ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 704/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 704/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27 din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Prahova au fost condamnați inculpații:

- V.C., la pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 323 C. pen. și aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen., (fapta din perioada 2006 - începutul anului 2009);

3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen., (fapta din 2009-2010) ;

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen., (fapta din perioada 2006 - 2010);

alin. (1). din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002, și art. 320

alin. (7) C. proc. pen. (fapta din perioada 2006- 2010);

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b). C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 31 mai 2010 la zi.

G.M.D. la pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 323 C. pen., și art. 320

alin. (7) C. proc. pen. (fapta din perioada 2006 - începutul anului 2009);

alin. (7) C. proc. pen., (fapta din 2009 -2010);

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen. (fapta din perioada 2006 - 2010);

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b). C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă perioada reținerii și a arestării preventive de la 31 mai 2010 la zi.

- O.I., la pedepsele de:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74, 76 lit. c) C. pen., (fapta din 2009 -2010);

- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,și aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C. pen., (fapta din perioada 2009 - 2010);

- 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea

pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 .alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

alin. (7) C. proc. pen., și art. 74, 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de .

- 500 lei amenda penala pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen., și art. 74,76 lit. e) C. pen. (fapta din perioada 2009 - 2010);

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b). C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada reținerii și a arestării preventive de la 31 mai 2010 la 08 iulie 2010.

În baza art. 38 C. pen., a fost disjunsă judecarea cauzei față de ceilalți inculpați.

În baza art. 320

alin. (5) C. proc. pen. a fost disjunsă soluționarea acțiunii civile.

Au fost obligați inculpații la câte 1800 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În perioada anului 2006 - începutul anului 2009, cât și în perioada ulterioară, inculpații V.C. și G.M.D., atât în cadrul grupării infracționale în care au activat, precum și împreună cu alte persoane, au acționat în cadrul unui grup infracțional organizat.

Având experiență în practicarea proxenetismului - activitate pe care a desfășurat-o din perioada anterioara anilor 2000, inculpatul V.C. a desfășurat acte de proxenetism în cadrul unei grupări constituite în anul 2006, alături de alți proxeneți printre care inculpatul G.M.D.

Două dintre prostituatele care desfășurau acest tip de activitate infracțională au fost inculpatele C.I.C. și A.O.L., cărora cei doi coinculpați le-au promis că se vor căsători cu ele, cu timpul ajungându-se astfel la o mai buna conlucrare.

Atât inculpata C.I.C., cât și inculpata A.O.L., au declarat că practicau prostituția de cel puțin patru ani, activitate a cărei desfășurare a fost înlesnită de inculpații V.C. și G.M.D.

În declarația dată la 01 iunie 2010, inculpata C.I.C. a precizat că îl cunoaște pe V.C., zis „V." de aproximativ 5 ani, pentru o vreme fiind chiar concubinul său și a locuit împreună cu acesta timp de aproximativ 4 ani. în perioada în care a locuit cu acesta și ulterior, a practicat prostituția în zona parcului industrial C.B., DN 72.

La aceeași dată, inculpata A.O.L. a relatat că la fel ca și ea, inculpata C.I.C. practica prostituția „la stradă", pe DN. 1, în zona Brazi, având această ocupație de aproximativ 5 ani.

Cele doua inculpate au practicat prostituția în zona indicată, fiind „protejate" de inculpații G.M.D. și V.C., aspect care rezultă și din constatările efectuate de către lucrătorii de politie din cadrul I.P.J. Prahova.

Astfel, la data de 14 septembrie 2006, efectuând verificări pe linia combaterii prostituției și proxenetismului în zona C.B., ofițerii de politie le-au observat pe cele doua inculpate, racolând clienți pentru practicarea de raporturi sexuale contra cost.

Observând apariția ofițerilor de politie, cele două prostituate au fugit, anunțându-și telefonic „protectorii" despre incident.

În scurt timp, inculpații V.C. și G.M.D. au ajuns în zonă, cerând explicații polițiștilor și manifestându-se agresiv.

S-a reținut că inculpații au avut un comportament agresiv în întreaga activitate infracțională desfășurată de aceștia, care au înțeles să înlăture eventualele „obstacole", utilizând mijloace violente.

Date despre existența grupării în această formă, a oferit și inculpatul D.G., care, deși a negat orice implicare a sa, a declarat la data de 31 mai 2010 că știe încă din anul 2002, inculpații V.C. și G.M.D. se ocupă de racolarea și exploatarea sexuala a unor tinere, obținând sume mari de bani.

Legăturile dintre membrii grupului infracțional s-au păstrat și în perioada ulterioara anului 2009, aceștia făcând schimb de prostituate, vânzând sau cumpărând tinere în vederea exploatării, persoane pe care le desconsidera, tratându-le ca marfa.

