ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2014

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70 din 29 aprilie 2013, Tribunalul Mehedinți, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) rap. la art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.T., cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe o durată de 2 ani i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 ore, din data de 06 decembrie 2011.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat corpul delict-un topor cu coadă din lemn, în lungime de 0,85 m, lățimea lamei tăietoare de 17 cm și muchia de 5 cm.

În baza art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J. dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.DG.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

A fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.

S-a constatat că acțiunea civilă a făcut obiectul Dosarului 2369/101/2012 al Tribunalului Mehedinți și a fost soluționată prin sentința penală nr. 70 din 28 martie 2012 definitivă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 05 ianuarie 2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. 87/101/2012, rechizitoriul nr. 978/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului P.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare s-au reținut că în seara zilei de 05 decembrie 2011, inculpatul P.T. s-a întâlnit cu martorul R.M., în holul blocului unde locuiesc și i-a cerut acestuia o țigară, neavând țigări, R.M. i-a cerut părții vătămate P.G.G. care este frate cu inculpatul, o țigară pentru inculpat.

Întrucât partea vătămată l-a jignit pe inculpat, acesta a refuzat țigara și au început să se jignească reciproc, după care, inculpatul a închis ușa locuinței sale dar, partea vătămată a lovit cu piciorul în ușă, care s-a deschis și au continuat să se certe.

Auzind gălăgie în locuința inculpatului, martorul V.V., care locuiește pe același palier cu aceștia, a ieșit pe hol și a observat că inculpatul se certa cu partea vătămată în locuința inculpatului, astfel că a încercat să-l liniștească.

În timp ce se certau inculpatul a împins din locuința sa pe partea vătămată și au continuat să se certe și să se amenințe reciproc.

Partea vătămată l-a amenințat pe inculpat că-l aranjează și a strigat-o pe concubina sa C.N. spunându-i să-i aducă un cuțit, după care a plecat și a intrat în locuința sa.

Văzând că victima a plecat în locuința sa, inculpatul a luat din interiorul locuinței sale un topor și s-a îndreptat spre locuința fratelui său.

În momentul în care partea vătămată, a deschis ușa locuinței sale l-a văzut pe inculpat că se îndreaptă spre el, având toporul în mână, a intrat înapoi în locuința sa și a închis ușa.

Deși, martorii V.V. și C.N. au încercat să-l determine pe inculpat să-l lase în pace pe fratele său, spunându-i că va ajunge la închisoare, acesta nu a vrut să asculte, spunând că mai rezistă, că fratele său nu-l lasă în pace.

În momentul în care partea vătămată a ieșit din nou în holul blocului, inculpatul s-a repezit spre acesta și i-a aplicat o lovitură cu muchia toporului în spate.

Partea vătămată a fugit din scara blocului, iar inculpatul a ajuns-o din urmă în aproprierea gardului situat în partea stângă, la ieșirea din bloc și i-a mai aplicat o lovitură cu lama toporului în cap.

După ce inculpatul i-a aplicat victimei și a doua lovitură cu toporul, inculpatul a revenit în scara blocului, unde întâlnindu-se cu martorul V.V., i-a spus acestuia că a omorât pe partea vătămată, că i-a aplicat lovitura direct în cap.

Inculpatul a mers la locuințaîncălțat, a luat toporul și în momentul

În care a ieșit din bloc s-a întâlnit cu sora sa L.M., a abandonat toporul lângă aceasta și a plecat.

Ulterior L.M. a predat organelor de poliție toporul abandonat de inculpat.

În urma incidentului, partea vătămată a suferit leziuni și a fost transportată la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Victima a fost internată cu diagnosticul - traumatism cranio-cerebral, cu plagă contuză vertex și contuzie torace posterior.

S-a mai reținut că această faptă a fost probată și cu raportul medico legal din 19 decembrie 2011 întocmit de S.M.L. Mehedinți, ce a confirmat că partea vătămată a prezentat următoarele leziuni: plagă la nivelul capului produsă prin lovire cu un corp dur (posibil lamă topor), leziune la nivelul toracelui produsă prin lovire cu corp dur (posibil muchie topor).

