ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 790/2012

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 404 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului C.P. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele susmenționate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 17 mai 2011 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea faptelor. Totodată, s-a dispus restituirea către inculpat a unei perechi de pantaloni de trening de culoare neagră și a unei cămăși de culoare gri cu alb. În baza art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.095,23 RON, plus dobânzile aferente, în favoarea Spitalului Clinic de Urgență Craiova, județul Dolj.

A fost obligat inculpatul la 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat. Prin aceiași hotărâre s-a disjuns acțiunea civilă a părții civile P.C. și s-a fixat termen pentru soluționarea acesteia la data de 17 octombrie 2011. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: La data de 04 iulie 2011 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 16074/63/2011, Rechizitoriul nr. 608/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.P. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

și port fără drept al unui cuțit prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, în actul de inculpare s-a reținut că, la data de 16 mai 2011, în timp ce se aflau într-un bar din satul Călugărei și consumau băuturi alcoolice, între inculpatul C.P. și partea vătămată P.C. a început un conflict verbal în urma căruia partea vătămată a părăsit barul. Ulterior, în cursul aceleiași zilei (orele 16.00), cei doi s-au întâlnit din nou, pe drumul public din zona locuințelor pe care le dețineau în localitate, ocazie cu care și-au adresat reciproc injurii și au aruncat cu pietre unul spre celălalt.

În aceiași ocazie, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu un cuțit spunându-i că o va omorî. Urmare intervenției unui echipaj de poliție, starea conflictuală dintre cei doi s-a aplanat, fiecare plecând la locuința sa. Ulterior, în jurul orei 17.00, în timp ce se deplasa cu un motoscuter pe drumul pe care se află amplasată atât locuința sa, cât și cea a părții vătămate, ajungând în dreptul locuinței părții vătămate, inculpatul a văzut că aceasta se afla la poartă, motiv pentru care a oprit motoscuterul, a coborât de pe acesta, s-a deplasat spre locul unde se afla partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul. Pentru a se apăra, partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu o bâtă. După ce a dezarmat-o pe partea vătămată, inculpatul a doborând-o la pământ și a continuat să-i aplice lovituri cu cuțitul.

Ulterior, inculpatul a luat bâta părții vătămate, a aruncat-o în grădina martorei S.I., iar apoi s-a urcat pe motoscuter și a plecat spre casă. Urmare loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată P.C. a prezentat 7 plăgi tăiate (o plagă supraclaviculară dreapta, 3 plăgi deltoidiene, o plagă penetrantă în axila dreaptă, o plagă pulmonară dreaptă, o plagă artera subclaviculară dreaptă tangențială penetrantă în hemitorace) și mai multe hematoame care au necesitat spre vindecare un număr de 25 - 30 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața. Anterior începerii cercetării judecătorești în primă instanță, la termenul din 19 septembrie 2011, inculpatul C.P., în prezența apărătorului ales, a recunoscut săvârșirea actelor reținute în actul de inculpare, invocând beneficiul dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. Luând act de poziția procesuală a inculpatului și constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., prima instanță a aplicat procedura simplificată prevăzută de textul de lege anterior menționat și, constatând că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc situația de fapt prezentată în actul de sesizare a instanței, a reținut că fapta inculpatului C.P. - de a-i aplica părții vătămate P.C., în loc public, mai multe lovituri cu cuțitul în zone vitale, prevăzând rezultatul faptei sale (suprimarea vieții părții vătămate), rezultat pe care l-a urmărit sau oricum l-a acceptat, dar care nu s-a produs din motive independente de voința inculpatului, realizează conținutul constitutiv al tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., între fapta inculpatului și rezultatul produs existând legătură de cauzalitate.

Deopotrivă, prima instanță a reținut că deținerea, fără drept, de către inculpat a cuțitului de care s-a folosit la săvârșirea faptei, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de port fără drept al unui cuțit prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Ca urmare, constatând dovedită vinovăția inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea celor două infracțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul la data săvârșirii faptelor urmare condamnării anterioare a acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 151 din 30 aprilie 2007 a Judecătoriei Băilești, definitivă prin Decizia penală nr. 258 din 19 septembrie 2007 a Tribunalului Dolj și Decizia penală nr. 1013 din 15 decembrie 2007 a Curții de apel Craiova, din executarea căreia fusese eliberat la data de 29 august 2008, cu un rest de 477 zile neexecutat, datele privind persoana inculpatului, dar și dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., apreciindu-se că o pedeapsa peste minimul special al pedepselor reduse conform art. 320 1 C. proc. pen. este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat. Totodată, prima instanță a apreciat că în raport de gravitatea deosebită a faptei, în favoarea inculpatului nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv buna conduită avută înainte de comiterea faptelor.

Aceleași argumente au fost avute în vedere de prima instanță și la individualizarea judiciară a pedepselor complementară și accesorie aplicate inculpatului, limitarea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, fiind argumentată și prin trimiteri la principiile jurisprudențiale CEDO consacrate prin hotărârea Hirst contra Marii Britanii și Irlandei de Nord din 30 martie 2004. Totodată, având în vedere faptul că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 RON reprezentând daune morale și cu suma de 200.000 RON reprezentând daune materiale, în baza art. 320 alin. (5) C. proc. pen., prima instanță a dispus disjungerea acțiunii civile formulate de partea vătămată P.C.

Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, a formulat apel inculpatul care a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate, solicitând reducerea acestora sub limita minimă prevăzută de lege ca efect al reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în raport de atitudinea sinceră și cooperantă pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal. Prin Decizia penală nr. 237 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul C.P., împotriva Sentinței penale nr. 404 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 16074/63/2011, cu consecința obligării apelantului la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 150 RON.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că prima instanță a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză, reținând cu justețe situația de fapt redată în considerentele hotărârii pronunțate și vinovăția inculpatului. Deopotrivă, instanța de apel a reținut corecta individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului în fond, apreciind că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului și starea de recidivă postexecutorie în care se afla acesta la data săvârșirii faptelor. În aceiași sferă de argumentare, instanța de prim control judiciar a apreciat că elementele anterior menționate nu justifică reținerea în favoarea inculpatului C.P.

a vreunei circumstanțe atenuate judiciare. Și împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.P., fără a formula în scris motivele de recurs, așa cum impun dispozițiile art. 385 10 C. proc. pen. La termenul de dezbateri din 19 martie 2012, recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului din oficiu, a reiterat criticile formulate în apel cu privire la greșita individualizare judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate, invocând cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., în sfera căruia a solicitat reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reevaluării datelor concrete ale cauzei, respectiv a împrejurării că incidentul a fost inițiat de partea vătămată care l-a agresat pe inculpat.

Suplimentar, în cuprinsul memoriului olograf depus la același termen de judecată, recurentul inculpat a reiterat poziția adoptată inițial în cursul urmăririi penale, susținând că reacția sa a fost una de apărare, ca ripostă la atacul declanșat asupra sa de partea vătămată P.C. Examinând cauza în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondat recursul declarat de inculpatul C.P. pentru considerentele ce urmează: Ambele instanțe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul urmăririi și argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluționare a cauzei în planul acțiunii penale, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății și pedepse just individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

În acest sens, confirmând valabilitatea reținerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și care au fost recunoscute în integralitate de inculpat prin declarația formulată la data de 19 septembrie 2011, în fața primei instanțe, Înalta Curte constată că fapta comisă de inculpatul C.P. - recidivist postexecutoriu care, la data de 16 mai 2011, pe un drum public de pe raza comunei Odorel, județul Dolj, a lovit-o în mod repetat cu un cuțit pe partea vătămată P.C., cauzându-i astfel leziuni ce au necesitat 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus acesteia viața în primejdie întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și port fără drept de armă prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea disp.

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Infracțiunile anterior menționate sunt probate, dincolo de orice îndoială rezonabilă, prin probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile inculpatului C.P., procesul-verbal de cercetare la fața locului precum și planșa fotografică; procesul-verbal de conducere în teren precum și planșele fotografice întocmite cu acest prilej; declarațiile părții vătămate P.C.; fișa de constatări preliminare medico-legale precum și Raportul de constatare medico-legală nr. 1968/A1 din 14 iunie 2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova; planșa fotografică privind cuțitul - obiect corp delict și declarațiile martorilor P.G., B.N., P.I., C.C., S.l., B.C., B.T., R.D., C.M., mijloace de probă pe care inculpatul și le-a însușit în totalitate prin declarația de recunoaștere făcută în fața primei instanțe.

Caracterul deplin, necondiționat și irevocabil al recunoașterii făcute de inculpatul C.P. în fond, poziție procesuală în raport de care în favoarea lui a fost reținut beneficiul dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., se repercutează asupra limitelor recursului cu care a fost învestită instanța supremă, astfel încât susținerile inculpatului din cuprinsul memoriului depus la termenul din 19 martie 2012, referitoare la împrejurarea săvârșirii faptelor în stare de legitimă apărare și care, prin natura argumentelor expuse, pun în discuție însăși situația de fapt reținută în rechizitoriu, urmează a fi înlăturate ca fiind incompatibile apărărilor care pot fi invocate în cadrul căii de atac exercitată în procedura simplificată prevăzută de textul de lege susmenționat.

Totodată, Înalta Curte constată lipsa de temeinicie a criticii inculpatului privind greșita individualizare judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate, reținând că pedepsele stabilite de prima instanță, menținute în apel, orientate spre limita minimă stabilită ca urmare a aplicării art. 320 1 C. proc. pen., reprezenta expresia unei corecte individualizări judiciare prin prisma criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite - tentativă la omor calificat și port ilegal de armă, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor - prin aplicarea a numeroase lovituri de cuțit, urmările produse - leziuni multiple ce au necesitat spre vindecare 25 -30 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate, precum și circumstanțele personale ale inculpatului - care a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, anterior fiind condamnat tot pentru o faptă de violență.

Or, prin raportare la elementele anterior menționate, se constată că atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptelor a fost corect valorificată de instanțe prin aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., aceasta neputând fi reținută în același timp și ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. În consecință, față de argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.P. Totodată, având în vedere dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva Deciziei penale nr. 237 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 17 mai 2011 la 19 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2012. Procesat de GGC - LM