ÎCCJ, decizie (scj.ro #86648)

Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs

-

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

C. proc. pen.,

art. 174, art. 385

9

alin. (1) pct. 10

Omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unei cereri de amânare a judecății, depusă de apărătorul ales, și judecarea cauzei în lipsa inculpatului și a apărătorului ales al acestuia, instanța de apel desemnând un apărător din oficiu și dispunând condamnarea inculpatului și pentru fapte pentru care acesta a fost achitat de către prima instanță, atrage incidența cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., referitor la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei cereri esențiale pentru inculpat, de natură sa garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului.

În conformitate cu dispozițiile art. 174 C. proc. pen., în cursul judecății învinuitul și inculpatul, precum și celelalte părți pot fi reprezentați - cu excepția cazurilor în care prezența învinuitului sau inculpatului este obligatorie -, apărătorul putând acționa în cursul judecății, în lipsa inculpatului, dacă are împuternicire de reprezentare. Apărătorul din oficiu, care primește delegație de asistență juridică din partea baroului de avocați, fără a exista mandat de reprezentare din partea inculpatului, nu poate acționa în cursul judecății, în lipsa inculpatului.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2383 din 14 iunie 2011

Prin sentința penală nr. 38 pronunțată la data de 8 aprilie 2010 de Tribunalul Bistrița-Năsăud:

Au fost achitați inculpații S.T. și R.P. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

A fost condamnat fiecare din inculpații S.T. și R.P. la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută în art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

A fost achitat inculpatul M.P. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și purtare abuzivă prevăzută în art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat  la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, prin decizia nr. 90/A din 29 iunie 2010, a admis apelul declarat de procuror, a casat sentința în întregime și judecând:

A condamnat pe inculpații S.T., R.P. și M.P.:

- la câte 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- la câte un an închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- la câte 1.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută în art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen., a contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat, urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 2 ani închisoare fiecare.

Potrivit art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, stabilind, în temeiul art. 82 C. pen., un termen de încercare de câte 4 ani pentru fiecare inculpat.

A făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., dispunând suspendarea pedepselor accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, inculpații.

Prin recursul scris, inculpatul M.P. a criticat decizia ca fiind nelegală și netemeinică, arătând că nu s-a putut prezenta la termenul la care a fost citat având un program foarte rigid la locul de muncă, iar instanța  de apel a soluționat apelul la primul termen fără să-l citeze la o dată ulterioară.

Inculpatul R.P. a criticat  decizia ca fiind netemeinică și nelegală, a cerut casarea ei și menținerea sentinței. A invocat cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul S.T., personal și prin apărătorul ales, a cerut casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel. Au susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să garanteze drepturile și să influențeze soluția. Astfel, deși apărarea inculpatului a depus cerere de amânare cu motivarea că era primul termen de judecată, iar în ziua de 22 iunie 2010 trebuia să fie prezentă la Tribunalul Bistrița Năsăud în asistarea unui inculpat arestat, curtea de apel nu a acordat  termen și a soluționat cauza.

Recursul este fondat, pentru cele ce urmează:

Potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen., „în cursul judecății, asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.”

Pentru a asigura respectarea acestei prevederi, legiuitorul a statuat în alin. (4) al art. 171 C. proc. pen. îndatorirea pentru instanță de a lua măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, dacă învinuitul sau inculpatul nu și-a ales un apărător.

Din actele și lucrările cauzei rezultă că inculpatul S.T. a fost asistat în cursul judecății în primă instanță de avocat ales în persoana doamnei avocat D.R., iar la dosarul instanței de apel se află împuternicirea avocațială nr. 43/2010 din 9 iunie 2010 pentru asistarea (reprezentarea) inculpatului în fața Curții de Apel Cluj.

