ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1846/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele ; Prin sentința penală nr. 465/PI din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 10157/30/2012 inculpatul P.C.L. a fost condamnat la: - 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 53 pct. 2 lit. a), rap. la art. 65 alin. (2), (3) și la art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 350 alin. (1) ,raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului P.C.L. și, în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 09 septembrie 2012 și până la zi. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu lungimea totală de de 30 cm, lungimea lamei de 18 cm, lățimea la bază de 2,7 cm, plasele de culoare neagră, și a unui ciorap din material textil de culoare albă, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalul Timiș, conform procesului verbal din 06 noiembrie 2012 (dosar instanță).

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a unui tricou din material textil cu mânecă scurtă de culoare albastru închis și a unei perechi pantaloni-blugi %, culoare albastră, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalul Timiș, conform procesului-verbal din 06 noiembrie 2012 (dosar instanță). în baza art. 3, 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J. În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul P.C.L. a fost obligat la plata sumei de 20,00 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă L.S.. S-a constatat că partea civilă nu a solicitat alte despăgubiri de la inculpat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.078 RON cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat și la plata sumei de 768 RON, reprezentând costul operațiunilor medico legale,sume care se varsă în contul Trezoreriei Municipiului Timișoara.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că probele administrate în faza de urmărire penală - înscrisuri, proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, proces-verbal de reconstituire, certificat medico legal constatator al decesului, raport de expertiză medico-legală, declarații inculpat, declarațiile martorilor V.E., C.M., B.I., V.M., H.A.P., B.S., Z.D.L., D.I.M., B.P.F.- și cele administrate în faza de cercetare judecătorească - declarația inculpatului de recunoaștere a vinovăției-confirmă starea de fapt descrisă în rechizitoriu, astfel că instanța reține următoarele: Inculpatul P.C.L.

locuia în imobilul din localitatea L., jud. Timiș, împreună cu tatăl său; inculpatul deși era în vârstă de numai 19 ani, a intrat într-o relație amoroasă cu o fată din aceeași localitate, numita L.C.A. S-a reținut, de asemenea, că relația dintre cei doi tineri a fost tumultuoasă. Numita L.C.A. a început și o altă relație de prietenie, cu un alt băiat, P.D., din aceeași localitate, însă continua și relația sa cu inculpatul, vizitându-l pe acesta des. Pentru că inculpatul manifesta excese de gelozie, între cei doi erau neînțelegeri, însă L.C.A. nu s-a despărțit definitiv de inculpat. În data de 08 septembrie 2012, L.C.A. a venit la inculpat acasă, în jurul orelor 11 00 -12 00 . Inculpatul afirmă că el tocmai voia să plece la mama sa, la Lugoj, unde să stea o vreme ca să nu se mai gândească la L.C.A..

După ce L.C.A. a ajuns la inculpat, între cei doi au avut loc discuții contradictorii, neputându-se stabili cu certitudine conținutul acestor discuții. La un moment dat, orbit de gelozie, inculpatul P.C.L. a apucat un cuțit de masă, de care tocmai se folosise pentru a mânca (înainte de a ajunge L.C.A. la el) și a lovit-o pe fată în zona gâtului. Deși inculpatul afirmă că nu mai știe de câte ori a lovit, susținând că își amintește că doar de două ori a aplicat lovituri, prima instanță a constatat că probele dosarului dovedesc că au fost aplicate multiple lovituri, fiind cauzate multiple plăgi înjunghiate și tăiate. S-a reținut că în urma nenumăratelor lovituri aplicate de inculpat, victima a căzut pe spate în camera unde se consumase incidentul.

