ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 980/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 980/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 310 din 27 septembrie 2011 Tribunalul Prahova a dispus

condamnarea inculpatului K.C., după cum urmează:

-

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) – (7) C. proc. pen. la pedeapsa de

3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp.

art. 64 literele a) și b) cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă

complementară;

A

aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege.

-

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320

1

alin. (1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 2

luni închisoare.

A

aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege.

-

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 44 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

alin. (1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 2 luni

închisoare.

A

aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege.

-

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 46 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

alin. (1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 10 luni

închisoare.

A

aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege.

-

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din

Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și la art. 320

1

alin.

(1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.

A

aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege.

În

temeiul disp. art. 34 lit. b) rap.la 33 lit. a) și art. 35 C. pen., au fost

contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de disp. art. 64 literele a) și b) cu excepția dreptului de a alege,

ca pedeapsă complementară;

Conform

art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64

lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării

pedepsei.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

reținerii și arestării preventive de la data de 30 mai 2011, la zi.

Potrivit

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive

luată față de inculpat.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza actelor și lucrărilor

cauzei, următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 222/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului K.C., pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art.

26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art.

41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 44 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 C.

pen. rap. la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41

alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003

cu aplic. art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a)

C. pen.

În

fapt, s-a reținut în actul de acuzare că începând cu anul 2009 inculpatul K.C.

a desfășurat activități infracționale din sfera criminalității informatice în

cadrul unui grup infracțional organizat la care a aderat la începutul acestui

interval.

În

cadrul grupării, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2009 -

2010, inculpatul a facilitat activitatea altor membri ai grupării de a accesa

ilegal prin încălcarea măsurilor de siguranță sisteme informatice aparținând W.U.,

înregistrându-se în acest interval 13 astfel de atacuri informatice asupra

sistemelor informatice din Madrid, în scopul obținerii de date informatice, de

a modifica date informatice și de a transfera neautorizat date din aceste sisteme

informatice și de a deține, fără drept, programe informatice.

Pentru

stabilirea situației de fapt reținută în sarcina inculpatului în faza de

urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerile

penale și actele înaintate de către reprezentanții părții vătămate W.U. în

copii certificate, procese verbale de redare a convorbirilor interceptate și

înregistrate autorizat în copii certificate, procese verbale încheiate de

organele de poliție cu ocazia efectuării de verificări, declarații martori, în

copii certificate, declarații inculpat.

Înainte

de începerea cercetării judecătorești, inculpatul K.C. a declarat că recunoaște

săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței,

că nu dorește administrarea de probatorii și că solicită ca judecata să se

desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând

actele și lucrările cauzei, prima instanță a reținut următoarele:

La

începutul anului 2009, T.D.M. a inițiat un grup infracțional organizat profilat

pe comiterea infracțiunilor din sfera criminalității informatice, grupare la

care au aderat, inițial, Ș.N.și K.C., iar ulterior, K.A., P.G., M.M., N.M.G. și

P.A.M.C.

S-a

reținut că activitatea grupării al cărei lider a fost T.D.M. se circumscrie

celei descrise de art. 2 din Legea nr. 39/2003, în sensul că a fost

ierarhizată, de tip piramidal, fiecare membru având atribuții strict

determinate, stabilite de către lider.

Astfel,

T.D.M., folosindu-se atât de cunoștințele sale avansate în domeniul informatic,

cât și de faptul că, locuind o perioadă îndelungată în Spania, la Madrid, a

putut observa modalitatea de lucru în momentul efectuării transferurilor

financiare rapide de bani, precum și locațiile și modalitatea de conectare a

sistemelor informatice, a conceput și a adaptat programe informatice de natură

a-i permite accesul direct la sistemele informatice ale companiilor de transfer

financiar și implicit, efectuarea de operațiuni ilicite.

Pentru

a nu se expune, T.D.M. i-a racolat pe Ș.N.și K.C., atât pentru a infecta fizic

sistemele informatice din „locutorii", conectate la cele ale companiilor

de transfer financiar rapid, cât și pentru a recruta membri care să ridice

sumele rezultate în urma transferurilor financiare ilicite generate de inculpat.