Apărătorul ales, prin cererea din 21 iunie 2010, a solicitat curții de apel amânarea judecării la un alt termen pentru a avea posibilitatea formulării apărărilor în cauză și pentru a putea să se prezinte la dezbateri. Cererea a fost motivată prin aceea că, la data de 22 iunie 2010, se impune prezența sa în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud, în calitate de avocat ales al inculpatului B.A., în dosarul nr. 2368/112/2009, dosar în care mai sunt alți doi inculpați arestați.

Unele instanțe de judecată au admis cererea de amânare în cazul lipsei justificate a apărătorului ales, respectând voința inculpatului de a fi apărat de un avocat ales în care are încredere; alte instanțe de judecată au considerat astfel de cereri ca mijloace de amânare nejustificată a judecății, dispunând desemnarea unui avocat din oficiu și procedând la judecarea cauzei. Pentru a înlătura încercările unor inculpați de a amâna nejustificat soluționarea cauzei atunci când asistența juridică este obligatorie, legiuitorul a introdus prin art. I pct. 110 din Legea nr. 281/2003, modificat prin art. I pct. 98 din Legea nr. 356/2006, la art. 171 C. proc. pen., un nou alineat, (4

1

).

Potrivit acestui text nou introdus, când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la termenul de judecată fixat și nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască.

În cauza de față nu s-au mai stabilit alte termene, primul termen pentru judecarea apelului fiind cel din 22 iunie 2010 și nu există date că inculpatul a încercat amânarea nejustificată a judecății.

Cererea de amânare justificată de apărătorul ales impunea, conform art. 171 alin. (6) C. proc. pen., amânarea cauzei.

Potrivit art. 174 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, „în cursul judecății învinuitul și inculpatul, precum și celelalte părți pot fi reprezentați”, astfel încât apărătorul poate acționa în cursul judecății și în lipsa inculpatului, dacă are împuternicire de reprezentare. Pentru avocatul din oficiu, care primește delegația de asistență juridică din partea baroului de avocați, fără să existe mandatul de reprezentare din partea inculpatului, activitatea sa nu se poate  desfășura în absența inculpatului.

Nepronunțarea instanței de apel asupra unei cereri de amânare justificate, depuse de apărător, de natură a apăra interesele legitime ale inculpatului, garantarea dreptului la apărare, constituie motivul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Stabilirea situației de fapt complete și a adevărului în legătură cu inculpatul S.T. nu poate fi realizată în afara cadrului audierii acestuia cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, incluzând și prezența apărătorul său ales.

Aceasta se răsfrânge în mod determinant și asupra situației juridice a coinculpaților.

Prin urmare, instanța nu poate judeca în mod separat cauza, întrucât situația de fapt trebuie să fie unitară, ca și stabilirea vinovăției sau a nevinovăției fiecărui participant la comiterea faptelor deduse judecății.

Potrivit art. 378 alin. (1

1

) C. proc. pen., cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când  instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.”

Este adevărat că inculpații au lipsit la primul și singurul termen la care curtea de apel a soluționat cauza pronunțând o soluție diametral opusă față de instanța de fond (condamnare după achitare).

Față de faptul că, în ceea ce privește citarea inculpaților R.P. și M.P., din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (procesul-verbal) rezultă că actul a fost afișat pe ușa principală a locuinței destinatarilor, nu există garanția că aceștia au luat cunoștință de termen și că lipsa lor este imputabilă. De aceea, se impunea ca instanța de apel să depună diligențe pentru citarea din nou a inculpaților cu mențiunea - prezența necesară pentru a fi audiat, eventual să emită mandate de aducere, ascultarea ori prezența lor fiind necesară (art. 183 C. proc. pen.), pentru a asigura audierea lor, dându-le astfel posibilitatea să relateze nemijlocit propria versiune cu privire la acuzațiile ce li se aduc să-și asigure apărarea în conformitate cu garanțiile oferite de Codul de procedură penală și a nu le fi încălcat dreptul la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei nr. 90/A din 29 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza Curții de Apel Cluj, în vederea rejudecării.