ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3043/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.C.M., la pedeapsa de pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege după executarea pedepsei.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiu lui drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Totodată, s-a dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive, de la 23 martie 2010 până la 16 decembrie 2010, inclusiv.

Prin aceeași sentință, în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul T.F., din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. b) C. pen., faptă din perioada octombrie 2009-martie 2010, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiu lui drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform disp. art. 86

1

și respectiv, art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani, calculat potrivit art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Totodată, s-a dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive, de la 23 martie 2010 până la 16 decembrie 2010, inclusiv.

De asemenea, în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul B.M.A. din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 din același Cod în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen., faptă din perioada noiembrie 2009 - martie 2010, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform disp. art. 86

1

și respectiv, art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În latură civilă, s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale către părțile civile, după cum urmează: - 2.000 euro către partea civilă R.A.G. și 1.500 euro către partea civilă I.C.G., în echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României, la data plății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 111 D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

I. G.C.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada septembrie 2009 - martie 2010, prin șantaj și amenințare, a recrutat, transportat și găzduit în vederea exploatării sexuale victimele R.A.G., I.C.G. și S.E., minore, eleve la liceu, după care le-a constrâns să întrețină raporturi sexuale contra cost cu diverși bărbați în diferite imobile din Ploiești (hoteluri sau locuințele coautorilor), inclusiv într-o cameră din incinta unui liceu din municipiul Ploiești.

II. T.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 67812001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada octombrie 2009 - martie 2010 a participat la exploatarea sexuală a victimelor R.A.G., I.C.G. și S.E., minore, eleve la liceu, determinându-le să întrețină raporturi sexuale, contra cost, cu diverși bărbați în diferite imobile din Ploiești (hoteluri sau locuințele coautorilor), inclusiv într-o cameră din incinta unui liceu din municipiul Ploiești.

III. B.M.A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie 2009 - martie 2010, prin șantaj și amenințare a participat la exploatarea sexuală a victimelor R.A.G. și S.E., toate acestea fiind minore, eleve la liceu, determinându-le să întrețină raporturi sexuale contra cost, cu diverși bărbați în diferite imobile din Ploiești (hoteluri sau locuințele coautorilor), inclusiv într-o cameră din incinta unui liceu din municipiul Ploiești.

Situația de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, a fost stabilită pe baza administrării în faza de urmărire penală a următoarelor probatorii: plângerile și declarațiile părților vătămate I.C.G., R.A.G., S.E., rapoarte de informare privind evaluarea părților vătămate, declarațiile martorilor Z.M., P.E.M., P.M.D., D.T.A., L.F., C.Ș.O., Z.V.I., C.I.D., G.M.A., procesele-verbale de efectuarea a perchezițiilor domiciliare, declarațiile inculpaților G.C.M., T.F., B.M.A., autorizație interceptări telefonice, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, alte înscrisuri.

În faza de cercetare judecătorească au fost luate declarații părților vătămate I.C.G. și R.A.G., S.E., au fost reaudiați inculpații G.C.M., T.F., B.M.A., au fost luate declarații martorilor Z.M., P.E.M., P.M.D., D.T.A., Z.V.I., C.I.D., G.M.A.

Totodată, au fost depuse acte în circumstanțiere de către inculpatul G.C.M., astfel: adeverința medicală din 10 mai 2010 eliberată de Spitalul de Pediatrie, adeverința medicală din 07 mai 2010 eliberată de medicul de familie, fișa de consultații medicale, fișa medicală pentru deținuți din 25 martie 2010, scrisoare medicală din 13 mai 2010, caracterizare, fișa de caracterizare psiho-pedagogică a elevului G.C.M., două note raport din 28 aprilie 2010 și din 22 mai 2010 încheiate de Birou Detectivi Particulari Z.I.S., licență de funcționare din 23 noiembrie 2006 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române și un set de fotografii, scrisoare medicală, declarațiile extrajudiciare ale numiților D.I.G., partea vătămată S.E.A., T.N., M.A.N.

Inculpatul B.M.A. a depus scrisoarea medicală din 14 februarie 2011 emisă de Spitalul Județean Ploiești - Secția Psihiatrie, caracterizare de la locul de muncă și adeverința de elev eliberată de Colegiul S.H. - Ploiești iar la propunerea inculpatului T.F. a fost audiat martorul în circumstanțiere N.I., acesta depunând și acte în circumstanțiere, respectiv, adeverința de salariat din 14 februarie 2011 emisă de Colegiul S.H. din Ploiești, caracterizare și adeverința, de elev din 16 februarie 2011 eliberată de Liceul T.S. din care rezultă că T.F. este în anul II învățământ seral la Școala de Maiștri.