Alegerea acestor persoane pentru a iniția activitatea infracțională nu a fost

întâmplătoare, cei doi fiind apropiați și persoane de încredere ai liderului.

Una

dintre companiile de transfer financiar fraudate de către membrii grupului

infracțional organizat a fost W.U., companie care a sesizat organele de

urmărire penală cu privire la comiterea infracțiunilor, la data de 24 mai 2010.

Sesizarea

inițială formulată de către D.A.G., director al Departamentului de Siguranță a

companiei W.U. F.S., viza transferurile bancare transmise prin Internet,

realizate în perioada 13 martie - 17 decembrie 2009, prin care a fost cauzat un

prejudiciu apreciat la acea dată la 73.609,84 dolari SUA. Ulterior, partea

vătămată a formulat și alte plângeri, înaintându-ne, totodată, acte rezultate

în urma efectuării de investigații de către reprezentanți ai Serviciului Secret

al Statelor Unite. Acest Serviciu este parte a „Department of Homeland

Security", având, printre atribuții, protejarea infrastructurii

financiare, precum și a monedei naționale a Statelor Unite ale Americii.

Au

fost transmise de către reprezentanții părții vătămate, atât lista

transferurilor de bani W.U. trimiși și primiți, precum și transferurile

frauduloase identificate de către analiștii acestor companii, împreună cu

rezultatul efectuării unei expertize efectuată asupra sistemelor infectate

realizată de către specialiști din cadrul companiei. Conform constatării

acestora, au fost identificate programele informatice tip virus și malware

având următoarele denumiri: „backdoor.win32", „svc.host.exe" și

„anoataly.exe", care au fost create și folosite pentru infectarea

sistemelor informatice.

Astfel,

„backdoor.win32" se instala automat în partiția principală a sistemului

informatic, modificând regiștrii originali ai acestui sistem, cu scopul de a

porni o dată cu inițierea sistemului informatic, precum și de a permite

descărcarea prin intermediul Internetului a altor viruși informatici. „

Svc.host.exe"

se instala automat în partiția principală a sistemului informatic, modificând

regiștrii originali ai acestui sistem, pentru a funcționa o dată cu inițierea

sistemului original și a permite accesul de la distanță la calculatorul

infectat iar „anoataly. exe", identificat drept un program kelylogger avea

rolul de a captura și transmite prin intermediul Internetului toate datele

informatice introduse prin intermediul perifericelor informatice, de exemplu

tastatură sau USB.

Conform

declarațiilor inculpatului K.C. precum și a datelor oferite de către

reprezentanții companiei W.U., accesul ilegal la sistemele informatice se

realiza în momentul când funcționarul de la locutoriu, la solicitarea

deținătorului suportului optic ce conținea programe destinate virusării,

deschidea un anumit fișier indicat de deținător, fișier găsit și de către

specialiștii din cadrul companiei fraudate cu ocazia efectuării expertizei

asupra sistemelor infectate.

T.D.

supraveghea efectuarea acestor operațiuni, având un control permanent asupra

îndeplinirii de către membrii rețelei a sarcinilor stabilite.

Doveditoare

în acest sens sunt atât declarațiile membrilor grupării, cât și o parte din

procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor SMS interceptate

autorizat în cauză.

Cu

ocazia verificării cazurilor de compromitere a sistemelor informatice

aparținând unor agenții W.U. puse la dispoziție de către această companie, au

fost identificate o parte dintre locațiile unde a fost accesat ilegal sistemul

W.U., precum și date cu privire la tranzacțiile generate (suma ridicată,

persoana care a primit banii, precum și unitatea bancară de unde s-au ridicat

sumele).

S-au

constatat 13 astfel de atacuri în perioada 2009 -2010 cauzându-se prin aceste

manopere frauduloase prejudicii financiare companiei W.U.

Unul

din membrii cu atribuții importante în cadrul grupării, apropiat al liderului,

a fost K.C., care a efectuat inițial ridicări ale sumelor rezultate din

transferurile generate fraudulos de către T.D. și a recrutat persoane care să

efectueze astfel de operațiuni, după care a infectat fizic sistemele informatice

conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid, ceea ce a permis

desfășurarea activității infracționale având ca finalitate fraudarea

companiilor de transfer financiar.

