ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1240/2013

Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 455 din 1 noiembrie 2012, Tribunalul Dolj, în baza art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.F. , la pedeapsa principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 30 iulie 2012 ia zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea faptelor. A fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: La data de 01 octombrie 2012 s-a înregistrat pe rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, privind pe inculpatul T.F., trimis în judecată în stare de arest preventiv în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

Prin încheierea din 31 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr. 13334/63/2012, Tribunalul Dolj a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.F. pe o durată de 29 zile, fiind emis mandat de arestare preventivă nr. 70 din 31 iulie 2012. Prin încheierea de ședință din data de 24 august 2012, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29 august 2012 și până la data de 27 septembrie 2012, măsură prelungită de aceeași instanță până la data de 27 octombrie 2012, inclusiv. La data de 30 iulie 2012, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul T.F. și s-a solicitat instanței de judecată arestarea preventivă a acestuia, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

Inculpatul T.F. locuiește în comuna Dobrotești, sat Nisipuri, împreună cu părinții săi, T.M. și T.L. Între inculpat și victima T.M. au existat în permanență relații tensionate, ambii fiind consumatori de alcool, tatăl său fiind o fire violentă, fiind condamnat anterior pentru comiterea a două infracțiuni de omor calificat. În data de 28 iulie 2012, inculpatul T.F. a plecat Ia o stână situată în extravilanul satului Nisipuri, unde aveau mai multe capre, pentru a ridica brânza ce i se cuvenea. În jurul orelor 18,00 a revenit la domiciliu, găsindu-l pe tatăl său, T.M. în curtea casei. Întrucât a sesizat că fiul său nu a adus brânză și era sub influența alcoolului, T.M. i-a reproșat acestuia că a vândut brânza pe băutură și țigări, după care, s-a repezit la el, l-a luat cu mâinile de gât și la trântit la pământ, după care a început să-l lovească cu pumnii.

Observând că soțul său a început să se bată cu fiul, martora T.L. a intervenit și i-a despărțit pe cei doi. În momentul în care s-a ridicat în picioare, inculpatul T.F. l-a lovit pe tatăl său cu pumnul în figură și după aplicarea loviturii, s-a retras în bucătărie. Victima T.M. a plecat după fiul său și ajungându-l din urmă, în bucătăria casei, a început să se îmbrâncească și să se lovească. reciproc cu acesta. În timp ce se îmbrânceau, cei doi au căzut Ia pământ și în acel moment a intervenit din nou martora T.L., care a reușit să-i despartă. După ce inculpatul și victima s-au ridicat în picioare, martora T.L. s-a interpus între soțul și fiul său, încercând să-i despartă.

Profitând de faptul că mama sa se afla între el și tatăl său, inculpatul T.F., știind că pe plita sobei din camera alăturată se află un cuțit, a deschis ușa încăperii și de pe plita sobei aflată în imediata vecinătate a ușii a luat cuțitul, după care, profitând de faptul că mama sa se afla între el și tatăl său, l-a lovit pe acesta cu cuțitul în zona abdominală. În momentul în care a lovit cu cuțitul, T.M. nu-l atacase și nici nu avea cum să facă acest lucru întrucât martora T.L. era interpusă între el și fiul său, T.F. După ce i-a aplicat lovitura de cuțit, victima a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința. Observând că soțul său agonizează, martora T.L. a strigat la vecinele sale, U.F. și U.C., solicitându-le ajutorul, aceste au venit la locuința familiei T. și au constatat că T. M. decedase.

Medicul ambulanței sosit la fața locului a constatat decesul victimei, cât și faptul că aceasta prezenta mai multe plăgi înjunghiate la nivelul toracelui și abdomenului. Cu ocazia efectuării necropsiei s-a constatat că moartea victimei T.M. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie, urmarea unei plăgi tăiate înțepate abdominale, cu interesare renală. Leziunile au fost produse cu un corp tăietor înțepător, posibil cuțit, fiind aplicate din față, lateral stânga-dreaptă, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată (raport medico-legal de autopsie nr. 3181/ A3 din 26 septembrie 2012). În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T.F. de a aplica, lovituri cu cuțitul, tatălui său, victima T.M., cauzându-i leziuni ce i-au produs decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

Fiind audiat, inculpatul T.F. a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cauză Ia urmărirea penală conform dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. Faptele au fost stabilite prin proces-verbal de cercetare la fata locului, acte medico-legale, declarațiile martorilor T.L., U.F., U.A.C., proces-verbal întocmit de organele de poliție la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, privind pe victima T.M. și declarațiile inculpatului. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 3183/ A3 din 26 septembrie 2012 moartea numitului T.M.

a fost violentă, s-a datorat șocului hemoragie urmare a unei plăgi tăiate înțepate abdominale cu interesare renală; leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar); leziunile de la nivelul peretelui osos toracic au putut fi aplicate din față, lateral dreapta - stânga iar între plaga abdominală și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată. Situația de fapt a rezultat din recunoașterea inculpatului care se coroborează și este susținută de restul probelor administrate respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului precum și planșa fotografică; procesul verbal de conducere în teren, precum și planșa fotografică; fișa de constatări preliminare medico-legale precum și raportul de constatare medico-legală nr. 3183/ A3 din 26 septembrie 2012 întocmit de I.M.L.