În timpul cercetării judecătorești, respectiv la termenul de judecată din data de 14 februarie 2010, prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații G.C.M. și T.F. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen.

În urma examinării întregului material probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:

La data de 02 februarie 2010, s-a prezentat la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești partea vătămată R.A.G., în vârstă de 15 ani,  care a sesizat că, începând cu luna noiembrie 2009 și până la sfârșitul lunii ianuarie 2010, prin amenințări și violență, a fost obligată să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, de către inculpații G.C.M., T.F. și B.M.A., contra unor sume de bani primite și însușite de către inculpați.

Având în vedere cele declarate de partea vătămată, pentru a proba activitatea infracțională, s-a solicitat Tribunalului Prahova emiterea unei autorizații privind interceptarea și înregistrarea de convorbiri ori comunicări telefonice, inclusiv SMS cu privire la telefonul utilizat de inculpatul G.M.C., fiind emisă în acest sens autorizația din 03 februarie 2010.

În urma efectuării de cercetări, pe lângă partea vătămată R.A.G., în vârstă de 15 ani, au mai fost identificate alte două părți vătămate, minore, respectiv S.E.A. în vârstă de 16 ani și I.C.G., în vârstă de 17 ani.

Pe baza acestora a rezultat că I.C.G. a fost exploatată sexual în perioada septembrie 2009 - decembrie 2009, aceasta declarând că l-a cunoscut pe inculpatul G.C.M. în anul 2008, după care a mai discutat cu acesta pe internet până în luna septembrie 2009, ulterior au început să se întâlnească, deplasându-se și la domiciliul inculpatului, unde au întreținut raporturi sexuale.

După ce partea vătămată a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul G.C.M., aceasta a fost sunată de inculpat care i-a comunicat, printre altele, că în momentul în care au întreținut relații sexuale au fost înregistrați video, înregistrare vizionată și de tatăl său și că părinților ei nu le-ar cădea bine să vadă acest filmuleț.

La aproximativ o săptămână, partea vătămată I.C.G. a fost sunată de inculpatul G.C.M. care i-a spus că trebuie să întrețină raporturi sexuale cu un băiat pe nume A.

Partea vătămată I.C.G. a declarat că „deoarece îmi era foarte teamă, gândindu-mă că J. ar putea arăta acea filmare în care eu întrețineam relații sexuale cu el părinților și prietenilor mei și pentru că acesta îmi spusese "să am mare grijă ce fac, să nu-i trag țeapă", nu l-am putut refuza gândindu-mă la consecințe”.

După aproximativ două săptămâni de la întâlnirea cu A., partea vătămată I.C.G. a fost sunată de inculpatul G.C.M. care i-a propus o întâlnire, propunere cu care aceasta a fost de acord. S-a întâlnit cu inculpatul G.C.M. în zona magazinului B. din municipiul Ploiești, la întâlnire a venit și inculpatul B.M.A.și partea vătămată R.A.G. Toți patru s-au deplasat la Liceul S.H., iar la un moment dat cei doi inculpați le-au spus celor două părți vătămate că trebuie să urce într-o cameră a unui cămin al liceului situată la ultimul etaj.

Aici cele două părți vătămate, respectiv I.C.G. și R.A.G. au întreținut raporturi sexuale cu doi bărbați, identificați ca fiind inculpații T.F. și martorul C.I.D.

Partea vătămată I.C.G. a declarat că cele întâmplate în acea cameră de cămin au reprezentat un lucru zguduitor, de atunci și până în prezent, având coșmaruri, trezindu-se din somn și plângând.

Din declarațiile martorului C.I.D. a rezultat că acest episod a avut loc în cursul lunii decembrie 2009.

A doua victimă recrutată și exploatată sexual a fost partea vătămată R.A.G., aceasta fiind exploatată sexual în perioada noiembrie 2009 - sfârșitul lunii ianuarie 2010. Aceasta a sesizat organele de poliție asupra faptelor comise de inculpați la data de 02 februarie 2010.

Partea vătămată R.A.G. a declarat că este elevă în clasa a X-a și începând cu luna noiembrie 2009 a început să aibă o relație de prietenie cu inculpatul G.C.M. pe care l-a cunoscut și sub numele de J., iar la scurt timp a început să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul G.C.M., la domiciliul acestuia.

