ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 368 din 16 mai 2013, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului P.N.I. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Prin Decizia penală nr. 256/A din 26 septembrie 2013, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpatul P.N.I., a desființat în totalitate sentința penală apelată, și rejudecând, a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea referatului de evaluare pentru inculpatul P.N.I.

Prin sentința penală nr. 649 din 18 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în Dosarul nr. 818/122/2013 a fost respinsă, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul P.N.I., din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. i C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.N.I., fără antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 99 și următoarele C. pen., și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă albă (cuțit) în loc public.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.N.I., sub supraveghere și s-a fixat termen de încercare pe o durată de 5 ani în condițiile art. 110 C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de încercare, inculpatul P.N.I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu la datele fixate de acest serviciu; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, aceluiași serviciu; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă sau unității de învățământ aceluiași serviciu; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență aceluiași serviciu.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

1

C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 07 martie 2013 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a unui cuțit în lungime totală de 15 cm, din care lama are 8 cm aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de S.J.U. Giurgiu și a fost obligat inculpatul P.N.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.I. și P.S., să plătească părții civile suma de 1.049,42 lei cu titlu despăgubiri civile.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S.M.C. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente P.I. și P.S., să plătească părții civile suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale la cursul oficial din data efectuării plății.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că începând cu luna septembrie 2011 inculpatul P.N.I. a avut o relație de prietenie cu G.N.V., elevă și colegă cu acesta în cadrul liceului „T.V.” din Giurgiu. Pe parcursul relației, datorită geloziei excesive și nejustificată în vreun mod, inculpatul a început să devină extrem de violent față de prietena sa, fapt ce a determinat-o pe aceasta ca la începutul anului 2013 să încheie relația cu P.N.I. și să înceapă o nouă relație de prietenie cu N.A.M.

Întrucât nu a acceptat hotărârea prietenei sale de a pune capăt relației, inculpatul prin acte de violență a încercat să o determine pe G.N.V. să se împace cu acesta.

În data de 06 martie 2013, în jurul orelor 14:30, după anumite convorbiri telefonice în contradictoriu purtate de inculpat cu N.A.M., P.N.I., s-a deplasat în parcul A., înarmat fiind cu un cuțit, unde a agresat-o fizic pe G.N.V.. În apărarea acesteia a intervenit inițial N.A.M. care a suferit o leziune minoră la nivelul gâtului și ulterior victima S.M.C., căruia inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona toracică posterioară.

Astfel, conform declarațiilor părții vătămate S.M.C., prietenul său N.A.M., a avut pentru o scurtă perioadă de timp, o relație de prietenie cu numita G.N.V., ulterior despărțindu-se și reluând prietenia cu o lună sau două anterior datei de 06 martie 2013. A aflat de la numitul N.A.M. faptul că, fostul prieten al N. era foarte gelos, amenințând-o pe aceasta în numeroase rânduri că o va bate și o va omorî, motivat de faptul că s-a despărțit de el.

În data de 06 martie 2013, aflându-se împreună cu aceștia în Parcul „A.” din Municipiul Giurgiu, N. a fost sunată pe telefonul mobil de mai multe ori de către fostul său prieten P.N.I., însă nu i-a răspuns. La un moment dat, în urma insistențelor telefonice i-a răspuns N.A.M. care i-a solicitat să nu o mai deranjeze pe N., fapt ce a determinat nemulțumirea acestuia care a procedat la amenințări la adresa lui N.A.M. Într-un final, N.A.M. i-a comunicat faptul că el și N. se află în Parcul „A.” și, la aproximativ 30 de minute după această conversație, fostul prieten al N. a venit în parc, fiind agitat și nervos, oprindu-se la aproximativ 7-8 metri de ei, și chemând-o pe N. la el.

