ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2845/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 231 din 21 octombrie 2011, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații: 1. P.G.V. la pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 13 aprilie 2011 la zi. 2. M.M. la pedepsele de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru ambele art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat perioada reținerii și arestării sale preventive, începând cu data de 13 aprilie 2011 la zi.

3. Ș.N. la pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003; câte 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la infracțiunile de accesare fără drept la un sistem informatic de modificare, ștergere, deteriorare date informatice, transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic și respectiv de împiedicare a funcționării unui sistem informatic prin modificare de date informatice prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2) și (3), art. 26 C. pen. rap. la art. 44 alin. (1) și (2) și art. 26 C. pen.

rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 46 alin. (1) și (2), toate cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării sale preventive, începând cu data de 5 mai 2011 la zi. În baza dispozițiilor art. 86 1 alin. (1) C. pen., s-a dispus pentru toți inculpații suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de câte 5 ani pentru fiecare, calculat conform art. 86 2 C. pen.

și obligarea inculpaților să respecte măsurile prev. de art. 86 3 alin. (1) C. pen., respectiv: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; b) să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; c) să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; d) să comunice aceluiași serviciu de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate fiecărui inculpat pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților de sub puterea Mandatelor de arestare preventivă nr. 80/U din 14 aprilie 2011 (P.G.V.), nr. 77/U din 14 aprilie 2011 (M.M.) și 127/U din 5 mai 2011 (Ș.N.), emise de Tribunalul Prahova. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 40/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism, Serviciul Teritorial Ploiești, au fost trimiși în judecată inculpații P.G.V., M.M., Ș.N. împreună cu inculpații T.D.M., K.A., N.M.G.

și P. (fostă B.) A.M.C., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 44 alin. (1) și (2), art. 46 alin. (1) și (2) și art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și complicitate la săvârșirea acestor infracțiuni. Prin actul de sesizare a instanței s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiților K.A., R.G., B.E.M., G.E., Ș.T., T.A., Ș.V., P.V., V.O.N. și G.A.M. pentru alte fapte și disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de învinuiții K.C., G.M.G., D.A., N.A.D., F.M., S.B.F., M.D., V.D., V.C., D.N., V.G., V.G.A., G.A., G.M., D.V. pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen.

rap la art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art 26 C. pen. rap la art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art 26 C. pen. rap la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., dar și față de membrii grupului infracțional organizat din prezentul rechizitoriu pentru fraudarea altor companii de transfer financiar rapid, din perioada 2009 - 2011. Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale însușite în totalitate și a declarațiilor de recunoaștere a faptelor așa cum au fost prezentate în actul de acuzare, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților P.G.V., M.M.

și Ș.N. pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și următoarea situație de fapt: La începutul anului 2009, T.D.M. a inițiat un grup infracțional organizat profilat pe comiterea de infracțiuni informatice, grupare la care au aderat inițial Ș.N. și K.C., iar ulterior K.A., P.G., M.M., N.M.G., P. (fostă B.) A.M.C., precum și alte persoane care nu au fost încă identificate. Liderul acestei grupări infracționale, inculpatul T.D.M., a stabilit pentru fiecare membru sarcini concrete. Folosindu-se atât de cunoștințele din domeniul informatic, cât și de faptul că a locuit o perioadă îndelungată în Spania la Madrid, inculpatul T.D.M.

a putut observa modalitatea de lucru în momentul efectuării transferurilor financiare rapide de bani, precum și locațiile și modalitatea de conectare a sistemelor informatice, astfel că a conceput și a adaptat programe informatice, de natură a-i permite accesul direct la sistemele informatice ale companiilor de transfer financiar în scopul efectuării transferurilor ilicite. Inculpatul a înțeles să folosească "locutoriile" din Madrid (locații unde se puteau efectua operațiuni financiare de transfer rapid prin Internet, se puteau utiliza în diverse scopuri calculatoarele existente, precum și unde se putea beneficia de alte servicii de transmitere de date la distanță), deoarece, spre deosebire de agențiile de transfer rapid din țară (unde se lucrează doar cu funcționarul societății, iar persoana care depune sau ridică bani nu are acces fizic la sistemele informatice), acestea îi confereau posibilitatea de a accesa în mod direct calculatoarele existente în locutorii.

Pentru a nu se expune, T.D.M. a racolat pe inculpații Ș.N. și K.C., în vederea executării operațiunilor la sistemele din locutorii conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid, cât și pentru ridicarea sumelor rezultate în urma transferurilor financiare ilicite generate de inculpat. Alegerea acestor persoane pentru a iniția activitatea infracțională nu a fost întâmplătoare, cei doi fiind apropiați și persoane de încredere ai liderului. Au fost recrutați noi membri, activitatea de ridicare a banilor făcându-se în mod organizat, de către persoane aflate în zone diferite ale țării, constituite în ramificații ale grupului infracțional organizat, pentru fiecare zonă (București, Prahova și Dâmbovița) existând câte un membru al rețelei care să se ocupe de găsirea unor destinatari ai sumelor de bani.