Spre sfârșitul lunii noiembrie 2009 a fost luată de inculpații G.C.M. și T.F. și dusă la domiciliul inculpatului G.C.M. cu autoturismul inculpatului T.F. Aici a fost amenințată de inculpatul G.C.M. care i-a zis că „dacă nu mă dezbrac eu, mă va dezbrăca el și voi avea de ales între viața mea sau să întrețin relații sexuale cu cei trei". Partea vătămată R.A.G. a declarat: „de teamă am întreținut raporturi sexuale cu cele patru persoane de sex masculin, nu am primit nici o sumă de bani”.

Aceasta a arătat că a fost șantajată de inculpatul B.M.A. în sensul că împreună cu inculpatul G.C.M. vor posta pe internet un filmuleț cu ea.

Înainte ca partea vătămată R.A.G. să fie exploatată sexual, inculpatul B.M.A., la propunerea inculpatului G.C.M., i-a filmat pe aceștia, cu telefonul mobil, când întrețineau raporturi sexuale, fapt confirmat și de inculpatul G.C.M. în declarațiile sale.

Partea vătămată R.A.G. a început să fie exploatată sexual, în folosul inculpaților.

S-a reținut de prima instanță că cel care racola clienții era inculpatul T.F., cel mai în vârstă dintre inculpați, care avea numeroase cunoștințe. Acesta era fochist la Liceul S.H. din Ploiești și a avut posibilitatea să găsească și o cameră în căminul liceului S.H., ce aparținea martorului L.F., unde partea vătămată R.A.G. a întreținut raporturi sexuale cu mai mulți bărbați.

Partea vătămată R.A.G. a menționat locațiile unde a fost dusă pentru a întreține raporturi sexuale, în afara căminului de la liceu sau imobilul inculpatului G.C.M., a mai fost într-un imobil de pe str. M.C., Hotel S. un apartament de pe B-dul R., toate din municipiul Ploiești.

Pe parcursul cercetărilor penale o parte din locurile unde aceasta a fost dusă pentru a întreține raporturi sexuale precum și persoanele cu care a întreținut raporturi sexuale au fost identificate.

Aceasta a declarat că în această perioadă a întreținut raporturi sexuale cu aproximativ 20-30 de bărbați și că nu a primit nici o sumă de bani.

De asemenea, această parte vătămată a arătat în declarațiile sale că pe întreaga perioadă a fost amenințată de inculpatul G.C.M., astfel: "dacă nu întrețin raporturi sexuale mă va bate, îmi va tăia mâna, îmi va tăia degetele, îl va omorî pe fratele meu cel mic de aproximativ 3 ani, îmi va omorî toată familia, că mă va omorî pe mine" .

În legătură cu cea de-a treia victimă, respectiv partea vătămată S.E., prima instanță a reținut că începând cu luna decembrie 2009 partea vătămată S.E. a devenit prietenă cu inculpatul G.C.M., după care este exploatată sexual în perioada ianuarie 2010 - martie 2010.

În luna ianuarie 2010 aceasta a început să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul G.C.M.

În timp ce se afla la domiciliul inculpatului G.C.M., a apărut și inculpatul B.M.A. care a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, fiind obligată de către inculpatul G.C.M.

După aceasta, partea vătămată a fost dusă în diverse locuri de către inculpații G.C.M. și T.F., respectiv zonele M.R., M., str. M.C., B-dul R., în incinta camerei de cămin de la Liceul S.H., str. U.N., toate din municipiul Ploiești, transportată fiind de inculpatul T.F., cu autoturismul său marca C.

Partea vătămată S.E. a declarat că a întreținut raporturi sexuale cu aproximativ 30 de bărbați, care plăteau pentru un raport sexual normal 50 RON iar pentru un raport sexual oral 30 RON.

Potrivit actelor dosarului, partea vătămată a împlinit vârsta de 18 ani la data de 31 ianuarie 2010.

Până la această dată, inculpații le-au exploatat sexual pe părțile vătămate I.C.G. și R.A.G. iar după împlinirea vârstei de 18 ani pe partea vătămată S.E.

S-a reținut de instanța de fond că părțile vătămate inițial au fost prietenele inculpatului G.C.M. care întrețineau raporturi sexuale cu acestea iar apoi prin diferite metode (înregistrarea momentelor când întrețineau raporturi sexuale cu telefonul mobil, filmări cu camera video ș.a.) le șantaja în scopul întreținerii de raporturi sexuale contra cost, în folosul său și al celorlalți inculpați.

Pentru a proba activitatea infracțională a inculpatului G.C.M., s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice ale acestuia, Tribunalul Prahova dispunând emiterea autorizației din 03 februarie 2010.

