ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3503/2013

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 99 din 27 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 404/63/2013, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., rap. la art. 76 lit. b) C. pen. și cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea disp. art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2012 la zi și s-a menținut starea de arest.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S.I., în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, ca măsură de siguranță, a unui cuțit cu lungimea totală de 34 cm, lama de 23 cm și mânerul din material plastic de culoare maro, ce prezintă pe părțile laterale două nituri, de la inculpatul S.I.

A fost admisă acțiunea civilă, formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova, cu sediul în Craiova, str. Tabaci, și a fost obligat inculpatul la plata sumei de

1.380,70 lei daune materiale către această parte civilă, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.

S-a luat act că partea vătămată S.C., nu se constituie parte civilă în procesul penal.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 630 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 38 lei, reprezintă contravaloarea actelor medico-legale, iar suma de 400 lei reprezintă onorariu avocat oficiu la urmărirea penală și la judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul cu nr. 798/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a fost trimis în judecată inculpatul S.I., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: procesul-verbal de ridicare a corpului delict din 13 decembrie 2012; acte medico-legale: fișa de constatări preliminare nr. 5284/ Al din 14 decembrie 2012 și raportul de constatare medico-legală cu nr. 5284/ Al din 28 decembrie 2012; declarațiile martorilor L.C. și G.M. și declarațiile inculpatului, pe parcursul întregului penal, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Partea vătămată S.C. locuiește în aceeași curte cu fratele său, inculpatul S.I., în două imobile separate. La data de 13 decembrie 2012 cei doi frați au hotărât să sacrifice porcul, motiv pentru care au solicitat ajutorul consătenilor lor, martorii G.M. și L.C., ultimul dintre aceștia fiind vecin cu părțile. Cele patru persoane au tăiat porcul în jurul orei 10:00, după care au procedat la pregătirea acestuia (spălarea, tranșarea) până în jurul orelor 13:00. Pe parcursul acestui interval de timp, inculpatul S.I. a consumat băuturi alcoolice împreună cu cei doi martori (cantitatea de 2 litri vin și bere). Partea vătămată nu a consumat băuturi alcoolice, întrucât, de peste trei ani, aceasta nu mai consuma alcool.

În jurul orelor 13

:

10, în timp ce părțile și martorii tranșau porcul, între inculpat și partea vătămată a izbucnit un conflict spontan, partea vătămată solicitându-i inculpatului să nu se mai folosească de un toporaș pentru a tăia capul porcului, întrucât acesta nu le aparținea și exista riscul să se deterioreze. Inculpatul a refuzat să se conformeze solicitării fratelui său, cerându-i să nu-i mai dea sfaturi. Iritat de atitudinea de neconformare la solicitarea sa, partea vătămată S.C. a luat un topor,

prinzându-l de muchia lamei și l-a lovit ușor, cu coada acestui topor pe fratele său.

Deranjat de această acțiune a părții vătămate, imediat, inculpatul a ripostat, lovindu-l pe fratele său de două ori cu cuțitul pe care îl avea în mână și de care se folosea pentru tranșatul cărnii. Prima lovitură aplicată de inculpat a vizat capul părții vătămate (zona temporală stângă), iar cea de a doua lovitură a vizat cavitatea abdominală a părții vătămate.

În urma celor două lovituri primite, partea vătămată a căzut pe sol, suferind o sângerare abundentă din ambele plăgi tăiate. Cei doi martori prezenți la conflict, nu au avut posibilitatea să intervină, dată fiind rapiditatea cu care s-a derulat dar și teama de o eventuală ripostă din partea inculpatului. Martorii G. și L. au transportat-o pe partea vătămată în interiorul locuinței, unde au încercat să-i acorde primul ajutor, în sensul că au încercat să oprească hemoragia, prin presarea plăgilor cu un tricou și un prosop. De acolo a fost solicitată intervenția ambulanței, care a venit la locuința părților, transportând-o pe partea vătămată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, unde s-a intervenit chirurgical, pentru suturarea plăgilor.

Din fișa de constatare preliminară cu nr. 5284/A1 din 14 decembrie 2012 a I.M.L. Craiova a rezultat că partea vătămată S.C. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce cu un corp tăietor înțepător (posibil cuțit); leziunile traumatice pot data din data de 13 decembrie 2012, necesită 25-30 zile îngrijiri medicale și au fost de natură a-i pune în primejdie viața victimei.