Pentru a diminua riscul de a fi identificat și implicit tras la răspundere penală, T.D.M. a recrutat personal un număr mic de membri, respectiv pe inculpații Ș.N. și K.C., precum și pe P.G., căruia i-a revenit ca atribuție recrutarea altor membri sau a unor persoane dispuse să ridice bani contra unui comision. În același scop al reducerii posibilităților de identificare, T.D.M. a cerut acestor persoane să nu facă referire la activitatea pe care o desfășura, iar ridicările de bani s-au făcut atât în România, cât și în Bulgaria, Republica Moldova, Italia și Franța. Alegerea acestor țări ca destinație pentru ridicarea banilor rezultați din transferurile generate ilicit de inculpat, rezultă din actele înaintate de reprezentanții uneia dintre companiile fraudate, iar stabilirea zonelor de ridicare o realiza inculpatul anterior efectuării operațiunii de transfer (fiind o condiție necesară pentru astfel de operațiuni indicarea țării unde urma a fi ridicată suma trimisă).

Una dintre companiile de transfer financiar rapid fraudate de către membrii grupului infracțional organizat este W.U., companie care a sesizat la data de 24 mai 2010 comiterea infracțiunilor. Sesizarea inițială a fost formulată de către D.A.G., director al Departamentului de Siguranță a companiei W.U. și viza transferurile bancare transmise prin Internet, în perioada 13 martie - 17 decembrie 2009, care au prejudiciat compania la acea dată, cu suma de 73.609,84 dolari SUA. Ulterior, partea vătămată a formulat și alte plângeri, fiind înaintate totodată acte rezultate în urma efectuării de investigații de către reprezentanții Serviciului Secret al Statelor Unite care are și atribuția de protejare a infrastructurii financiare, precum și a monedei naționale a Statelor Unite ale Americii.

Au fost transmise de către reprezentanții părții vătămate, atât lista transferurilor de bani W.U. trimiși și primiți, precum și transferurile frauduloase identificate de către analiștii acestor companii, împreună cu rezultatul efectuării unei expertize efectuate asupra sistemelor infectate, realizată de către specialiști din cadrul companiei. Conform constatării acestora, au fost identificate programele informatice tip virus și malware având următoarele denumiri: "backdoor.win32", "svc.hostexe" și "anoataly.exe", care au fost create și folosite pentru infectarea sistemelor informatice. Astfel, "backdoor.win32" se instala automat în partiția principală a sistemului informatic, modificând regiștrii originali ai acestui sistem, cu scopul de a porni o dată cu inițierea sistemului informatic, precum și de a permite descărcarea prin intermediul Internetului a altor viruși informatici.

"Svc.host.exe" se instala automat în partiția principală a sistemului informatic, modificând regiștrii originali ai acestui sistem, pentru a funcționa o dată cu inițierea sistemului original și a permite accesul de la distanță la calculatorul infectat. "Anoataly. exe", identificat drept un program kelylogger, avea rolul de a captura și transmite prin intermediul Internetului toate datele informatice introduse prin intermediul perifericelor informatice, de exemplu tastatură sau USB. În declarația sa de la data de 13 aprilie 2011, inculpatul K.A.

a descris această activitate, relatând că se deplasau din locutoriu în locutoriu cu suportul optic sau magnetic și cereau unui funcționar să-l introducă în unul din calculatoarele din aceste spații, solicitându-i totodată să acceseze un anumit fișier, fotografie sau document în care virusul respectiv era deghizat; prin această accesare, virusul respectiv infecta calculatorul și prin acest mod se putea realiza un acces de la distanță al acestui calculator și se puteau genera transferuri de bani. De asemenea, acesta a indicat și modul în care au fost virusate sistemele informatice, persoanele care introduceau suportul optic ce conține programul destinat virusării, indicându-l pe inculpatul Ș.N., ca fiind persoana care se deplasa în Spania la Madrid pentru executarea acestor operațiuni ilicite, astfel, acesta arată că a aflat de la inculpatul T.D.M.

că CD-ul pe care i l-a dat conține niște viruși și atunci când îl introduce în calculatorul unor societăți care trimiteau bani în țară permite accesul ilegal la sistemele informatice în momentul când funcționarul de la locutoriu la solicitarea deținătorului suportului optic deschide un anumit fișier indicat de deținător. Cu ocazia efectuării unei expertize asupra sistemului fraudat, specialiștii din cadrul companiei fraudate au identificat un atare fișier virusat. S-a mai reținut că la data de 13 martie 2009, membrii grupării au accesat ilegal sistemul W.U., la locutoriul Champs Paseo San Antonio 8, Bajo Fuenlabrada - Madrid, cod agent W.U. X, generându-se astfel transferuri variind între 1.033,03 dolari SUA și 1.226,73 dolari SUA, sume ce au fost ridicate de către G.I.S., P.G.V., K.C., M.M.

și P.V., de la unități bancare din București și Moreni, județul Dâmbovița. La acest atac a făcut referire și inculpatul Ș.N., în declarația sa din luna martie 2009, precizând că a introdus într-un astfel de sistem informatic suportul optic încredințat de către T.D.M. pentru a infecta calculatoarele conectate la cele ale companiei de transfer financiar: "Astfel, în martie 2009 am fost în Madrid, la un locutoriu și am rugat un funcționar de acolo să introducă într-un calculator CD-ul pe care mi-1 dăduse D. Am rugat să deschidă folderele de pe CD și să îmi imprime un CV, lucru care s-a și întâmplat." Au fost detaliate și celelalte cazuri de atac, de fiecare dată fiind accesate ilegal sisteme informatice de tipul celor la care am făcut referire mai sus, de la locutorii diferite, pentru a nu da posibilitatea identificării autorului.