În ceea ce privește pe inculpatul T.F., prima instanță a reținut că acesta era fochist la Liceul S.H. din municipiul Ploiești, unde erau elevi și inculpatul B.M.A. și partea vătămată R.A.G., inculpatul fiind acela care găsea persoanele dornice să întrețină cu părțile vătămate raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani, transporta părțile vătămate cu autoturismul său la locurile unde întrețineau raporturi sexuale cu clienții, avea ca locație și o cameră a căminului din incinta liceului unde se consumau raporturile sexuale. De asemenea, s-a reținut că și acesta a întreținut cu cele trei părțile vătămate raporturi sexuale.

Referitor la inculpatul B.M.A. s-a reținut că aceasta a săvârșit faptele în stare de minoritate, fiind implicat în exploatarea sexuală a părților vătămate R.A.G., care a fost și prietena sa, și S.E., întreținând cu ambele raporturi sexuale, având un rol de control și supraveghere atât asupra lui R.A.G., cu aceasta fiind și coleg de clasă cât și față de S.E.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de inculpații B.M.A. și T.F., prima instanță a reținut următoarele:

Din materialul probator efectuat în prezenta cauză nu rezultă că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea, sub aspectul laturii obiective, prin modalitatea de amenințare, respectiv violență, asupra părților vătămate minore, prevăzute ca forme agravate ale infracțiunii din cuprinsul alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Nici una din părțile vătămate, cu excepția unei singure mențiuni în cuprinsul declarației dată în fața instanței de partea vătămată S.E., nu au arătat că au fost amenințate sau lovite de cei doi inculpați.

De altfel, atât din declarațiile martorilor cât și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, nu rezultă că acestea au acționat în vreun fel asupra psihicului, respectiv, fizicului părților vătămate, prin lovituri sau alte acte de amenințare.

S-a apreciat că susținerile părții vătămate S.A. referitoare la palma primită de la inculpatul T.F. și respectiv, amenințările în cazul în care ar fi refuzat să întrețină raporturi sexuale cu acesta, nu sunt susținute de nici o altă probă existentă la dosar, că între declarațiile acesteia există contradicții, la data de 23 aprilie 2010 într-o declarație în fața notarului relatând că dorește să se căsătorească cu inculpatul G.C.M.

Reține instanța de fond că singurul care a exercitat o presiune asupra părților vătămate este, într-adevăr, inculpatul G.C.M., care prin amenințările referitoare la înregistrările video efectuate, a determinat părțile vătămate la întreținerea de raporturi sexuale cu alte persoane.

Referitor la susținerile din actul de acuzare cu privire la însușirea sumelor de bani de către inculpații T.F. și B.M.A., s-a reținut că nu au suport probator în condițiile în care chiar părțile vătămate menționează că sumele de bani pe care le primea T.F. erau date ulterior lui G.C.M., această stare de fapt fiind confirmată și de împrejurarea că inculpatul T.F. achita, la rândul său, contravaloarea serviciilor sexuale tot inculpatului G.C.M.

În același sens, martorii audiați în fața instanței nu au menționat că inculpatul T.F. sau B.M.A., atunci când le însoțeau pe părțile vătămate ar fi exercitat amenințări sau violențe la adresa acestora, cu atât mai mult cu cât în unele cazuri martorii au discutat cu părțile vătămate și au întreținut raporturi sexuale cu acestea, chiar și când inculpatul G.C.M. le însoțea, fără a remite vreo sumă de bani.

Mai reține Tribunalul că în faza de cercetare judecătorească apărătorii inculpaților au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile reținute în sarcina acestora în infracțiunile de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., și respectiv, act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (2) C. pen.

S-a motivat că potrivit dispozițiilor legale, săvârșirea infracțiunii de proxenetism, sub aspectul laturii obiective, se înfăptuiește prin îndemnul ori prin înlesnirea practicării prostituției, sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției.

După cum se poate observa însă, latura obiectivă a infracțiunii în cauza de față nu a fost de înlesnire sau de îndemn la practicarea prostituției, ci de recrutare a unor părți vătămate minore în vederea practicării prostituției, neexistând acordul acestora în acest sens, acord obținut doar în urma amenințărilor inculpatului G.C.M. că va da publicității înregistrările video ale raporturilor sexuale întreținute cu părțile vătămate.

De asemenea, s-a motivat că cele două tipuri de infracțiuni, respectiv de proxenetism și trafic de persoane apără relații sociale de tip diferit, unele vizând viața intimă iar celelalte posibilitatea exprimării în mod liber a acordului de voință al persoanei referitoare la întreținerea de relații intime.

