. cu un topor, Ș.A. cu o țeavă, iar ceilalți doi, V.I.M. și B.Ș.M. cu bâte, intenționând să se îndrepte spre grupul de persoane.

În acel moment, C.D. a încercat să aplaneze conflictul pe cale să înceapă, prinzându-l de topor pe B. însă fiind lovit în abdomen de Ș. cu o țeava metalică, în urma loviturii căzând la sol și începând să se târască, pentru a pleca din zona de conflict, spre a evita să mai fie lovit.

Ocupanți ai locurilor din spate din autoturism, inculpații V.I.M. și B.Ș.M. au coborât și s-au îndreptat cu bâtele spre masa unde se aflau celelalte persoane, fiind urmați îndeaproape de ceilalți doi inculpați, B.I. și Ș.A., după ce îl loviseră anterior pe C.D.

Instanța de fond a mai reținut că inculpatul B.I. a încercat să o lovească cu toporul pe partea vătămată C.S., acesta reușind să pareze lovitura, ridicând deasupra capului băncuța pe care stătea, după care s-a mutat pe partea cealaltă a drumului, fiind urmărit de către cei patru inculpați și lovit de aceștia, în apărarea sa venind martorul E.L., care a fost lovit peste picioare de inculpatul Ș.A.

În urma loviturilor primite, partea vătămată C.S. a suferit leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, așa după cum rezultă din Certificatul medico-legal al I.M.L. Craiova.

Instanța a reținut că în timpul agresiunii asupra părții vătămate C.S., S.C. s-a îndreptat spre locul agresiunii, intenționând să-l salveze pe C.S. și reușind să prindă țeava pe care inculpatul Ș.A. o avea asupra sa, fiind însă lovit de ceilalți trei inculpați cu bâtele peste picioare.

În aceeași împrejurare, inculpatul B.I. a vrut să-l lovească cu toporul, însă S.C. a parat lovitura cu partea stângă, fiind tăiat cu lama toporului, după care toți inculpații l-au lovit de mai multe ori cu țeava, bâtele și cu picioarele, în special în zona abdominală.

În urma loviturilor primite, părțile vătămate S.C. și C.D. au suferit leziuni traumatice majore, leziuni ce au fost de natură a le pune în primejdie viața. Astfel, partea vătămată S.C. a suferit leziuni ce necesită pentru vindecare 35 - 40 zile îngrijiri medicale (cea mai gravă fiind ruptura hepatică, urmată de hemoragie abdominală) leziuni ce au fost de natură a-i pune în primejdie viața, iar partea vătămată C.D. a suferit leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare 25 - 30 de zile îngrijiri medicale (cea mai importantă fiind ruptura de splină, urmată de hemoragie și splenectomie) de asemenea, leziuni ce au fost de natură a-i pune în primejdie viața, așa cum rezultă din rapoartele de constatare medico-legale ale I.M.L. Craiova.

Urmare a agresiunii exercitate de inculpați asupra părților vătămate, persoanele de față au început să țipe, alertând și persoanele din locuințele învecinate, dar și rudele victimelor aflate în casa martorului S.A. Când rudele părților vătămate au ieșit speriate din casa familiei S., inculpații au urcat în grabă în autoturismul cu care veniseră, părăsind locul conflictului.

Convingerea instanței în ceea ce privește starea de fapt s-a format în urma coroborării depozițiilor martorilor audiați atât în faza urmăririi penale cât și nemijlocit, în fața instanței.

Astfel, edificatoare este depoziția martorului E.L., persoana care a observat nemijlocit conflictul din 15 august 2012 și care a descris starea de fapt așa cum a perceput-o, ceea ce a și condus la trimiterea în judecată a inculpaților.

Mijloacele de probă sunt infirmate doar de declarațiile inculpaților care nu recunosc săvârșirea faptelor, dar nici nu indică vreun element probatoriu apt să conducă la altă concluzie, ori poziția eminamente subiectivă a acestora dictată de însuși instinctul de conservare sau de o apărare comună nu este de natură sa fie reținută o altă stare de fapt.