Cu ocazia audierii sale la parchet, inculpatul a recunoscut agresarea fizică a fratelui său, susținând că, înainte de a-l lovi, fratele său a încercat să îl lovească cu toporul în cap, însă a renunțat, lovindu-l doar cu coada toporului peste picior. Susținerea inculpatului cu privire la intenția părții vătămate de lovire cu toporul în cap, nu a fost confirmată de către cei doi martori, aceștia declarând că partea vătămată doar l-a lovit pe inculpat ușor, peste piciorul stâng, cu coada toporului.

Din declarațiile părții vătămate, precum și ale celor doi martori, G. și L. a rezultat că inculpatul nu este la prima agresiune fizică asupra părții vătămate, în urmă cu doi, trei ani, părțile fiind implicate într-un alt conflict, în cursul căruia inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o sapă în zona capului și a abdomenului. Și atunci partea vătămată a fost internată în spital pentru acordarea îngrijirilor, însă nu a solicitat tragerea la răspundere penală a fratelui pentru acea agresiune.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului S.I., așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, s-a avut în vedere că acesta a uzat de procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., vârsta relativ tânără a acestuia și faptul că a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.

Astfel, având în vedere și reducerea limitelor pedepsei cu o treime, conf. art. 320

1

C. proc. pen., instanța s-a orientat la aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus, ca executarea pedepsei aplicate să se realizeze în stare de detenție.

Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a apreciat având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că la termenul de ședință din data de 27 februarie 2013, Spitalul Județean de Urgență Nr 1 Craiova a comunicat instanței prin adresa nr. 6332 din 20 februarie 2012, că se constituie parte civilă în prezenta cauză, cu suma de 1.380,70 lei, ce reprezintă cheltuieli

ocazionate de internarea părții vătămate S.C. la Secția Chirurgie II în perioada 13-18 decembrie 2012, astfel că au fost constatate îndeplinite dispozițiile art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., și a fost admisă acțiune civilă formulată de această parte și va obliga inculpatul la plata daune materiale provocate acestei părți civile, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul S.I..

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece în mod greșit instanța a reținut disp. art. 76 lit. b) C. pen., care nu erau aplicabile, incidente fiind art. 76 alin. (2) C. pen.

De asemenea, a arătat că greșit a fost soluționată acțiunea civilă, inculpatul fiind obligat la plata integrală a daunelor materiale, deși s-a constatat săvârșirea infracțiunii în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., astfel se impune reducerea proporțional cu gradul de culpă a inculpatului.

Totodată, s-a omis evidențierea alin. l al art. 174 alin. (1) și (2) rap. la art. 175 C. pen. privind încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de omor calificat, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului S.I.

În motivarea apelului, inculpatul S.I. a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie, susținând că instanța de fond nu a făcut o aplicare corectă a disp. art. 72 C. pen. și art. 4 raportat la art. 76 C. pen. privind circumstanțele atenuante, acordându-i doar beneficiul art. 320

1

C. proc. pen., care nu exclude reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel că se impune reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare, prin aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau după caz a art. 86

1

C. pen.

În drept, apelurile au fost întemeiate pe disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 207 din 28 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul S.I. împotriva sentinței penale nr. 99 din 27 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 404/63/2013.

S-a desființat sentința pe latură penală și civilă.

Pe latură penală, rejudecând, s-au înlăturat dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și s-a completat încadrarea juridică.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. comb. cu art. 175 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 320

1

alin. (1) și alin. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Au fost reduse despăgubirile civile, fiind obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova, a sumei de 920 de lei, daune materiale, către această parte civilă, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

S-a dedus prevenția inculpatului de la 27 februarie 2013, în continuare la zi.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a reținut că în mod corect prima instanță a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, pentru care l-a condamnat la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară, cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. pen.

Prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei conform criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzută de art. 72 C. pen. Odată cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. s-a făcut o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, minimul special astfel redus devenind 5 ani închisoare iar maximul special 6 ani și 3 luni închisoare.