Ulterior, după ce a aderat la grupul infracțional, inițiat și condus de inculpatul V.C., inculpata O.I. a utilizat același termen de „zdrențe" pentru a defini celelalte prostituate.

Sumele obținute din desfășurarea acestor activități infracționale au fost folosite de inculpați, pentru achiziționarea de imobile și autoturisme.

Din anul 2009 au fost recrutate și alte tinere pentru practicarea prostituției, împrejurarea care le-a permis celor doua inculpate, A.O.L. și C.I.C. și ulterior, inculpatei O.I. să practice alături de prostituție și acte de proxenetism, întreaga activitate căpătând caracterul celei de tip organizat, a cărui inițiator și coordonator a fost, din 2009, inculpatul V.C.

Prima instanță a reținut că, existența grupului infracțional organizat, a legăturilor dintre membrii, a forței pe care o reprezentau, este sugestiv surprinsă de către G.M.D. în convorbirea interceptată la data de 31 ianuarie 2010.

Inițierea grupului infracțional organizat de inculpatul V.C. este situată la începutul anului 2009, când cei doi inculpați V.C. și G.M.D. au recrutat și alte tinere pentru practicarea prostituției sau pentru exploatare sexuală, împrejurare în care s-a creat necesitatea ca supravegherea acestora sa fie realizata de

persoane de încredere, respectiv de către cele doua prostituate, C.I. și A.O., potențiale „soții" ale inculpaților.

Gruparea astfel constituită s-a ierarhizat, inculpatul V.C. având rolul de lider, coordonând întreaga activitate, stabilind programul de lucru, prețurile,clienții, ridicând banii și împărțind o parte din aceștia, iar restul membrilor având atribuții de supraveghere, control, transport sau ridicare a banilor.

De asemenea, instanța de fond a reținut că, rolul de lider al grupului infracțional organizat al inculpatului V.C. este dovedit atât de numeroasele convorbiri telefonice interceptate în cauza, cât și de celelalte probe administrate.

Astfel, exercitându-și atribuțiile de lider al grupului infracțional organizat, inculpatul V.C. stabilea clienți și prețuri fiindu-i comunicat permanent modul de desfășurare a activității, fiind contactat telefonic de ceilalți membrii au grupului, sau de prostituatele pe care le „proteja", pentru a i se aduce la cunoștință locul de acțiune, numărul clienților, sumele de bani încasate, precum și pentru a stabili coordonatele următoarelor acte.

Inculpatul V.C. a recrutat, în mare parte, tinere care au practicat prostituția sub protecția sa, instanța de fond apreciind că modalitatea de recrutare este sugestiv descrisă în discuția dintre inculpata O.I. și martorul R.L. Aurelian, interceptată la data de 18 decembrie 2009.

Prima instanță a mai reținut că, în declarația sa din data de 31 mai 2010, martorul R.L. Aurelian a relatat că inculpata O.I. i-a povestit că în martie-aprilie 2009 l-a cunoscut pe inculpatul V.C., zis „C." sau „V.", care i-a promis că o va lua de soție și că va avea grijă de ea. întrucât inculpata provenea dintr-o familie cu o situație materială foarte precară, neavând nici bani pentru transport pentru a merge la școală la Ploiești, aceasta a acceptat să trăiască alături de „V.", în apartamentul situat vis-a-vis de Spitalul C.F.R.

Același martor a mai relatat că, tot de la inculpata O.I. a aflat că, de comun acord cu inculpatul V.C. au stabilit să se prostitueze pentru a avea bani în familie.

Totodată, s-a mai reținut că, din materialul probator administrat în cauză rezultă că o alta persoană care a fost recrutată de inculpatul V.C. este inculpata M.A.M.

În declarația dată la 31 mai 2010, inculpata M.A.M. a relatat că o persoană numită „S.", a recomandat-o unui prieten de-al sau, pe nume C., despre care ulterior aceasta a aflat că are porecla „V." Aceasta.a mai arătat că a aflat de la „S.", și de la „V." că acesta din urmă se ocupa cu proxenetismul, în sensul că are fete care se prostituează. în folosul lui. La scurt timp, inculpatul V.C. a invitat-o să meargă cu el la mare, în stațiunea Mamaia. La întoarcerea de la mare, neavând bani, la solicitarea inculpatului V.C., inculpata M.A.M. a fost de acord să meargă într-un apartament situat în Ploiești, unde să se prostitueze împreună cu inculpata P.G.A.

Instanța de fond a mai reținut că, inculpatul V.C. a determinat-o pe partea vătămată minoră M.G., în vârsta de 16 ani la data recrutării, de a întreține raporturi sexuale contra cost pe stradă, în zone din apropierea Ploieștiului. Profitând că aceasta întâmpină acute dificultăți financiare în familie, că părinții săi, fiind dependenți de alcool, nu o puteau sprijini în niciun fel, de vulnerabilitatea și naivitatea sa, de discernământul scăzut specific vârstei și lipsei experienței de viață, aspecte pe care le-a cunoscut sau le-a intuit, având capacitatea de a manipula persoanele din jurul sau, inculpatul V.C. i-a creat acesteia convingerea că poate obține lesne câștiguri substanțiale, sub protecția sa.