K.C.

a fost cel care l-a recrutat pe vărul său, K.A. pentru a organiza o diviziune a

grupării formată din persoane din București care să ridice bani rezultați din

tranzacțiile generate ilicit și, totodată, „sursa" principală de

informații a acestuia cu privire la membrii grupării, a rolului avut de

fiecare, precum și cu privire la detalii privind operațiunea de generare a

transferurilor frauduloase.

Acest

aspect a fost reținut pe baza declarațiilor date de inculpatul K.A., care sunt

în concordanță cu cele ale celorlalți membri audiați în cauză, care și-au

recunoscut, într-o oarecare măsură, participația și vinovăția, precum și a

proceseleor - verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor SMS

interceptate autorizat în cauză și cu datele oferite de către reprezentanții

companiei fraudate.

Calitatea

de persoană apropiată și de încredere a liderului, i-a conferit lui K.C.

posibilitatea de a obține sume importante de bani, datorită implicării sale în

activitatea de recrutare a unor noi membri, sau a unor persoane dispuse să

efectueze ridicări de bani, precum și datorită faptului că a efectuat personal

numeroase astfel de operațiuni, deși regula era ca tranzacțiile să fie făcute

de către persoane diferite.

Raporturile

dintre inculpat și lider sunt subliniate și de faptul că banii ridicați de

către persoanele ce locuiau în București, erau încredințați fie lui K.C., fie

rudelor apropiate acestuia, care ulterior îi remiteau lui T.D.

În

același sens, a fost avut în vedere și procentul de 25% care îi revenea din

tranzacțiile generate fraudulos, în condițiile în care ridicarea sumelor se

făcea de către persoane recrutate de acesta direct sau prin intermediari.

K.C.

l-a însoțit de mai multe ori pe P.G. în momentul în care în acest sens s-a

menționat fraudarea companiei W.U. prin incidentul din 02 octombrie 2009, când

la locutoriul Caii on Maqueda Bajo din Madrid s-a înregistrat un atac asupra

sistemelor informatice conectate la cele ale acestei companii. La ridicarea

banilor rezultați din tranzacțiile generate fraudulos au participat persoane

recrutate din Prahova de către P.G., iar la efectuarea acestor operațiuni a

asistat și K.C.

Astfel,

la data de 02 octombrie 2009, după discuții prealabile cu P.G., care le

pretinsese ca în schimbul sumei de 50 de euro să ridice bani dintr-o unitate

bancară din București, învinuiții T.A.,V.O.N., Ș.V. și F.M. s-au deplasat

împreună cu P.G. la București pentru a efectua astfel de operațiuni. Înainte de

ridicarea efectivă a banilor, aceștia s-au întâlnit cu K.C., persoană care a

asistat la desfășurarea evenimentelor, oferind datele necesare ridicării

banilor, căreia i-au predat sumele ridicate și despre care au declarat la

această unitate de parchet, recunoscând-o după planșă foto.

K.C.

a efectuat și ridicări de numerar, fiind înregistrate doar la compania W.U.

până în decembrie 2009 patru astfel de operațiuni din date diferite (13 martie

2009, 28 aprilie 2009, 18 mai 2009, 17 decembrie 2009).

Detalii

cu privire la activitatea infracțională a inculpatului, a oferit K.A., persoană

recrutată de către K.C., care era permanent informat cu privire la actele

efectuate de către membrii grupării, reținându-se că această declarație

completează o situație de fapt conturată inițial de convorbirile interceptate

și înregistrate autorizat, redate în procese-verbale.

Astfel,

la data de 11 octombrie 2010, K.A. i-a trimis un mesaj lui K.C., aflat în

Spania: „ Eu în 10 minute sunt la bar. Am și doi invitați la film. O să-ți dau

detaliile.", modalitate de exprimare codificată, care se repetă în

convorbirile cu vărul său și despre care K.A. a afirmat că se referea la tranzacțiile

ce urma a fi efectuate (data, locația, numărul persoanelor racolate). La data

de 10 octombrie 2010 a fost interceptată o convorbire telefonică purtată între

aceeași inculpați, ocazie cu care K.C., aflat în Spania, îi comunică vărului

său că în ziua următoare urma să fie efectuat un alt atac la sistemele

informatice ale companiilor de transfer financiar rapid și îi solicită să

„pregătească,, persoanele disponibile pentru a efectua ridicări de bani.