Din motive independente membrilor grupării uneori activitatea infracțională nu s-a putut finaliza așa cum a fost cazul în care inculpatul Ș.N. a fost reținut într-un locutoriu din Madrid. În acest sens inculpatul K.A. a precizat că virușii erau concepuți pentru diverse sisteme de operare și versiuni ale acestora în sensul că dacă programul informatic infecta un calculator pe care era instalat W. versiunea 1, iar virusul era conceput pentru altă versiune, acesta nu funcționa. De asemenea, dacă virusul infecta alt calculator din sală decât serverul rețelei, nici în acest caz nu funcționa, de asemenea a mai precizat că dacă virusul infecta alt calculator din sală decât serverul rețelei nu se puteau obține datele informatice și transferul de bani.

S-a mai reținut că inculpatul T.D.M. nu a putut genera transferuri financiare având ca obiect trimiterea unor sume mai mari de bani datorită faptului că, pentru siguranța efectuării unor astfel de transferuri, compania stabilise o sumă maximă ce putea fi transmisă de la un locutoriu, aceasta fiind convenită între compania de transfer financiar și agentul acesteia. Inculpatul M.M. a arătat în declarația dată la 18 aprilie 2011 că inculpatul T.D.M. era liderul grupării, precizând că "am înțeles că este șeful întregii operațiuni". Activitatea de lider a acestuia rezultă și din declarațiile inculpaților P.G.V. și Ș.N., care au fost recrutați direct de inculpatul T.D.M.

în faza inițială a desfășurării activității infracționale, ambii indicându-l ca fiind persoana care încredința suporți optici ce conțineau programele informatice destinate virusării sistemelor informatice conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid, stabilea numărul tranzacțiilor și implicit a persoanelor ce urmau a fi determinate să ridice bani, primea cea mai mare parte a sumelor ridicate, stabilind procentele ce revin fiecăruia în funcție de participație. Astfel, la data de 18 aprilie 2011, P.G. a declarat că a aflat de la inculpatul Ș.N. că banii erau făcuți cu ajutorul calculatoarelor, prin Internet, și că a primit de la T.D.M. niște CD-uri pe care le-a introdus în calculatoare în locutorii din Spania și că banii ridicați erau împărțiți, respectiv 50% pentru T.D.M., și câte 25% pentru persoanele care ridicau aceste sume.

Se mai reține că inculpatul K.A. în declarațiile sale de la data de 13 aprilie 2011 a arătat: "Conform înțelegerii din august - septembrie cu K.C., 50% din sumele ridicate reveneau creierului, adică lui T.D.M., care nu participa la nicio cheltuială, 50% mie și lui K.C., din care 10% celor care ridicau banii, în jur de 200 - 300 euro îi trimiteam lui K.C. ca să-și acopere cheltuielile în Spania, scădeam cheltuielile de deplasare, iar restul era împărțit între mine și K.C.". Inculpatul Ș.N. a indicat actele întreprinse de către T.D.M. în cadrul grupării, declarând că acesta este persoana care îi încredința CD-urile cu programele informatice, îi stabilea linia de urmat (modalitatea de acțiune la locutoriu, alegerea locutoriului, fișierele ce trebuiau deschise) și îi plătea sumele raportat la venitul ilicit obținut ("eu primeam aproape săptămânal bani de la T.D.M.

în funcție de cât se ridica"). Cu privire la CD-urile încredințate, T.D.M. i-a explicat inculpatului rolul acestora: "După ce m-am întors în țară, de la Madrid, T.D.M. m-a trimis din nou, în iunie, la Madrid, cu un CD pentru a imprima un document de pe acesta. De data aceasta mi-a spus că CD-ul conține niște viruși, pe care numai el îi are și că virusează, când introduc CD-ul în calculator, calculatoarele unor societăți care trimiteau bani în țară. Mi-a spus că în acest mod el putea, din România, să intre în calculatoarele companiilor de transferuri de bani. Eu am dus în Madrid și acest CD dat de T.D.M. și la cererea acestuia, l-am introdus într-un calculator din alt locutoriu decât prima dată." Cu privire la organizarea grupării, Ș.N., membru de bază al acesteia, a declarat: "Menționez că atunci când eu eram plecat în Spania pentru a virusa calculatoare, cumnatul meu P.G.

se ocupa să găsească oameni care să ridice bani. P.G. știa de la T.D.M. și de la mine de unde și cum facem rost de bani și T.D.M. îi ceruse să se ocupe să găsească oameni să ridice bani, contra unor comisioane. P.G. i-a spus lui M.M. despre cum facem rost de bani și i-a cerut să găsească și el oameni ca să ridice bani." S-a reținut că aceasta este doar o ramură a grupului infracțional organizat, în condițiile în care inculpatul T.D.M. s-a preocupat ca ridicarea banilor rezultați din tranzacțiile pe care le genera fraudulos să fie efectuate de către persoane care erau recrutate din zone diferite ale țării. Astfel, inculpatul T.D.M. a recrutat persoanele care au efectuat ridicări în luna martie 2009, G.I.S., P.G.V., K.C., M.M.