Inculpatul s-a speriat și apoi când și-a revenit afirmă că a încercat să o resusciteze pe victimă, însă în mod zadarnic. Văzând că victima rămâne inconștientă, a intrat în panică, fugind de acasă, în hainele ce le avea pe el. Inculpatul a susținut că atunci când a plecat de acasă a luat mai multe lucruri care se aflau pe o noptieră în cameră, între care telefonul său, telefonul victimei și o sumă de bani care era în același loc și care aparținea victimei. A rătăcit apoi pe străzi, deplasându-se în localitatea P., jud. Timiș. Nu-și amintește ce anume a făcut cu cuțitul, însă celelalte obiecte Ie-a abandonat într-un loc pe care nu-l mai poate preciza, iar în declarația dată la instanță a arătat că la un moment dat a aruncat și telefonul mobil al victimei însă nu-și mai amintește locul.

A luat apoi un tren de noapte către Timișoara, care pleacă din P. la orele 04 30 și a ajuns în Gara Timișoara Nord, unde a stat până în jurul orelor 09 00 . De acolo s-a deplasat la rude, respectiv la familia B.I. din Timișoara. Prima instanță a reținut că, fiind audiat, martorul B.I. a arătat că în data de 09 mai 2012, în jurul orelor 09 00 , a fost sunat de inculpat, care i-a cerut permisiunea de a-l vizita, precizând că inculpatul îi mai făcea vizite când era în Timișoara. Acasă la martor, inculpatul a mâncat, apoi la scurt timp, după un apel pe telefonul mobil, a sosit și numitul P.M.L. - tatăl inculpatului. Nu s-au discutat aspecte privind fapta săvârșită de către inculpat, ci doar generalități despre bani și viitorul lui P.C.L.

Inculpatul a plecat la un moment dat spunând că vrea să se întâlnească cu niște prieteni și apoi să meargă la mama sa la Lugoj. Atunci când tatăl inculpatului s-a întors la L. și a intrat în casă, în jurul orelor 13 00 , a observat niște geamuri de la ușa de intrare în imobil ca fiind sparte(fuseseră sparte de inculpat cu câteva zile înainte de fapta ce face obiectul prezentului dosar), astfel că și-a sunat fiul întrebându-l unde este cheia. Acesta i-a răspuns că nu știe, însă tatăl inculpatului a pătruns în locuință, ușa fiind de fapt deschisă. Acolo a observat că frigiderul era scos din priză și fiind apă pe jos martorul a încercat cu niște cârpe să șteargă apa scursă de la frigider. Întrucât martorul intenționa să se schimbe, a mers în dormitor însă în momentul în care a ajuns în dormitor și a aprins lumina, a observat pe covor cadavrul L.C.A.(pe care martorul o cunoștea ca fiind prietena fiului său).

Victima era întinsă pe spate, avea un material textil în gură, ulterior dovedindu-se că acel material (ciorap din material textil de culoare albă), a fost introdus în gura victimei de către inculpat pentru ca victima să nu țipe. Martorul, a mai observat sânge la gâtu-l victimei, iar lângă ea se afla un cuțit de bucătărie, cuțit care ulterior a fost ridicat de către organele de anchetă conform procesului verbal din 09 septembrie 2012, fiind depus ca probă în dosar. Martorul P.M.L., tatăl inculpatului, s-a speriat, a ieșit în fugă în curte, unde l-a întâlnit pe vecinul său C.M. ,căruia i-a spus că a murit cineva la el în casă, crede că este L.C.A., după care cei doi au mers în casă și apoi martorul a sunat la 112 și, împreună, au așteptat până când la fata locului au venit salvarea și poliția.

Între timp, martorul a tot încercat să-l sune pe inculpat, chiar de față cu poliția și cu procurorul, iar când inculpatul i-a răspuns într-un târziu, i-a spus că se află pe un bloc din Timișoara și că dorește să se sinucidă. De asemenea, s-a reținut că, ulterior, inculpatul s-a predat unui echipaj zonal de poliție, în prezența unui martor asistent, relatându-le acestora ce infracțiune a comis, apoi a fost imobilizat și prezentat la parchet pentru audieri, unde și-a detaliat fapta. În cauză a fost efectuată și o reconstituire în care inculpatul a arătat în mod detailat cum a procedat la comiterea faptei. Din raportul medico-legal din 10 septembrie 2012, prima instanță a reținut că moartea numitei L.C.A.

