ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2845/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2845/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 231 din 21 octombrie

2011, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații:

pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și 2

ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) și art. 76 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani

interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) cu

excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Conform art. 88 C. pen., s-a

dedus perioada reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 13

aprilie 2011 la zi.

de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă

complementară pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003 și 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru ambele art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 (trei)

ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de

dispozițiile art. 64 lit. a) și b) cu excepția dreptului de a alege, ca

pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa de executat perioada reținerii și arestării sale

preventive, începând cu data de 13 aprilie 2011 la zi.

de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a),

b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003; câte 2 ani și 2 luni închisoare

pentru săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la infracțiunile de

accesare fără drept la un sistem informatic de modificare, ștergere,

deteriorare date informatice, transfer neautorizat de date dintr-un sistem

informatic și respectiv de împiedicare a funcționării unui sistem informatic

prin modificare de date informatice prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42

alin. (1), (2) și (3), art. 26 C. pen. rap. la art. 44 alin. (1) și (2) și art.

26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea dispozițiilor

art. 41 alin. (2) C. pen. și la 10 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 46 alin. (1) și (2), toate

cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani

închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile

art. 64 lit. a) și b) cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă

complementară.

În temeiul art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Potrivit art. 88 C.

pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și

arestării sale preventive, începând cu data de 5 mai 2011 la zi.

În baza dispozițiilor

art. 86

1

alin. (1) C. pen., s-a dispus pentru toți inculpații

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de

încercare de câte 5 ani pentru fiecare, calculat conform art. 86

2

C.

pen. și obligarea inculpaților să respecte măsurile prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi

stabilite de acest serviciu;

b) să anunțe

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre

orice schimbare a domiciliului, reședință sau locuință și despre orice

deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare;

c) să comunice

Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea

acestei schimbări;

d) să comunice aceluiași

serviciu de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele

lui de existență.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate

fiecărui inculpat pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 350

alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpaților de sub puterea Mandatelor de arestare preventivă nr. 80/U din 14

aprilie 2011 (P.G.V.), nr. 77/U din 14 aprilie 2011 (M.M.) și 127/U din 5 mai

2011 (Ș.N.), emise de Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr.

40/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism,

Serviciul Teritorial Ploiești, au fost trimiși în judecată inculpații P.G.V.,

M.M., Ș.N. împreună cu inculpații T.D.M., K.A., N.M.G. și P. (fostă B.) A.M.C.,

pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prev. de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 44 alin. (1) și (2), art. 46

alin. (1) și (2) și art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., și complicitate la săvârșirea acestor infracțiuni.

Prin actul de sesizare

a instanței s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiților K.A.,

R.G., B.E.M., G.E., Ș.T., T.A., Ș.V., P.V., V.O.N. și G.A.M. pentru alte fapte

și disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de învinuiții

K.C., G.M.G., D.A., N.A.D., F.M., S.B.F., M.D., V.D., V.C., D.N., V.G., V.G.A.,

G.A., G.M., D.V. pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, art. 26 C. pen. rap la art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.

161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art 26 C. pen. rap la art. 44

alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art 26 C. pen. rap la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap la art. 49 din Legea nr.

161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a

dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., dar și față de membrii grupului

infracțional organizat din prezentul rechizitoriu pentru fraudarea altor

companii de transfer financiar rapid, din perioada 2009 - 2011.

Pe baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale însușite în totalitate și a

declarațiilor de recunoaștere a faptelor așa cum au fost prezentate în actul de

acuzare, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților P.G.V., M.M. și Ș.N.

pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și următoarea situație de

fapt:

La începutul anului

2009, T.D.M. a inițiat un grup infracțional organizat profilat pe comiterea de

infracțiuni informatice, grupare la care au aderat inițial Ș.N. și K.C., iar

ulterior K.A., P.G., M.M., N.M.G., P. (fostă B.) A.M.C., precum și alte

persoane care nu au fost încă identificate.

Liderul acestei

grupări infracționale, inculpatul T.D.M., a stabilit pentru fiecare membru

sarcini concrete.

Folosindu-se atât de

cunoștințele din domeniul informatic, cât și de faptul că a locuit o perioadă

îndelungată în Spania la Madrid, inculpatul T.D.M. a putut observa modalitatea

de lucru în momentul efectuării transferurilor financiare rapide de bani,

precum și locațiile și modalitatea de conectare a sistemelor informatice,

astfel că a conceput și a adaptat programe informatice, de natură a-i permite

accesul direct la sistemele informatice ale companiilor de transfer financiar

în scopul efectuării transferurilor ilicite. Inculpatul a înțeles să folosească

"locutoriile" din Madrid (locații unde se puteau efectua operațiuni

financiare de transfer rapid prin Internet, se puteau utiliza în diverse

scopuri calculatoarele existente, precum și unde se putea beneficia de alte

servicii de transmitere de date la distanță), deoarece, spre deosebire de

agențiile de transfer rapid din țară (unde se lucrează doar cu funcționarul

societății, iar persoana care depune sau ridică bani nu are acces fizic la

sistemele informatice), acestea îi confereau posibilitatea de a accesa în mod

direct calculatoarele existente în locutorii.

Pentru a nu se

expune, T.D.M. a racolat pe inculpații Ș.N. și K.C., în vederea executării

operațiunilor la sistemele din locutorii conectate la cele ale companiilor de

transfer financiar rapid, cât și pentru ridicarea sumelor rezultate în urma

transferurilor financiare ilicite generate de inculpat.

Alegerea acestor

persoane pentru a iniția activitatea infracțională nu a fost întâmplătoare, cei

doi fiind apropiați și persoane de încredere ai liderului.

