ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1240/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1240/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului de față,

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Prin sentința

penală nr. 455 din 1 noiembrie 2012, Tribunalul Dolj, în

baza art. 174 și

175 alin. (1) lit. c) C.

pen., raportat la art. 320

1

alin.

(7) C. proc.

pen. și art. 76 alin. (1)

lit.

a)

C. pen., a condamnat pe inculpatul T.F.

,

la pedeapsa principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor

prevăzute

de

art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, pe o durată de 4 ani

cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din

30 iulie 2012 ia zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a

dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor

prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., mai

puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a

dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea faptelor.

A fost obligat inculpatul la 2.000 lei

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

La data de 01 octombrie 2012 s-a

înregistrat pe rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, privind

pe inculpatul T.F., trimis în judecată în stare de arest preventiv în

Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

Prin încheierea din 31 iulie 2012,

pronunțată în dosarul nr. 13334/63/2012, Tribunalul Dolj a dispus arestarea

preventivă a inculpatului T.F. pe o durată de 29 zile, fiind emis mandat de

arestare preventivă nr. 70 din 31 iulie 2012.

Prin încheierea de ședință din data de

24 august 2012, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a

inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29 august 2012

și până la data de 27 septembrie 2012, măsură prelungită de aceeași instanță

până la data de 27 octombrie 2012, inclusiv.

La data de 30 iulie 2012, a fost pusă

în mișcare acțiunea penală față de inculpatul T.F. și s-a solicitat instanței

de judecată arestarea preventivă a acestuia, pentru comiterea infracțiunii de

omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

Inculpatul T.F. locuiește în comuna

Dobrotești, sat Nisipuri, împreună cu părinții săi, T.M. și T.L.

Între inculpat și victima T.M. au

existat în permanență relații tensionate, ambii fiind consumatori de alcool,

tatăl său fiind o fire violentă, fiind condamnat anterior pentru comiterea a

două infracțiuni de omor calificat.

În data de 28 iulie 2012, inculpatul T.F.

a plecat Ia o stână situată în extravilanul satului Nisipuri, unde aveau mai

multe capre, pentru a ridica brânza ce i se cuvenea.

În jurul orelor 18,00 a revenit la

domiciliu, găsindu-l pe tatăl său, T.M. în curtea casei.

Întrucât a sesizat că fiul său nu a

adus brânză și era sub influența alcoolului, T.M. i-a reproșat acestuia că a

vândut brânza pe băutură și țigări, după care, s-a repezit la el, l-a luat cu

mâinile de gât și la trântit la pământ, după care a început să-l lovească cu

pumnii.

Observând că soțul său a început să se

bată cu fiul, martora T.L. a intervenit și i-a despărțit pe cei doi. În

momentul în care s-a ridicat în picioare, inculpatul T.F. l-a lovit pe tatăl

său cu pumnul în figură și după aplicarea loviturii, s-a retras în bucătărie.

Victima T.M. a plecat după fiul său și

ajungându-l din urmă, în bucătăria casei, a început să se îmbrâncească și să se

lovească. reciproc cu acesta.

În timp ce se îmbrânceau, cei doi au

căzut Ia pământ și în acel moment a intervenit din nou martora T.L., care a

reușit să-i despartă. După ce inculpatul și victima s-au ridicat în picioare,

martora T.L. s-a interpus între soțul și fiul său, încercând să-i despartă.

Profitând de faptul că mama sa se afla între el și tatăl său, inculpatul T.F.,

știind că pe plita sobei din camera alăturată se află un cuțit, a deschis ușa

încăperii și de pe plita sobei aflată în imediata vecinătate a ușii a luat

cuțitul, după care, profitând de faptul că mama sa se afla între el și tatăl

său, l-a lovit pe acesta cu cuțitul în zona abdominală.

În momentul în care a lovit cu

cuțitul, T.M. nu-l atacase și nici nu avea cum să facă acest lucru întrucât

martora T.L. era interpusă între el și fiul său, T.F.

După ce i-a aplicat lovitura de cuțit,

victima a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința.

Observând că soțul său agonizează,

martora T.L. a strigat la vecinele sale, U.F. și U.C., solicitându-le ajutorul,

aceste au venit la locuința familiei T. și au constatat că T.