Instanța de fond a apreciat ca toate depozițiile martorilor audiați au condus, într-o înlănțuire logică, la formarea concluziei existenței faptei și vinovăției inculpaților, realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, pliindu-se perfect pe starea de fapt descrisă de acuzare.

La termenul din 18 aprilie 2013, inculpații V.I.M. și Ș.A., prin apărători, au formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen., motivată de faptul că nu au avut intenția de a ucide partea vătămată, că loviturile aplicate în zona abdominală și a membrelor inferioare nu demonstrează această intenție ci doar pe cea de a lovi, necunoscând-o anterior pe partea vătămată.

Instanța de fond a apreciat ca cererea de schimbare a încadrării juridice este neîntemeiată, astfel că a dispus respingerea acesteia pentru următoarele considerente.

Problematica delimitării tentativei de omor de vătămarea corporală gravă, prin care se pune în pericol viața victimei, este una delicată, fiind foarte greu de stabilit, în ceea ce privește nivelul de reprezentare în conștientul făptuitorului a acțiunii sale și a făcut obiectul multor contradicții jurisprudențiale, însă ceea ce este unanim este faptul ca deosebirea dintre cele două infracțiuni există numai sub aspectul laturii subiective.

Astfel, latura subiectivă a tentativei la omor se realizează prin intenția directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al acțiunii sau inacțiunii sale a urmărit sau acceptat producerea ei (art. 19, pct. 1, lit. a) și b) C. pen), iar în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) teza finală, făptuitorul urmărește vătămarea integrității corporale, punerea în primejdie producându-se din culpă.

Instanța a apreciat că actele de punere în executare a omorului, comise până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura și în raport cu împrejurările în care au fost săvârșite, că inculpatul a avut intenția specifică de omor, nu intenția generală de a vătăma sau de a săvârși o infracțiune nedeterminată.

În asemenea situații, instanța de judecată, pe baza analizei circumstanțelor concrete ale speței, va stabili gravitatea ipotetică a actului de violență săvârșit de făptuitor și anume dacă vătămarea corporală ar fi evoluat sau nu spre producerea morții victimei, prin luarea în considerare a obiectului folosit la săvârșirea acțiunii materiale, intensitatea și efectele loviturilor aplicate, zona corpului vizată și urmările produse, atitudinea făptuitorului după comiterea faptei, toate acestea ca un corolar în ceea ce privește reprezentarea sa cu privire la această evoluție, ceea ce ar releva dacă intenția a fost de a ucide sau de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, împrejurări ce trebuie avute în vedere împreună.

În speță, instanța a constatat că loviturile aplicate, de toți inculpații, cu bâtele și picioarele, părții vătămate S.C. au vizat, în principal zona abdominală, în plus inculpatul B.I. intenționând să-l lovească cu toporul însă parând lovitura și fiind tăiat cu lama toporului.

Pentru reținerea incidenței infracțiunii de omor, intenția de a ucide capătă relevanță nu numai sub aspect subiectiv ci și prin prisma modalității și zonei corporale asupra căreia se acționează, în speță, zona vizată de loviturile aplicate fiind una vitală, leziunile punând în pericol viața, pentru leziunea hepatică și hemoragia abdominală intervenindu-se chirurgical.

Pe de altă parte, instanța a reținut că inculpații s-au oprit din acțiunea începută doar atunci când mai multe persoane au ieșit din case, inculpații părăsind locul respectiv, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care urmarea socialmente periculoasă, și anume moartea victimei nu s-a produs, victima fiind dusă la spital.

Instanța a reținut, de asemenea, că inculpații B.Ș.M. și B.I. au formulat cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., într-o teză subsidiară, solicitând schimbarea încadrării în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată.