Au fost recrutați noi

membri, activitatea de ridicare a banilor făcându-se în mod organizat, de către

persoane aflate în zone diferite ale țării, constituite în ramificații ale

grupului infracțional organizat, pentru fiecare zonă (București, Prahova și

Dâmbovița) existând câte un membru al rețelei care să se ocupe de găsirea unor

destinatari ai sumelor de bani.

Pentru a diminua

riscul de a fi identificat și implicit tras la răspundere penală, T.D.M. a

recrutat personal un număr mic de membri, respectiv pe inculpații Ș.N. și K.C.,

precum și pe P.G., căruia i-a revenit ca atribuție recrutarea altor membri sau

a unor persoane dispuse să ridice bani contra unui comision.

În același scop al

reducerii posibilităților de identificare, T.D.M. a cerut acestor persoane să

nu facă referire la activitatea pe care o desfășura, iar ridicările de bani

s-au făcut atât în România, cât și în Bulgaria, Republica Moldova, Italia și

Franța. Alegerea acestor țări ca destinație pentru ridicarea banilor rezultați

din transferurile generate ilicit de inculpat, rezultă din actele înaintate de

reprezentanții uneia dintre companiile fraudate, iar stabilirea zonelor de

ridicare o realiza inculpatul anterior efectuării operațiunii de transfer (fiind

o condiție necesară pentru astfel de operațiuni indicarea țării unde urma a fi

ridicată suma trimisă).

Una dintre companiile

de transfer financiar rapid fraudate de către membrii grupului infracțional

organizat este W.U., companie care a sesizat la data de 24 mai 2010 comiterea

infracțiunilor.

Sesizarea inițială a

fost formulată de către D.A.G., director al Departamentului de Siguranță a

companiei W.U. și viza transferurile bancare transmise prin Internet, în

perioada 13 martie - 17 decembrie 2009, care au prejudiciat compania la acea

dată, cu suma de 73.609,84 dolari SUA.

Ulterior, partea

vătămată a formulat și alte plângeri, fiind înaintate totodată acte rezultate

în urma efectuării de investigații de către reprezentanții Serviciului Secret

al Statelor Unite care are și atribuția de protejare a infrastructurii

financiare, precum și a monedei naționale a Statelor Unite ale Americii.

Au fost transmise de

către reprezentanții părții vătămate, atât lista transferurilor de bani W.U.

trimiși și primiți, precum și transferurile frauduloase identificate de către

analiștii acestor companii, împreună cu rezultatul efectuării unei expertize

efectuate asupra sistemelor infectate, realizată de către specialiști din

cadrul companiei. Conform constatării acestora, au fost identificate programele

informatice tip virus și malware având următoarele denumiri:

"backdoor.win32", "svc.hostexe" și

"anoataly.exe", care au fost create și folosite pentru infectarea

sistemelor informatice.

Astfel,

"backdoor.win32" se instala automat în partiția principală a

sistemului informatic, modificând regiștrii originali ai acestui sistem, cu

scopul de a porni o dată cu inițierea sistemului informatic, precum și de a

permite descărcarea prin intermediul Internetului a altor viruși informatici. "Svc.host.exe"

se instala automat în partiția principală a sistemului informatic, modificând

regiștrii originali ai acestui sistem, pentru a funcționa o dată cu inițierea

sistemului original și a permite accesul de la distanță la calculatorul

infectat. "Anoataly. exe", identificat drept un program kelylogger,

avea rolul de a captura și transmite prin intermediul Internetului toate datele

informatice introduse prin intermediul perifericelor informatice, de exemplu

tastatură sau USB.

În declarația sa de

la data de 13 aprilie 2011, inculpatul K.A. a descris această activitate,

relatând că se deplasau din locutoriu în locutoriu cu suportul optic sau

magnetic și cereau unui funcționar să-l introducă în unul din calculatoarele

din aceste spații, solicitându-i totodată să acceseze un anumit fișier,

fotografie sau document în care virusul respectiv era deghizat; prin această

accesare, virusul respectiv infecta calculatorul și prin acest mod se putea

realiza un acces de la distanță al acestui calculator și se puteau genera

transferuri de bani.

De asemenea, acesta a

indicat și modul în care au fost virusate sistemele informatice, persoanele

care introduceau suportul optic ce conține programul destinat virusării,

indicându-l pe inculpatul Ș.N., ca fiind persoana care se deplasa în Spania la

Madrid pentru executarea acestor operațiuni ilicite, astfel, acesta arată că a

aflat de la inculpatul T.D.M. că CD-ul pe care i l-a dat conține niște viruși

și atunci când îl introduce în calculatorul unor societăți care trimiteau bani în

țară permite accesul ilegal la sistemele informatice în momentul când

funcționarul de la locutoriu la solicitarea deținătorului suportului optic

deschide un anumit fișier indicat de deținător.

Cu ocazia efectuării

unei expertize asupra sistemului fraudat, specialiștii din cadrul companiei

fraudate au identificat un atare fișier virusat.

S-a mai reținut că la

data de 13 martie 2009, membrii grupării au accesat ilegal sistemul W.U., la

locutoriul Champs Paseo San Antonio 8, Bajo Fuenlabrada - Madrid, cod agent

W.U. X, generându-se astfel transferuri variind între 1.033,03 dolari SUA și

1.226,73 dolari SUA, sume ce au fost ridicate de către G.I.S., P.G.V., K.C.,

M.M. și P.V., de la unități bancare din București și Moreni, județul Dâmbovița.

La acest atac a făcut

referire și inculpatul Ș.N., în declarația sa din luna martie 2009, precizând

că a introdus într-un astfel de sistem informatic suportul optic încredințat de

către T.D.M. pentru a infecta calculatoarele conectate la cele ale companiei de

transfer financiar: "Astfel, în martie 2009 am fost în Madrid, la un

locutoriu și am rugat un funcționar de acolo să introducă într-un calculator

CD-ul pe care mi-1 dăduse D. Am rugat să deschidă folderele de pe CD și să îmi

imprime un CV, lucru care s-a și întâmplat."