Aceasta împrejurare a fost descrisă de partea vătămată în deciarația sa din data de 31 mai 2010, precum și de inculpatul V.C. într-o convorbire telefonică purtată la data de 13 ianuarie 2010 cu inculpata C.I.C.

Inculpatul V.C. a coordonat activitatea grupului în ansamblul său, atât direct, cât și prin intermediul inculpaților G.M.D. și O.I.

Printre atribuțiile sale, inculpatul V.C. avea și pe cea a colectării banilor rezultați din practicarea prostituției. Aceasta se făcea zilnic, de regula dimineața. Au fost și situații când această latura a activității a desfășurat-o inculpatul G.M.D., om de încredere al inculpatului, alături de inculpata O.I.

Instanța de fond a reținut că, inculpatul V.C. face referire la acest aspect în discuția telefonică purtată cu inculpata C.I.C. la data de 08 decembrie 2009 : „l-am zis eu, am discutat cu el, că a venit M. de dimineața, i-a adus banii."

Afirmații similare se regăsesc și în declarația inculpatei M.A.M. la data de 31 mai 2010 : „Fac mențiunea că aveam cam patru-cinci clienți pe zi, seara închideam telefoanele, iar banii câștigați îi puneam jumătate într-o cutie împreună cu G. Treceam sumele câștigate pe un caiet, pentru a tine o evidenta. Periodic, ori seara, ori dimineața, venea să ia banii V. sau M., un asociat al lui, aceste aspecte regăsindu-se și în discuția telefonica purtată intre inculpatul V.C. și inculpata M.A.M. la data de 19 ianuarie 2010.

De asemenea, s-a mai reținut că, inculpatul V.C. le-a recrutat atât pe inculpata C.I.C., cât și pe inculpata O.I., făcându-le promisiuni că se va căsători cu ele, deși acesta este căsătorit. în convorbirile telefonice pe care le purta cu cele doua membre ale grupului infracțional organizat, inculpatul simulează afecțiunea, convingând pe fiecare să câștige cât mai mulți bani și să-l ajute în activitatea de supraveghere și îndrumare a tinerelor care obțineau bani ca urmare a practicării de raporturi sexuale contra cost.

Inculpata O.I. a primit, de asemenea, asigurări că se va casatori cu V.C., care-i comunică la data de 28 ianuarie 2010. „Nu este nevasta mea, ea. Nevasta mea tu ești. Da. Aceste mijloace utilizate de inculpat le-a determinat pe cele doua prezumtive „soții" să-și execute atribuțiile cu conștiinciozitate.

Astfel, unul din actele importante executate de către inculpata O.I. a fost recrutarea părții vătămate A.F., în vârstă de 16

ani, persoană cazată în imobilul închiriat de inculpatul V.C., spațiu unde s-a realizat și exploatarea sexuala a acesteia.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că, deși inculpatul V.C. a negat că o cunoaște pe A.F., poreclită de aceștia „M." victima a declarat că a fost cazată în imobilul în care locuia și acesta, împreuna cu inculpata O.I., iar din convorbirile telefonice interceptate a rezultat că liderul grupului infracțional organizat a supravegheat și coordonat și activitatea acestei victime, personal sau prin intermediul inculpatei O.I., aspect ce rezultă din conținutul unei convorbiri telefonice purtată între acaesta și inculpatul V.C. la data de 09 februarie 2010

Fiind audiată, victima A.F. a descris modalitatea de recrutare și exploatare executată de către inculpați : „ în cele din urma eu am acceptat și timp de doua săptămâni am locuit în apartamentul închiriat de Ionela, întreținând raporturi sexuale normale contra cost cu clienții găsiți de aceasta. Tariful era cel obișnuit, adică clientul pentru un raport sexual normal, simplu. Eu am avut zilnic clienți găsiți de I. Toți banii rezultați din aceste raporturi sexuale erau păstrați de I., care-i lăsa pe masa, de unde îi lua prietenul ei C., zis „V." Pe „V." l-am cunoscut la scurt timp după ce am rămas sa locuiesc acolo. Acesta venea seara și pleca dimineața, luând toți banii, atât cei câștigați de mine cât și cel câștigați de I. I. mă ținea toata ziua în casă, iar când ceream să plec la mama, care s-ar fi îngrijorat, aceasta era recalcitrantă, spunându-mi să nu plec, că o să ne bată V.C. pe amândouă.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că, o stare de temere similară a creat-o inculpatul V.C. și victimei M.G., pe care a transportat-o de mai multe ori spre locul unde aceasta întreținea raporturi sexuale contra cost.

