ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1846/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1846/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele ;

Prin sentința penală nr. 465/PI din 12 decembrie 2012

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 10157/30/2012 inculpatul P.C.L. a

fost condamnat la:

- 13 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei

închisorii, conform art. 53 pct. 2 lit. a), rap. la art. 65 alin. (2), (3) și

la art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.

art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

În baza art. 350

alin. (1) ,raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului P.C.L. și, în baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 09

septembrie 2012 și până la zi.

În baza art. 71

C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu

lungimea totală de de 30 cm, lungimea lamei de 18 cm, lățimea la bază de 2,7 cm,

plasele de culoare neagră, și a unui ciorap din material textil de culoare albă,

aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalul Timiș, conform procesului verbal

din 06 noiembrie 2012 (dosar instanță).

În baza art. 169

C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a unui tricou din material

textil cu mânecă scurtă de culoare albastru închis și a unei perechi pantaloni-blugi

%, culoare albastră, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalul Timiș, conform

procesului-verbal din 06 noiembrie 2012 (dosar instanță).

în baza art. 3,

7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat

în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.

În baza art. 14,

art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul P.C.L. a fost obligat

la plata sumei de 20,00 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă

L.S..

S-a constatat

că partea civilă nu a solicitat alte despăgubiri de la inculpat.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.078 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare față de stat și la plata sumei de 768 RON, reprezentând

costul operațiunilor medico legale,sume care se varsă în contul Trezoreriei Municipiului

Timișoara.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat, din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, că probele administrate în faza de urmărire penală - înscrisuri, proces-verbal

de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, proces-verbal

de reconstituire, certificat medico legal constatator al decesului, raport de expertiză

medico-legală, declarații inculpat, declarațiile martorilor V.E., C.M., B.I., V.M.,

H.A.P., B.S., Z.D.L., D.I.M., B.P.F.- și cele administrate în faza de cercetare

judecătorească - declarația inculpatului de recunoaștere a vinovăției-confirmă starea

de fapt descrisă în rechizitoriu, astfel că instanța reține următoarele:

Inculpatul P.C.L.

locuia în imobilul din localitatea L., jud. Timiș, împreună cu tatăl său; inculpatul

deși era în vârstă de numai 19 ani, a intrat într-o relație amoroasă cu o fată din

aceeași localitate, numita L.C.A.

S-a reținut, de

asemenea, că relația dintre cei doi tineri a fost tumultuoasă. Numita L.C.A. a început

și o altă relație de prietenie, cu un alt băiat, P.D., din aceeași localitate, însă

continua și relația sa cu inculpatul, vizitându-l pe acesta des. Pentru că inculpatul

manifesta excese de gelozie, între cei doi erau neînțelegeri, însă L.C.A. nu s-a

despărțit definitiv de inculpat.

În data de 08

septembrie 2012, L.C.A. a venit la inculpat acasă, în jurul orelor 11

00

-12

00

.

Inculpatul afirmă că el tocmai voia să plece la mama sa, la Lugoj, unde să stea

o vreme ca să nu se mai gândească la L.C.A.. După ce L.C.A. a ajuns la inculpat,

între cei doi au avut loc discuții contradictorii, neputându-se stabili cu certitudine

conținutul acestor discuții. La un moment dat, orbit de gelozie, inculpatul P.C.L.

a apucat un cuțit de masă, de care tocmai se folosise pentru a mânca (înainte de

a ajunge L.C.A. la el) și a lovit-o pe fată în zona gâtului. Deși inculpatul afirmă

că nu mai știe de câte ori a lovit, susținând că își amintește că doar de două ori

a aplicat lovituri, prima instanță a constatat că probele dosarului dovedesc că

au fost aplicate multiple lovituri, fiind cauzate multiple plăgi înjunghiate și

tăiate.

S-a reținut că

în urma nenumăratelor lovituri aplicate de inculpat, victima a căzut pe spate în

camera unde se consumase incidentul. Inculpatul s-a speriat și apoi când și-a revenit

afirmă că a încercat să o resusciteze pe victimă, însă în mod zadarnic. Văzând că

victima rămâne inconștientă, a intrat în panică, fugind de acasă, în hainele ce

le avea pe el. Inculpatul a susținut că atunci când a plecat de acasă a luat mai

multe lucruri care se aflau pe o noptieră în cameră, între care telefonul său, telefonul

victimei și o sumă de bani care era în același loc și care aparținea victimei. A

rătăcit apoi pe străzi, deplasându-se în localitatea P., jud. Timiș. Nu-și amintește

ce anume a făcut cu cuțitul, însă celelalte obiecte Ie-a abandonat într-un loc pe

care nu-l mai poate preciza, iar în declarația dată la instanță a arătat că la un

moment dat a aruncat și telefonul mobil al victimei însă nu-și mai amintește locul.