Au fost detaliate și

celelalte cazuri de atac, de fiecare dată fiind accesate ilegal sisteme

informatice de tipul celor la care am făcut referire mai sus, de la locutorii

diferite, pentru a nu da posibilitatea identificării autorului.

Din motive

independente membrilor grupării uneori activitatea infracțională nu s-a putut

finaliza așa cum a fost cazul în care inculpatul Ș.N. a fost reținut într-un

locutoriu din Madrid.

În acest sens

inculpatul K.A. a precizat că virușii erau concepuți pentru diverse sisteme de

operare și versiuni ale acestora în sensul că dacă programul informatic infecta

un calculator pe care era instalat W. versiunea 1, iar virusul era conceput

pentru altă versiune, acesta nu funcționa.

De asemenea, dacă

virusul infecta alt calculator din sală decât serverul rețelei, nici în acest

caz nu funcționa, de asemenea a mai precizat că dacă virusul infecta alt

calculator din sală decât serverul rețelei nu se puteau obține datele

informatice și transferul de bani.

S-a mai reținut că

inculpatul T.D.M. nu a putut genera transferuri financiare având ca obiect

trimiterea unor sume mai mari de bani datorită faptului că, pentru siguranța

efectuării unor astfel de transferuri, compania stabilise o sumă maximă ce

putea fi transmisă de la un locutoriu, aceasta fiind convenită între compania

de transfer financiar și agentul acesteia.

Inculpatul M.M. a

arătat în declarația dată la 18 aprilie 2011 că inculpatul T.D.M. era liderul

grupării, precizând că "am înțeles că este șeful întregii

operațiuni".

Activitatea de lider

a acestuia rezultă și din declarațiile inculpaților P.G.V. și Ș.N., care au

fost recrutați direct de inculpatul T.D.M. în faza inițială a desfășurării

activității infracționale, ambii indicându-l ca fiind persoana care încredința

suporți optici ce conțineau programele informatice destinate virusării

sistemelor informatice conectate la cele ale companiilor de transfer financiar

rapid, stabilea numărul tranzacțiilor și implicit a persoanelor ce urmau a fi

determinate să ridice bani, primea cea mai mare parte a sumelor ridicate,

stabilind procentele ce revin fiecăruia în funcție de participație.

Astfel, la data de 18

aprilie 2011, P.G. a declarat că a aflat de la inculpatul Ș.N. că banii erau

făcuți cu ajutorul calculatoarelor, prin Internet, și că a primit de la T.D.M.

niște CD-uri pe care le-a introdus în calculatoare în locutorii din Spania și

că banii ridicați erau împărțiți, respectiv 50% pentru T.D.M., și câte 25%

pentru persoanele care ridicau aceste sume.

Se mai reține că

inculpatul K.A. în declarațiile sale de la data de 13 aprilie 2011 a arătat:

"Conform înțelegerii din august - septembrie cu K.C., 50% din sumele

ridicate reveneau creierului, adică lui T.D.M., care nu participa la nicio

cheltuială, 50% mie și lui K.C., din care 10% celor care ridicau banii, în jur

de 200 - 300 euro îi trimiteam lui K.C. ca să-și acopere cheltuielile în

Spania, scădeam cheltuielile de deplasare, iar restul era împărțit între mine

și K.C.".

Inculpatul Ș.N. a

indicat actele întreprinse de către T.D.M. în cadrul grupării, declarând că

acesta este persoana care îi încredința CD-urile cu programele informatice, îi

stabilea linia de urmat (modalitatea de acțiune la locutoriu, alegerea

locutoriului, fișierele ce trebuiau deschise) și îi plătea sumele raportat la

venitul ilicit obținut ("eu primeam aproape săptămânal bani de la T.D.M.

în funcție de cât se ridica"). Cu privire la CD-urile încredințate, T.D.M.

i-a explicat inculpatului rolul acestora: "După ce m-am întors în țară, de

la Madrid, T.D.M. m-a trimis din nou, în iunie, la Madrid, cu un CD pentru a

imprima un document de pe acesta. De data aceasta mi-a spus că CD-ul conține

niște viruși, pe care numai el îi are și că virusează, când introduc CD-ul în

calculator, calculatoarele unor societăți care trimiteau bani în țară. Mi-a

spus că în acest mod el putea, din România, să intre în calculatoarele

companiilor de transferuri de bani. Eu am dus în Madrid și acest CD dat de

T.D.M. și la cererea acestuia, l-am introdus într-un calculator din alt

locutoriu decât prima dată."

Cu privire la

organizarea grupării, Ș.N., membru de bază al acesteia, a declarat:

"Menționez că atunci când eu eram plecat în Spania pentru a virusa

calculatoare, cumnatul meu P.G. se ocupa să găsească oameni care să ridice

bani. P.G. știa de la T.D.M. și de la mine de unde și cum facem rost de bani și

T.D.M. îi ceruse să se ocupe să găsească oameni să ridice bani, contra unor

comisioane. P.G. i-a spus lui M.M. despre cum facem rost de bani și i-a cerut

să găsească și el oameni ca să ridice bani."

S-a reținut că

aceasta este doar o ramură a grupului infracțional organizat, în condițiile în

care inculpatul T.D.M. s-a preocupat ca ridicarea banilor rezultați din

tranzacțiile pe care le genera fraudulos să fie efectuate de către persoane

care erau recrutate din zone diferite ale țării.

Astfel, inculpatul

T.D.M. a recrutat persoanele care au efectuat ridicări în luna martie 2009,

G.I.S., P.G.V., K.C., M.M. și P.V., după care, unora dintre aceștia le-a

revenit sarcina să găsească persoane dispuse ca, pentru un comision inițial,

variind între 50 și 100 euro, să ridice bani.