Inculpatul V.C. a efectuat astfel nemijlocit acte de trafic de minori în momentul în care a recrutat-o pe M.G. (copil dintr-o familie dezorganizata, ai cărui părinți erau dependenți de alcool și care aveau o situație materială, mai mult decât precară, circumstanțe, care expuse inculpatului i-au profitat) în vârsta la data respectiva de 16 ani, pe care a exploatat-o sexual în zona C. lui B. Acesteia, contra unei părți a „onorariului" primit de la clienți, i-a oferit protecția și a transportat-o spre și de la zona unde practica prostituția, insuflându-i totodată o stare de teama necesara menținerii unui control.

Fiind audiată la data de 31 mai 2010, victima M.G. a declarat în prezența apărătorului ales :. „în prezent îmi este teamă de „V." datorită felului său de a fi, de a vorbi, având un temperament agresiv" Inculpatul 2. programa activitatea acesteia, stabilindu-i „orarul de lucru" în funcție de perioadele în care celelalte prostituate, ieșeau pe strada, de necesitatea evitării unor eventuale intervenții ale organelor de poliție.

Sumele obținute de membrii grupului infracțional organizat din comiterea infracțiunilor de prostituție și proxenetism sunt considerabile, fiind utilizate de aceștia și în special de lider la achiziționarea de imobile și autoturisme.

Prima instanță a mai reținut că, în majoritatea convorbirilor se au în vedere următoarele obiective : numărul clienților, actele executate de fiecare

prostituată, sumele obținute de fiecare. Suplimentar, inculpatul V.C. dirijează activitatea pentru a obține un profit mai mare, controlează „corectitudinea" prostituatelor sau a celor care, în lipsa sa supravegheau cele două victime, stabilește tarife preferențial, acordând uneori reduceri.

Liderul grupării, împreună cu inculpatul G.M.D. au supravegheat activitatea tinerelor, dar le-au și asigurat „protecția" atât față de concurenți, cât și față de ofițerii de poliție. în acest sens, instanța de apel a reținut cu titlu exemplificativ o parte din convorbirea telefonica purtată la data de 07 decembrie 2009 între inculpații V.C. și M.A.M.

Constant, din anul 2009, alături de inculpate, sub directa coordonare a inculpatului V.C. și-a desfășurat activitatea și inculpatul G.M.D.. Utilizând aceleași mijloace, acesta a recrutat mai multe tinere pentru practicarea prostituției, printre care inculpata A.O.L., devenită ulterior și proxenet și prostituată, (căreia inculpatul G.M.D. i-a promis se vor căsători), C.M. și P.G.A.

Instanța de fond a reținut că, potrivit declarației inculpatei P.G.A. din data de 31 mai 2010, aceasta a fost recrutată de către inculpatul G.M.D., persoană căreia îi comunica permanent numărul clienților și sumele încasate. în depoziția sa, aceeași inculpată a relatat următoarele: „pe la sfârșitul lunii august, ne-am întâlnit cu M., în Ploiești, am discutat cu privire la apartament, după care neam întâlnit cu V.C., zis „C.", în apartament, iar în urma discuțiilor cu cei doi, ne-am înțeles că banii pe care noi îi obținem să-i împărțim în mod egal, iar din partea lor sa plătească întreținerea și chiria „.

Inculpatul G.M.D., om de încredere al lui V.C., supraveghea, în lipsa liderului, activitatea unei părți a prostituatelor (în special C.M. și P.G.A.), coordona o parte din activitatea infracțională, personal sau prin intermediul inculpatei A.O.L., asigura transportul la și de la zona unde prostituatele racolau clienți, colecta banii rezultați din practicarea prostituției.

În acest sens s-a reținut că, referitor la activitatea de transport, au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice printre care cea din data de 07 decembrie 2009 purtată între inculpații V.C. și G.M.D.

La data de 07 mai 2010, inculpatul G.M.D. i-a comunicat telefonic inculpatei C.I.C., aflată împreună cu alte două tinere, O. și M., care se prostituau pentru membrii grupului: „Lasă că îl sun eu p-acela acum. Și o iau p-aia în mașina și o duc în partea ailaltă, să vină ăia încoace."

În condițiile în care inculpatul G.M.D. nu putea realiza transportul, acesta era realizat de către inculpata A.O.L., membră a grupului infracțional organizat cu atribuții de transport și supraveghere a activității celorlalte prostituate.

De altfel, legătura dintre cei doi este atât de solidă, instanța de fond apreciind în acest sens că nu se poate face un comentariu separat al activității desfășurate de către inculpată.

Ca și inculpații V.C., G.M.D., inculpata A.O.L. căuta clienți, prețurile fiind stabilite de lider.