și P.V., după care, unora dintre aceștia le-a revenit sarcina să găsească persoane dispuse ca, pentru un comision inițial, variind între 50 și 100 euro, să ridice bani. În aceste condiții, P.G.V. și ulterior M.M. au recrutat mai multe persoane din Prahova, care, în intervalul 2009 - 2011, au efectuat ridicări de bani. Ca lider, inculpatul T.D.M. a împărțit pe zone geografice această parte finală a acțiunilor frauduloase, în sensul că, de recrutarea persoanelor din București pentru a ridica bani s-a ocupat inițial K.C. și ulterior, vărul acestuia, pe care l-a recrutat în acest scop, K.A. În București efectuau aceleași operațiuni membrii grupării coordonați de către T.D.M. prin intermediul lui K.C.

și K.A.: V.D., V.C., V.G. În cadrul grupului a cărei activitate a coordonat-o, T.D.M. a executat și acte materiale specifice infracțiunilor de criminalitate informatică, acțiuni care au stat la baza obținerii profitului ilicit. Inculpatul K.A. l-a indicat pe T.D.M. ca fiind "Creierul operațiunii", descriind modalitatea prin care acesta, după ce concepea sau adapta programele informatice, le folosea pentru a infecta sistemele informatice, ceea ce îi permitea accesul ilegal la acestea: "în concret aceștia se deplasau din locutoriu în locutoriu cu suportul optic sau magnetic și cereau unui funcționar să-l introducă în unul din calculatoarele din aceste spații solicitându-i totodată să acceseze un anumit fișier, fotografie sau document, în care virusul respectiv era deghizat, prin această accesare virusul respectiv infecta calculatorul și prin acest mod se putea realiza un acces de la distanță al acestui calculator și se puteau genera transferurile de bani.

Toată perioada aceste programe informatice tip virus au fost create și permanent îmbunătățite de către "creierul" operațiunii (care avea temeinice cunoștințe în domeniul informaticii).". De asemenea, inculpatul T.D.M. a conceput sau a adaptat programe informatice tip virus sau "malware", pe care le-a disimulat în fișiere în format word sau jpg (fișiere imagine sau document) cu ajutorul unor programe informatice tip "binder", stocate pe suporți optici (dischetă, CD sau memory stick). Acestea au fost încredințate lui Ș.N. și lui K.C., indicându-le unde și cum să le folosească. În momentul în care suportul optic era introdus în calculator de către funcționarul de la locutoriu, la solicitarea posesorului, și deschis fișierul ce conținea programele informatice, acestea se instalau automat în sistemul virusat.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză, precum și din declarațiile unor membri ai grupului, virusul se instala automat și era programat să efectueze modificări asupra datelor informatice ale sistemelor informatice, să ruleze automat la fiecare deschidere a calculatorului și să descarce prin intermediul Internetului alți viruși informatici. În continuare acționau două tipuri de viruși descărcați prin intermediul Internetului. Aceste programe informatice erau programate să se instaleze și să ruleze automat, primul tip permițând accesul direct al lui T.D.M. la calculatorul infectat, iar al doilea tip de virus era destinat să înregistreze toate datele introduse în calculatorul agentului prin intermediul perifericelor (tastatură, conexiune USB) și să le transmită către un sistem informatic setat de către lider.

Următorul pas era accesul efectiv al inculpatului la calculatorul infectat, ce se realiza prin intermediul Internetului de la distanță, din România. Acesta contacta telefonic membrii rețelei care recrutaseră în prealabil persoane dispuse să ridice bani contra unui comision și primea de la aceștia datele necesare tranzacției (nume, prenume, adresa destinatarului, precum și seria actului de identitate, CNP-ul și eventual, număr pașaport și data expirării). Fiind în posesia acestor date, inculpatul T.D.M. accesa calculatorul infectat și implicit aplicația instalată pe acesta ce permitea conectarea la rețeaua informatică a companiilor de transfer rapid și genera transferuri financiare ale căror destinatari erau persoanele recrutate pentru a primi bani.

După generarea tranzacțiilor, inculpatul contacta telefonic membrii grupării care aveau atribuții în recrutarea persoanelor și comunicarea datelor necesare tranzacțiilor cărora le transmitea informațiile necesare ridicării banilor (cod tranzacție - MTCN, țara de unde proveneau banii și numele expeditorului). Activitatea se finaliza prin ridicarea efectivă a sumelor rezultate din aceste operațiuni, sume care erau împărțite conform criteriilor descrise mai sus. Aceste operațiuni nu se puteau realiza întotdeauna, aspect la care face referire și inculpatul K.A. în declarațiile sale: "Acești viruși erau concepuți pentru diverse sisteme de operare și versiuni ale acestora în sensul că dacă programul informatic infecta un calculator pe care era instalat W. versiunea 1, iar virusul era conceput pentru altă versiune, acesta nu funcționa.

De asemenea, dacă virusul infecta alt calculator din sală decât serverul rețelei, nici în acest caz nu funcționa.". Pentru a preîntâmpina astfel de situații, T.D.M. s-a preocupat permanent de îmbunătățirea programelor informatice: "Toată perioada, aceste programe informatice tip virus au fost create și permanent îmbunătățite de către "Creierul" operațiunii (care avea temeinice cunoștințe în domeniul informaticii)", conform declarației lui K.A. Deși inculpatul T.D.M. a negat orice formă de participație a sa la comiterea faptelor, afirmând că nu are cunoștințe în domeniul informatic, declarațiile persoanelor apropiate acestuia în cadrul grupării fac referire în mod detaliat atât la actele executate de lider în cadrul rețelei, cât și la cunoștințele sale ce i-au permis crearea programelor informatice necesare virusării și accesului la sistemele informatice conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid.