În aceste condiții,

P.G.V. și ulterior M.M. au recrutat mai multe persoane din Prahova, care, în

intervalul 2009 - 2011, au efectuat ridicări de bani.

Ca lider, inculpatul

T.D.M. a împărțit pe zone geografice această parte finală a acțiunilor

frauduloase, în sensul că, de recrutarea persoanelor din București pentru a

ridica bani s-a ocupat inițial K.C. și ulterior, vărul acestuia, pe care l-a

recrutat în acest scop, K.A. În București efectuau aceleași operațiuni membrii

grupării coordonați de către T.D.M. prin intermediul lui K.C. și K.A.: V.D.,

V.C., V.G.

În cadrul grupului a

cărei activitate a coordonat-o, T.D.M. a executat și acte materiale specifice

infracțiunilor de criminalitate informatică, acțiuni care au stat la baza

obținerii profitului ilicit.

Inculpatul K.A. l-a

indicat pe T.D.M. ca fiind "Creierul operațiunii", descriind

modalitatea prin care acesta, după ce concepea sau adapta programele

informatice, le folosea pentru a infecta sistemele informatice, ceea ce îi

permitea accesul ilegal la acestea: "în concret aceștia se deplasau din

locutoriu în locutoriu cu suportul optic sau magnetic și cereau unui funcționar

să-l introducă în unul din calculatoarele din aceste spații solicitându-i totodată

să acceseze un anumit fișier, fotografie sau document, în care virusul

respectiv era deghizat, prin această accesare virusul respectiv infecta

calculatorul și prin acest mod se putea realiza un acces de la distanță al

acestui calculator și se puteau genera transferurile de bani. Toată perioada

aceste programe informatice tip virus au fost create și permanent îmbunătățite

de către "creierul" operațiunii (care avea temeinice cunoștințe în

domeniul informaticii).".

De asemenea,

inculpatul T.D.M. a conceput sau a adaptat programe informatice tip virus sau

"malware", pe care le-a disimulat în fișiere în format word sau jpg

(fișiere imagine sau document) cu ajutorul unor programe informatice tip

"binder", stocate pe suporți optici (dischetă, CD sau memory stick).

Acestea au fost încredințate lui Ș.N. și lui K.C., indicându-le unde și cum să

le folosească. În momentul în care suportul optic era introdus în calculator de

către funcționarul de la locutoriu, la solicitarea posesorului, și deschis

fișierul ce conținea programele informatice, acestea se instalau automat în

sistemul virusat. Așa cum rezultă din raportul de expertiză, precum și din

declarațiile unor membri ai grupului, virusul se instala automat și era

programat să efectueze modificări asupra datelor informatice ale sistemelor

informatice, să ruleze automat la fiecare deschidere a calculatorului și să

descarce prin intermediul Internetului alți viruși informatici. În continuare

acționau două tipuri de viruși descărcați prin intermediul Internetului.

Aceste programe

informatice erau programate să se instaleze și să ruleze automat, primul tip

permițând accesul direct al lui T.D.M. la calculatorul infectat, iar al doilea

tip de virus era destinat să înregistreze toate datele introduse în

calculatorul agentului prin intermediul perifericelor (tastatură, conexiune

USB) și să le transmită către un sistem informatic setat de către lider.

Următorul pas era

accesul efectiv al inculpatului la calculatorul infectat, ce se realiza prin

intermediul Internetului de la distanță, din România. Acesta contacta telefonic

membrii rețelei care recrutaseră în prealabil persoane dispuse să ridice bani

contra unui comision și primea de la aceștia datele necesare tranzacției (nume,

prenume, adresa destinatarului, precum și seria actului de identitate, CNP-ul

și eventual, număr pașaport și data expirării). Fiind în posesia acestor date,

inculpatul T.D.M. accesa calculatorul infectat și implicit aplicația instalată

pe acesta ce permitea conectarea la rețeaua informatică a companiilor de

transfer rapid și genera transferuri financiare ale căror destinatari erau

persoanele recrutate pentru a primi bani. După generarea tranzacțiilor,

inculpatul contacta telefonic membrii grupării care aveau atribuții în

recrutarea persoanelor și comunicarea datelor necesare tranzacțiilor cărora le

transmitea informațiile necesare ridicării banilor (cod tranzacție - MTCN, țara

de unde proveneau banii și numele expeditorului).

Activitatea se

finaliza prin ridicarea efectivă a sumelor rezultate din aceste operațiuni,

sume care erau împărțite conform criteriilor descrise mai sus.

Aceste operațiuni nu

se puteau realiza întotdeauna, aspect la care face referire și inculpatul K.A.

în declarațiile sale: "Acești viruși erau concepuți pentru diverse sisteme

de operare și versiuni ale acestora în sensul că dacă programul informatic

infecta un calculator pe care era instalat W. versiunea 1, iar virusul era

conceput pentru altă versiune, acesta nu funcționa. De asemenea, dacă virusul

infecta alt calculator din sală decât serverul rețelei, nici în acest caz nu

funcționa.". Pentru a preîntâmpina astfel de situații, T.D.M. s-a

preocupat permanent de îmbunătățirea programelor informatice: "Toată

perioada, aceste programe informatice tip virus au fost create și permanent îmbunătățite

de către "Creierul" operațiunii (care avea temeinice cunoștințe în

domeniul informaticii)", conform declarației lui K.A.

Deși inculpatul

T.D.M. a negat orice formă de participație a sa la comiterea faptelor, afirmând

că nu are cunoștințe în domeniul informatic, declarațiile persoanelor apropiate

acestuia în cadrul grupării fac referire în mod detaliat atât la actele

executate de lider în cadrul rețelei, cât și la cunoștințele sale ce i-au

permis crearea programelor informatice necesare virusării și accesului la

sistemele informatice conectate la cele ale companiilor de transfer financiar

rapid.