În raport de aceste considerente, în baza disp. art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a respins cererile formulate de inculpați, ca neîntemeiate.

Având în vedere situația de fapt stabilită în urma cercetării judecătorești, prima instanță, în baza disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații T.F. și B.M.A. din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, reținând modalitatea de săvârșire a infracțiunilor prin transportul și supravegherea părților vătămate iar nu prin exercitarea de violențe și amenințări, așa cum au fost reținute în cuprinsul actului de sesizare al instanței.

La individualizarea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legile speciale pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În raport de aceste considerente, în temeiul disp. art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului G.C.M. la pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege după executarea pedepsei pe o durată de 2 ani, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen., respectiv că nu are antecedente penale, este o persoană tânără, a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată iar după înlocuirea măsurii arestării preventive nu a zădărnicit în nici un mod aflarea adevărului, respectând obligațiile impuse de instanța de judecată, motive în raport de care a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiu lui drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 23 martie 2010 până la 16 decembrie 2010, inclusiv.

II.

Prin aceeași sentință, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului T.F. din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada octombrie 2009 - martie 2010, în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii și la pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei.

Având în vedere că faptele au fost săvârșite în baza unei singure rezoluții infracționale, s-a făcut aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, reținând că inculpatul nu are antecedente penale, este o persoana tânără, a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, după înlocuirea măsurii arestării preventive nu a zădărnicit în nici un mod aflarea adevărului, respectând obligațiile impuse de instanță de judecată, Tribunalul a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74, 76 lit. b) C. pen. și a aplicat acestuia o pedeapsă în cuantum diminuat, sub minimul special prevăzut de lege.

Aceluiași inculpat i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

Ținând seama de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului, de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, respectiv aceea de oferire a transportului și cazării părților vătămate în scopul întreținerii de relații sexuale, de întreaga atitudine a inculpatului, atât înainte cât și după momentul săvârșirii infracțiunii, acesta fiind reîncadrat de unitatea școlară în funcția deținută anterior arestării sale, de împrejurarea că cercetat în stare de libertate nu a încercat să zădărnicească în nici un mod aflarea adevărului, prima instanță a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, motiv pentru care în baza disp. art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Potrivit disp. art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 86

2

din același Cod, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Conform disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 23 martie 2010 până la 16 decembrie 2010, inclusiv.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata termenului de încercare.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului B.M.A. din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen., faptă din perioada noiembrie 2009 - martie 2010, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

Având în vedere că faptele au fost săvârșite în baza unei singure rezoluții infracționale, s-a făcut aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit faptele în stare de minoritate, instanța a redus limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune în raport de situația inculpatului.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

Având în vedere gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului, modalitatea de săvârșire a infracțiunii, respectiv de transport și uneori de supraveghere a victimelor fără a obține foloase materiale din faptele săvârșite, de împrejurarea că acesta este minor, nu are antecedente penale, a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii, că după înlocuirea măsurii arestării nu a încercat în nici un fel zădărnicirea aflării adevărului și a respectat obligațiile impuse de instanță, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi realizat și fără executarea în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, impunând inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

C. pen.

Totodată, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În soluționarea laturii civile s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la despăgubiri reprezentând daune morale către părțile civile, după cum urmează:

- 2.000 euro, în echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României la data plății către partea civilă R.A.G.;

- 1.500 euro în echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României la data plății către partea civilă I.C.G., apreciind că în raport de perioada de săvârșire a faptelor penale împotriva lor, de modalitatea de comitere, despăgubirile acordate sunt de natura să repare, în mod echitabil, prejudiciul moral suferit de cele două părți vătămate.

Împotriva sentinței penale nr. 122 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații G.C.M. și T.F. care au criticat hotărârea primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, Parchetul a criticat sentința de nelegalitate, susținând, sub un prim aspect, că în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor comise de inculpații T.F. și B.M A. din art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., arătând că printr-o interpretare eronată a probatoriilor s-a stabilit că cei doi inculpați nu ar fi săvârșit infracțiunea, sub aspectul laturii obiective, prin modalitatea de amenințare, respectiv violență asupra părților vătămate minore, deși din declarațiile acestora rezultă contrariul.

De asemenea, sentința a fost criticată de nelegalitate, susținându-se că încadrarea juridică corectă pentru faptele comise de inculpați este cea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, respectiv prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere și de două sau mai multe persoane împreună, susținând că instanța de fond era datoare să procedeze la schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor săvârșite de cei trei inculpați.