De asemenea, din concluziile raportului medico legal a mai rezultat că leziunile de violență nu au pus în primejdie viața victimei și că au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații.

S-a mai reținut, sub aspectul laturii subiective că inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide victima, că acest fapt este demonstrat atât de atitudinea inculpatului înainte și după săvârșirea faptei, cât și din repetabilitatea loviturilor, zona vizată și obiectul vulnerant folosit (un topor).

Prin sentința penală nr. 51 din 07 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 87/101/2012 al Tribunalului Mehedinți, s-au dispus următoarele:

A fost admisă cererea formulată de inculpatul P.T. privind judecarea cauzei în condițiile prev. de art. 320

1

C. pen. p.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. pen. p. a fost condamnat inculpatul P.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Pe durata prev.de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe o durată de 2 ani i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 ore, din data de 06 decembrie 2011.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat corpul delict -un topor cu coadă din lemn, în lungime de 0,85 m, lățimea lamei tăietoare de 17 cm și muchia de 5 cm.

În baza art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J. s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

A fost obligat inculpatul să plătească statului 1.054,28 lei cheltuieli judiciare.

S-a disjuns judecarea cauzei în ce privește latura civilă și s-a fixat termen la data de 14 martie 2012.

În urma disjungerii cauzei, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți Dosarul penal nr. 2369/101/2012.

Împotriva sentinței penale nr. 51 din 07 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 87/101/2012 al Tribunalului Mehedinți a declarat apel inculpatul P.T.

Prin Decizia penală nr. 305 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 87/101/2012, s-a admis apelul declarat de inculpat, a fost desființată sentința penală și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Mehedinți.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că, potrivit alin. (2) al art. 320

1

C. proc. pen. două condiții trebuie îndeplinite pentru ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate respectiv ca inculpatul să recunoască fapta reținută în rechizitoriu și să nu solicite administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.

Recunoașterea faptei presupune o recunoaștere de către inculpat a modului de săvârșire a faptei așa cum a fost descris în rechizitoriu, fără posibilitatea de a fi prezentate diferit de către inculpat împrejurări privind modul de săvârșire a faptei.

În speță, în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a reținut că inculpatul a lovit partea vătămată cu muchia toporului în spate apoi i-a mai aplicat o lovitură cu lama toporului în cap.

Astfel, s-a mai arătat că, prin cererea formulată la 28 februarie 2012, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiile, art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., precum și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) art. 175 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., motivând cererea de schimbare a încadrării juridice (fila 23 dosar instanța de fond) în sensul că, nu a lovit partea vătămată cu tăișul toporului ci cu muchia acestuia „contrar celor reținute de organul de urmărire penală".

Curtea a mai reținut că, fiind audiat la 29 februarie 2012, inculpatul a arătat că deși recunoaște săvârșirea faptei și înțelege să se judece potrivit dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. „înțelege să formuleze schimbarea încadrării juridice".Cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în scris de inculpat și invocată de acesta în declarație prezintă o altă situație de fapt de fapt decât cea reținută în rechizitoriu, respectiv un alt mod în care inculpatul susține că ar fi acționat, lovind partea vătămată cu muchia toporului și nu cu lama acestuia.

Constatând că nu au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că se impune astfel desființarea sentinței și reluarea cercetării judecătorești de către instanța de fond pentru ca inculpatul să nu fie privat de un grad de jurisdicție și ca instanța de fond să administreze nemijlocit mijloacele de probă necesare în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, urmând a verifica și apărările formulate de inculpat în privința circumstanțelor în care susține că a săvârșit fapta.

Urmare Deciziei penale nr. 305 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 87/101/2012, cauza a fost trimisă spre rejudecare și s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți, după casare, Dosarul sub nr. 87/101/2012.