Cu privire la aceasta, inculpatul Ș.N. a declarat: "De data aceasta mi-a spus că CD-ul conține niște viruși pe care numai el îi are și că virusează când introduc CD-ul în calculator, calculatoarele unor societăți care trimiteau bani în țară și mi-a spus că în acest mod el putea, din România, să intre în calculatoarele companiilor de transfer de bani", iar P.G. a declarat: "G. (nn Ș.N.) mi-a spus că T.D.M. se pricepe foarte bine la calculatoare și că după ce G. îi trimitea datele, el le folosea și el trimitea banii. Precizez că tot G. mi-a spus că l-a învățat T.D.M. cum să lucreze cu calculatorul.

Știu că am avut calculatorul stricat și că T.D.M., care se afla în altă localitate, a intrat pe acest calculator care se afla la Dițești, prin Internet, și mi l-a reparat." Un rol important în cadrul grupării l-a avut inculpatul Ș.N., zis "G.", persoană recrutată de către inculpatul T.D.M., încă din primăvara anului 2009, și care a avut ca atribuție principală introducerea suportului optic ce conținea programe informatice tip virus în calculatoarele locutoriilor, aflate în Spania. Acesta a recrutat persoane din anturajul său, care să ridice bani sau care, la rândul lor, să recruteze alte persoane dispuse să efectueze această operațiune. Desfășurarea acestor activități infracționale rezultă atât din declarația inculpatului, care a recunoscut în linii mari actele executate, încercând însă să-și diminueze participația raportat la intervalul în care a acționat, precum și din declarațiile altor membri ai grupării și din actele înaintate de către compania W.U.

Conform declarației sale, care este în concordanță cu lista atacurilor realizate asupra agenților companiei W.U., inculpatul Ș.N. a fost recrutat de către inculpatul T.D.M. în luna martie 2009, dată la care a utilizat pentru prima dată un CD pentru a virusa sistemele informatice. Tot în luna martie 2009 au fost înregistrate de către compania W.U. primele tranzacții generate fraudulos, ale căror beneficiari au fost persoane din anturajul lui Ș.N. Inculpatul a cunoscut caracterul fraudulos al operațiunilor ce se succedau după introducerea suportului optic în calculatoarele din locutorii și deschiderea fișierului ce conținea programele informatice tip virus, fiind informat cu privire la aceasta chiar de T.D.M., persoană împreună cu care lucrase timp de câțiva ani în Spania.

Cu privire la aceasta, am făcut referire anterior, indicând modalitatea prin care a luat cunoștință de ilicitul acțiunilor sale. Inculpatul Ș.N. a efectuat acest gen de operațiune de mai multe ori, limitând participarea sa doar la aproximativ 20 de astfel de atacuri ce s-au desfășurat până în septembrie 2009. Există însă date care infirmă afirmațiile inculpatului cu privire la perioada în care și-a desfășurat activitatea infracțională în cadrul grupării. Astfel, fiind audiat la data de 13 aprilie 2011, inculpatul K.A. a precizat: "în urmă cu aproximativ o lună (nn. aproximativ în luna februarie 2011) Ș.N.

a fost reținut de către autoritățile spaniole pentru 48 de ore, informație pe care o am de la K.C., deoarece în ziua respectivă trebuia să aibă loc o ridicare și acesta a fost motivul pentru care nu s-a făcut.". Suplimentar, acest incident l-a determinat pe liderul grupării să întreprindă acte pentru a perfecționa accesul la sistemele informatice conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid: "Deoarece Ș.N. fusese depistat și reținut într-un locutoriu, T.D.M. a hotărât să îmbunătățească sistemul de acces în sistemele informatice ale locutoriilor care aveau contracte cu companiile de transfer financiar, astfel ca să nu mai fie necesară infestarea fizică din sală, ci prin intermediul Internetului." conform declarațiilor lui K.A.

Necunoscând conținutul declarației lui K.A. și fiind întrebat cu privire la o eventuală reținere a sa la locutoriu, Ș.N., deși susținuse că din toamna anului 2009 s-a aflat în țară, a confirmat faptul că a fost reținut de către autoritățile spaniole într-un locutoriu din Madrid, invocând că reținerea s-a făcut în baza unor suspiciuni legate de o faptă de furt. Deși principala sa atribuție a fost infectarea fizică a sistemelor informatice pentru a permite virusarea acestora, Ș.N. a avut și alte sarcini în cadrul grupului infracțional organizat, respectiv recrutarea unor noi membri, persoane de încredere, care să efectueze atât ridicări de numerar în nume propriu, cât și să găsească alte persoane dispuse să efectueze astfel de operațiuni, precum și efectuarea, personal, a unor astfel de operațiuni (ridicarea banilor proveniți din generarea de tranzacții frauduloase).

