ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2897/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentin

ța penală nr. 40 din 30 ianuarie 2013, Tribunalul Dolj, în baza

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C.pr.pen., art. 74 C. pen.

și art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul

S.V.

, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii preventive de 24 ore de la data de 22 septembrie 2012 la 23 septembrie 2012 și arestării preventive de la 23 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului cu lungimea de 22 cm, cu lama de 12,5 cm, cu plasele din plastic de culoare neagră nituite, care are inscripționat pe ambele părți simbolul "V" conform procesului verbal din data de 22 septembrie 2012, folosit la săvârșirea faptei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatului S.V. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova și a fost obligat inculpatul S.V. să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova suma de 890,84 lei actualizată de la data producerii prejudiciului până la data plății efective a debitului.

S-a luat act c

ă partea vătămată M.A.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Pentru a se pronun

ța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că fapta comisă de inculpatul S.V. astfel cum a fost descrisă în situația de fapt expusă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, realizează, sub aspectul conținutului, elementele infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., faptă confirmată de întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în pe parcursul cercetării judecătorești, în sensul că, în momentul în care partea vătămată M.A.G.a încerca să iasă din bar și a întâlnit în ușa barului pe S.Ș. și considerând că acesta încearcă să îl lovească din nou, a lovit cu pumnul în față pe numitul S.Ș. - fiul inculpatului S.V., inculpatul care se afla în imediata apropiere a acestora a scos din buzunarul gecii cuțitul pe care-l luase de acasă și cu acesta i-a aplicat părții

v

ătămate o lovitură în zona abdominală după care a ascuns cuțitul în dosul gecii cu care era îmbrăcat.

Situa

ția de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele verbale întocmite în cauză, actele medico-legale, declarațiile martorilor, precum și cele ale inculpatului.

La termenul de judecat

ă din data de 05 decembrie 2012, inculpatul S.V. a declarat că solicită să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și să nu fie administrate alte probe pe starea de fapt, suplimentare față de cele administrate în faza de urmărire penală, iar în ceea ce privește probele în circumstanțiere de care poate beneficia, au fost proba cu înscrisuri. De asemenea, a recunoscut și regretat fapta pentru care a fost trimis în judecată (fila 27).

Curtea de Apel Craiova, sec

ția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 140 din 19 aprilie 2013 a respins apelul formulat de către inculpatul S.V.

A admis apelul formulat de c

ătre Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr. 40 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 17455/63/2012.

A desfiin

țat în parte sentința penală sub aspectul individualizării pedepsei și cheltuielilor judiciare.

A

înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen. și art. 76 C. pen. și în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

A men

ținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale și a dedus în continuare detenția preventivă de la 30 ianuarie 2013 la zi, menținând starea de arest.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul S.V. pentru cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., susținând nelegalitatea deciziei penale atacate, întrucât au fost înlăturate disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 din același cod.

Pe cale de consecin

ță, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale și, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale pronunțată de Tribunalul Dolj, prin care a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Examin

ând recursul declarat de inculpatul S.V. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozi

țiilor art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Decizia recurat

ă a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 19 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

În afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există și o altă limitare, prevăzută de art. 385

10

alin. (2)

1

C. proc. pen, potrivit căreia instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu excepția cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Verific

ând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul a depus motivele de recurs la dosar, la data de 3 iunie 2013, însă a invocat incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen, solicitând reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante, astfel cum fuseseră inițial reținute de către instanța de fond. Ulterior, în cursul dezbaterilor, a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen, menținând însă aceleași solicitări.

În motivarea recursului recurentul inculpat nu a invocat nerespectarea vreunei dispozi

ții legale, așa încât criticile sale nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii."

Reindividualizarea pedepsei, astfel cum a solicitat recurentul, ar implica reanalizarea circumstan

țelor comiterii faptei și a datelor sale personale și nu verificarea încălcării unei dispoziții legale în procesul de aplicare a pedepsei, prin urmare nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat de recurentul inculpat.

Pe de alt

ă parte, cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a fost exclus din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de recurs, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verific

ând îndeplinirea acestor cerințe, Curtea a constatat că inculpatul nu a respectat obligația ce îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., de a depune motivele de recurs vizând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Prin urmare,

Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2)

1

C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013

și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., nu poate examina criticile recurentului prin prisma acestui caz de casare, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Critica recurentului privind aplicarea unei pedepse prea aspre nu mai poate fi examinat

ă nici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., întrucât prin Legea nr. 2/2013 fost modificat stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, recurentul a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată,prin înlăturarea circumstanțelor atenuante ce-i fuseseră reținute de către prima instanță, situație exclusă cenzurii în recurs, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Fa

ță de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V., urmând a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva Deciziei penale nr. 140 din data de 19 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 septembrie 2012 la 27 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2013.