Ultima critică vizează netemeinicia sentinței, susținându-se că pedepsele aplicate inculpaților, în cuantumul și modalitatea de executare sunt prea blânde, raportat la faptele comise și persoana fiecărui inculpat, fiind, de asemenea, nejustificată reținerea circumstanțelor judiciare în cazul inculpaților T.F. și G.C.M.

Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Apelantul inculpat G.C.M. a criticat sentința ca fiind netemeinică și nelegală, susținând, în principal, că soluția primei instanțe se bazează pe un probatoriu incomplet, întrucât, în mod greșit i-a fost respinsă cererea de administrare a probei cu expertiză medico-legală psihiatrică față de înscrisurile noi prezentate și cea privind audierea martorului L.F., motiv pentru care, în principal, a solicitat admiterea căii de atac și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În subsidiar, sentința a fost criticată ca nelegală, sub aspectul greșitei condamnări pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, susținând că în cauză operează dispozițiile cuprinse în art. 48 C. pen. având în vedere că discernământul său era abolit.

De asemenea, hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul greșitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 329 C. pen., pentru omisiunea reținerii disp. art. 99 C. pen., față de împrejurarea că numai una dintre victime a fost traficată după ce acesta a împlinit 18 ani, precum și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră, atât în cuantum cât și în privința modalității de executare în raport de persoana sa, necunoscută cu antecedente penale, tânără și bolnavă, având în vedere maladiile de care suferă.

Apelantul inculpat T.F. nu și-a motivat calea de atac formulată, iar în ședința publică din 24 noiembrie 2011 acesta a declarat că își retrage apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 122 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, motiv pentru care Curtea, având în vedere dispozițiile cuprinse în art. 369 alin. (1) C. pen. a luat act de manifestarea de voință liber exprimată a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 188 din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, a desființat hotărârea atacată, în latura penală, în sensul că a schimbat încadrările juridice stabilite de instanța de fond, din art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74, 76 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 13 alin. (1), (2), (3) teza II raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. pentru inculpatul G.C.M., în baza căruia l-a condamnat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

A schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen., în art. 13 alin. (1), (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen., pentru inculpatul B.M.A. și din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. b) pentru inculpatul T.F. și a menținut pedepsele aplicate acestora de către instanța de fond.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.C.M. împotriva aceleiași sentințe.

A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul T.F.

În motivarea acestei decizii instanța de apel a reținut următoarele:

Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate I.C.G., R.A.G., S.E., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, legal interceptate, declarații martorilor Z.M., P.E.M., P.M.D., D.T.A., L.F., C.S.O., Z.V.I., C.I.D., G.M.A., N.I., procesele-verbale de efectuarea a percheziției domiciliare, adeverința medicală din 10 mai 2010 eliberată de Spitalul de Pediatrie, adeverința medicală din 07 mai 2010 eliberată de medicul de familie, fișa de consultații medicale, fișa medicală pentru deținuți din 25 martie 2010, scrisoare medicală din 13 mai 2010, caracterizare, fișa de caracterizare psiho - pedagogică a elevului G.C.M., două note raport din 28 aprilie 2010 și din 22 mai 2010 încheiate de Biroul Detectivi Particulari Z.I.S., licență de funcționare din 23 noiembrie 2006 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române și un set de fotografii, scrisoare medicală, declarațiile extrajudiciare ale numiților D.I.G., T.N., M.A.N., scrisoarea medicală din 14 februarie 2011 emisă de Spitalul Județean Ploiești - Secția Psihiatrie, caracterizare de la locul de muncă și adeverința de elev eliberată de Colegiul S.H. - Ploiești, adeverința de salariat din 14 februarie 2011 emisă de colegiul S.H. din Ploiești, caracterizare și adeverința de elev din 16 februarie 2011 eliberată de Liceul T.S. din care rezultă că T.F. este în anul II învățământ seral la Școala de Maiștri, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, necontestată de inculpatul B.M.A., prin nepromovarea apelului și însușirea acesteia, prin retragerea căii de atac, de către inculpatul T.F.

Printr-o interpretare corespunzătoare a probatoriilor administrate pe parcursul procesului, ce se constituie în probe concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, în mod corect s-a stabilit că în perioada septembrie 2009 - martie 2010, prin lovire, amenințare și șantaj, inculpatul G.C.M. a recrutat, transportat și găzduit în vederea exploatării sexuale victimele minore R.A.G., I.C.G. și S.E., pe care le-a constrâns să întrețină raporturi sexuale contra cost cu mai multe persoane de sex masculin, sumele obținute de acestea, fiind însușite în totalitate de către inculpat.