Totodată, instanța de fond a mai reținut că, au fost interceptate numeroase convorbiri telefonice purtate între inculpații A.O.L. și G.M.D., care demonstrează indubitabil rolul fiecăruia în cadrul grupului infracțional organizat.

Astfel, la data de 19 ianuarie 2010 a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpații A.O.L. și G.M.D., acesta din urmă solicitându-i inculpatei să se grăbească.

La data de 14 mai 2010, inculpata C.I.C. i-a comunicat inculpatului G.M.D. sumele încasate, discuție care se regăsește și în alte convorbiri telefonice interceptate autorizat.

Inculpata C.I. a relatat, de altfel, atât inculpatului V.C., cât și inculpatului G.D. aspecte cu privire la incidentele din timpul desfășurării „activității". Astfel, la data de 10 mai 2010, inculpata îi spune : „Asta a plecat acasă. A plecat acasă că se simte rău", iar la data de 12 mai 2010 discută cu inculpatul V.C. despre intervenția unor lucrători ai Poliției.

Prima instanță a reținut că, din discuția purtată între inculpatele A.O.L. și C.I.C. interceptată la data de 02 februarie 2010, rezultă existența supravegherii permanente exercitată de liderul grupului infracțional organizat sau de G.D.

La data de 08 mai 2010 a fost interceptată o convorbire telefonică purtată între inculpații C.I. și G.M., care atestă încă o atribuție a inculpatului, aceea de a ține o evidență strictă a clienților și sumelor încasate.

Atribuții similare celor exercitate de către inculpatul G.M.D., a avut în cadrul grupului infracțional organizat inculpata O.I., persoană care și-a început activitatea ca prostituată în martie 2009, după care a avut o ascensiune rapidă, ajungând spre finalul perioadei să organizeze activitatea acestuia alături de lider.

Cu privire la acest aspect, s-a reținut că inculpatul V.C. îi spune telefonic în convorbirea interceptată la data de 28 ianuarie 2010 „ î.Scumpa mea, o .vorbim . dar mie nu-mi place să vorbesc de față cu ea. Noi doi trebuie sa ne-nțelegem, eu știu cum e bine, că altfel, se duce dracu și sa duce dracu și banii noștri, mă-nțelegi".

Inculpata O.I. este persoana care câștiga sumele cele mai mari, dar și care are veleități organizatorii, impunând, cu timpul, un program de lucru mai încărcat „colegelor sale", precum și anumite „tehnici de lucru".

Cu. privire la veniturile substanțiale pe care inculpata le-a adus, instanța de fond a exemplificat aspecte care rezultă din convorbirea interceptată la data de 18 decembrie 2009, purtată de inculpată cu martorul R.L.

Ca și ceilalți membrii ai grupului infracțional organizat și inculpata O.I. îi comunica permanent liderului modului în care se

desfășoară activitatea, însă inculpata încerca să se impună treptat în modul de organizare

La data de 22 decembrie 2009, arătându-se nemulțumită de comportamentul inculpatelor M.A.M. și P.G., inculpata O.I. le „instruiește" relatându-i despre aceasta inculpatului V.C.

Prima instanță a mai reținut că, referiri cu privire la activitatea inculpatei O.I., s-au făcut pe tot parcursul materialului de urmărire penală, deoarece actele materiale executate de aceasta în cadrul grupului infracțional organizat sunt în strânsă legătură cu cele ale liderului, pe care îl numește, „soțul" și căruia, treptat îi copiază comportamentul, atât față de membrii grupului, cât și față de prostituate și victime, așa cum subliniază de altfel și în convorbirea telefonică purtată cu prietenul său L., când îi spune : „ce să-i faci, când stai mai mult timp cu un om, devii ca el".

Comportamentul inculpatei s-a modificat treptat, devenind tot mai sigură pe sine și din ce în ce mai agresivă, controlând activitatea celorlalte prostituate, „raportând" inculpatului V.C. desfășurarea tuturor evenimentelor, încercând să-i impună acestuia o anumita conduită și un alt stil de lucru.

Orientându-se spre un mod facil de a obține bani, inculpata O.I. a recrutat-o pe minora A.F., pe care a cazat-o la locuința sa, închiriată de inculpatul V.C. și pe care a exploatat-o sexual.

Partea vătămată A.F., era persoana care provenea dintr-o familie mono parentală, cu mulți copii despre situația căreia inculpata a luat cunoștință de la prietena sa, sora victimei și pe care a folosit-o pentru a o determina pe aceasta să rămână în locuința sa și să întrețină raporturi sexuale contra cost cu clienți găsiți atât de inculpată, cât și de liderul grupării. Toți banii proveniți din practicarea acestor raporturi sexuale erau păstrați de inculpată și zilnic dați inculpatului V.C.