din localitatea L., jud. Timiș, a fost de natură violentă și s-a datorat insuficienței acute cardio-respiratorii consecutive hemoragiei externe și interne, urmare a multiplelor plăgi tăiate și înjunghiate, decisive în procesul tanatogenerator fiind secționarea arterei carotide și plaga transfixiantă cervicotoracală. Leziunile de violență constatate la autopsie s-au putut produce în data de 08 septembrie 2012, prin lovire directă și repetată cu corp tăietor-înțepător(cuțit), existând și leziuni de lovire la nivelul gurii, care s-au putut produce prin lovire cu corp contondent(leziunile de la nivelul buzelor și limbii); grupa de sânge a victimei a fost A. Din buletinul de analiză din 2012 întocmit de I.M.L.

Timișoara s-a reținut că pe cuțitul găsit la fața locului(lungimea lamei de 18 cm) s-a găsit sânge uman grupa A; pe ciorapul de material textil găsit în gura victimei s-a găsit sânge uman grupa A; pe un tricou din material textil de culoare albastru-închis(purtat de inculpat în momentul săvârșirii faptei) s-a găsit sânge uman grupa A; pe o pereche de pantaloni-blugi de culoare albastră(purtați de inculpat în momentul săvârșirii faptei) s-a găsit sânge uman grupa A. Totodată, prima instanță a constatat că inculpatul P.C.L. a recunoscut comiterea faptei, pe care a regretat-o, și că acesta nu are antecedente penale. În cauză s-a întocmit raportul de expertiză medico legală psihiatrică de către I.M.L.

Timișoara din 2012, privind pe inculpatul P.C.L., stabilindu-se că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil emoțional, păstrează capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. În raport cu toate acestea, prima instanță a reținut că fapta inculpatului P.C.L., care, în data de 08 septembrie 2012, a lovit în repetate rânduri, cu un cuțit pe victima L.C.A., atingându-i părți vitale și suprimându-i acesteia viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, faptă prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Referitor la intenția inculpatului ca, prin acțiunile sale, să suprime viața victimei, prima instanță a reținut că intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului, existând o asemenea intenție în cazul în care se constată o multitudine de lovituri în zone vitale ale corpului, ori perseverență în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diferite regiuni ale corpului, relevante fiind pentru încadrarea juridică a faptei împrejurările în care a fost comisă fapta, instrumentul utilizat, intensitatea loviturilor și zona anatomică vizată, precum și urmările loviturilor. Avându-se în vedere dispozițiile art. 52 C. pen.

și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, gradul de pericol social ridicat al faptei, dar și persoana inculpatului, care este la prima încălcare a legii penale, a avut o atitudine sinceră, în sensul recunoașterii faptei, și a solicitat aplicarea procedurii simplificate, astfel că prima instanță a făcut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută pentru fapta de omor (limite de pedeapsă situate între 6 ani și 8 luni închisoare - 13 ani și 4 luni închisoare), și a-l condamna pe inculpatul P.C.L. la o pedeapsă de 13 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere atât gravitatea deosebită a faptei - apreciată prin prisma efectelor produse, a intensității acțiunii inculpatului de lovire repetată a victimei, prin folosirea unui cuțit, și urmarea socialmente periculoasă, cât și persoana inculpatului, care este fără antecedente penale și susține că a comis fapta pe fondul geloziei, aspecte ce s-a considerat a denota că, în astfel de împrejurări, inculpatul își schimbă comportamentul, devenind violent fizic, fără a mai evalua critic caracterul și consecințele faptelor sale. Referitor la cererea inculpatului de aplicare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special, s-a apreciat că în speță nu se justifică aplicarea acestor dispoziții legale.