Tribunalul, astfel investit cu rejudecarea cauzei, a reținut următoarele:

Inculpatul, ascultat în al doilea ciclu procesual, după casarea primei sentințe, a susținut că nu dorește să uziteze de procedura prevăzută de art. 320

1

C. pen.

Inculpatul prin susținerile făcute, a recunoscut conflictul avut cu fratele său, pretinzând că pe fondul unor relații mai vechi de dușmănie pe care le avea cu acesta, în seara zilei de 05 decembrie 2011, după ce victima l-ar fi lovit cu palmele peste față, a declarat că în continuare și acesta a ripostat, îmbrâncind pe partea vătămată, după care a lovit-o cu piciorul, respectiv cu bocancul cu care a fost încălțat, în spate. A mai susținut că a existat și o a doua fază a conflictului., în momentul în care victima i-a apărut în față, având în mână un cuțit, iar inculpatul o secure, inculpatul recunoscând că de această dată și-a lovit fratele, aruncând cu securea spre el.

Deși, inculpatul nu a declarat în mod expres că a lovit victima și în cap, cu toporul, a precizat la interogatoriu că menține și declarația din faza de urmărire penală, prin care a recunoscut acest fapt și a precizat atunci, că nu și-a mai amintit dacă, l-a lovit cu muchia sau cu tăișul toporului.

Deci, în mare parte, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, dar a încercat din primul ciclu procesual să-și construiască o apărare care să dea o altă încadrare juridică fapte, pretinzând că nu a lovit victima cu tăișul toporului, ci cu muchia lui, apărare pe care nu și-a formulat-o în faza de urmărire penală.

În același timp, s-a reținut că potrivit primelor declarații, inculpatul a susținut că a lovit victima cu securea, fără să se uite unde îl lovește, că nu și-a mai amintit dacă l-a lovit cu tăișul sau cu muchia, întrucât a pretins că l-a lovit la întâmplare, că în urma loviturile aplicate, victima a căzut, țipa de durere și că știe că l-a lovit cu securea și în cap.

Martorul V.V., a declarat că a încercat să-l stăpânească pe inculpat, însă nu a reușit, dar a mai susținut că într-o primă etapă a conflictul dintre părți a fost unul violent verbal, părțile amenințându-se reciproc, dar a auzit și pe inculpat, în timp ce s-a adresat victimei, cu cuvintele" lasă mă că te omor eu". Acest aspecte au fost confirmate și de martorul R.M., ambii martori, au mai declarat că l-au văzut pe inculpat, în momentul în care l-a lovit pe fratele său, cu securea, dar au precizat că și victima a avut în mână un cuțit, de care nu a făcut uz.

Analizând aceste probe, ce se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză, declarațiile celorlalți martori și declarațiile victimei, instanța a reținut că este cert că inculpatul a lovit victima, cel puțin de două ori, o dată, după cum a recunoscut chiar inculpatul, aruncând cu securea în victimă, când sigur victima a suferit leziunea de la nivelul toracelui, care potrivit raportului medico legal, a fost cauzată de lovitura cu securea, respectiv de muchia toporului și l-a lovit și în cap, tot cu toporul, de această dată, așa cum rezultă din certificatul medico legal, lovitura a fost cauzată de lama toporului.

De fapt, după cum a recunoscut inculpatul, în primele declarații, el a lovit victima la întâmplare, iară să se uite unde îl lovește și cum, deci inculpatul, l-a lovit pe fratele său, cu furie, sete, ceea ce pune în evidență intenția acestuia de a ucide, declarată și verbal, atunci când s-a adresat victimei, cu amenințările, că îl omoară, neputându-se trece cu vederea nici faptul că inculpatul a lovit victima cu un topor, o armă aptă de a ucide.

Pe de altă parte, în cauză este dovedit în mod cert că inculpat a lovit victima și cu tăișul toporului, aspect ce a fost confirmat de raportul medico -legal, deci apărarea inculpatului a fost una pro cauza, fiind făcută de acesta mult mai târziu, abia în instanță, cu intenția a încerca să scape de răspunderea penală în ce privește infracțiunea gravă de care se face vinovat și să obțină o schimbare de încadrare juridică, pe baza cărei să primească o pedeapsă mai blândă.