Inculpatul Ș.N. a fost cel care a intermediat recrutarea lui P.G. de către T.D.M., persoană care ulterior, alături de M.M., a organizat activitatea de ridicare a banilor de către "beneficiari" din Prahova: "P.G. știa de la T.D.M. și de la mine de unde și cum facem rost de bani și T.D.M. îi ceruse să se ocupe să găsească oameni să ridice bani, contra unor comisioane. P.G. i-a spus lui M.M. despre cum facem rost de bani și i-a cerut să găsească și el oameni ca să ridice bani.". Aceste aspecte sunt confirmate de către P.G. și M.M., precum și de învinuiți audiați în cauză. În urma verificării tranzacțiilor generate fraudulos, s-a constatat că la data de 26 iulie 2009, Ș.N. a fost cel care a ridicat suma de 1.206,95 dolari SUA de la agenția B. din Târgoviște, agenție de la care, la aceeași dată, ridicase o sumă apropiată ca valoare și P.V., soția lui P.G.

Conform declarației sale, Ș.N. a mai efectuat cel puțin o dată o astfel de operațiune, despre care nu am fost însă informați de către reprezentanții companiei W.U., ceea ce presupune ca posibilitate fraudarea unei alte companii de transfer financiar rapid. Cu privire la sumele încasate în urma efectuării tuturor acestor operațiuni, Ș.N. a precizat că pentru fiecare infectare fizică a calculatoarelor primea de la T.D.M. 200 - 250 euro în funcție de sumele ridicate, iar pentru ridicarea banilor a susținut că a primit doar câte 50 euro. Instanța de fond a evocat activitatea inculpatului K.C., legăturile acestuia cu inculpatul T.D.M. și cu vărul său K.A., astfel că în declarația de la data de 13 aprilie 2011, acesta din urmă arată că: "Deși vărul meu nu mi-a spus exact care sunt atribuțiile fiecăruia în Spania și în alte țări în care acționau, eu am dedus din discuțiile cu acesta că T.D.M.

a fost cel care a creat și apoi a încredințat lui Ș.N. și ulterior vărului meu programele informatice tip virus pentru a fi folosite la infectarea sistemelor informatice, K.C. s-a ocupat și de recrutarea oamenilor care să ridice bani, iar restul de ridicarea banilor.", iar la data de 5 mai 2011, Ș.N. a declarat: "Din toamna anului 2009, T.D.M. l-a trimis pe K.C. cu CD-uri la Madrid pentru a virusa calculatoarele companiilor de transfer rapid de bani. Știu asta pentru că am discutat personal cu K.C. la Madrid." Așa cum s-a reținut anterior, una dintre persoanele recrutate de către K.C.

încă de la începutul activității sale infracționale a fost K.A., care a avut ca sarcină racolarea altor membri sau a unor persoane dispuse să efectueze ridicări de bani pentru membrii rețelei criminale, făcându-se referire la actele infracționale executate, la persoanele recrutate pentru ridicarea sumelor și la cuantumul acestora, menționând: "în perioada februarie 2010 - iulie 2010, când K.C. a venit din nou în țară, au avut loc cele mai multe ridicări de bani transferați din Spania către România, ridicând aproximativ 30.000 euro. În acest interval eu și oamenii recrutați de mine ne-am deplasat de 2 sau 3 ori în Republica Moldova - Chișinău, o dată la Ruse - Bulgaria, iar restul retragerilor în România, la București.

De fiecare dată am accesat în același mod ca cel descris anterior, ridicând banii la Chișinău transferați cu precădere prin R.T. (sumele primite fiind mai mari decât în restul sistemelor), prin W.U. și M.G. (ultimul fiind neprofitabil datorită sumelor mici ce puteau fi transferate). În Bulgaria sumele erau transmise cu precădere prin W.U., iar în România prin toate sistemele la care am făcut referire mai sus". Persoanele recrutate de către K.A. au efectuat ridicări de bani rezultați din tranzacțiile generate fraudulos de către T.D.M., operațiunile finale fiind înregistrate atât în orașe din România (în cazul celor recrutați de K.A. în special în București și Târgoviște), precum și în localități din Bulgaria și Republica Moldova.

Inculpatul a oferit detalii și cu privire la modalitatea concretă de a proceda la efectuarea acestor tranzacții, aspecte care sunt relatate de altfel și de către ceilalți inculpați într-un mod rezumativ. La data de 13 aprilie 2011, K.A. a precizat cu privire la aceasta: "în intervalul august - decembrie 2009, procedând în același fel ca cel descris pentru Ruse, am discutat cu K.C. pentru a stabili ora și transmiterea către acesta a datelor de identificare a persoanelor recrutate, iar după un interval de timp, revin și arăt că datele de stare civilă ale persoanelor care urmau să ridice banii erau transmise de mine prin messenger în general seara sau mai rar dimineața, după care la data stabilită mă deplasam împreună cu persoanele recrutate de regulă la C.L., în apropierea mai multor sedii ale băncilor, dintre care important pentru noi era R.B.