Astfel, în toamna anului 2009, timp de aproximativ două săptămâni, minora A.F. a locuit împreună cu O.I. și V.C., întreținând raporturi sexuale contra cost cu diverși clienți, pe care îi aducea O.I., persoană căreia îi revenea atribuția de a o supravegherea în timpul zilei. Din banii obținuți de victimă, i-au fost dați acestuia suma totala de 200 lei, din care 100 cu titlu de cadou pentru sora sa. Realizând că este folosită, A.F. a refuzat în cele din urmă să-și continue activitatea, întorcându-se la familia sa. După ce a plecat, victima a mai fost căutată de O.I. pentru a o determina să. se prostitueze, însă a refuzat sub diverse motive.

Inculpata O.I. a căutat să-și impună modul de a fi, atât față de partea vătămată D.R., cât și față de partea vătămată A.F., persoane împreună cu care a locuit și care au fost cazate de inculpatul V.C.. Astfel, referindu-se la D.R., în discuția pe care o poartă la data de 15 ianuarie 2010 cu R.L., inculpata afirmă : „Am modelat-o, am corectat-o, am făcut-o cum am vrut eu. Deci așa e R. Cum vreau eu, așa e R."

Deși inculpații au încercat să sugereze că inculpata O.I. ar fi avut ca „pasiune „ întreținerea de raporturi sexuale și că nu ar fi primit bani în schimb, numeroasele convorbiri telefonice interceptate infirmă aceste susțineri.

Ca și ceilalți membrii ai grupului infracțional organizat, inculpata C.I. i-a ' comunicat permanent inculpatului V.C. aspecte legate de desfășurarea activității, atât despre clienți și sumele încasate, atât de inculpată cât și de prostituatele pe care le supraveghează.

Prima instanță a apreciat că activitatea de prostituție desfășurată de către inculpatele O.I., C.I. și A.O.L. a fost stabilita probator atât prin numeroasele convorbiri telefonice interceptate în cauză, cât și prin verificările efectuate de ofițerii de poliție în cadrul I.P.J. Prahova - Serviciul de Investigații Criminale, privind sancțiunile contravenționale aplicate acestora pentru atragerea de clienți în vederea întreținerii de raporturi sexuale contra cost.

S-a constatat astfel că, de la începutul anului 2009 și până la momentul trimiterii în judecată inculpata O.I. a fost sancționată contravențional de 87 de ori, în aceeași perioadă inculpata A.O.L. de 133 ori, iar inculpata C.I.C. de 28 ori, aceste aspecte rezultând și din declarațiile martorilor audiați în cauză, clienți care au „beneficiat" de serviciile prostituatelor.

Prima. instanță a mai reținut că, în faza de cercetare judecătorească inculpații V.C., G.M.D. și O.I., au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, însușindu-și probatoriile administrate în faza de urmărire penală, motiv pentru care în fața instanței nu s-a procedat la administrarea de probe în privința acestora.

La individualizarea pedepselor inculpaților, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea de săvârșirea acestora și de perioada în care fiecare dintre membrii grupului infracțional a acționat, de dispozițiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de textele de lege incrirninatoare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. . - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații V.C., G.D.M. și O.I.

În apelul parchetului hotărârea primei instanțe a fost criticată sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, considerând că acestea sunt prea reduse în cuantumul lor.

În acest sens, în motivarea apelului, parchetul a susținut că, infracțiunile comise de cei trei inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social, mai ales infracțiunea de trafic de minori cu consecințe grave pentru victime, deoarece se pune în pericol dezvoltarea psiho-fizică a acestora, motiv pentru care și legea a prevăzut pedepse aspre. Totodată, asemenea infracțiuni au început să ia amploare, cunoscând o recrudescență deosebită.

Faptele comise de inculpați sunt grave și din punct de vedere al perioadei infracționale, ei săvârșind infracțiunile în formă continuată și față de un număr mare de persoane traficate, de pe urma cărora se obțineau

sume considerabile și care reprezenta principalul mijloc de existentă a inculpaților.

Totodată, parchetul a criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul neconcordanțelor dintre pedepsele aplicate pentru infracțiunea de trafic de minori și proxenetism, în sensul că cea din urmă prezintă'un grad mai redus de pericol social, dar pedeapsa este cu mult peste minimul special, redus datorită dispozițiilor art. 320

C. proc. pen.

În motivarea orală a apelurilor, inculpații V.C. și O.I., au susținut că sunt nemulțumiți de sentința apelată sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de executare.

În ceea ce privește pe inculpata O.I., apărătorul acesteia, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86

C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece aceasta a înțeles gravitatea faptei, se poate reintegra în societate, poate să-și găsească un loc de muncă și dorește să-și continue studiile.

Inculpatul V.C. a solicitat admiterea apelului și aplicarea dispozițiilor art. 86

C. pen., întrucât a avut o atitudine sinceră, regretă faptele și cunoaște consecințele nerespectării obligațiilor de supraveghere, a avut o contribuție în legătură cu o faptă denunțată procurorului și căreia i s-a dat curs, iar față de persoana respectivă s-a și luat măsura arestării preventive.

