ÎCCJ, decizie (scj.ro #86662)

Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

- recurs

-

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

-

stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei

C. pen.,

art. 18

1

C. proc. pen.,

art. 385

9

alin. (1) pct. 18

În conformitate cu Decizia nr. 8 din 9 februarie 2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 694 din 15 octombrie 2009, dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. se interpretează în sensul că sunt incidente și în ipoteza recurării hotărârilor pronunțate în apel, pentru motivul greșitei aplicări a art. 18

1

C. pen. sau, dimpotrivă, al neaplicării acestei dispoziții legale. Prin urmare, hotărârea instanței de apel este supusă casării pentru neaplicarea art. 18

1

C. pen., dacă instanța de apel nu a stabilit corespunzător în concret gradul de pericol social al faptei prevăzute în art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ținând seama de modul și de mijloacele de săvârșirea a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, ci ținând seama de aspecte generale privind faptele care constituie încălcări ale regimului circulației pe drumurile publice, ceea ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1455 din 17 aprilie 2009

Prin sentința penală nr. 371 din 3 octombrie 2008, Tribunalul Vrancea, în baza art. 10 alin. (1) lit. b

1

) cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul T.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.

În baza art. 18

1

alin. (3) și art. 91 lit. c) C. pen. a sancționat pe inculpat cu 1.000 lei amendă administrativă.

Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul T.M. lucrează în calitate de agent în cadrul unui penitenciar și este proprietarul unui autoturism și posesor al permisului de conducere categoria B din anul 1996.

La data de 28 aprilie 2007, în jurul orei 17,00, inculpatul conducea autoturismul pe strada C. din Focșani cu intenția de a ajunge la domiciliu.

Într-o curbă, a efectuat un viraj mai larg, acroșând un alt autoturism condus regulamentar de martorul B.A.

Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se că avea o alcoolemie de 1,80 g

0

/

00

.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, este dovedită prin procesul-verbal din 28 aprilie 2007, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile martorului B.A., coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

S-a reținut, de asemenea, că fapta comisă de inculpat nu prezintă grad de pericol social al infracțiunii prevăzute în art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, întrucât acesta nu are antecedente penale, a fost sincer în timpul procesului penal, a avut o comportare corectă la locul de muncă și în societate, este bolnav și are în îngrijire pe mama sa bolnavă și în gradul II de invaliditate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel procurorul, care a criticat-o pentru greșita achitare, solicitând înlăturarea aplicării art. 18

1

C. pen. și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea săvârșită.

Apelul a fost apreciat ca fondat de Curtea de Apel Galați, Secția penală, care, prin decizia nr. 167/A din 29 decembrie 2008, l-a admis și a desființat sentința primei instanțe.

Rejudecând, în baza art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute în art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.M., care a criticat-o în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea ei și menținerea sentinței prin care s-a apreciat, corect, că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Recursul este întemeiat.

Potrivit art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Din probele dosarului rezultă că instanța de apel, datorită insuficientei corelări a criteriilor de mai sus, nu a determinat corespunzător gradul de pericol social al faptei deduse judecății, ceea ce a avut drept efect greșita condamnare a inculpatului.

Astfel, este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, prezintă un pericol social, dar este greșită aprecierea instanței de apel care, în justificarea soluției de condamnare a inculpatului, invocă aspecte generale, respectiv: „frecvența evenimentelor rutiere ce a crescut considerabil, fiind determinată de numărul tot mai mare de participanți la trafic, unii dintre ei uneori iresponsabili datorită unui comportament agresiv în conducerea mijloacelor de transport și deplasarea pe căi rutiere, de asemenea, necorespunzătoare.”

Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia, neputându-i-se reproșa inculpatului situația necorespunzătoare a drumurilor, numărul mare de participanți la trafic și atitudinea iresponsabilă a altor conducători auto, ce fac să crească numărul evenimentelor rutiere.

În speță, inculpatul a condus autovehiculul pe o stradă din Focșani care nu este extrem de circulată, s-a deplasat cu autoturismul, întrucât fusese apelat de mama sa, căreia îi erau necesare niște medicamente, evenimentul rutier a constat în acroșarea ușoară a unui autoturism, iar proba biologică nu a putut fi repetată pentru stabilirea certă a alcoolemiei, întrucât i s-a făcut rău.

Totodată, din probele administrate rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, fiind agent principal la un penitenciar, din caracterizarea de serviciu depusă la dosar rezultând că în activitatea desfășurată s-a dovedit a fi corect, obiectiv, îndeplinindu-și sarcinile cu răspundere, perseverență, dovedind principialitate și integritate morală. Este apreciat de colegi și de superiori, nu a fost niciodată sancționat disciplinar, fiind recompensat de mai multe ori.

Inculpatul își întreține mama, bolnavă, încadrată în gradul II de invaliditate.

Luând în considerare toate aceste elemente, instanța de apel ar fi trebuit să constate că instanța de fond cuantificase judicios gravitatea concretă a faptei săvârșită de inculpat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 167/A din 29 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, Secția penală, a casat decizia penală recurată și a menținut sentința penală nr. 371 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Vrancea.