N.A.M. a prins-o pe N. de mână și a tras-o în spatele său, gest care l-a iritat și mai tare pe fostul prieten care, într-o fracțiune de secundă, a scos un cuțit cu lama de aproximativ 7-8 cm lungime, din buzunarul său de pe mânecă, apropiindu-se în fugă de A. și făcând gestul de a-l lovi pe acesta cu cuțitul. Partea vătămată S.M.C. a precizat că A. s-a ferit de lovitură, moment în care P.N.I. a prins-o pe N. de păr, târând-o în spatele unei bănci, punându-i cuțitul la gât și strigând către ei că, dacă se vor apropia o va omorî pe aceasta. Imediat, a trântit-o la pământ și a început să o lovească cu picioarele, fapt ce l-a determinat pe A. să se apropie de acesta și să-l împingă pentru a-l îndepărta de N.. P.N.I. a început să alerge cu cuțitul în mâna stângă după N.A. și la un moment dat, acesta a încercat să-l imobilizeze prinzându-l de mâna în care avea cuțitul. Aceeași încercare de imobilizare a avut-o și partea vătămată S.M.C., deși ținea într-o mână lesa în care se afla câinele lui N.A., însă nu a reușit și, în momentul în care N.A. i-a dat drumul mâinii stângi a inculpatului, în care acesta avea în continuare cuțitul, imediat și fără ezitare, acesta l-a lovit pe S.M.C., care se afla în fața sa, în zona toracică, sub omoplat, venind cu mâna dintr-o mișcare laterală.

Martorul N.A.M. a relatat aceleași aspecte în ceea ce privește premisele care au determinat venirea lui P.N.I. în Parcul „A.” din Municipiul Giurgiu, precizând că, la un moment dat, spunându-i telefonic că se afla în locația indicată, acesta i-a replicat „să rămână pe loc pentru că vine să-l omoare”. La scurt timp după această conversație, P.N.I. a venit în parc, moment în care, fiind văzut de către G.N., aceasta s-a ascuns în spatele lui N.A.. Ulterior, loviturii de cuțit aplicate lui S.M., inculpatul s-a îndreptat din nou către N., a luat-o de păr și a început să o târască după el prin parc, strigând în continuare că dacă se vor apropia o va omorî. La un moment dat, i-a dat drumul acesteia și a fugit pe aleea parcului către centru.

Martora G.N.V. a declarat că inițial nu a văzut cuțitul în mâna inculpatului însă a constatat că N.A. se tot ferea de acesta.

Fiind depistat la data de 06 martie 2013 de către organele de urmărire penală, inculpatul P.N.I. a declarat că a avut în Parcul A. din Municipiul Giurgiu, o altercație fizică cu N.A. și S.M., a indicat locația din parc unde a avut loc incidentul și ulterior a condus organele de urmărire penală pe str. M.B., indicând curtea imobilului părăsit, amplasat la intersecția cu str. P., identificat ca fostul sediu al „Casei Pionierilor”, ca fiind locul în care a aruncat cuțitul. în prezenta inculpatului s-a procedat la examinarea curții imobilului unde a fost găsit un cuțit cu prăsele din plastic de culoare neagră, în lungime totală de 15 cm., cu lungimea lamei de 8 cm. și lățimea lamei la baza de 8 cm., despre care inculpatul a afirmat ca l-a folosit in altercația cu susnumiții.

Fiind audiat, inculpatul P.N.I. a declarat că s-a deplasat în Parcul A. din Municipiul Giurgiu pentru a discuta cu fosta sa prietena G.N.V., constatând că aceasta era însoțită de către S.M. și N.A., acesta din urma împiedicând-o pe N. să vină la el. întrucât cei doi erau însoțiți și de un câine Pitbull și, având senzația că acesta intenționa să vină către el, s-a dat un pas înapoi și, simțind în buzunarul din față al pantalonilor un cuțit pe care îl avea de la tatăl său, a scos cuțitul din buzunar și l-a arătat celor doi băieți spunându-le să îndepărteze câinele. S.M. i-a spus să stea liniștit întrucât câinele nu îi va face nimic. Cu cuțitul în mână, s-a apropiat de N. încercând să o prindă de mână însă, A.N. l-a împins cu mâinile încercând să-l îndepărteze de ea.

Conform raportului de constatare medico-legală numitul „S.M.C. a prezentat leziuni traumatice corporale care pot data din data de 06 martie 2013. Ele au putut fi produse prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător (posibil cuțit, briceag). Necesită 21-25 (douăzeci și unu - douăzeci și cinci) de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Leziunile traumatice corporale constatate nu i-au pus în primejdie viața și nu se constituie în infirmitate sau sluțire, dacă nu survin complicații.”