Inculpatul G.D.M. a criticat, prin apărătorul său, sentința primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei, deoarece a avut o atitudine sinceră, are o situație familială și materială bună și se poate reintegra în societate.

Prin Decizia penală nr. 62 din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 27 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și în consecință:

pentru inculpatul V.C.

, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată, în pedepsele componente.

Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatului, astfel:

- de la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 323 C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen. (fapta din perioada 2006 - începutul anului 2009) la 4 ani închisoare;

- de la 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 392/2003, cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen.ă, (fapta din 2009 -2010) la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen. ( fapta din perioada 2006 - 2010) la 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

de la 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1). din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen., (fapta din 2009 -2010) la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

de la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b). C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru inculpatul G.M.D.

, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată, în pedepsele componente.

Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatului, astfel:

de la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 323 C. pen., și art. 320

alin. (7) C. proc. pen. 4 ani închisoare;

de la 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 392/2003, cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen. la 68 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b). C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru inculpata O.I.

a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente;

Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatei, astfel:

de la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74,76 lit. c) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

de la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,și aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- de la 2 ani închisoare pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

alin. (7) C. proc. pen., și art. 74, 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- de la 500 lei amenda penala pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen., și art. 74, 76 lit. e) C. pen. la 1.000 lei amendă penală.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b). C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Prin aceeași decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva aceleiași decizii.

În baza art. 381 rap. la art. 350 C. pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților V.C. și G.M.D. și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 31 mai 2010 la zi, pentru ambii inculpați.

În baza art. 88 C. pen., s-a deus din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 31 mai 2010 la 08 iulie 201.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Au fost obligați inculpații V.C. și G.M.D. la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu urmând a fi a avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova și pe inculpata O.I. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de apelanți, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 C. proc. pen., instanța de apel a constatat că

inculpații apelanți au înțeles să uzeze de procedura simplificată prev. de art. 320

C. proc. pen., privind recunoașterea faptelor imputate, motiv pentru care s-a procedat doar la verificarea condițiilor cerute de aceste dispoziții legale introduse prin Legea nr. 202/2010.

În aceste condiții, instanța de apel a analizat dacă prima instanță s-a conformat prevederilor dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., întrucât aplicarea lor în cauză nu poate conduce la reținerea unei alte situații de fapt decât cea reținută prin actul de sesizare.

Instanța de apel a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală au dovedit vinovăția inculpaților cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

De asemenea, s-a mai reținut, în esență că în sarcina inculpatului V.C. în perioada 2006 și până la începutul anului 2009 împreună cu inculpații G.M.D., D.I.F. și V.N. au constituit un grup specializat în comiterea infracțiunii de proxenetism, în cadrul căruia aceștia au recrutat tinere pentru practicarea prostituției și au înlesnit desfășurarea acestei activități infracționale din care au obținut profituri substanțiale.

În anul 2009, inculpatul V.C. a inițiat și ulterior a coordonat un grup infracțional organizat profilat pe comiterea infracțiunilor

de trafic de minori și proxenetism, grup din care fac parte G.M.D., O.I., C.I.C. și A.O.L.

În cadrul acestei grupări, prin înșelăciune, inculpatul V.C. a recrutat persoane pentru practicarea prostituției și a înlesnit această activitate, le-a transportat și cazat pe minorele A.F. și M.G.F., în vederea exploatării sexuale, fiind realizată efectiv această exploatare.

Banii obținuți sin săvârșirea infracțiunilor au fost folosiți, în parte, la achiziționarea unor imobile și autoturisme, restul fiind deținut de învinuit.

Cu privire la inculpatul G.D.M., instanța de apel a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond că acesta, din anul 2006 și până la începutul anului 2009, a aderat la un grup infracțional format din mai mulți membrii, printre care V.C., D.I.F. și V.N., grup specializat în comiterea infracțiunii de proxenetism, în cadrul căruia a recrutat tinere pentru practicarea prostituției și a înlesnit desfășurarea acestei activități infracționale din care a obținut profituri substanțiale. Același inculpat, din anul 2009, a aderat la un grup infracțional organizat profilat în comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, grup inițiat de către V.C., din care fac parte și O.I., C.I.C. și A.O.L.

În cadrul acestei grupări, inculpatul G.D.M. a recrutat persoane pentru practicarea prostituției și a înlesnit această activitate, obținând venituri substanțiale.