Ca efect al aplicării în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., privind săvârșirea faptei în stare de provocare, pedeapsa aplicată putea fi coborâtă sub minimul special, dar nu mai mult de o treime din acest minim, așa cum stabilesc disp. art. 76 alin. (2) C. pen., potrivit cărora „în cazul infracțiunilor contra siguranței statului, al infracțiunilor contra păcii și omenirii, al infracțiunii de omor,” „pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special”.

Deși prima instanță a indicat greșit efectul circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatului, nefiind aplicabile disp. art. 76 lit. b) C. pen., ci dispozițiile mai sus evocate, s-a

constatat că pedeapsa aplicată, de 4 ani închisoare, se înscrie în limita stabilită de disp. art. 76 alin. (2) C. pen., astfel că nu se impune modificarea acesteia. Totodată, s-a apreciat, în considerarea pericolului concret al faptei săvârșite de inculpat - tentativă de omor calificat, o faptă de violență extremă, asupra unei persoane apropiate, victima fiind chiar fratele inculpatului, ținând cont și de împrejurarea că inculpatul nu este la primul conflict care a degenerat cu violențe fizice asupra aceleiași părți vătămate, că pedeapsa stabilită de instanța de fond, atât prin cuantum, dar și prin modalitatea de executare, corespunde exigențelor unei juste operațiuni de individualizare judiciară, asigurând un tratament sancționator adecvat la pericolul social al faptelor și la persoana inculpatului, satisfăcând scopul general al pedepsei, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare, de reinserție socială reală a inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a constatat că este întemeiată critica formulată de parchet, privind omisiunea indicării la încadrarea juridică a faptei a disp. art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., având în vedere că aceste alineate constituie norma de incriminare a infracțiunii săvârșite și respectiv textul legal ce prevede sancționarea tentativei la această infracțiune. Prin urmare, pentru acuratețea încadrării juridice, s-a apreciat că se impune ca aceasta să fie completată de instanța de prim control judiciar, prin indicarea dispozițiilor legale mai sus amintite.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile, s-a reținut că este corectă atât concluzia procurorului care a procedat la trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. precum și cea a primei instanțe privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii sus-menționate în condițiile circumstanței atenuante legale a provocării.

În aceste condiții, s-a apreciat că în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata integrală a daunelor materiale, constând în cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate la Spitalul de Urgență Craiova, neexistând temei legal pentru înlăturarea obligației victimei de a suporta prejudiciul material la cauzarea căreia a contribuit, culpa acesteia urmând a fi avută în vedere la stabilirea întinderii despăgubirilor datorate de inculpat.

În speță, partea vătămată este acela care a inițiat conflictul ce a determinat propria vătămare, prin lovirea inculpatului peste picioare cu un topor ( pe care l-a ținut de muchia lamei) situație în care, iritat de atitudinea amintită și în mod vădit disproporționat,

inculpatul a lovit partea vătămată cu un cuțit, inițial în zona temporală stângă și apoi în cavitatea abdominală, producându-i plăgi tăiate, pentru salvarea vieții părții vătămate fiind necesară suturarea chirurgicală a acestora.

În acest context factual, ținând cont de gradul de implicare a părți vătămate în cauzalitatea violentă ce a determinat riposta agresivă a inculpatului, s-a apreciat că proporția culpei acesteia este de 30%, urmând ca diferența să fie aplicată cuantumului despăgubirilor materiale datorate de inculpat părții civile (1.380,70 lei), cu consecința diminuării acestora la suma de 920 lei.

Împotriva deciziei penale menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I.,

solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, în baza art. 17

2

C. proc. pen., susținând că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen.

Examinând recursul declarat inculpat, raportat la criticile invocate, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat și-a motivat recursul doar oral, în ziua judecății, încălcându-și obligația ce-i revenea, potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

10

alin. (2)

1

C. proc. pen. și ale art. 385

9

alin. (3) din același cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticii recurentului.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste acest aspect, critica inculpatului nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., nefiind invocate aspecte referitoare la încălcarea unor dispoziții legale, ci vizează greșita individualizare a pedepsei, care nu mai poate face obiectul analizei în cadrul recursului declarat împotriva hotărârii date în apel, ca urmare a modificărilor aduse, prin Legea nr. 2/2013,

cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Totodată, examinând cauza în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare care ar putea fi avute în vedere din oficiu.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 207 din 28 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., va deduce din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 207 din 28 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2012 la 12 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013.