De asemenea, conform raportului de constatare medico-legala în completare, leziunea constatată a putut fi produsă prin lovire cu corp dur tăietor - înțepător (posibil cuțit, briceag), pe o direcție dinapoi spre înainte, perpendicular pe axul longitudinal al corpului numitului S.M.C., fiind exclusă lovirea cu mâna dreaptă în poziția față în față.

Judecătorul cauzei a apreciat că declarațiile inculpatului P.N.I. nu pot fi interpretate ca fiind corespunzătoare adevărului, necoroborându-se cu celelalte depoziții ale martorilor și părții vătămate și nici cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P.N.I. care în data de 06 martie 2013, în jurul orelor 14:30, pe fondul geloziei excesive, i-a abordat pe numiții G.N.V., S.M.C. și N.A.M. în Parcul „A.” din Municipiul Giurgiu, și l-a lovit pe S.M.C. cu un cuțit pe care-l avea asupra sa, cauzându-i acestuia o plagă înjunghiată penetrantă în zona toracică posterioară dreapta cu minim pneumotorax ce a necesitat pentru vindecare 21-25 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. i) din vechiul C. pen. și ale infracțiunii de port ilegal de armă albă (cuțit) în public prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.

În cauză au fost aplicate dispozițiile art. 99 și urm. C. pen. avându-se în vedere starea de minorat a inculpatului la data săvârșirii faptei, precum și dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul de infracțiuni.

Anterior începerii cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 11 decembrie 2013, inculpatul P.N.I. a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost descrise prin rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care și le-a însușit, nu a solicitat administrarea de noi probe, și dorește să beneficieze de prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Prin declarația dată în faza cercetării judecătorești, partea vătămată S.M.C. a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 euro, din care 1.000 euro reprezintă daune materiale și 4.000 euro daune morale. Partea civilă S.M.C. a precizat că nu solicită administrarea de probatorii pentru dovedirea despăgubirilor civile.

S.J.U. Giurgiu s-a constituit parte civilă cu suma de 1.049,42 lei față de autorul faptei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate în perioada 06 martie-11 martie 2013, când aceasta a fost internată în unitatea sanitară.

În cauză s-a întocmit și un referat de evaluare a inculpatului P.N.I. de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

La judecarea cauzei, instanța a avut în vedere probele administrate în etapa urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 06 martie 2013 si planșa foto anexa; fișa de constatări preliminarii întocmită de S.J.M.L. Giurgiu cu privire la victima S.M.C.; fișa de constatări preliminarii privind pe N.A.M.; raportul de constatare medico-legală întocmit de S.J.M.L. Giurgiu cu privire la victima S.M.C.; raportul de constatare medico-legala privind pe N.A.M.; declarațiile părții vătămate S.M.C., ale martorului N.A.M., ale martorei G.N.V. și declarațiile inculpatului P.N.I.

S-a reținut că declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, așa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., probe ce înlătură prezumția de nevinovăție instituită de art. 5

2

C. proc. pen. în favoarea inculpatului.

Tribunalul a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul P.N.I., din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, reținând în acest sens natura obiectului folosit în agresiune (cuțit - obiect apt de a ucide), zona corporală vizată (hemitoracele drept latero-posterior), intensitatea loviturii concretizată în 21-25 zile de îngrijiri medicale ce denotă faptul că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții părții vătămate și, cel puțin a acceptat acest rezultat, care a fost evitat numai datorită întâmplării. Noțiunile de „punere în primejdie a vieții” și de „tentativă de omor” sunt total diferite, prima depinzând de aspecte medicale, cea de a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul tentativei.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și 100 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persona inculpatului.

Referitor la pericolul social al faptei de omor calificat în forma tentativei, tribunalul a reținut că acesta este extrem de ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de fapte și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute fundamentale al ființei umane.

În ceea ce privește persoana inculpatului, tribunalul a reținut că acesta prezintă într-adevăr o periculozitate deosebită având în vedere modul și mijloacele de comitere a infracțiunii, înarmându-se cu un corp tăietor - înțepător (cuțit), deși cunoștea că folosirea unui astfel de obiect poate produce leziuni grave, cum de altfel s-a și întâmplat în cauză, partea vătămată suferind o plagă înjunghiată în regiunea toracică posterioară ce a necesitat intervenție chirurgicală, periculozitate ce rezultă și din faptul că inculpatul a fost acela care a declanșat incidentul, deplasându-se înarmat în locația unde se aflau partea vătămată și martorii, după ce în prealabil proferase amenințări cu moartea, însă inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de minoritate, este la prima abatere, fiind infractor primar, există perspective de reintegrare socială, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, concretizată în recunoașterea și regretarea sinceră a faptelor săvârșite.