Astfel, prin respectiva cerere s-a solicitat schimbarea încadrării într-o altă infracțiune intenționată, și anume vătămarea corporală asupra membrilor familiei, ceea ce presupune o complementaritate între infracțiunile prevăzute de art. 181 și 174 C. pen. sub aspectul laturii subiective și a formei de vinovăție, autorul prevăzând rezultatul faptei infracționale și urmărirea sau acceptarea producerii lui ori, din întreaga apărare a celor doi inculpați de pe parcursul judecării cauzei rezultă că nu ar fi avut nicio participare la conflict în sensul agresării vreunei persoane.

Pe aceleași coordonate, instanța a reținut că nici teza subsidiară de schimbare a încadrării în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală nu-și găsește incidența pentru motivele expuse o dată cu analiza cererii de schimbare a încadrării formulată de ceilalți coinculpați, participația penală a tuturor fiind aceeași.

Prin urmare, s-a reținut că, în drept, fapta fiecăruia dintre inculpații trimișii în judecată, de a aplica părții vătămate S.C. lovituri cu obiecte contondente cât și cu picioarele în zona abdominală, cu intenția indirectă de a o ucide, acte de executare care însă nu au produs urmarea socialmente periculoasă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), C. pen.

Faptele inculpatului Ș.A. de a fi exercitat împotriva părții vătămate C.D. acte de violență care au provocat vătămări ale integrității corporale, constând în leziuni vindecabile în 25 - 30 de zile îngrijiri medicale, având reprezentarea faptului ca acțiunea va produce un asemenea rezultat, pe care deși nu l-a urmărit, l-a acceptat, precum și de a exercita acte de violență asupra părții vătămate C.S., acțiunile sale concertate conducând la tulburarea liniștii publice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 182 alin. (2), 180 alin. (2) și art. 321 alin. (1) C. pen., în concurs real de infracțiuni, reținându-i-se, totodată, starea de recidivă postcondamnatorie și circumstanțele prevăzute de art. 75 lit. a) și c) C. pen., acesta săvârșind faptele cu trei sau mai multe persoane și împreună cu un minor, excepție făcând doar infracțiunea de vătămare corporală gravă pe care a săvârșit-o sub forma autoratului.

Constatând vinovăția inculpatului, instanța a apreciat că pentru reeducarea inculpatului este necesar a fi aplicată acestuia câte o pedeapsă, pentru fiecare din faptele săvârșite.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, persoana inculpatului.

Astfel, raportându-se la circumstanțele reale de săvârșire a faptei, fiind persoana care i-a înarmat pe ceilalți inculpați și organizatorul planului de răzbunare a numitului C.A., vătămările persoanelor implicate în conflict, instanța a apreciat ca faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social concret.

În ceea ce privește circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, instanța a reținut că aceasta a avut o atitudine constantă de negare a faptelor, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta este recidivist postcondamnatoriu.

Prin urmare, instanța a apreciat că o pedeapsă de 9 ani închisoare și o pedeapsă complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate S.C., 4 ani închisoare pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate C.D., 1 an închisoare pentru fapta săvârșita împotriva părții vătămate C.S. și 2 ani închisoare pentru fapta prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a), c) C. pen., sunt de natură să conducă la atingerea scopurilor pentru care aceste pedepse au fost instituite.

De asemenea, întrucât faptele deduse judecații sunt săvârșite în termenul de încercare, instanța, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 86 din 6 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Băilești, definitivă prin Decizia penală nr. 340 din 2 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin nerecurare la 22 decembrie 2009 și a dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 1 an închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință, urmând sa execute 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a de interzicere a drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În ceea ce privește participarea inculpatului B.Ș.M., instanța a constatat că, în drept, faptele acestuia de a agresa cu un obiect contondent (bâtă) pe părțile vătămate S.C. și C.S. și de a tulbura ordinea și liniștea publică din localitate, prin participarea la conflictul creat de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat (în dauna părții vătămate S.C.), prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., lovire și alte violențe (împotriva părții vătămate C.S.), prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., în concurs real, reținându-se și circumstanțele prevăzute de art. 75 lit. a) și c) C. pen., săvârșind fapta împreună cu 3 sau mai multe persoane precum și împreună cu un minor.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, care este mare raportat la valoarea socială ocrotită în dispoziția legală încălcată de către inculpat - viața persoanei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, respectiv cu intenție indirectă, persoana inculpatului, acesta nerecunoscând săvârșirea faptelor în maniera reliefată în actul de inculpare, și neavând antecedente penale.