Apartenența

la grupare este subliniată de K.A. în convorbirea purtată cu K.C. la data de 17

august 2010, când, după ce primul își exprimă îngrijorarea cu eventualele

dificultăți întâmpinate la bancă, pentru că aveau „două persoane în față, la

casă" realizează că aceștia sunt alți membri ai grupării: „Da, mă, da.

Totul e O.K.! Gata! Vezi că au fost.., au fost.. (...) Au fost de-ai

noștri!".

K.C.

a recrutat personal dintre rudele concubinei sale, V.D., persoane dispuse să

efectueze ridicări de bani: „Ulterior am aflat că în prima jumătate a anului

2009, C. a racolat pentru ridicări de bani rudele concubinei sale V.D., printre

care pot menționa pe V.C., D.N., V.G., V.G. și alte persoane care locuiesc în

București,".

Prin

activitatea sa infracțională în cadrul rețelei condusă de către T.D.,

inculpatul K.C. a cauzat un prejudiciu important companiilor de transfer

financiar rapid: "Eu personal am ridicat aproximativ 10.000 euro din

tranzacțiile generate ilicit de către T.D., în perioada ianuarie - august 2009,

iar în urma infectării sistemelor informatice ale companiilor de transfer

financiar la care am participat efectiv prin introducerea mijlocului de stocare

a programelor informatice au fost transferați ilegal aproximativ 70. 000 de

euro de către T.D."- conform declarațiilor sale.

S-a

reținut că situația de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, rezultă din

coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale cu declarația

dată de inculpatul K.C. în prezenta cauză, care a recunoscut săvârșirea

infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Audiat

cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorilor aleși,

inculpatul K.C. a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând

infracțiunile săvârșite.

Apreciind

ca fiind pe deplin dovedită situația de fapt și vinovăția inculpatului, instanța

de fond a stabilit că, în drept, faptele săvârșite de către inculpatul K.C.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2) și (3) din

Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la

art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din

Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a

dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că începând cu anul

2009 a desfășurat activități infracționale din sfera criminalității informatice

în cadrul unui grup infracțional organizat la care a aderat la începutul

acestui interval.

În

cadrul grupării, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada

2009-2010, a facilitat activitatea altor membri ai grupării de a accesa ilegal

prin încălcarea măsurilor de siguranță sisteme informatice aparținând W.U.,

înregistrându-se în acest interval 13 astfel de atacuri informatice asupra

sistemelor informatice din Madrid, în scopul obținerii de date informatice, de

a modifica date informatice și de a transfera neautorizat date din aceste

sisteme informatice, de a deține fără drept programe informatice în sensul

celor de mai sus, cauzându-se prin aceste mijloace un prejudiciu financiar

acestei companii.

S-a

reținut că față de inculpat sunt incidente disp. art 320

1

C. proc.

pen., întrucât acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în

sarcina sa în actul de sesizare a instanței înainte de începerea cercetării

judecătorești.

Ca

urmare, în temeiul textelor de lege indicate, prima instanță a dispus

condamnarea inculpatului K.C., la individualizarea pedepsei reținând gradul de

pericol social ridicat al faptelor, împrejurările comiterii acestora, limitele

de pedeapsa prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului,

care nu are antecedente penale.

Totodată,

s-a avut în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând încă

din faza de urmărire penală săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis

în judecată și validitatea probelor administrate în aceasta fază procesuală.

Împotriva

sentinței penale nr. 310 din 27 septembrie 2011 a declarat apel, în termen

legal, inculpatul K.C. care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul

modalității de executare a pedepsei solicitând aplicarea disp. art. 86

1

C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin

decizia penală nr. 174 din 10 noiembrie 2011 a Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul K.C.

Curtea

de Apel, examinând sentința apelată, în raport de criticile invocate, pe baza

materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept, a apreciat că aceasta este temeinică și legală iar apelul

declarat de inculpat nu se justifică.