Cu privire la

aceasta, inculpatul Ș.N. a declarat: "De data aceasta mi-a spus că CD-ul

conține niște viruși pe care numai el îi are și că virusează când introduc

CD-ul în calculator, calculatoarele unor societăți care trimiteau bani în țară

și mi-a spus că în acest mod el putea, din România, să intre în calculatoarele

companiilor de transfer de bani", iar P.G. a declarat: "G. (nn Ș.N.)

mi-a spus că T.D.M. se pricepe foarte bine la calculatoare și că după ce G. îi

trimitea datele, el le folosea și el trimitea banii. Precizez că tot G. mi-a

spus că l-a învățat T.D.M. cum să lucreze cu calculatorul.

Știu că am avut

calculatorul stricat și că T.D.M., care se afla în altă localitate, a intrat pe

acest calculator care se afla la Dițești, prin Internet, și mi l-a

reparat."

Un rol important în

cadrul grupării l-a avut inculpatul Ș.N., zis "G.", persoană

recrutată de către inculpatul T.D.M., încă din primăvara anului 2009, și care a

avut ca atribuție principală introducerea suportului optic ce conținea programe

informatice tip virus în calculatoarele locutoriilor, aflate în Spania. Acesta

a recrutat persoane din anturajul său, care să ridice bani sau care, la rândul

lor, să recruteze alte persoane dispuse să efectueze această operațiune.

Desfășurarea acestor activități infracționale rezultă atât din declarația

inculpatului, care a recunoscut în linii mari actele executate, încercând însă

să-și diminueze participația raportat la intervalul în care a acționat, precum

și din declarațiile altor membri ai grupării și din actele înaintate de către

compania W.U.

Conform declarației

sale, care este în concordanță cu lista atacurilor realizate asupra agenților

companiei W.U., inculpatul Ș.N. a fost recrutat de către inculpatul T.D.M. în

luna martie 2009, dată la care a utilizat pentru prima dată un CD pentru a

virusa sistemele informatice. Tot în luna martie 2009 au fost înregistrate de

către compania W.U. primele tranzacții generate fraudulos, ale căror

beneficiari au fost persoane din anturajul lui Ș.N.

Inculpatul a cunoscut

caracterul fraudulos al operațiunilor ce se succedau după introducerea

suportului optic în calculatoarele din locutorii și deschiderea fișierului ce

conținea programele informatice tip virus, fiind informat cu privire la aceasta

chiar de T.D.M., persoană împreună cu care lucrase timp de câțiva ani în

Spania. Cu privire la aceasta, am făcut referire anterior, indicând modalitatea

prin care a luat cunoștință de ilicitul acțiunilor sale.

Inculpatul Ș.N. a

efectuat acest gen de operațiune de mai multe ori, limitând participarea sa

doar la aproximativ 20 de astfel de atacuri ce s-au desfășurat până în

septembrie 2009. Există însă date care infirmă afirmațiile inculpatului cu

privire la perioada în care și-a desfășurat activitatea infracțională în cadrul

grupării.

Astfel, fiind audiat

la data de 13 aprilie 2011, inculpatul K.A. a precizat: "în urmă cu

aproximativ o lună (nn. aproximativ în luna februarie 2011) Ș.N. a fost reținut

de către autoritățile spaniole pentru 48 de ore, informație pe care o am de la

K.C., deoarece în ziua respectivă trebuia să aibă loc o ridicare și acesta a

fost motivul pentru care nu s-a făcut.". Suplimentar, acest incident l-a

determinat pe liderul grupării să întreprindă acte pentru a perfecționa accesul

la sistemele informatice conectate la cele ale companiilor de transfer

financiar rapid: "Deoarece Ș.N. fusese depistat și reținut într-un

locutoriu, T.D.M. a hotărât să îmbunătățească sistemul de acces în sistemele

informatice ale locutoriilor care aveau contracte cu companiile de transfer

financiar, astfel ca să nu mai fie necesară infestarea fizică din sală, ci prin

intermediul Internetului." conform declarațiilor lui K.A.

Necunoscând conținutul

declarației lui K.A. și fiind întrebat cu privire la o eventuală reținere a sa

la locutoriu, Ș.N., deși susținuse că din toamna anului 2009 s-a aflat în țară,

a confirmat faptul că a fost reținut de către autoritățile spaniole într-un

locutoriu din Madrid, invocând că reținerea s-a făcut în baza unor suspiciuni

legate de o faptă de furt.

Deși principala sa

atribuție a fost infectarea fizică a sistemelor informatice pentru a permite

virusarea acestora, Ș.N. a avut și alte sarcini în cadrul grupului infracțional

organizat, respectiv recrutarea unor noi membri, persoane de încredere, care să

efectueze atât ridicări de numerar în nume propriu, cât și să găsească alte

persoane dispuse să efectueze astfel de operațiuni, precum și efectuarea,

personal, a unor astfel de operațiuni (ridicarea banilor proveniți din

generarea de tranzacții frauduloase).

Inculpatul Ș.N. a

fost cel care a intermediat recrutarea lui P.G. de către T.D.M., persoană care

ulterior, alături de M.M., a organizat activitatea de ridicare a banilor de

către "beneficiari" din Prahova: "P.G. știa de la T.D.M. și de

la mine de unde și cum facem rost de bani și T.D.M. îi ceruse să se ocupe să

găsească oameni să ridice bani, contra unor comisioane. P.G. i-a spus lui M.M.

despre cum facem rost de bani și i-a cerut să găsească și el oameni ca să

ridice bani.". Aceste aspecte sunt confirmate de către P.G. și M.M.,

precum și de învinuiți audiați în cauză.