A luat apoi un tren de noapte către Timișoara, care pleacă din P. la orele 04

30

și a ajuns în Gara Timișoara Nord, unde a stat până în jurul orelor 09

00

.

De acolo s-a deplasat la rude, respectiv la familia B.I. din Timișoara.

Prima instanță

a reținut că, fiind audiat, martorul B.I. a arătat că în data de 09 mai 2012, în

jurul orelor 09

00

, a fost sunat de inculpat, care i-a cerut permisiunea

de a-l vizita, precizând că inculpatul îi mai făcea vizite când era în Timișoara.

Acasă la martor,

inculpatul a mâncat, apoi la scurt timp, după un apel pe telefonul mobil, a sosit

și numitul P.M.L. - tatăl inculpatului. Nu s-au discutat aspecte privind fapta săvârșită

de către inculpat, ci doar generalități despre bani și viitorul lui P.C.L. Inculpatul

a plecat la un moment dat spunând că vrea să se întâlnească cu niște prieteni și

apoi să meargă la mama sa la Lugoj.

Atunci când tatăl

inculpatului s-a întors la L. și a intrat în casă, în jurul orelor 13

00

,

a observat niște geamuri de la ușa de intrare în imobil ca fiind sparte(fuseseră

sparte de inculpat cu câteva zile înainte de fapta ce face obiectul prezentului

dosar), astfel că și-a sunat fiul întrebându-l unde este cheia. Acesta i-a răspuns

că nu știe, însă tatăl inculpatului a pătruns în locuință, ușa fiind de fapt deschisă.

Acolo a observat că frigiderul era scos din priză și fiind apă pe jos martorul a

încercat cu niște cârpe să șteargă apa scursă de la frigider. Întrucât martorul

intenționa să se schimbe, a mers în dormitor însă în momentul în care a ajuns în

dormitor și a aprins lumina, a observat pe covor cadavrul L.C.A.(pe care martorul

o cunoștea ca fiind prietena fiului său). Victima era întinsă pe spate, avea un

material textil în gură, ulterior dovedindu-se că acel material (ciorap din material

textil de culoare albă), a fost introdus în gura victimei de către inculpat pentru

ca victima să nu țipe. Martorul, a mai observat sânge la gâtu-l victimei, iar lângă

ea se afla un cuțit de bucătărie, cuțit care ulterior a fost ridicat de către organele

de anchetă conform procesului verbal din 09 septembrie 2012, fiind depus ca probă

în dosar.

Martorul P.M.L.,

tatăl inculpatului, s-a speriat, a ieșit în fugă în curte, unde l-a întâlnit pe

vecinul său C.M. ,căruia i-a spus că a murit cineva la el în casă, crede că este

L.C.A., după care cei doi au mers în casă și apoi martorul a sunat la 112 și, împreună,

au așteptat până când la fata locului au venit salvarea și poliția.

Între timp, martorul

a tot încercat să-l sune pe inculpat, chiar de față cu poliția și cu procurorul,

iar când inculpatul i-a răspuns într-un târziu, i-a spus că se află pe un bloc din

Timișoara și că dorește să se sinucidă.

De asemenea, s-a

reținut că, ulterior, inculpatul s-a predat unui echipaj zonal de poliție, în prezența

unui martor asistent, relatându-le acestora ce infracțiune a comis, apoi a fost

imobilizat și prezentat la parchet pentru audieri, unde și-a detaliat fapta.

În cauză a fost

efectuată și o reconstituire în care inculpatul a arătat în mod detailat cum a procedat

la comiterea faptei.

Din raportul medico-legal

din 10 septembrie 2012, prima instanță a reținut că moartea numitei L.C.A. din localitatea

L., jud. Timiș, a fost de natură violentă și s-a datorat insuficienței acute cardio-respiratorii

consecutive hemoragiei externe și interne, urmare a multiplelor plăgi tăiate și

înjunghiate, decisive în procesul tanatogenerator fiind secționarea arterei carotide

și plaga transfixiantă cervicotoracală. Leziunile de violență constatate la autopsie

s-au putut produce în data de 08 septembrie 2012, prin lovire directă și repetată

cu corp tăietor-înțepător(cuțit), existând și leziuni de lovire la nivelul gurii,

care s-au putut produce prin lovire cu corp contondent(leziunile de la nivelul buzelor

și limbii); grupa de sânge a victimei a fost A.