În

ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea de Apel a

apreciat că tribunalul a evaluat în mod corespunzător toate criteriile cuprinse

în art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor

reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege,

circumstanțele săvârșirii acestora, respectiv, împreună cu mai multe persoane,

pe o perioadă mare de timp și consecințele produse părții vătămate, prejudiciul

estimat de aceasta fiind de circa 80.000 dolari SUA. și care până în prezent nu

a fost acoperit.

În

opinia Curții de Apel, aplicarea unor pedepse situate în apropierea limitei

minime a fiecăruia din textele incriminatorii, după reducerea cu o treime,

conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a apreciat că reprezintă,

pedepse just proporționate, instanța de fond luând în mod corect în

considerare, pe lângă criteriile anterior expuse, și persoana inculpatului,

care deși nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o contribuție

importantă în cadrul grupului infracțional, fiind persoana de încredere a

liderului acestuia dar și cel căruia în revenea cea mai mare parte din

veniturile obținute, respectiv, 25%, potrivit propriei declarații.

Și

în privința modalității de executare, s-a apreciat de instanța de apel că

sentința primei instanțe este legală și temeinică, deoarece în raport de

cuantumul sancțiunilor aplicate, nu se poate dispune suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, conform disp. art. 86

1

C. pen., așa cum

s-a solicitat de către inculpat, nefiind îndeplinită cerința prevăzută în

alineatul (2) al aceluiași articol, care impune ca pedeapsa aplicată în cazul

concursului de infracțiuni să nu depășească 3 ani închisoare, motiv pentru care

nu se mai justifică examinarea îndeplinirii cerinței prev. de art. 86

1

alin. (1) lit. c) din același Cod.

Ca

atare, instanța de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 3

ani și 6 luni închisoare în regim privativ de libertate, este consecința

corectei evaluări a tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen. și corespunde

întrutotul scopului preventiv educativ și sancționator impus de art. 52 C. pen.

Împotriva

hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs inculpatul K.C.,

care a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. cu consecința reindividualizării pedepsei în sensul reducerii

pedepsei aplicate și schimbării modalității de executare a acesteia prin

aplicarea art. 81 C. pen.

Recursul

este nefondat.

Examinând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-au reținut faptele

și vinovăția inculpatului, li s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare

dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză,

din care rezultă fără dubiu că inculpatul K.C. începând cu anul 2009 a

desfășurat activități infracționale din sfera criminalității informatice în

cadrul unui grup infracțional organizat la care a aderat la începutul acestui

interval. În cadrul grupării, în baza unei rezoluții infracționale unice, în

perioada 2009 - 2010, inculpatul a facilitat activitatea altor membri ai

grupării de a accesa ilegal prin încălcarea măsurilor de siguranță sisteme

informatice aparținând W.U., înregistrându-se în acest interval 13 astfel de

atacuri informatice asupra sistemelor informatice din Madrid, în scopul

obținerii de date informatice, de a modifica date informatice și de a transfera

neautorizat date din aceste sisteme informatice și de a deține, fără drept,

programe informatice, cauzându-se, prin aceste mijloace, un prejudiciu de

aprox. 80.000 dolari SUA acestei companii- întrunește în drept elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, art.

26 C. pen. rap. la art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, art. 26 C.

pen. rap. la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, art. 26 C. pen.

rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea disp. art. 320

1

alin. (1) – (7) C. proc. pen., ultimele patru și cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.

Criticile

formulate de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță

s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor

criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai

adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și

astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Înalta

Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de

la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa rezultantă de 3

ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului K.C. a fost stabilită într-un

cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor,

având în vedere împrejurările comiterii faptelor și consecințele acestora.

De

altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că raportat la

natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor s-a procedat la o

judicioasă individualizare.

În

consecință, față de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că

pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată a fost just

individualizată, atât în privința cuantumului cât și a modalității de

executare.

Neexistând

alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul declarat de inculpatul K.C. împotriva deciziei penale nr. 174 din 10

noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385

13

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

În

temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C.

proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestării

preventive de la 30 mai 2011 la 2 aprilie 2012.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul

cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.C. împotriva deciziei penale nr.

174 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 30 mai

2011 la 2 aprilie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.