și așteptam să mă contacteze prin messenger K.C.; acesta mă contacta de regulă în intervalul 10:30 - 11, ora Spaniei, când se deschideau locutoriile. Era necesar acest lucru deoarece din aceste locații se puteau realiza transferurile, lucru pe care l-am aflat ulterior. După ce primeam primul mesaj de la K.C. cu codul de operațiune respectiv, revin și arăt că de la o societate de transfer la alta diferea numărul de cifre, la R.T. erau 11 cifre, la W.U. 10 cifre, iar la M.G.

doar 8 cifre - numele expeditorului și suma ce urma a fi ridicată, mă duceam cu persoana indicată pentru a face ridicarea de numerar." Persoanele recrutate necunoscând proveniența ilicită a banilor, au acceptat să ridice sume pentru inculpat de la diverse agenții bancare, aspecte ce rezultă și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a comunicărilor sms interceptate autorizat în cauză, care surprind momentele în care inculpatul solicită datele de identitate ale persoanelor recrutate, pe care mai apoi le transmitea vărului său. Persoanele racolate de către inculpatul K.A. sunt: . (fostă B.) A.M.C., N.M.G. (care au aderat la grupul infracțional organizat, preluând o parte din atribuțiile lui K.A.), G.E., G.A.M., B.N., R.G.

și N.D., care în declarațiile date au recunoscut că au ridicat diverse sume de bani, la inițiativa și sub controlul inculpatului K.A. Altă persoană a cărei recrutare a fost intermediată de către Ș.N. este P.G.V., care a aderat la grupul infracțional organizat din anul 2009. Acesta a recrutat la rândul său alți membri (dintre care amintim pe M.M.) sau diverse persoane, care au ridicat bani proveniți din tranzacțiile generate ilicit de către liderul grupului, acesta fiind rolul stabilit în cadrul grupării de către T.D.M. Cu privire la aceasta, P.G. a declarat la data de 18 aprilie 2011 că, după ce împreună cu soția sa, P.V., și cu M.M., a ridicat bani la începutul anului 2009 pentru T.D.M.

și Ș.N., a aflat de la ultimul, care îi este cumnat, modalitatea de obținere a sumelor ridicate: "Banii i-am ridicat prin W.U., nu-mi amintesc ce sumă, dar a fost aproximativ 1.000 euro și pe care i-am dat acasă lui G. De la G. am aflat că banii erau făcuți cu ajutorul calculatoarelor, prin Internet. G. mi-a mai spus că T.D.M. era cel care se ocupa de toate, că el doar merge cu niște CD-uri la locutorii din Spania, pe care trebuia să le bage în calculatoarele de acolo.". Operațiunea de ridicare a banilor se regăsește și în actele înaintate de compania W.U., reprezentanții acesteia comunicându-ne că la data de 13 martie 2009, P.G., M.M. și P.V. au ridicat diverse sume de bani de la agențiile R.B.A., B. și B.P.

din Moreni, județ Dâmbovița, bani proveniți din tranzacții generate fraudulos. În condițiile în care P.G. și-a exprimat disponibilitatea de a participa la activitatea infracțională a grupării, T.D.M. i-a stabilit ca atribuție recrutarea altor membri sau a unor persoane care să ridice bani. În intervalul următor, P.G. a determinat mai multe persoane să ridice bani în modalitatea descrisă mai sus, persoane dintre care amintim pe M.M. (care a aderat la grupul infracțional organizat), Ș.V., T.A., V.O., F.M., N.A.D. Fiind audiați, o parte din aceștia au făcut referire atât la discuțiile anterioare purtate cu P.G., la oferta acestuia ca, în schimbul unui comision, să ridice diverse sume, cât și la modalitatea concretă în care s-a realizat ridicarea banilor.

Datele de identitate ale acestora au fost transmise de către inculpat lui K.C. pentru ca acestea să intre în posesia lui T.D.M. Inculpatul P.G. i-a însoțit pe destinatarii sumelor la agențiile unde au fost efectuate ridicări de bani, existând situații când la aceste locații se întâlnea și cu K.C. Sumele au fost înmânate celor doi sau lui P.G. în situația în care era singur, fiind apoi împărțite de aceștia conform înțelegerii inițiale (50% lui T.D.M., 25% lui K.C., iar restul lui P.G., care plătea din această sumă și persoanele ce ridicau banii). Cu privire la ridicarea sumei de bani din data respectivă, Ș.V., socrul inculpatului, a recunoscut că a fost sunat de către ginerele său (P.G.), care i-a comunicat să se întâlnească în București la o bancă și să aibă asupra sa buletinul, descriind modalitatea în care au acționat: "Eu personal am scos de două ori câte 845 euro și o dată 850 euro, bani pe care i-am dat ginerelui meu și băiatului din Târgoviște.

Și cei din Câmpina care au scos bani le-au dat tot celor doi banii scoși.". Inculpatul P.G. l-a recrutat și pe inculpatul M.M. pentru a ridica bani în aceeași modalitate. În declarația sa inculpatul M.M. a precizat că nu cunoaște suficiente detalii cu privire la activitatea grupării, recunoscând însă că din discuțiile purtate cu P.G. a intrat în posesia unor date privitoare la proveniența banilor, relatând următoarele: "Cu o săptămână înainte de plecarea la Moreni am discutat cu P.G. referitor la banii primiți prin W.U.

și am aflat de la acesta cum face el rost de datele unor persoane pe care le transmite unei alte persoane de la Târgoviște și acesta la rândul lui le transmite în Spania unor persoane care intrau pe niște calculatoare legate la Internet ce au legătură cu banii trimiși prin W.U.". Instanța de fond a descris modul de acțiune al persoanelor recrutate (față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală), sumele ridicate, comisionul primit, persoanele de legătură, unitățile bancare de la care au ridicat banii și modul de deplasare, făcându-se referire la procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate. Instanța de fond a apreciat că probele administrate în cauză au făcut dovada existenței faptelor deduse judecății și că la data de 12 octombrie 2011 inculpații P.G.V., M.M.