Față de cele expuse, instanța a apreciat că în speță a fost dovedit în mod cert, că inculpatul, în modalitatea în care a comis fapta, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), și 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen. și nu de săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a concluzionat că în favoarea inculpatului nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă a provocării, riposta inculpatului nefiind în nici un fel justificată, din moment ce nu s-a dovedit în cauză că și inculpatul ar fi fost lovit de victimă, ori că victima i-ar fi provocat o puternică tulburare sau emoție.

Pentru aceste considerente, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă ca nefondată.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere împrejurările ce reflectă gravitatea faptei pe care a comis-o inculpatul, dar și circumstanțele favorabile, anume: că fapta a fost comisă pe fondul unor relații tensionate, ce mai de mult existau între părți, că inculpatului nu i se poate agrava situația, în această rejudecare obținută în urma admiterii apelului ce a fost declarat numai de către inculpat. Că potrivit raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, inculpatul nu este cunoscut în comunitate, ca fiind o persoană violentă, că singurele conflicte le-a avut numai cu fratele său, că are un loc de muncă și este o persoană onestă.

Date fiind aceste considerente, s-a apreciat că în speță se justifică a fi reținute în favoarea inculpatului disp. art. 74 alin. (1) lit. c) rap. la art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., referitoare la atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorităților și comportarea în mare parte sinceră a inculpatului, considerând că apărarea pe care și-a formulat-o nu a pus în evidență aspecte negative, care să fie de natură să-i agraveze răspunderea, dar nu în ultimul rând, instanța a luat în considerare și faptul că inculpatului, urmarea propriei sale căi de atac pe care a exercitat-o împotriva primei sentințe, nu i se poate aplica o pedeapsă mai mare, ci una cel mult egală sau mai mică.

Din aceste rațiuni, s-a apreciat că în ce privește pe inculpat, scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, considerând că o pedeapsă cu executare de 4 ani închisoare, este în măsură să satisfacă cerințele prev. de art. 52 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 ore, din data de 06 decembrie 2011.

În conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat corpul delict- respectiv toporul cu coadă din lemn, în lungime de 0,85 m, lățimea lamei tăietoare de 17 cm și muchia de 5 cm., folosit de inculpat la comiterea infracțiunii.

În baza art 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J. dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În ce privește latura civilă a procesului, s-a constatat că acțiunea civilă a făcut obiectul Dosarului nr. 2369/101/2012 al Tribunalului Mehedinți și a fost soluționată prin sentința penală nr. 70 din 28 martie 2012 ce este definitivă, în sensul că inculpatul P.T. a fost obligat la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă P.G.G.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.J.U. Dr. Tr. Severin.

A fost obligat inculpatul P.T. să achite S.J.U., Dr. Tr. Severin suma de 589 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea civilă P.G.G. în perioada internării, 06-09 decembrie 2011, conform adresei din 24 ianuarie 2012.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul P.T.

În motivare parchetul a arătat că sentința este netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată este prea mică, fiind reținute în mod necorespunzător dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., neavându-se în vedere natura și gravitatea faptei, obiectul folosit, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, acesta ascunzându-se.

Totodată, nu s-a avut în vedere aspectul că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de furt calificat și pentru lovire.

S-a mai arătat că este discutabilă opinia potrivit căreia în cauză este vorba despre aplicarea principiului „non reformatio in pejus" atâta vreme cât hotărârea pe care inculpatul a atacat-o cu apel viza înlăturarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., iar pedeapsa aplicată a avut în vedere alte limite speciale fixate de legiuitor și nu cele rezultate în urma rejudecării.

Inculpatul a solicitat desființarea sentinței în parte, în sensul schimbării modalității de executare, aplicării dispozițiilor art. 861 C. pen., având în vedere persoana sa, are loc de muncă, familie, este fratele victimei. Totodată, trebuie avut în vedere și referatul de evaluare întocmit în cauză.

Prin Decizia penală nr. 271 din 11 septembrie 2013 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul P.T., împotriva sentinței penale nr. 70 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. 87/101/2012.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, alcătuit din declarații parte vătămată, declarații inculpat, declarații martori, acte medico-legale, a apreciat că instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, nefiind contestată de părți, în sensul că la 5 decembrie 2011 în jurul orelor 2100, pe fondul unor discuții contradictorii, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu muchia unui topor în spate, iar la scurt timp o altă lovitură cu lama toporului în cap, producându-i lezium care au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale.

