ÎCCJ, decizie (scj.ro #86655)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86655) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recurs. Cazurile de casare prevăzute în art. 385
9
alin. (1) pct. 2 și 12 C. proc. pen.
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
recurs
-
cazurile de casare prevăzute în art. 385
9
alin. (1) pct. 2 și 12 C. proc. pen.
C. proc. pen.,
art. 385
9
alin. (1) pct. 2 și 12
Dacă instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului, direct în apel, pentru complicitate la forma agravată a infracțiunii de trafic de minori, săvârșită față de două victime, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate la forma simplă a acestei infracțiuni, săvârșită față de o singură victimă, fără a schimba încadrarea juridică, conform art. 334 C. proc. pen., este incident cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Într-o astfel de situație, dacă instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului, direct în apel, pentru forma continuată a complicității la infracțiunea de trafic de minori, reținând în sarcina inculpatului un al doilea act material pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată, săvârșit față de a doua victimă, fără ca, în prealabil, să extindă acțiunea penală, conform art. 335 C. proc. pen., este incident și cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., referitor la nelegala sesizare a instanței.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1328 din 4 aprilie 2011
Prin sentința nr. 23 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția penală:
A fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de minori, din infracțiunea prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., în infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., în ceea ce privește pe inculpata Ț.V.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata Ț.V. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata Ț.V. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de inițiere și constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.l. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de inițiere și constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la infracțiunea de trafic de minori în formă agravată prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art, 42 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., a fost condamnată inculpata C.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C.G. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de inițiere și constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la infracțiunea de trafic de minori în formă agravată prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Alba nr. 2/D/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Ț.V., C.l. și C.G. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
inculpata Ț.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori în formă agravată prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., toate infracțiunile aflate în concurs real, prevăzut în art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.;
inculpatul C.l. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la trafic de minori în formă agravată prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și complicitate la proxenetism prevăzută în art. 26 raportat la art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., toate infracțiunile aflate în concurs real, prevăzut în art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.;
inculpata C.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire de grup prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la trafic de minori prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și complicitate la proxenetism prevăzută în art. 26 raportat la art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., toate infracțiunile aflate în concurs real, prevăzut în art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.
Prin decizia nr. 4/A din 3 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu împotriva sentinței penale nr. 23 din 11 februarie 2009, a desființat în parte sentința penală atacată și, procedând la o nouă judecare a cauzei:
În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., a condamnat pe inculpata Ț.V. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a aplicat inculpatei Ț.V. pedeapsa de un an și 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei Ț.V. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
A interzis inculpatei Ț.V. exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute în art. 71 C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
A interzis inculpatului C.I. exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute în art. 71 C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., a condamnat pe inculpata C.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei C.G. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate și au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații.
Examinând decizia recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385
9
alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
În ceea ce o privește pe inculpata C.G., Înalta Curte de Casație și Justiție constată, din oficiu, incidența cazului de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât aceasta a fost condamnată de către instanța de apel pentru o altă faptă decât aceea pentru care a fost trimisă în judecată, fără să facă aplicarea art. 334 - art. 335 C. proc. pen.
Astfel, prin rechizitoriul nr. 2/D/P/2008 din 12 mai 2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Alba, inculpata C.G. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de minori în formă simplă, prevăzută în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că a sprijinit-o în mod direct pe inculpata Ț.V. prin acceptarea găzduirii minorei T.I. în imobilul proprietate personală în scopul exploatării sexuale a acesteia și folosirea sumelor obținute din traficarea minorei la amenajarea imobilului.
Instanța de fond, deși reține în expozitivul sentinței că inculpata C.G. a fost trimisă în judecată pentru forma simplă a infracțiunii de complicitate la trafic de minori și fără aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., conform dispozitivului a dispus achitarea inculpatei pentru complicitate la trafic de minori în forma agravată prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Instanța de apel, fără să observe această nelegalitate, dispune condamnarea inculpatei C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., reținând participarea acesteia în forma complicității la traficarea de către inculpata Ț.V. a minorelor T.l. și B.A. deși, la rândul său, reține în expozitiv că această inculpată a fost trimisă în judecată pentru complicitate la traficarea de către inculpata Ț.V. numai a minorei T.l.
Încadrarea juridică a faptei presupune realizarea de către organele judiciare a unei concordanțe între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia.
În măsura în care instanța de apel aprecia că încadrarea juridică dată faptei reținute de procuror în sarcina inculpatei C.G., aceea de complicitate la trafic de minori în formă simplă prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nu corespunde situației faptice rezultată din probele administrate și că încadrarea juridică corectă este aceea de complicitate la trafic de minori în formă agravată prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, instanța avea obligația de a urma procedura prevăzută în dispozițiile art. 334 C. proc. pen.
Potrivit textului de lege menționat, dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea. Îndeplinirea acestor condiții constituie o garanție atât a dreptului la apărare al inculpatului, cât și a soluționării corecte a cauzei.
Încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și, totodată, a felului și a limitelor pedepsei aplicabile.
Nu are relevanță dacă schimbarea încadrării juridice privește o infracțiune mai ușoară sau mai gravă, deoarece în ambele cazuri inculpații sunt privați de posibilitatea de a formula o apărare în raport cu noua ei încadrare juridică.
În speță, însă, cu atât mai mult se impunea respectarea procedurii prevăzute în art. 334 C. proc. pen. cu cât inculpata a fost trimisă în judecată pentru o faptă încadrată în dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de la 5 la 15 ani închisoare și este condamnată pentru o faptă încadrată în dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, sancționată cu pedepse cu închisoarea cuprinsă între 10 și 20 de ani.