În urma verificării

tranzacțiilor generate fraudulos, s-a constatat că la data de 26 iulie 2009,

Ș.N. a fost cel care a ridicat suma de 1.206,95 dolari SUA de la agenția B. din

Târgoviște, agenție de la care, la aceeași dată, ridicase o sumă apropiată ca

valoare și P.V., soția lui P.G. Conform declarației sale, Ș.N. a mai efectuat

cel puțin o dată o astfel de operațiune, despre care nu am fost însă informați

de către reprezentanții companiei W.U., ceea ce presupune ca posibilitate

fraudarea unei alte companii de transfer financiar rapid. Cu privire la sumele

încasate în urma efectuării tuturor acestor operațiuni, Ș.N. a precizat că

pentru fiecare infectare fizică a calculatoarelor primea de la T.D.M. 200 - 250

euro în funcție de sumele ridicate, iar pentru ridicarea banilor a susținut că

a primit doar câte 50 euro.

Instanța de fond a

evocat activitatea inculpatului K.C., legăturile acestuia cu inculpatul T.D.M.

și cu vărul său K.A., astfel că în declarația de la data de 13 aprilie 2011,

acesta din urmă arată că: "Deși vărul meu nu mi-a spus exact care sunt

atribuțiile fiecăruia în Spania și în alte țări în care acționau, eu am dedus

din discuțiile cu acesta că T.D.M. a fost cel care a creat și apoi a

încredințat lui Ș.N. și ulterior vărului meu programele informatice tip virus

pentru a fi folosite la infectarea sistemelor informatice, K.C. s-a ocupat și

de recrutarea oamenilor care să ridice bani, iar restul de ridicarea

banilor.", iar la data de 5 mai 2011, Ș.N. a declarat: "Din toamna

anului 2009, T.D.M. l-a trimis pe K.C. cu CD-uri la Madrid pentru a virusa

calculatoarele companiilor de transfer rapid de bani. Știu asta pentru că am

discutat personal cu K.C. la Madrid."

Așa cum s-a reținut

anterior, una dintre persoanele recrutate de către K.C. încă de la începutul

activității sale infracționale a fost K.A., care a avut ca sarcină racolarea

altor membri sau a unor persoane dispuse să efectueze ridicări de bani pentru

membrii rețelei criminale, făcându-se referire la actele infracționale

executate, la persoanele recrutate pentru ridicarea sumelor și la cuantumul

acestora, menționând: "în perioada februarie 2010 - iulie 2010, când K.C.

a venit din nou în țară, au avut loc cele mai multe ridicări de bani

transferați din Spania către România, ridicând aproximativ 30.000 euro. În

acest interval eu și oamenii recrutați de mine ne-am deplasat de 2 sau 3 ori în

Republica Moldova - Chișinău, o dată la Ruse - Bulgaria, iar restul

retragerilor în România, la București. De fiecare dată am accesat în același

mod ca cel descris anterior, ridicând banii la Chișinău transferați cu

precădere prin R.T. (sumele primite fiind mai mari decât în restul sistemelor),

prin W.U. și M.G. (ultimul fiind neprofitabil datorită sumelor mici ce puteau

fi transferate). În Bulgaria sumele erau transmise cu precădere prin W.U., iar

în România prin toate sistemele la care am făcut referire mai sus".

Persoanele recrutate

de către K.A. au efectuat ridicări de bani rezultați din tranzacțiile generate

fraudulos de către T.D.M., operațiunile finale fiind înregistrate atât în orașe

din România (în cazul celor recrutați de K.A. în special în București și Târgoviște),

precum și în localități din Bulgaria și Republica Moldova.

Inculpatul a oferit

detalii și cu privire la modalitatea concretă de a proceda la efectuarea

acestor tranzacții, aspecte care sunt relatate de altfel și de către ceilalți

inculpați într-un mod rezumativ. La data de 13 aprilie 2011, K.A. a precizat cu

privire la aceasta: "în intervalul august - decembrie 2009, procedând în

același fel ca cel descris pentru Ruse, am discutat cu K.C. pentru a stabili

ora și transmiterea către acesta a datelor de identificare a persoanelor

recrutate, iar după un interval de timp, revin și arăt că datele de stare

civilă ale persoanelor care urmau să ridice banii erau transmise de mine prin

messenger în general seara sau mai rar dimineața, după care la data stabilită

mă deplasam împreună cu persoanele recrutate de regulă la C.L., în apropierea

mai multor sedii ale băncilor, dintre care important pentru noi era R.B. și

așteptam să mă contacteze prin messenger K.C.; acesta mă contacta de regulă în

intervalul 10:30 - 11, ora Spaniei, când se deschideau locutoriile. Era necesar

acest lucru deoarece din aceste locații se puteau realiza transferurile, lucru

pe care l-am aflat ulterior. După ce primeam primul mesaj de la K.C. cu codul

de operațiune respectiv, revin și arăt că de la o societate de transfer la alta

diferea numărul de cifre, la R.T. erau 11 cifre, la W.U. 10 cifre, iar la M.G.

doar 8 cifre - numele expeditorului și suma ce urma a fi ridicată, mă duceam cu

persoana indicată pentru a face ridicarea de numerar."

Persoanele recrutate

necunoscând proveniența ilicită a banilor, au acceptat să ridice sume pentru

inculpat de la diverse agenții bancare, aspecte ce rezultă și din

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a comunicărilor sms

interceptate autorizat în cauză, care surprind momentele în care inculpatul

solicită datele de identitate ale persoanelor recrutate, pe care mai apoi le

transmitea vărului său.