Instanța a apreciat că o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) - teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate S.C., o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate C.S. și o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fapta prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., sunt apte să asigure scopul pentru care legiuitorul le-a instituit.

Pe aceleași coordonate ca și la inculpații anteriori, instanța a apreciat ca faptele săvârșite de inculpatul V.I.M. - de a agresa cu un obiect contondent (bâtă) pe părțile vătămate S.C. și C.S. și de a tulbura ordinea și liniștea publică din localitate, prin participarea la acest conflict întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat (împotriva părții vătămate S.C.), prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., lovire și alte violențe (împotriva părții vătămate C.S.), prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Constatând vinovăția acestuia în forma cerută de lege, instanța i-a aplicat câte o pedeapsă pentru fiecare din faptele comise, în procesul de dozare și individualizare a pedepsei ținându-se seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume gradul de pericol social al faptelor, care este mare dată fiind valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare, modul și împrejurările concrete în care a săvârșit faptele aici, intenția indirectă a acestuia, persoana sa - fiind la primul contact cu legea penală, împrejurarea că este minor dar și atitudinea de nerecunoaștere a faptelor.

Prin urmare, instanța a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor, săvârșită împotriva părții vătămate S.C., o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate C.S., o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fapta prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., sunt de natură să satisfacă raportul faptă - urmări, creând un echilibru între scopul și rezultatul acestora, coordonate care sunt în măsura să realizeze o prevenție și o reeducare eficiente, îndeplinind funcțiile de fermitate, exemplaritate și intransigentă, specifice modului de constrângere prevăzut de lege, corespunzând, ca un corolar, posibilităților reale de reeducare a inculpatului.

Faptele săvârșite de inculpatul B.I.C. - de a agresa cu un obiect contondent (bâtă) pe părțile vătămate S.C. și C.S. și de a tulbura ordinea și liniștea publică din localitate, prin participarea la acest conflict, precum și de a conduce pe drumul public un autovehicul deși acesta nu posedă permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat (în dauna părții vătămate S.C.), prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., lovire și alte violențe (împotriva părții vătămate C.S.), prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., și conducere pe drumul public a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infracțiune prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. În ceea ce privește ultima infracțiune prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, instanța a reținut incidența urmării imediate ca element al laturii obiective pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, aceasta fiind prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptelor incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier și pietonal, stare de pericol generată de conduita ilicită a inculpatului, iar raportul de cauzalitate între acțiunea acestuia și urmarea imediată este unul direct și poate fi dedus din însăși săvârșirea faptei.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele cu vinovăția cerută de lege, instanța i-a aplicat câte o pedeapsă pentru fiecare din faptele comise, în procesul de individualizare ținându-se seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, și care este unul extrem, date fiind valorile sociale ocrotite, cât și de aspectele ce relevă personalitatea acestuia - atitudinea sa procesuală inadecvată, inconstantă, de negare a vinovăției, încercarea de a plasa responsabilitatea comiterii faptelor asupra altui inculpat.

De asemenea, instanța a ținut seama și de starea de minoritate a inculpatului, de lipsa antecedentelor penale, astfel că orientarea pedepselor spre minim nu ar înfrânge principiul proporționalității dintre sancțiune și comportament și ar realiza o prevenție și o reeducare eficientă.