S-a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la stabilirea cuantumului pedepsei avându-se în vedere pe lângă elementele arătate mai sus, reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate potrivit art. 109 C. pen. (inculpatul fiind minor la momentul comiterii faptei, devenind major anterior pronunțării hotărârii) și reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a reținerii prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., este în măsură să-și atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului și reintegrarea sa în societate.

Pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă albă (cuțit) în loc public, în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. inculpatul a fost condamnat la o lună închisoare.

Constatând îndeplinite cerințele impuse, în baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.N.I., sub supraveghere și s-a fixat termen de încercare pe o durată de 5 ani în condițiile art. 110 C. pen. (termen de încercare stabilit potrivit Deciziei nr. 75 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; jurisprudența Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 4002 din 4 decembrie 2008).

În ceea ce privește cererile de acordare a despăgubirilor civile formulate de partea vătămată S.M.C. și S.J.U. Giurgiu, tribunalul a reținut următoarele:

Sarcina probei existenței prejudiciului și a întinderii acestuia aparține părții civile. Prejudiciul trebuie să fie cert și să existe posibilitatea evaluării sale.

Spre deosebire de despăgubirile pentru daunele materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.

Tribunalul nu a acordat suma de 1.000 euro solicitată de partea vătămată S.M.C., cu titlu de despăgubiri materiale întrucât aceasta nu a fost dovedită cu probele administrate în cauză pe latură civilă.

În schimb, în ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale formulată de aceeași parte vătămată, tribunalul a constatat că în cauză se impune acordarea de daune morale având în vedere atât suferința fizică, dar și cea îndurată pe plan mental de partea vătămată ca urmare a vătămării aduse integrității corporale a acesteia, în urma agresiunii fiindu-i afectată sănătatea pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv 21-25 zile, aceasta suferind în urma agresiunii o plagă înjunghiată penetrantă în zona toracică posterioară dreapta cu minim pneumotorax ce a necesitat intervenție chirurgicală.

S-a apreciat că suma de 3.000 euro este suficientă și necesară pentru acoperirea integrală a prejudiciului moral suferit.

Prin cererea de la fila nr. 26 din dosarul de urmărire penală, S.J.U. Giurgiu s-a constituit parte civilă în cauză, la cerere fiind atașată atât foaia de observație a părții vătămate cât și decontul de cheltuieli, înscrisuri ce fac dovada pretențiilor civile solicitate.

Așa fiind, tribunalul a apreciat ca întemeiată acțiunea civilă formulată de S.J.U. Giurgiu și, în consecință l-a obligat pe inculpatul P.N.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.I. și P.S., să plătească părții civile suma de 1.049,42 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpatul P.N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ministerul Public a susținut că în mod greșit prima instanță nu a procedat la efectuarea cercetării judecătorești în condițiile în care recunoașterea formulată de inculpat a fost pur formală pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.

S-a susținut că, după ce s-a luat declarație inculpatului și părții vătămate, instanța a acordat cuvântul părților, iar după formularea de concluzii de către procuror, avocatul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei acestuia din infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen. susținând că din actele dosarului nu rezultă intenția inculpatului de a ucide, cu atât mai mult cu cât din concluziile raportului medico-legal rezulta că viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol. În aceleași sens, s-a făcut referire la declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale în care nu a recunoscut că a acționat cu intenția de a ucide.

Cel de-al doilea motiv de apel a vizat greșita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, apreciindu-se că sunt prea blânde în raport cu împrejurările comiterii faptei și gradul de pericol social pe care acesta îl reprezintă. S-a solicitat aplicarea măsurii internării inculpatului minor într-un centru de detenție conform dispozițiilor cuprinse în noul C. pen.

Inculpatul P.N.I. a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 și schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor, în loviri sau alte violențe.

Prin decizia penală nr. 361 din 20 martie 2014 Curtea de Apel București a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 649/2013 a Tribunalului Giurgiu.

A desființat, în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând a schimbat încadrarea juridică a faptelor în art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. și art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen.