Persoanele racolate

de către inculpatul K.A. sunt: . (fostă B.) A.M.C., N.M.G. (care au aderat la

grupul infracțional organizat, preluând o parte din atribuțiile lui K.A.),

G.E., G.A.M., B.N., R.G. și N.D., care în declarațiile date au recunoscut că au

ridicat diverse sume de bani, la inițiativa și sub controlul inculpatului K.A.

Altă persoană a cărei

recrutare a fost intermediată de către Ș.N. este P.G.V., care a aderat la

grupul infracțional organizat din anul 2009. Acesta a recrutat la rândul său

alți membri (dintre care amintim pe M.M.) sau diverse persoane, care au ridicat

bani proveniți din tranzacțiile generate ilicit de către liderul grupului,

acesta fiind rolul stabilit în cadrul grupării de către T.D.M. Cu privire la

aceasta, P.G. a declarat la data de 18 aprilie 2011 că, după ce împreună cu

soția sa, P.V., și cu M.M., a ridicat bani la începutul anului 2009 pentru

T.D.M. și Ș.N., a aflat de la ultimul, care îi este cumnat, modalitatea de

obținere a sumelor ridicate: "Banii i-am ridicat prin W.U., nu-mi amintesc

ce sumă, dar a fost aproximativ 1.000 euro și pe care i-am dat acasă lui G. De

la G. am aflat că banii erau făcuți cu ajutorul calculatoarelor, prin Internet.

G. mi-a mai spus că T.D.M. era cel care se ocupa de toate, că el doar merge cu

niște CD-uri la locutorii din Spania, pe care trebuia să le bage în

calculatoarele de acolo.". Operațiunea de ridicare a banilor se regăsește

și în actele înaintate de compania W.U., reprezentanții acesteia comunicându-ne

că la data de 13 martie 2009, P.G., M.M. și P.V. au ridicat diverse sume de

bani de la agențiile R.B.A., B. și B.P. din Moreni, județ Dâmbovița, bani

proveniți din tranzacții generate fraudulos.

În condițiile în care

P.G. și-a exprimat disponibilitatea de a participa la activitatea infracțională

a grupării, T.D.M. i-a stabilit ca atribuție recrutarea altor membri sau a unor

persoane care să ridice bani. În intervalul următor, P.G. a determinat mai

multe persoane să ridice bani în modalitatea descrisă mai sus, persoane dintre

care amintim pe M.M. (care a aderat la grupul infracțional organizat), Ș.V.,

T.A., V.O., F.M., N.A.D. Fiind audiați, o parte din aceștia au făcut referire

atât la discuțiile anterioare purtate cu P.G., la oferta acestuia ca, în

schimbul unui comision, să ridice diverse sume, cât și la modalitatea concretă

în care s-a realizat ridicarea banilor. Datele de identitate ale acestora au

fost transmise de către inculpat lui K.C. pentru ca acestea să intre în posesia

lui T.D.M. Inculpatul P.G. i-a însoțit pe destinatarii sumelor la agențiile

unde au fost efectuate ridicări de bani, existând situații când la aceste locații

se întâlnea și cu K.C. Sumele au fost înmânate celor doi sau lui P.G. în

situația în care era singur, fiind apoi împărțite de aceștia conform

înțelegerii inițiale (50% lui T.D.M., 25% lui K.C., iar restul lui P.G., care

plătea din această sumă și persoanele ce ridicau banii).

Cu privire la

ridicarea sumei de bani din data respectivă, Ș.V., socrul inculpatului, a

recunoscut că a fost sunat de către ginerele său (P.G.), care i-a comunicat să

se întâlnească în București la o bancă și să aibă asupra sa buletinul,

descriind modalitatea în care au acționat: "Eu personal am scos de două

ori câte 845 euro și o dată 850 euro, bani pe care i-am dat ginerelui meu și

băiatului din Târgoviște. Și cei din Câmpina care au scos bani le-au dat tot

celor doi banii scoși.". Inculpatul P.G. l-a recrutat și pe inculpatul

M.M. pentru a ridica bani în aceeași modalitate.

În declarația sa

inculpatul M.M. a precizat că nu cunoaște suficiente detalii cu privire la

activitatea grupării, recunoscând însă că din discuțiile purtate cu P.G. a

intrat în posesia unor date privitoare la proveniența banilor, relatând

următoarele: "Cu o săptămână înainte de plecarea la Moreni am discutat cu

P.G. referitor la banii primiți prin W.U. și am aflat de la acesta cum face el

rost de datele unor persoane pe care le transmite unei alte persoane de la

Târgoviște și acesta la rândul lui le transmite în Spania unor persoane care

intrau pe niște calculatoare legate la Internet ce au legătură cu banii trimiși

prin W.U.".

Instanța de fond a

descris modul de acțiune al persoanelor recrutate (față de care s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală), sumele ridicate, comisionul primit,

persoanele de legătură, unitățile bancare de la care au ridicat banii și modul

de deplasare, făcându-se referire la procesele-verbale de redare a

convorbirilor telefonice legal interceptate.

Instanța de fond a

apreciat că probele administrate în cauză au făcut dovada existenței faptelor

deduse judecății și că la data de 12 octombrie 2011 inculpații P.G.V., M.M. și

Ș.N. au recunoscut săvârșirea faptelor, și-au însușit probele administrate în

cursul urmăririi penale și au beneficiat de judecata după procedura

simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

În drept, s-a reținut

că faptele inculpatului Ș.N. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C.

pen., raportat la art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 44 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

26 C. pen., raportat la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 49 din

Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a

dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora acesta a

fost condamnat prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. la pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării.