Instanța a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor săvârșită împotriva părții vătămate S.C., o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru fapta de lovire săvârșită împotriva părții vătămate C.S., o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. și o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sunt apte, pe de o parte, să corespundă exigențelor prevăzute de art. 72 C. pen. iar pe de altă parte, să asigure atingerea scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 C. pen.

Referitor la acțiunea civilă exercitată în procesul penal de celelalte părți civile, instanța de fond a apreciat că este întemeiată în parte și a fost admisă ca atare, pentru următoarele considerente:

Instanța a reținut bivalenta concepției reparatorii a atingerilor aduse integrității persoanei fizice, care se concretizează în două componente, atât sancționarea vinovatului, cât și indemnizația victimei, ceea ce presupune o perfectă corelație între importanța unui prejudiciu de reparat și gravitatea culpei de pedepsit ori, săvârșirea faptei ilicite, presupune o atitudine subiectivă negativă, de încălcare a normelor dreptului obiectiv.

În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de o persoană, acesta reprezintă consecințele negative, rezultatele dăunătoare ale lezării valorilor cu conținut neeconomic ce reprezintă tot atâtea atribute ale personalității umane, definind-o, în speță fiind vorba de integritatea corporală și sănătatea, existența fizică a persoanei, sensibilitatea fizică și psihică.

În antiteză cu prejudiciile patrimoniale, trăsătura esențială a prejudiciilor morale este aceea că, având un conținut neeconomic, nu pot fi evaluate în bani, fiind prin natura lor intrinsecă de esență neeconomică, ceea ce ar permite doar o echivalare corespunzătoare.

Cât privește daunele morale, instanța a apreciat în echitate, dată fiind și lipsa criteriilor legale de cuantificare precum și imposibilitatea de apelare la probe materiale, că prejudiciul nepatrimonial suferit de partea civilă S.C. este de 20.000 RON, fiind obligați în solidar, inculpații Ș.A., B.Ș.M., B.I.C. - în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I., V.I.M. - în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. -, la plata sumei respective către aceasta, reprezentând daune morale.

Instanța a respins cererea de acordare a daunelor materiale, întrucât nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu material.

Partea vătămată a depus un înscris emis de SC G.C. SRL prin care respectiva societate era de acord cu angajarea părții civile cu salariu de 3.000 RON/lunar și un alt înscris prin care aceeași firmă îi aducea la cunoștință, ulterior săvârșirii infracțiunii prin care a fost vătămat, ca nu poate reprograma întâlnirea fixată pentru 17 august 2012, în vederea angajării.

Instanța a apreciat ca înscrisurile respective sunt întocmite pro causa, nefiind însoțite de criteriile de angajare pe care partea civilă le-ar fi îndeplinit pentru ocuparea postului, dovezi de publicitate sau calificarea profesională.

Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că venitul pe care partea civilă urma să-l obțină este disproporționat, atât față de venitul net pe economie, cât și față de veniturile din ramura respectivă de activitate din mediul privat cu atât mai mult cu cât timpul alocat era unul scurt, part-time.

Prin urmare, instanța a constatat că partea civilă nu a pierdut o șansă de a obține un avantaj de natura unui venitului lunar invocat și pe care considera că îl putea realiza.

Instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă C.D. și a obligat inculpatul Ș.A. la plata sumei de 10.000 RON către aceasta, reprezentând daune morale având în vedere natura faptei săvârșite, generatoare de suferințe fizice și psihice și actele medicale depuse la dosar, toate acestea reclamă obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului nepatrimonial produs, despăgubirile civile având drept scop îndulcirea acestor suferințe. Instanța a respins cererea de acordare a daunelor materiale, partea civilă nefăcând dovada producerii vreunui prejudiciu patrimonial.

Pe aceleași coordonate, instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă C.S. și a obligat în solidar, inculpații Ș.A., B.Ș.M., B.I.C. - în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I., V.I.M. - în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. -, la plata sumei de 1.000 RON către aceasta, reprezentând daune morale și a respins cererea de acordarea