De asemenea, în perioada noiembrie 2009 - martie 2010, inculpatul B.M.A., minor, a recrutat în vederea exploatării sexuale pe părțile vătămate R.A.G. și S.E., minore, determinându-le să întrețină raporturi sexuale contra cost cu mai multe persoane de sex masculin, situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunii și vinovăția nefiind contestate de către acesta.

Referitor la inculpatul T.F., în mod corect s-a reținut că în perioada octombrie 2009 - martie 2010 a participat la exploatarea sexuală a victimelor minore R.A.G., I.C.G. și S.E., prin asigurarea transportului acestora cu autoturismul proprietate personală în locațiile în care se consumau raporturile sexuale cu clienții, situație de fapt, de asemenea, necontestată de către inculpat.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, deși prin actul de acuzare, inculpații G.C.M., T.F. și B.M.A. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, în formă continuată, în privința inculpatului minor și cu aplicarea disp. art. 99 C. pen., din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești a rezultat că, sub aspectul laturii obiective, numai inculpatul G.C.M. a comis infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în modalitatea prevăzută în alin. (2) al aceluiași art., respectiv, prin obținerea consimțământului prin amenințare, violență și șantaj, stare de fapt ce rezultă atât din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate cât și din declarațiile victimelor S.E., R.A.G. și I.C., ultimele făcând referire la o înregistrare video deținută de inculpatul G.C.M., în timp ce acesta întreținea raporturi sexuale cu partea vătămată R.A.G., aspectele fiind confirmate și de către inculpatul B.M.A.

În declarațiile date partea vătămată R.A.G. a susținut în mod constant că după ce în luna octombrie 2009 a fost prezentată de către inculpatul B.M.A., colegul său de clasă, inculpatului G.C.M., acesta din urmă manifestând inițial intenții de prietenie, a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, că zilnic era contactată telefonic de acesta și sub amenințare, îi comunica că urmează să fie transportată de inculpatul T.F. în diverse locații pentru întreținerea de raporturi sexuale.

Aceeași victimă a declarat că se temea de agresiunea fizică a inculpatului G.C.M., iar într-o zi în timp ce era la cursuri, acesta a încercat să o ia cu forța, a lovit-o cu pumnii în zona coastelor, însuși inculpatul recunoscând atât incidentul din ianuarie 2010 petrecut în incinta Liceului S.H. cât și împrejurarea că a deținut un filmuleț realizat cu telefonul mobil de către inculpatul B.M.A. în timp ce întreținea raporturi sexuale cu victima R.A.G. în domiciliul său, înregistrare despre care relatează că a șters-o.

La rândul său, partea vătămată S.E. a declarat că numai inculpatul G.C.M. a lovit-o cu palmele și a exercitat acte de amenințare asupra sa în cazul în care ar fi refuzat să întrețină raporturi sexuale cu alți bărbați, iar nu și inculpații B.M.A. și T.F., în privința acestuia din urmă, relatând că asigura transportul său.

În plus, aceasta a declarat că niciodată nu a primit bani de la cei cu care întreținea raporturi sexuale, toate sumele fiind înmânate inculpatului G.C.M.

Și martora Z.M., mama victimei S.E. a susținut că fiica sa a dispărut de acasă și a fost găsită după două săptămâni într-un bar împreună cu inculpatul G.C.M. și de la aceasta cunoaște că numai acest inculpat a exercitat acte de amenințare asupra sa.

În fine, martorii P.E.M., D.T., Z.V.I., G.M.A., C.I.A., beneficiari ai serviciilor sexuale oferite de victimele minore, nu au adus relații suplimentare care să conducă la ideea că și inculpații B.M.A. ori T.F. ar fi exercitat acte de violență sau de amenințare față de părțile vătămate în scopul traficării acestora, mai mult, unii dintre ei au declarat că îl cunoșteau numai pe inculpatul G.C.M.

Este real că în fața primei instanțe partea vătămată S.E. a declarat că și inculpatul T.F. a exercitat amenințări la adresa sa în cazul în care ar fi refuzat să întrețină relații sexuale cu acesta, însă susținerile sale nu au fost confirmate de alte probatorii, așa încât în mod corect s-a apreciat că încadrarea reținută prin rechizitoriu nu are suport probatoriu.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.M.A., nici în sarcina acestuia nu poate fi reținută agravanta cuprinsă în alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât, așa cum rezultă din chiar declarația părții vătămate R.A.G., deși acesta i-a relatat că are niște filmulețe cu ea și o să le posteze pe net, partea vătămată a declarat că nu îi este frică de el și că în realitate nu există nici-o înregistrare video.