Craiova; declarațiile martorilor T.L., U.F., U.A.C. Instanța a reținut faptul că inculpatul a săvârșit fapta în stare de provocare. Astfel, din probele administrate a rezultat faptul că cel care a declanșat conflictul a fost victima care a început să-l lovească pe inculpat. După ce acesta a reușit să scape de acțiunea agresivă a victimei, datorită intervenție martorei T.L., victima a continuat acțiunea agresivă intrând peste el în casă, continuând să-l lovească. Având în vedere, pe de o parte, desele conflicte existente între cele două părți, faptul că așa cum a arătat și martora prezentă la conflict T.L., victima l-a amenințat pe inculpat că-l va omorî, instanța a apreciat că respectiva amenințare a fost de natură a-i crea inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție, întrucât anterior victima mai săvârșise două infracțiuni de omor, una împotriva unui alt membru al familie sale, respectiv tatăl său, fiind cunoscută ca o persoană agresivă.

Infracțiunea a fost deci săvârșită de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de acțiunea provocatoare a victimei. Pentru aceste motive, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în stare de provocare, limitele de pedeapsă ale acesteia urmând să fie reduse cu o treime, având în vedere că inculpatul a înțeles să uzeze de procedura reglementată de art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere conform art. 72 C. pen., pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul in care acestea au fost comise, precum și datele privind persoana inculpatului, precum și dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Astfel, având în vedere gravitatea efectivă a faptei locul săvârșirii faptei, faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, vârsta inculpatului, faptul că fapta a fost comisă în stare de provocare, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse sub minimul special al pedepsei reduse. De asemenea, instanța a dispus condamnarea inculpatului și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 30 iulie 2012 lăzi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, apreciind că temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă se mențin și în prezent. Având în vedere că la comiterea infracțiunii, respectiv inculpatul a folosit un cuțit, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea acestuia. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.F., arătând că în mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea sa dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., deși a comis fapta pe fondul provocării din partea victimei, nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.

Prin decizia penală nr. 19 din 22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul T.F., împotriva sentinței penale nr. 455 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Dolj, a dedus detenția preventivă și a obligat inculpat la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Analizând hotărârea apelată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor inculpatului apelant, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat următoarele: Prima instanță a reținut corect starea de fapt și încadrarea juridică, fapta inculpatului T.F. constând în aceea că la 28 iulie 2012 a aplicat lovituri cu cuțitul tatălui său, victima T.M., cauzându-i leziuni ce au produs decesul acestuia, realizând, sub aspect constitutiv, elementele infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

De asemenea, a apreciat că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, dând eficiență circumstanțelor legale reținute în sarcina acestuia, respectiv dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., reținând în favoarea inculpatului și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., aplicând acestuia o pedeapsă sub minimul special „prevăzut de lege, conform dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Pe de altă parte, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunii, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a săvârșit fapta în stare de provocare, a recunoscut și regretat sincer fapta comisă și nu are antecedente penale.

Curtea de apel a apreciat că la dosarul cauzei nu au fost identificate elemente care să conducă la reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., fapt pentru care în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul ca nefondat. II. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul T.F. invocând cazul de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., considerând că pedeapsa aplicată este mult prea mare, solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat inculpatul T.F. pentru următoarele considerente: Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat. Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului T.F. cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât la procesul de individualizare a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv scuza provocării, iar conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului. În ceea ce privește atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei săvârșite, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost deja reținută prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., astfel că nu mai poate fi valorificată încă o dată prin reținerea ca și circumstanță atenuantă în baza art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în acest sens este și decizia penală nr. 754 din 15 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pot coexista cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu reflectă comportamentul sincer al inculpatului.

Totodată, Înalta Curte nu a identificat circumstanțe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei, astfel că, instanța apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei de 9 ani închisoare fiind necesar creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptei sale și asumării consecințelor acesteia, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a identificat circumstanțe favorabile inculpatului, alte decât cele reținute de instanțele anterioare, care să poată fi valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 19 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 30 iulie 2012 la 10 aprilie 2013 și îl va obliga la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 iei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 19 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 30 iulie 2012 la 10 aprilie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2013.