în acest sens, instanța a reținut că recunoașterea unor anumite împrejurări drept circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc într-o asemenea măsura gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei. Or, s-a considerat că în prezenta cauză nici o împrejurare a săvârșirii faptei nu justifică posibilitatea reținerii sale ca fiind circumstanță atenuantă. Așa fiind, Tribunalul Timiș a apreciat că nu se impune a se efectua încă o reducere a pedepsei prin aplicarea art. 74 C. pen., avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., iar față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, pedeapsa de 13 ani închisoare s-a considerat că este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere și de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. De asemenea, prima instanță a apreciat ca în raport de aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., în speță nu se mai justifică și reținerea conduitei sincere a inculpatului ca o circumstanță atenuantă, conform art. 74 lit. c) C. pen., întrucât această atitudine a inculpatului de recunoaștere a vinovăției pentru fapta comisă nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanțe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

De altfel, s-a reținut că prevederile art. 74 lit. c) C. pen. pot coexista cu disp. art. 320 1 C. proc. pen. numai atunci când art. 74 lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, decât comportamentul său sincer. Referitor la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că numita L.S. - mama victimei - s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea inculpatului la restituirea sumei de 20 RON pe care fiica sa a avut-o asupra ei, precum și la restituirea telefonului mobil al fiicei sale. S-a reținut că inculpatul a declarat că, atunci când a plecat în fugă de la domiciliu, a luat mai multe obiecte care se aflau pe noptieră, între care își amintește că a luat și telefonul victimei pe care ulterior l-a aruncat.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul a declarat că este de acord să o despăgubească pe partea civilă, însă ulterior declarației inculpatului, partea civilă a precizat că nu solicită contravaloarea telefonului pentru că dorește doar restituirea efectivă a acelui telefon. Împotriva sentinței penale nr. 465/PI din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, în termenul legal, inculpatul P.C.L. a declarat apel, apel nemotivat în scris și înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 27 decembrie 2012. Oral în fața instaței, inculpatul, prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de prima instanță și, în rejudecare, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, avându-se în vedere vârsta fragedă a inculpatului, atitudinea sa sinceră și faptul că a fost de acord cu plata despăgubirilor civile.

Prin decizia penală nr. 19/A din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.C.L. împotriva sentinței penale nr. 465/PJ din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș. În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului iar în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a fost dedusă în continuare starea de arest a inculpatului din data de 12 decembrie 2012 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat în apel, dispunându-se plata sumei de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din fondurile Ministerului Justiției . Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de acuzare, respectiv, infracțiunea de omor - dosar fond - fiind corectă motivarea primei instanțe de judecată în ceea ce privește aplicabilitatea art. 320 1 C. proc. pen. raportat la cuantumul pedepsei infracțiunii cu privire la care există probe de vinovăție a inculpatului apelant. Individualizarea judiciară a pedepsei, a arătat Curtea de Apel, nu se face în mod arbitrar de către instanța de judecată, ci ținând cont de normele prevăzute în C. pen., care stabilesc anumite criterii de individualizare, expres reglementate de art. 72 C. pen.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat a! acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte. În literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei privește un complex de date referitoare la situația sau calitatea infractorului capacitate psihofizică, vârstă, ocupație, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei), criteriu care reflectă cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni, să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se, prin urmare, ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului, amplu-cunoscute.

Prima instanță a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, luând în considerare atitudinea acestuia-de dispreț față de valorile sociale ce caracterizează respectarea dreptului la viață, integritate corporală și sănătate a persoanei- relații sociale a căror încălcare aduce atingere climatului de dezvoltare normală a vieții persoanei, modalitatea concretă în care a acționat inculpatul frământat de gelozie față de o presupusă relație sexuală întreținută de iubita sa, atitudinea ulterioară comiterii faptei, concretizată prin aceea că după ce i-a aplicat multiplele lovituri de cuțit victimei, s-a culcat în pat lângă aceasta fără să manifeste părere de rău sau regret.