Din buletinul

de analiză din 2012 întocmit de I.M.L. Timișoara s-a reținut că pe cuțitul găsit

la fața locului(lungimea lamei de 18 cm) s-a găsit sânge uman grupa A; pe ciorapul

de material textil găsit în gura victimei s-a găsit sânge uman grupa A; pe un tricou

din material textil de culoare albastru-închis(purtat de inculpat în momentul săvârșirii

faptei) s-a găsit sânge uman grupa A; pe o pereche de pantaloni-blugi de culoare

albastră(purtați de inculpat în momentul săvârșirii faptei) s-a găsit sânge uman

grupa A.

Totodată, prima

instanță a constatat că inculpatul P.C.L. a recunoscut comiterea faptei, pe care

a regretat-o, și că acesta nu are antecedente penale.

În cauză s-a întocmit

raportul de expertiză medico legală psihiatrică de către I.M.L. Timișoara din 2012,

privind pe inculpatul P.C.L., stabilindu-se că inculpatul prezintă diagnosticul

de tulburare de personalitate de tip instabil emoțional, păstrează capacitatea de

apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul

păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

În raport cu toate

acestea, prima instanță a reținut că fapta inculpatului P.C.L., care, în data de

08 septembrie 2012, a lovit în repetate rânduri, cu un cuțit pe victima L.C.A.,

atingându-i părți vitale și suprimându-i acesteia viața, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de omor, faptă prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Referitor la intenția

inculpatului ca, prin acțiunile sale, să suprime viața victimei, prima instanță

a reținut că intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului

care evidențiază poziția psihică a făptuitorului, existând o asemenea intenție în

cazul în care se constată o multitudine de lovituri în zone vitale ale corpului,

ori perseverență în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diferite regiuni ale

corpului, relevante fiind pentru încadrarea juridică a faptei împrejurările în care

a fost comisă fapta, instrumentul utilizat, intensitatea loviturilor și zona anatomică

vizată, precum și urmările loviturilor.

Avându-se în vedere

dispozițiile art. 52 C. pen. și criteriile de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv, împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta,

gradul de pericol social ridicat al faptei, dar și persoana inculpatului, care este

la prima încălcare a legii penale, a avut o atitudine sinceră, în sensul recunoașterii

faptei, și a solicitat aplicarea procedurii simplificate, astfel că prima instanță

a făcut aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută pentru fapta de omor (limite de pedeapsă

situate între 6 ani și 8 luni închisoare - 13 ani și 4 luni închisoare), și a-l

condamna pe inculpatul P.C.L. la o pedeapsă de 13 ani închisoare.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere atât gravitatea deosebită

a faptei - apreciată prin prisma efectelor produse, a intensității acțiunii inculpatului

de lovire repetată a victimei, prin folosirea unui cuțit, și urmarea socialmente

periculoasă, cât și persoana inculpatului, care este fără antecedente penale și

susține că a comis fapta pe fondul geloziei, aspecte ce s-a considerat a denota

că, în astfel de împrejurări, inculpatul își schimbă comportamentul, devenind violent

fizic, fără a mai evalua critic caracterul și consecințele faptelor sale.

Referitor la cererea

inculpatului de aplicare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a), b) și c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special, s-a

apreciat că în speță nu se justifică aplicarea acestor dispoziții legale. în acest

sens, instanța a reținut că recunoașterea unor anumite împrejurări drept circumstanțe

atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare

reduc într-o asemenea măsura gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează de

o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub

minimul special se învederează a satisface în concret imperativul justei individualizări

a pedepsei. Or, s-a considerat că în prezenta cauză nici o împrejurare a săvârșirii

faptei nu justifică posibilitatea reținerii sale ca fiind circumstanță atenuantă.

Așa fiind, Tribunalul

Timiș a apreciat că nu se impune a se efectua încă o reducere a pedepsei prin aplicarea

art. 74 C. pen., avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen., iar față de circumstanțele reale și personale

ale inculpatului, pedeapsa de 13 ani închisoare s-a considerat că este necesară

realizării funcțiilor sale de constrângere și de reeducare, cât și scopului prevăzut

de art. 52 C. pen. De asemenea, prima instanță a apreciat ca în raport de aplicarea

disp. art. 320

1

C. proc. pen., în speță nu se mai justifică și reținerea

conduitei sincere a inculpatului ca o circumstanță atenuantă, conform art. 74

lit. c) C. pen., întrucât această atitudine a inculpatului de recunoaștere a vinovăției

pentru fapta comisă nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanțe atenuate

judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă

valență juridică. De altfel, s-a reținut că prevederile art. 74 lit. c) C. pen.

pot coexista cu disp. art. 320

1

C. proc. pen. numai atunci când art.

74 lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după

săvârșirea infracțiunii, decât comportamentul său sincer.