Drept urmare, având în vedere argumentele reținute de prima instanță, astfel cum au fost completate prin prezenta, Curtea a apreciat că în mod temeinic și legal, făcându-se aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților B.M.A. și T.F. din art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în privința primului și cu aplicarea disp. art. 99 C. pen., având în vedere starea de minoritate în care se afla la data comiterii faptei, așa încât, prima critică invocată de procuror nu se justifică, apelul declarat fiind, sub acest aspect, nefondat.

În ceea ce privește critica vizând omisiunea schimbării încadrării juridice din art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, aceasta s-a apreciat ca fiind întemeiată, reținându-se următoarele:

Este real că în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. „dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea”, însă în cauza dedusă judecății se constată că pe parcursul judecății o astfel de cerere nu a fost formulată, așa încât nu se poate vorbi de omisiunea schimbării încadrării juridice a infracțiunilor reținute prin rechizitoriu.

Ca atare, deși a fost formulată ca și critică la adresa sentinței, Curtea apreciază că o astfel de cerere se întemeiază pe dispozițiile cuprinse în art. 334 C. proc. pen. și neexistând nici un impediment legal față de momentul procesual la care a fost formulată, urmează a fi analizată în contextul materialului probator administrat în cauză, inclusiv în fața primei instanțe de control judiciar.

Într-adevăr, una din formele agravate ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 este cea comisă în condițiile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din același act normativ, respectiv de două sau mai multe persoane împreună, situație în care fapta se pedepsește cu închisoare de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1) și închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

Așa cum s-a arătat anterior, inculpații G.C.M., B.M.A. și T.F., pe anumite perioade timp au recrutat, găzduit și transportat, după distincțiile anterior făcute, victimele minore R.A.G., S.E. și I.C.G., așa încât, fiind incidente dispozițiile cuprinse art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, Curtea apreciază că cererea formulată de Parchet este temeinică și legală, motiv pentru care în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul și în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii comisă de inculpatul G.C.M. din art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74, 76 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 13 alin. (1), (2), (3) teza II rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (76) lit. a) C. pen., text în baza căruia îl va condamna la o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social ridicat al faptei și persoanei acestuia.

Totodată, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen. în art. 13 alin. (1), (3) teza 1 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen. pentru inculpatul B.M.A. și din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în art. 13 alin. (1), (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. b) pentru inculpatul T.F.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunilor, Curtea, reevaluând criteriile cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor în raport de noua încadrare juridică, persoana fiecărui inculpat, aflat la prima încălcare a legii penale, natura și întinderea activității infracționale desfășurată de aceștia, consecințele produse asupra victimelor, îndeosebi sub aspectul suferințelor psihice încercate, impune concluzia că față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul inculpatului G.C.M., fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani, iar în cazul inculpatului T.F., închisoarea de la 7 la 18 ani, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. este pe deplin justificată.

Astfel, conduita bună avută anterior săvârșirii infracțiunilor, atitudinea procesuală corespunzătoare prin prezentarea lor în fața autorităților după înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea și nu în ultimul rând, situația socio-familială a inculpatului T.F., căsătorit, cu un minor în întreținere și loc de muncă oferit de aceeași unitate la care a lucrat anterior arestării, conduc la ideea că aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de textele de lege incriminatorii este temeinică și legală, așa încât nu se justifică critica invocată de procuror, apelul fiind, sub acest aspect, nefondat.

Așa cum rezultă din art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni astfel că, dacă în privința inculpatului G.C.M., care a avut rolul determinant în săvârșirea infracțiunilor de către ceilalți inculpați și a beneficiat de toate sumele de bani obținute de victime, se impune aplicarea unei pedepse mai aspre, față de noua încadrare juridică ca și executarea acesteia în regim de detenție, în cazul celorlalți inculpați, sancțiunile aplicate de prima instanță, în cuantumul și modalitatea de executare, sunt pedepse juste și nu se impune sporirea cuantumului acestora ori executarea lor în regim privativ de libertate, modificarea pedepselor în sensul solicitat de unitatea de Parchet având un pronunțat rol de constrângere și mai puțin de reeducare, mai ales că inculpatul B.M.A. a comis fapta în stare de minoritate, iar inculpatul T.F., deși major, a avut sarcina de a transporta păr