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. și art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen., art. 129 C. pen. și art. 5 C. pen. a aplicat inculpatului P.N.I. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 7 ani.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 07 martie 2013 la 16 mai 2013 și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul P.N.I. împotriva aceleiași sentințe și a fost obligat inculpatul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

S-a apreciat că motivul de apel al procurorului, respectiv desființarea sentinței și respectiv trimiterea cauzei în vederea rejudecării acesteia, deoarece inculpatul nu a recunoscut faptele, este vădit nefondat, având în vedere declarația inculpatului din data de 11 decembrie 2013, în fața Tribunalului Giurgiu (fila 26, d.i.f.), în care acesta arată textual că recunoaște în totalitate faptele săvârșite și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor de la urmărirea penală.

Faptul că în concluziile pe fond, avocatul inculpatului a arătat că inculpatul nu a avut intenția de a ucide, nu prezintă relevanță, deoarece recunoașterea de vinovăție, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen. este indivizibilă și neretractabilă. De altfel, în faza apelului, în momentul în care a încercat să acrediteze ideea că inculpatul a acționat cu cuțitul asupra victimei, doar cu intenția de a o lovi și nu de a ucide.

S-a reținut că în contextul în care inculpatul târa victima minoră, G.N., de păr, agitând în public, în parc, un cuțit, cu lama de 7-8 cm, amenințând să o omoare dacă se apropie cineva de ei, iar apoi, a lovit victima S.M.C. cu cuțitul în spate, sub omoplat, intenția de a ucide a agresorului fiind extrem de clară, iar orice speculație că a fost o simplă joacă de copii, așa cum în mod neverosimil încearcă să acrediteze ideea apărarea, apare ca fiind vădit neserioasă și nefondată, fără nicio legătură cu probele dosarului.

În legătură cu dezincriminarea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1), pct. 1 din Legea nr. 61/1991, s-a reținut că în speță nu a operat această dezincriminare, parcurile publice încadrându-se în categoria locurilor special amenajate și autorizate, pentru distracție sau agrement, fiind incidente în speță dispozițiile art. 372 lit. a) C. pen. Infracțiunile s-au petrecut în Parcul „A.” din municipiul Giurgiu, regăsindu-ne deci, în ipoteza normativă descrisă anterior.

Astfel, a respins apelul formulat de inculpat, apreciindu-se criticile acestuia ca fiind nefondate.

Instanța a schimbat - față de intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 - încadrarea juridică a faptelor, în art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., respectiv art. 372 alin. (1), lit. a) C. pen., a reținut că inculpatul era minor la data săvârșirii faptelor, și a făcut aplicarea disp. art. 113 C. pen.

S-a apreciat că Legea nr. 286/2009 apare ca fiind mai favorabilă pentru inculpat, față de acesta aplicându-se măsuri educative.

S-a avut în vedere agresivitatea cu totul ieșită din comun a inculpatului care a creat o stare de teroare, într-un parc public, prin agresarea unei tinere pe care a târât-o de păr și a încercat să ucidă pe la spate victima S.M.C. cu cuțitul, în momentul în care aceasta din urmă a încercat să salveze fata, apreciindu-se că se impune un răspuns ferm din partea societății, ca inculpatul să realizeze că organele judiciare nu sunt dispuse să tolereze astfel de comportamente agresive ce nu au nicio legătură cu o conduită adolescentină normală.

S-a constatat că sunt incidente în speță dispozițiile art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., în sensul că poate fi aplicată o măsură educativă privativă de libertate, considerând că se impune luarea măsurii internării într-un centru de detenție, pentru ambele infracțiuni comise și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 125 alin. (2) C. pen.

Cum pentru săvârșirea infracțiunii de omor, maximul special este de 20 de ani, s-a apreciat că în speță este incidentă teza a două a art. 125 alin. (2) C. pen., limitele speciale ale internării într-un centru de detenție, fiind o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.

Raportat la agresivitatea făptuitorului, consecințele faptelor sale, poziția psihică pe care acesta o are, respectiv de a recunoaște în mod formal faptele pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, iar ulterior de a nu-și mai recunoaște forma de vinovăție, s-a apreciat că se impune aplicarea măsurii internării într-un centru de detenție, pentru o perioadă de 7 ani.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpatul P.N.I. și în motivarea acestuia a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul perioadei pe care s-a dispus măsura educativă față de acesta, apreciind că potrivit art. 125 alin. (2) C. pen., internarea într-un centru de detenție poate fi dispusă pe un interval de la 2 la 5 ani, astfel încât internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 7 ani este nelegală.