Referitor la latura

civilă a cauzei, prima instanță a constatat că numita L.S. - mama victimei - s-a

constituit parte civilă și a solicitat obligarea inculpatului la restituirea sumei

de 20 RON pe care fiica sa a avut-o asupra ei, precum și la restituirea telefonului

mobil al fiicei sale. S-a reținut că inculpatul a declarat că, atunci când a plecat

în fugă de la domiciliu, a luat mai multe obiecte care se aflau pe noptieră, între

care își amintește că a luat și telefonul victimei pe care ulterior l-a aruncat.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul a declarat că este de acord să o despăgubească

pe partea civilă, însă ulterior declarației inculpatului, partea civilă a precizat

că nu solicită contravaloarea telefonului pentru că dorește doar restituirea efectivă

a acelui telefon.

Împotriva sentinței

penale nr. 465/PI din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, în termenul

legal, inculpatul P.C.L. a declarat apel, apel nemotivat în scris și înregistrat

la Curtea de Apel Timișoara la data de 27 decembrie 2012. Oral în fața instaței,

inculpatul, prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței

pronunțate de prima instanță și, în rejudecare, aplicarea unei pedepse orientată

spre minimul special, avându-se în vedere vârsta fragedă a inculpatului, atitudinea

sa sinceră și faptul că a fost de acord cu plata despăgubirilor civile.

Prin decizia penală

nr. 19/A din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.C.L. împotriva sentinței penale

nr. 465/PJ din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul

art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a

inculpatului iar în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a fost dedusă în continuare

starea de arest a inculpatului din data de 12 decembrie 2012 la zi.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500

RON cheltuieli judiciare către stat în apel, dispunându-se plata sumei de 200 RON

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din fondurile Ministerului Justiției

.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut că în cursul cercetării judecătorești,

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de acuzare,

respectiv, infracțiunea de omor - dosar fond - fiind corectă motivarea primei instanțe

de judecată în ceea ce privește aplicabilitatea art. 320

1

C. proc.

pen. raportat la cuantumul pedepsei infracțiunii cu privire la care există probe

de vinovăție a inculpatului apelant.

Individualizarea

judiciară a pedepsei, a arătat Curtea de Apel, nu se face în mod arbitrar de către

instanța de judecată, ci ținând cont de normele prevăzute în C. pen., care stabilesc

anumite criterii de individualizare, expres reglementate de art. 72 C. pen. Atingerea

dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul

adecvat a! acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei,

periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura

sa, pe de altă parte.

În literatura

juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei privește un

complex de date referitoare la situația sau calitatea infractorului capacitate psihofizică,

vârstă, ocupație, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei),

criteriu care reflectă cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului

pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni, să fie proporțională cu particularitățile

făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se, prin urmare, ideea de

personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile

persoanei infractorului, amplu-cunoscute.

Prima instanță

a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, luând

în considerare atitudinea acestuia-de dispreț față de valorile sociale ce caracterizează

respectarea dreptului la viață, integritate corporală și sănătate a persoanei- relații

sociale a căror încălcare aduce atingere climatului de dezvoltare normală a vieții

persoanei, modalitatea concretă în care a acționat inculpatul frământat de gelozie

față de o presupusă relație sexuală întreținută de iubita sa, atitudinea ulterioară

comiterii faptei, concretizată prin aceea că după ce i-a aplicat multiplele lovituri

de cuțit victimei, s-a culcat în pat lângă aceasta fără să manifeste părere de rău

sau regret. Mai mult decât atât, comportamentul ulterior al inculpatului dovedește

că acesta nu a conștientizat deplin semnificația socială a faptei sale și nu a anunțat

autoritățile, mâncând liniștit cu martorul B.I., așa cum acesta făcea în mod repetat,

a discutat cu tatăl său, inculpatul neanunțându-i pe cei doi despre cele întâmplate,

fapt ce dovedește că a tratat cu superficialitate omorul comis. De altfel, atrocitatea

inculpatului, duritatea acestuia și lipsa de compasiune sunt evidențiate de imaginile

foto aflate la dosarul de urmărire penală în care se evidențiază modalitatea concretă

de comitere a faptei, leziunile provocate, natura acestora și care îndreptățesc

instanța de apel să concluzioneze că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei

aplicată de instanța de fond.