M. decedase.

Medicul ambulanței sosit la fața

locului a constatat decesul victimei, cât și faptul că aceasta prezenta mai

multe plăgi înjunghiate la nivelul toracelui și abdomenului.

Cu ocazia efectuării necropsiei s-a

constatat că moartea victimei T.M. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie,

urmarea unei plăgi tăiate înțepate abdominale, cu interesare renală.

Leziunile au fost produse cu un corp

tăietor înțepător, posibil cuțit, fiind aplicate din față, lateral

stânga-dreaptă, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate

directă, necondiționată (raport medico-legal de autopsie nr. 3181/ A3 din 26

septembrie 2012).

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului

T.F. de a aplica, lovituri cu cuțitul, tatălui său, victima T.M., cauzându-i

leziuni ce i-au produs decesul, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

Fiind audiat, inculpatul T.F. a

recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa, solicitând ca judecata

să se facă în baza probelor administrate în cauză Ia urmărirea penală conform

dispozițiilor art. 3201

C. proc. pen.

Faptele au fost stabilite prin

proces-verbal de cercetare la fata locului, acte medico-legale, declarațiile

martorilor T.L., U.F., U.A.C., proces-verbal întocmit de organele de poliție la

Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, privind pe victima T.M. și

declarațiile inculpatului.

Conform raportului de constatare

medico-legală nr. 3183/ A3 din 26 septembrie 2012 moartea numitului T.M. a fost

violentă, s-a datorat șocului hemoragie urmare a unei plăgi tăiate înțepate

abdominale cu interesare renală; leziunile au putut fi produse prin lovire cu

un corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar); leziunile de la nivelul

peretelui osos toracic au putut fi aplicate din față, lateral dreapta - stânga

iar între plaga abdominală și deces există legătură de cauzalitate directă

necondiționată.

Situația de fapt a rezultat din

recunoașterea inculpatului care se coroborează și este susținută de restul

probelor administrate respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului precum

și planșa fotografică; procesul verbal de conducere în teren, precum și planșa

fotografică; fișa de constatări preliminare medico-legale precum și raportul de

constatare medico-legală nr. 3183/ A3 din 26 septembrie 2012 întocmit de I.M.L.

Craiova; declarațiile martorilor T.L., U.F., U.A.C.

Instanța a reținut faptul că inculpatul

a săvârșit fapta în stare de provocare.

Astfel, din probele administrate a

rezultat faptul că cel care a declanșat conflictul a fost victima care a

început să-l lovească pe inculpat. După ce acesta a reușit să scape de acțiunea

agresivă a victimei, datorită intervenție martorei T.L., victima a continuat

acțiunea agresivă intrând peste el în casă, continuând să-l lovească. Având în

vedere, pe de o parte, desele conflicte existente între cele două părți, faptul

că așa cum a arătat și martora prezentă la conflict T.L., victima l-a amenințat

pe inculpat că-l va omorî, instanța a apreciat că respectiva amenințare a fost

de natură a-i crea inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție,

întrucât anterior victima mai săvârșise două infracțiuni de omor, una împotriva

unui alt membru al familie sale, respectiv tatăl său, fiind cunoscută ca o

persoană agresivă. Infracțiunea a fost deci săvârșită de inculpat sub

stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de acțiunea provocatoare a

victimei.

Pentru aceste motive, instanța a

reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în stare de provocare,

limitele de pedeapsă ale acesteia urmând să fie reduse cu o treime, având în

vedere că inculpatul a înțeles să uzeze de

procedura

reglementată de art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au

avut în vedere conform art. 72 C. pen., pericolul social concret al faptelor

săvârșite, determinat atât de modul in care acestea au fost comise, precum și

datele privind persoana inculpatului, precum și dispozițiile art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen.

Astfel, având în vedere gravitatea

efectivă a faptei locul săvârșirii faptei, faptul că inculpatul este la primul

conflict cu legea penală, vârsta inculpatului, faptul că fapta a fost comisă în

stare de provocare, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse sub

minimul special al pedepsei reduse.

De asemenea, instanța a dispus

condamnarea inculpatului și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor

prevăzute

de

art. 64 alin.