și Ș.N. au recunoscut săvârșirea faptelor, și-au însușit probele administrate în cursul urmăririi penale și au beneficiat de judecata după procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului Ș.N. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 26 C. pen., raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora acesta a fost condamnat prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. la pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării. De asemenea, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților P.G.V. și M.M., constând în aderarea la începutul anului 2009 la grupul infracțional organizat și sprijinirea activității infracționale din sfera criminalități informatice întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen.

rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpații au fost condamnați la pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, reținându-se la încadrările juridice dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpații să se supună măsurilor de supraveghere stabilite, pe durata termenului de încercare, iar în baza art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., punerea de îndată în libertate a acestora de sub puterea mandatelor de arestare preventivă, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism, Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul M.M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. În recursul său, parchetul a susținut că pedepsele aplicate inculpaților P.G.V., M.M. și Ș.N. sunt nelegale întrucât, deși în favoarea acestora s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., instanța de fond nu a aplicat pedepse sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.

O altă critică privește netemeinicia hotărârii de condamnare, în sensul că la dozarea pedepselor nu s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise, amploarea activității infracționale, numărul mare al faptelor comise, perioada lungă de timp în care au fost comise, ceea ce denotă perseverența infracțională a acestora, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea pedepselor și schimbarea modalității de executare, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Apelantul-inculpat M.M.

a criticat hotărârea pentru netemeinicie, susținând în esență că, deși au fost reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante și a beneficiat de procedura simplificată, instanța de fond nu a acordat eficiența cuvenită, pedepsele aplicate fiind prea mari, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței în parte și reindividualizarea în sensul reducerii acestora sub limita minimă prevăzută de textele incriminatorii și menținerea suspendării sub supraveghere. Prin Decizia penală nr. 27 din 17 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism, Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva Sentinței penale nr. 351 din 21 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Prahova.

A fost desființată în parte sentința, în sensul că au fost înlăturate de la încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților P.G.V., Ș.N. și M.M. circumstanțele atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen., și menține pedepsele aplicate de instanța de fond, în cuantumul și modalitatea de executare. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.M. împotriva aceleiași sentințe. A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat. Instanța de prim control judiciar, examinând hotărârea apelată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc.

pen., a constatat întemeiată numai critica parchetului referitoare la circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpaților. În acest sens s-a apreciat că situația de fapt, modalitățile concrete de concepere și comitere a infracțiunilor informatice în cadrul unui grup infracțional organizat, fiecare inculpat având sarcini bine stabilite, și vinovăția inculpaților P.G.V., M.M. și Ș.N. au fost temeinic reținute de prima instanță, probele administrate în cursul urmăririi penale, însușite în totalitate, au dovedit cu certitudine că în perioada 2009 - 2010 aceștia au aderat la această grupare facilitând accesarea ilegală, prin încălcarea măsurilor de siguranță a sistemelor informatice din Madrid aparținând companiei W.U., în scopul obținerii, modificării și transferării neautorizate a datelor din acest sistem, au deținut fără drept atari programe informatice, cauzând un prejudiciu de aproximativ 80.000 dolari SUA.

În acest sens s-a reținut că inculpații P.G.V., M.M. și Ș.N. au aderat la această grupare infracțională și au sprijinit-o atât prin instalarea programelor virusate în sistemele informatice aparținând companiei W.U., cât și prin racolarea mai multor persoane pentru ridicarea sumelor de bani transferate fraudulos, exercitând astfel, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte de complicitate, la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3), art. 44 alin. (1), (2), art. 46 alin. (1), (2), art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, interceptate autorizat, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, relațiile oferite de Departamentul de siguranță a companiei W.U., actele întocmite de reprezentanții Serviciului Secret al SUA se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților P.G.V., M.M. și Ș.N., ce au fost în mod judicios analizate și interpretate și au dovedit vinovăția acestora pentru faptele deduse judecății. S-a mai reținut că inițiatorul grupării infracționale organizate profilate pe comiterea infracțiunilor informatice a fost inculpatul T.D.M., care a racolat și pe inculpații Ș.N., K.C., K.A., P.G.V.

și M.M., aceștia având rolul de a identifica locutorii conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid, virusarea calculatoarelor prin introducerea programelor informatice tip virus și malware "backdoor.win32", "scv.hostexe" și "anoataly.exe" pentru infectarea sistemelor informatice și ridicarea sumelor transferate ilegal. Instanța de apel a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale au dovedit atât existența faptelor, cât și vinovăția inculpaților, astfel că încadrările juridice stabilite sunt legale și corespund faptelor comise. În ceea ce privește individualizarea pedepselor, s-a constatat că prima instanță nu a făcut o justă evaluare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., apreciind în mod greșit că anumite elemente ce caracterizează persoana inculpaților au natura unor circumstanțe atenuante.

În acest sens s-a reținut că împrejurarea că inculpații au recunoscut infracțiunile comise și au cooperat cu organele de anchetă nu poate determina în mod automat reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, așa cum a procedat instanța de fond. În practica judiciară s-a statuat că datele ce caracterizează persoana infractorului, cum ar fi conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, comportarea sinceră în cursul procesului penal și situația familială, trebuie examinate ținând seama de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite. S-a constat