Prin Încheierea nr. 251/RC din 14 octombrie 2014 Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul P.I.N. împotriva Deciziei penale nr. 361 din data de 20 martie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație.

S-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și înlăturarea greșitei aplicări a legii, în sensul că măsura educativă aplicată se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege, solicitând, în consecință, aplicarea măsurii educative într-un cuantum mai redus.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul P.N.I. prin prisma motivului invocat de acesta, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, constată că este nefondat.

Recurentului P.N.I., instanța de apel, prin Decizia penală nr. 361 din 20 martie 2014, ca urmare a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (apel declarat în defavoarea inculpatului) i-a aplicat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 7 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. și de art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen., art. 129 C. pen. și art. 5 C. pen.

Așa cum rezultă din prevederile art. 188 C. pen., „uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepsește”.

Art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen. sancționează portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase care se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă.

Ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen. în cazul nevinovăției este eliminată posibilitatea aplicării pedepsei închisorii sau a amenzii și este consacrată exclusiv soluția luării unei măsuri educative față de minorul care a săvârșit o infracțiune și care răspunde penal.

În cauză, hotărârea primei instanțe, când inculpatului i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, a fost atacată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, printre alte motive, solicitându-se și reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mare și a cărei executare să fie în regim de detenție.

Instanța de apel, având de soluționat un apel, cale devolutivă de atac, declarat în defavoarea inculpatului, a apreciat, raportat și la împrejurările comiterii faptei, la persoana inculpatului că legea nouă este lege mai favorabilă, aplicându-i măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 7 ani, cuantum ce a fost stabilit prin raportare la circumstanțele reale ale faptei și personale ale inculpatului.

Raportând această soluție la cazul de casare invocat, art. 438 pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, instanța constată că măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 7 ani nu este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege (5-15 ani este perioada prevăzută de art. 125 alin. (2) C. pen. pentru luarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție).

Conform art. 114 alin. (2) lit. b) din noul C. pen., în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, se poate dispune față de minor o măsură educativă privativă de libertate.

Prin „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege, conform art. 187 din noul C. pen., pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cazurilor de reducere sau de majorare a pedepsei. În consecință, chiar dacă minorul a săvârșit infracțiunea în forma tentativei, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată este închisoare de 7 ani sau mai mare (în cazul infracțiunii de omor prevăzută de art. 188 C. pen. pedeapsa este de la 10 - 20 ani) instanța poate lua față de minor o măsură educativă privativă de libertate.

Dispozițiile art. 125 C. pen. reglementează măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție ce constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și supraveghere, în cadrul căreia urmează programe intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor minorilor.

Potrivit art. 125 alin. (2) C. proc. pen. perioada pentru care se dispune internarea într-un centru de detenție este cuprinsă între 2 și 5 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea sub 20 de ani și între 5-15 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață (de ex. infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 C. pen., reținută în sarcina inculpatului, pentru care legea prevede maximul special al pedepsei închisorii de 20 de ani).

Față de cele reținute, constatând că inculpatul P.N.I. a săvârșit infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen., în forma tentativei, instanța putea lua față de acesta măsura educativă privativă de libertate (conform art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen.) a internării într-un centru de detenție pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani (art. 125 alin. (2) C. pen.).

Astfel, perioada internării într-un centru de detenție, stabilită de instanța de control judiciar, de 7 ani, se încadrează în limitele prevăzute de art. 125 alin. (2) C. pen. (5-15 ani), motiv pentru care nu se poate susține că este aplicată în afara limitelor prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Astfel orice critici sau constatări care ar viza greșita aplicare a dispozițiilor tranzitorii din noua lege, respectiv a legii penale mai favorabile, care nu se raportează la pedepsele aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu pot fi analizate, recursul în casație fiind o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar în cazuri excepționale și numai pentru anumite motive de nelegalitate.

Față de cele reținute, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul P.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 361 din 20 martie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 818/122/2013 și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul P.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 361 din 20 martie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 818/122/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 10 februarie 2015.