Mai mult decât atât, instanța de apel reține și forma continuată a infracțiunii, făcând aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., reținând în sarcina inculpatei C.G. un act material pentru care nu a fost trimisă în judecată, și anume complicitate la traficarea minorei B.A., fără ca în prealabil să extindă acțiunea penală, fiind incident și cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.
Potrivit art. 317 C. proc. pen., în principiu, obiectul judecății este limitat la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței. Pentru ca judecata să se extindă și asupra altor acte materiale, descoperite ca urmare a administrării probelor, legea a prevăzut posibilitatea extinderii acțiunii penale inițiale.
Astfel,
potrivit art. 335
alin. (1) C. proc. pen., dacă în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire și la alte acte materiale care intră în conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța dispune, prin încheiere, extinderea acțiunii penale cu privire la aceste acte și procedează la judecarea infracțiunii în întregul ei.
Prin extinderea acțiunii penale asupra actelor materiale noi se realizează în mod practic o simplificare a activității procesuale, deoarece, pe cale de excepție, instanța se autosesizează cu privire la acte materiale care nu au fost reținute în actul de sesizare. Cu alte cuvinte, într-o asemenea situație instanța se sesizează din oficiu cu judecarea actelor materiale noi.
Întrucât extinderea acțiunii penale este considerată o modalitate de sesizare a instanței, în doctrină, ca și în jurisprudență, s-a considerat că este întotdeauna necesar ca instanța să dea o încheiere de extindere a acțiunii penale. Prin nerespectarea procedurii prevăzute în art. 335 C. proc. pen. sunt încălcate dispozițiile referitoare la sesizarea instanței, hotărârea pronunțată fiind nulă, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În speța de față, nu numai că instanța de apel nu a dispus extinderea acțiunii penale prin încheiere cu privire la actul material legat de minora B.A., dar nici măcar nu a pus în discuția părților o asemenea posibilitate, încălcând flagrant dreptul la apărare al inculpatei C.G.
Nerespectarea dispozițiilor art. 334 și art. 335 C. proc. pen. încalcă și principiile unui proces echitabil prevăzute în art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care recunosc dreptul acuzatului de a fi informat cu privire la fundamentul acuzațiilor ce i se aduc, adică a faptelor materiale ce îi sunt reținute în sarcină și cu privire la încadrarea juridică dată respectivelor fapte, și aceasta într-o manieră detaliată și cu respectarea unor garanții procedurale.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C.I., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este incident cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., întrucât soluția de condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de minori prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, infracțiune pentru care a fost achitat în primă instanță, nu este motivată de către instanța de apel, care reține doar că din declarațiile martorilor S.I., M.V. și P.T. rezultă că „inculpații (referindu-se la C.I. și C.G., n.n.) cunoșteau starea de minoritate a celor două victime, fiind de notorietate prezența lor în local și faptul că cea mai solicitată de către clienți era minora T.I.” Instanța de apel nu arată, însă, în ce anume constă latura obiectivă a infracțiunii, care este elementul material de complicitate a inculpatului la traficul de minori reținut în sarcina inculpatei Ț.V., nu face o analiză a probelor care dovedesc vinovăția acestuia, prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunii ce i se retine în sarcină, care sunt considerentele pentru care apărările inculpatului în sensul că nu a comis fapta nu pot fi primite.
În cazul constatării existenței faptei trebuie cunoscute împrejurările de loc, de timp, de mod, de mijloace, de scopul în care s-a săvârșit fapta, aspecte asupra cărora instanța de prim control judiciar nu s-a aplecat, astfel încât vinovăția inculpatului să rezulte cu certitudine din probele care trebuiau analizate sub toate aspectele. Instanța a motivat numai reținerea infracțiunii de complicitate la proxenetism, omițând cu totul să analizeze activitatea inculpatului prin raportare și la conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de minori pentru care l-a condamnat.
Instanțele au obligația de a-și motiva hotărârile în vederea garantării bunei administrări a justiției, dar și a dreptului părților la un proces echitabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care impune obligația de motivare a hotărârilor judecătorești, astfel ca justițiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate și motivele pentru care unele apărări i s-au respins (cauza Burg și alții c. Franței, cauza Suominen c. Finlandei).
Această obligație rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 356 C. proc. pen.
Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților din proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. De aceea, în cazul lipsei, insuficienței sau obscurității motivelor, se impune anularea hotărârii, întrucât, în aceste condiții, obligația de a controla hotărârea instanței de apel devine imposibil de realizat.
Pentru considerentele expuse mai sus, luând în considerare încălcările constatate care atrag, așa cum s-a arătat, nulitatea hotărârii, potrivit art. 197 alin. (1) și (4), art. 197 alin. (2) C. proc. pen., se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, fără a mai analiza motivele de recurs substanțiale susținute de inculpați, vizând greșita condamnare și individualizarea judiciară a pedepselor, aspecte care urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Deși neregularitățile constatate îi privesc numai pe inculpații C.G. și C.l., având în vedere că infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați sunt conexe și că soluția adoptată în privința inculpaților C.G. și C.I. influențează încadrarea juridică a faptei de trafic de minori presupus comisă de inculpata Ț.V. (respectiv, forma simplă sau forma agravată, în raport cu reținerea sau nu a participării celorlalți doi inculpați), Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei penale nr. 4/A din 3 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.