Mai mult decât atât, comportamentul ulterior al inculpatului dovedește că acesta nu a conștientizat deplin semnificația socială a faptei sale și nu a anunțat autoritățile, mâncând liniștit cu martorul B.I., așa cum acesta făcea în mod repetat, a discutat cu tatăl său, inculpatul neanunțându-i pe cei doi despre cele întâmplate, fapt ce dovedește că a tratat cu superficialitate omorul comis. De altfel, atrocitatea inculpatului, duritatea acestuia și lipsa de compasiune sunt evidențiate de imaginile foto aflate la dosarul de urmărire penală în care se evidențiază modalitatea concretă de comitere a faptei, leziunile provocate, natura acestora și care îndreptățesc instanța de apel să concluzioneze că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii inculpatul P.C.L. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând ,prin aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen., o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia (caz de casare prevăzut art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.). Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare invocat, constată că acesta este fondat în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În speță s-a reținut că inculpatul P.C.L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor și a solicitat să fie judecat conform art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptei și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, acesta fiind condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare astfel cum deja s-a arătat detaliat în partea expozitivă a prezentei decizii. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei.

Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății. Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal. În cauză însă inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate extremă, fapta sa aducând atingere relațiilor sociale care se constituie și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului la viață al fiecărei persoane.

Cererea privind acordarea unor circumstanțe judiciare în condițiile art. 74 C. pen. a fost formulată de inculpat atât la judecata în fond cât și la judecata în apel, fiind respinsă, ca neîntemeiată, de ambele instanțe, care au apreciat că doar recunoașterea vinovăției nu ar putea justifica și aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și acordarea beneficiului art. 74 C. pen. Înalta Curte apreciază însă că pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., este prea mare și reflectă o inadecvată evaluare a unor date și împrejurări apte a determina aplicarea unei pedepse mai ușoare.

După cum rezultă din dosar, inculpatul - abia trecut de vârsta majoratului- locuia împreună doar cu tatăl său, împrejurere care, în asociere cu constatarea că mama sa locuia în altă localitate (Lugoj, cf. sentință ), justifică apreciarea că nu a beneficiat de un mediu familial organizat, decisiv în formarea personalității și caracterului, care, în cele din urmă, s-au dovedit a fi precare.

Pe acest fond, relația sentimentală cu o femeie mai în vârstă decât el și care, fără nici o discreție, ba chiar în mod ostentativ, "cultiva" o relație de aceeași natură cu un alt bărbat (ceea ce evidențiază o anumită promiscuitate morală în care aceasta se complăcea și în care îl antrena inevitabil și pe inculpat) a fost una "subminată " de un exces de gelozie din partea inculpatului și de numeroase neînțelegeri și dispute verbale; în mod neîndoielnic toate acestea - repetate în timp - i-au produs inculpatului o stare de tulburare, persistentă și după consumarea infracțiunii, care - chiar dacă nu a fost de intensitatea avută în vedere de art. 73 lit. b) C. pen. - a determinat, într-o bună măsură, comportamentul agresiv, violent, al acestuia.

Această situație, asociată și cu celelalte date și împrejurări favorabile avute în vedere de instanța de fond (și confirmate de instanța de apel) se apreciază a justifica reducerea pedepsei stabilite de instanța de fond, de la 13 ani închisoare cuantum situat în imediata proximitate a maximului special determinat potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (13 ani și 4 luni închisoare), la 11 ani închisoare, cuantum necesar și suficient pentru reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Pentru toate acestea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis recursul declarat de inculpatul P.C.L. împotriva deciziei penale nr. 19/A din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Va fi casată în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 465/PI din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală și, rejudecându-se cauza se va reduce de la 13 ani închisoare ia 11 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. art. 71 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 septembrie 2012 la 29 mai 2013. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în suma de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.C.L. împotriva deciziei penale nr. 19/A din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 465/PI din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală și, rejudecând: Reduce de la 13 ani închisoare la 11 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului P.C.L. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 septembrie 2012 la 29 mai 2013. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în suma de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2013.