În acest context, încadrarea juridică a faptei este corectă, intenția inculpatului de a ucide victima rezultând atât din atitudinea sa avută înainte de săvârșirea faptei - deși martorii au încercat să-1 împiedice pe inculpat să lovească victima, acesta a afirmat că-și asumă responsabilitatea „și va ajunge la închisoare" - dar și din obiectul folosit - topor, zonele vizate, intensitatea loviturilor.

Ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social mediu al faptei, împrejurările în care s-a săvârșit - victima și inculpatul sunt frați, incidentul producându-se pe fondul unor discuții contradictorii, persoana inculpatului, vârsta înaintată a acestuia, concluziile referatului de evaluare, din care rezultă că beneficiază de sprijin din partea familiei, are un loc de muncă stabil, dar și din atitudinea relativ sinceră avută în faza cercetării judecătorești, Curtea a apreciat că nu se impune nici majorarea pedepsei, dar nici schimbarea modalității de executare, pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, fiind în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Deși inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, neaflându-se în stare de recidivă, acest aspect nu conduce automat la înlăturarea posibilității de a reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în condițiile în care s-a prezentat atât în fața organului de urmărire penală, cât și în fața instanțelor de judecată, a fost de acord să fie ascultat, a recunoscut că i-a aplicat lovituri fratelui său, a fost de acord să achite atât despăgubirile solicitate de victimă, cât și cele solicitate de partea civilă Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând aplicarea legii penale mai favorabile și redozarea pedepsei.

Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente :

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze atât respectarea termenul de declarare a căii de atac cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385, art. 385 C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și 2 C. proc. pen., se apreciază că recurentul nu a motivat în termen recursul, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Recursul, ca a doua cale ordinară de atac, nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată, exclusiv în ceea ce privește problemele de drept și nu cu privire la chestiunile de fapt.

Analizând criticile formulate de inculpat din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, se constată că nu se circumscriu disp. art. 385

9

pct. 1 care vizează nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei; pct. 3, care se referă la situația în care instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate; pct. 4, când ședința de judecată nu a fost publică; pct. 5, când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta a fost obligatorie; pct. 6, când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezența acestuia era obligatorie; pct. 13, când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 14, când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 15, dacă nu s-a constatat grațierea.

Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile instanța de recurs retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidență se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).

Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezența unei dezincriminări, urmare a abrogării unor texte de lege, precum și sub aspectul situației premisă pentru analiza, în concret, a consecințelor privind regimul sancționator.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen.

Instanța de recurs constată că sub aspectul incriminării, infracțiunea de omor calificat, prev de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen., în noul C. pen., se regăsește în dispozițiile art. 32 rap. la art. 188 rap. art. 199 C. pen., sub aspect sancționator limitele de pedeapsă fiind aceleași, ținând cont de regimul sancționator impus de art. 199 alin. (1) noul C. pen., respectiv majorarea maximului special al pedepsei cu o pătrime, adică maximul de 20 ani, stabilit pentru infracțiunea de omor, prev. de art. 188 C. pen., se majorează cu o pătrime, ajungându-se, astfel, tot la un maxim de 25 ani.

Pe de altă parte, circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond și menținute de instanța de apel, în favoarea inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. anterior nu se mai regăsesc în noua incriminare. Cum circumstanțele, fie atenuante, fie agravante, nu pot fi analizate separat de incriminare și sancțiune, instanța constată că legea penală mai favorabilă o constituie C. pen. anterior, care, deși, sub aspect sancționator prevede, pentru această infracțiune, o pedeapsă cu închisoarea între 15-25 ani, prin reținerea circumstanțelor atenuante, câștigate cauzei, pedeapsa poate fi coborâtă până la 3 ani închisoare, conform art. 76 lit. a) C. pen. anterior, astfel că, sub aspectul minimului special al pedepsei, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva Deciziei penale nr. 271 din 11 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, iar recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva Deciziei penale nr. 271 din 11 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2014.