(1), lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, pe o durată de 4 ani

cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din

30 iulie 2012 lăzi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, apreciind

că temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă se mențin și în

prezent.

Având în vedere că la comiterea

infracțiunii, respectiv inculpatul a folosit un cuțit, în baza art. 118 alin. (1)

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul T.F., arătând că în mod greșit instanța de fond nu a reținut în

favoarea sa dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., deși a comis fapta pe

fondul provocării din partea victimei, nu are antecedente penale, fiind la

primul conflict cu legea penală.

Prin decizia penală nr. 19 din 22

ianuarie 2013, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefundat, apelul declarat

de inculpatul T.F., împotriva sentinței penale nr. 455 din 1 noiembrie 2012 a

Tribunalului Dolj, a dedus detenția preventivă și a obligat inculpat la plata

sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Analizând hotărârea apelată, pe baza

actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor inculpatului apelant,

precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., instanța de apel a constatat următoarele:

Prima instanță a reținut corect starea

de fapt și încadrarea juridică, fapta inculpatului T.F. constând în aceea că la

28 iulie 2012 a aplicat lovituri cu cuțitul tatălui său, victima T.M.,

cauzându-i leziuni ce au produs decesul acestuia, realizând, sub aspect

constitutiv, elementele infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de

art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C.

pen.

De asemenea, a apreciat că instanța de

fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, dând

eficiență circumstanțelor legale reținute în sarcina acestuia, respectiv

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., reținând în favoarea inculpatului și

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., aplicând acestuia o pedeapsă

sub minimul special „prevăzut de lege, conform

dispozițiilor art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen.

Pe de altă parte, la individualizarea

judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile art.

72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol

social ridicat al faptei comise, circumstanțele reale de săvârșire a

infracțiunii, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a săvârșit

fapta în stare de provocare, a recunoscut și regretat sincer fapta comisă și nu

are antecedente penale.

Curtea de apel a apreciat că la

dosarul cauzei nu au fost identificate elemente care să conducă la reținerea în

favoarea inculpatului a circumstanței judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit.

c) C. pen., fapt pentru care în temeiul

dispozițiilor art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins apelul ca nefondat.

II. Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul T.F. invocând cazul de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., considerând că pedeapsa aplicată este mult prea mare,

solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, ca

urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C.

pen., aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, astfel cum a

fost redus prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.

Înalta Curte, analizând hotărârea din

perspectiva cazului de casare invocat, apreciază ca fiind nefondat recursul

declarat inculpatul T.F. pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului

probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la

reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și

să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind

fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.

Înalta Curte apreciază nefondată

critica inculpatului T.F. cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei,

întrucât la procesul de individualizare a pedepsei s-au avut în vedere

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost

reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală,

respectiv scuza provocării, iar conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa,

ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce

privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea

făptuitorului.

În ceea ce privește atitudinea sinceră

de recunoaștere a faptei săvârșite, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost

deja reținută prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

astfel că nu mai poate fi valorificată încă o dată prin reținerea ca și

circumstanță atenuantă în baza art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în acest sens

este și decizia penală nr. 754 din 15 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., pot coexista cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., numai

atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu reflectă comportamentul

sincer al inculpatului.

Totodată, Înalta Curte nu a

identificat circumstanțe personale care să fie apte pentru a justifica

necesitatea reducerii cuantumului pedepsei, astfel că, instanța apreciază că nu

este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte,

date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute în

prezenta decizie, cuantumul pedepsei de 9 ani închisoare fiind necesar creării

premiselor conștientizării de către inculpat a faptei sale și asumării

consecințelor acesteia, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a identificat

circumstanțe favorabile inculpatului, alte decât cele reținute de instanțele

anterioare, care să poată fi valorificate în procesul de individualizare

judiciară a pedepsei.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva

deciziei penale nr. 19 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția

de la 30 iulie 2012 la 10 aprilie 2013 și îl va obliga la plata sumei de 400

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 iei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 19 din 22 ianuarie

2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului prevenția de la 30 iulie 2012 la 10 aprilie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10

aprilie 2013.