De asemenea, instanța

de fond a apreciat că faptele inculpaților P.G.V. și M.M., constând în aderarea

la începutul anului 2009 la grupul infracțional organizat și sprijinirea

activității infracționale din sfera criminalități informatice întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.,

texte de lege în baza cărora inculpații au fost condamnați la pedepse cu

suspendarea sub supraveghere a executării, reținându-se la încadrările juridice

dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpații să se supună măsurilor de

supraveghere stabilite, pe durata termenului de încercare, iar în baza art. 350

alin. (2) lit. b) C. proc. pen., punerea de îndată în libertate a acestora de

sub puterea mandatelor de arestare preventivă, dacă nu sunt reținuți sau

arestați în altă cauză.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și

Terorism, Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul M.M., criticând-o ca

fiind nelegală și netemeinică.

În recursul său,

parchetul a susținut că pedepsele aplicate inculpaților P.G.V., M.M. și Ș.N.

sunt nelegale întrucât, deși în favoarea acestora s-au reținut circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., instanța de fond nu a

aplicat pedepse sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.

O altă critică

privește netemeinicia hotărârii de condamnare, în sensul că la dozarea

pedepselor nu s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al

infracțiunilor comise, amploarea activității infracționale, numărul mare al

faptelor comise, perioada lungă de timp în care au fost comise, ceea ce denotă

perseverența infracțională a acestora, solicitând admiterea apelului,

desființarea sentinței, înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea

pedepselor și schimbarea modalității de executare, în sensul înlăturării

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Apelantul-inculpat

M.M. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, susținând în esență că, deși au

fost reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante și a beneficiat de

procedura simplificată, instanța de fond nu a acordat eficiența cuvenită,

pedepsele aplicate fiind prea mari, solicitând admiterea apelului, desființarea

sentinței în parte și reindividualizarea în sensul reducerii acestora sub

limita minimă prevăzută de textele incriminatorii și menținerea suspendării sub

supraveghere.

Prin Decizia penală

nr. 27 din 17 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism, Serviciul Teritorial Ploiești,

împotriva Sentinței penale nr. 351 din 21 octombrie 2011, pronunțată de

Tribunalul Prahova.

A fost desființată în

parte sentința, în sensul că au fost înlăturate de la încadrarea juridică a

infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților P.G.V., Ș.N. și M.M.

circumstanțele atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen., și menține pedepsele

aplicate de instanța de fond, în cuantumul și modalitatea de executare.

Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței.

A fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul M.M. împotriva aceleiași sentințe.

A fost obligat

apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de prim

control judiciar, examinând hotărârea apelată, pe baza actelor și lucrărilor

dosarului, a criticilor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și

de drept, conform art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., a constatat

întemeiată numai critica parchetului referitoare la circumstanțele atenuante

reținute în favoarea inculpaților.

În acest sens s-a

apreciat că situația de fapt, modalitățile concrete de concepere și comitere a

infracțiunilor informatice în cadrul unui grup infracțional organizat, fiecare

inculpat având sarcini bine stabilite, și vinovăția inculpaților P.G.V., M.M.

și Ș.N. au fost temeinic reținute de prima instanță, probele administrate în

cursul urmăririi penale, însușite în totalitate, au dovedit cu certitudine că

în perioada 2009 - 2010 aceștia au aderat la această grupare facilitând

accesarea ilegală, prin încălcarea măsurilor de siguranță a sistemelor

informatice din Madrid aparținând companiei W.U., în scopul obținerii,

modificării și transferării neautorizate a datelor din acest sistem, au deținut

fără drept atari programe informatice, cauzând un prejudiciu de aproximativ

80.000 dolari SUA.

În acest sens s-a

reținut că inculpații P.G.V., M.M. și Ș.N. au aderat la această grupare

infracțională și au sprijinit-o atât prin instalarea programelor virusate în

sistemele informatice aparținând companiei W.U., cât și prin racolarea mai

multor persoane pentru ridicarea sumelor de bani transferate fraudulos,

exercitând astfel, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale,

acte de complicitate, la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1),

(2) și (3), art. 44 alin. (1), (2), art. 46 alin. (1), (2), art. 49 din Legea

nr. 161/2003. Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale,

respectiv: procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de

inculpați, interceptate autorizat, procesele-verbale de efectuare a

perchezițiilor domiciliare, relațiile oferite de Departamentul de siguranță a

companiei W.U., actele întocmite de reprezentanții Serviciului Secret al SUA se

coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților P.G.V., M.M. și

Ș.N., ce au fost în mod judicios analizate și interpretate și au dovedit

vinovăția acestora pentru faptele deduse judecății.

S-a mai reținut că

inițiatorul grupării infracționale organizate profilate pe comiterea

infracțiunilor informatice a fost inculpatul T.D.M., care a racolat și pe

inculpații Ș.N., K.C., K.A., P.G.V. și M.M., aceștia având rolul de a

identifica locutorii conectate la cele ale companiilor de transfer financiar

rapid, virusarea calculatoarelor prin introducerea programelor informatice tip

virus și malware "backdoor.win32", "scv.hostexe" și

"anoataly.exe" pentru infectarea sistemelor informatice și ridicarea

sumelor transferate ilegal.

Instanța de apel a

apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale au dovedit atât

existența faptelor, cât și vinovăția inculpaților, astfel că încadrările

juridice stabilite sunt legale și corespund faptelor comise.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor, s-a constatat că prima instanță nu a făcut o justă

evaluare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., apreciind în mod greșit că

anumite elemente ce caracterizează persoana inculpaților au natura unor

circumstanțe atenuante.

În acest sens s-a

reținut că împrejurarea că inculpații au recunoscut infracțiunile comise și au

cooperat cu organele de anchetă nu poate determina în mod automat reținerea

circumstanțelor atenuante judiciare, așa cum a procedat instanța de fond.

În practica judiciară

s-a statuat că datele ce caracterizează persoana infractorului, cum ar fi conduita

bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, comportarea sinceră în

cursul procesului penal și situația familială, trebuie examinate ținând seama

de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite.

S-a constat