Împotriva acestei

decizii inculpatul P.C.L. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând

,prin aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen., o reindividualizare

a pedepsei, în sensul reducerii acesteia (caz de casare prevăzut art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare

invocat, constată că acesta este fondat în sensul și pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Potrivit art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării,

când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72

C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În speță s-a reținut

că inculpatul P.C.L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

omor și a solicitat să fie judecat conform art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând

săvârșirea faptei și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate

în cursul urmăririi penale, acesta fiind condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare

astfel cum deja s-a arătat detaliat în partea expozitivă a prezentei decizii.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor

administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare

în dispozițiile legii penale.

Potrivit art.

52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei

este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește

formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față

de regulile de conviețuire socială.

Potrivit art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte

împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite

alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari

ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât

scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv

al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului

de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale

pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau

îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri

și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță

cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

În cauză însă

inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate extremă, fapta sa aducând atingere

relațiilor sociale care se constituie și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului

la viață al fiecărei persoane.

Cererea privind

acordarea unor circumstanțe judiciare în condițiile art. 74 C. pen. a fost formulată

de inculpat atât la judecata în fond cât și la judecata în apel, fiind respinsă,

ca neîntemeiată, de ambele instanțe, care au apreciat că doar recunoașterea vinovăției

nu ar putea justifica și aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută

de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și acordarea beneficiului art. 74

C. pen.

Înalta Curte

apreciază însă că pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen., este prea mare și reflectă o inadecvată evaluare

a unor date și împrejurări apte a determina aplicarea unei pedepse mai ușoare.

După cum rezultă

din dosar, inculpatul - abia trecut de vârsta majoratului- locuia împreună doar

cu tatăl său, împrejurere care, în asociere cu constatarea că mama sa locuia în

altă localitate (Lugoj, cf. sentință ), justifică apreciarea că nu a beneficiat

de un mediu familial organizat, decisiv în formarea personalității și caracterului,

care, în cele din urmă, s-au dovedit a fi precare.

Pe acest fond,

relația sentimentală cu o femeie mai în vârstă decât el și care, fără nici o discreție,

ba chiar în mod ostentativ, "cultiva" o relație de aceeași natură cu un

alt bărbat (ceea ce evidențiază o anumită promiscuitate morală în care aceasta se

complăcea și în care îl antrena inevitabil și pe inculpat) a fost una "subminată

" de un exces de gelozie din partea inculpatului și de numeroase neînțelegeri

și dispute verbale; în mod neîndoielnic toate acestea - repetate în timp - i-au

produs inculpatului o stare de tulburare, persistentă și după consumarea infracțiunii,

care - chiar dacă nu a fost de intensitatea avută în vedere de art. 73 lit. b)

C. pen. - a determinat, într-o bună măsură, comportamentul agresiv, violent, al

acestuia. Această situație, asociată și cu celelalte date și împrejurări favorabile

avute în vedere de instanța de fond (și confirmate de instanța de apel) se apreciază

a justifica reducerea pedepsei stabilite de instanța de fond, de la 13 ani închisoare

cuantum situat în imediata proximitate a maximului special determinat potrivit

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (13 ani și 4 luni închisoare), la 11

ani închisoare, cuantum necesar și suficient pentru reeducarea acestuia și formarea

unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire

socială.

Pentru toate acestea,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis recursul

declarat de inculpatul P.C.L. împotriva deciziei penale nr. 19/A din 31 ianuarie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Va fi casată în

totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 465/PI din 12

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală și, rejudecându-se

cauza se va reduce de la 13 ani închisoare ia 11 ani închisoare pedeapsa principală

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art.

art. 71 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Va fi dedusă din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9

septembrie 2012 la 29 mai 2013.

Cheltuielile judiciare

vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în

suma de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul P.C.L. împotriva deciziei penale nr. 19/A din 31 ianuarie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează în totalitate

decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 465/PI din 12 decembrie

2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală și, rejudecând:

Reduce de la 13

ani închisoare la 11 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului P.C.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art.

art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 septembrie

2012 la 29 mai 2013.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu în suma de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2013.