În ceea ce privește inculpata O.I., instanța de apel a constat că în mod corect prima instanță a stabilit că aceasta, în baza unei rezoluții infracționale unice, acționând în cadrul unui grup infracțional organizat, profilat pe trafic de minori și proxenetism, inițiat și condus de către V.C., în perioada 2009-2010, a înlesnit practicarea prostituției de către C.M., P.G.A., D.R., M.A.M., iar din anul 2009, a recrutat și cazat pe minora A.F. în vederea exploatării sexuale, exploatare realizată efectiv de către membrii grupării, și, în același interval, a întreținut raporturi sexuale, contra cost cu diverși clienți, obținându-și astfel principale mijloace de existentă.

Instanța de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați, în infracțiunile de trafic de minori prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. și grup organizat prevăzute de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003 fost corect reținute de prima instanță.

În ceea ce privește critica celor trei apelanți inculpați în sensul că pedepsele aplicate sunt într-un cuantum prea mare, instanța de apel a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, considerând justificată solicitarea procurorului de majorare a pedepselor.

Totodată, instanța de apel a mai reținut că, cei trei inculpați au fost trimiși în judecată:

- pentru săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită, respectiv cea prev. de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003 privind crima organizată și art. 13 din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori), pedepsite cu închisoarea de la 5 la 20 de ani (art. 7 din Legea nr. 39/2003), de la 3 la 15 ani (art. 8

din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.) și de la 5 la 15 ani (art. 13 din Legea nr. 678/2001).

- pentru infracțiunile de spălare de bani, proxenetism și prostituție, sancționate cu pedeapsa de până la 12 ani închisoare (art. 23 din Legea nr. 656/2002), 10 ani închisoare (art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.), 3 ani închisoare (art. 328 C. pen.).

Prin aplicarea dispozițiilor art. 320

alin. (7) C. proc. pen., pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată au fost reduse cu o treime.

Instanța de apel a apreciat că în conformitate cu disp. art. 72 C. pen. pedepsele aplicate inculpaților apelanți sunt mult reduse.

În acest sens s-a avut în vedere că, cei trei inculpați au acționat împreună în desfășurarea activităților ilicite pe o perioadă considerabilă de timp, începând cu anul 2006 și până la stoparea activității de către organele abilitate în anul 2010, rezultînd o perseverență infracțională pe același gen de infracțiuni și care reprezenta principalul lor mijloc de existență.

S-a mai reținut că, din probatoriul administrat mai rezultă că inculpații aveau și o atitudine violentă, atât în față de victimele traficului de persoane, cât și față de organele de poliție, în momentele în care persoanele care practicau prostituția erau depistate și sancționate contravențional.

De asemenea, s-a mai apreciat că faptele inculpaților apelanți prezintă și o gravitate deosebită, aceștia acționând și profitând de vulnerabilitatea persoanelor minore datorită situației materiale și pregătirii intelectuale.

Traficarea acestor persoane se soldează cu consecințe iremediabile asupra dezvoltării psiho-fizice, lucru de care inculpații nu au fost interesați, fiind atrași doar de câștigurile cu orice preț aduse de minore, față de care aveau și o atitudine violentă.

S-a mai avut în vedere că inculpații apelanți au dat dovadă de o periculozitate sporită, pe lângă agresivitatea manifestată față de victime, întrucât s-au organizat, inițial sub forma unui grup (2006-2009), după care sub forma unui grup organizat (2009-2010), tocmai pentru a pune mai bine la punct această activitate ilegală aducătoare de câștiguri considerabile și cu consecințe nocive pentru victime și societate.

În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că nu poate fi primită decât critica procurorului referitoare la greșita individualizare a pedepsei în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., apelul acestuia urmând să fie admis, cu consecința majorării pedepselor.

În legătură cu solicitarea inculpaților V.C. și O.I. privind aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea din 2001, instanța de apel a apreciat că acestea nu pot fi reținute în condițiile în care, din adresa D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploiești, rezultă că cei doi au formulat denunțuri pentru infracțiuni de trafic de droguri, iar cauzele formate ca urmare a acestor sesizări s-au soluționat cu neîncepere a urmăririi penale față de făptuitori, iar într-o altă cauză inculpatul V.C. a fost audiat doar în calitate de martor, declarația sa nefiind esențială la soluționarea cauzei (fila 104 dosar apel).

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații G.M.D., V.C. și O.I. solicitând admiterea căii de atac

exercitate, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și prin acordarea unei eficiente mai mari dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., reducerea pedespelor aplicate, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea sun supraveghere, în temeiul art. 86

C. pen.

Examinând recursurile în raport de motivele invocate de inculpați, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, potrivit art. 385

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penală.

Potrivit dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți

Conform art. 320

alin. (4) C. proc. pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Pe de altă parte, conform alin. (8) al aceluiași articol, instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul

urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, iar în acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun,

Din conținutul art. 320

alin. (7) C. proc. pen. rezultă că, în cazul aplicării acestei proceduri, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii

Raportând cauzei aceste considerații teoretice, se reține că în mod corect instanța de fond a const

§ Cauze similare