ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1613/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1613/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94 din 8 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza dispozițiilor art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și a Il-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen. și a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1)-(4) și 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.I.C., la 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsă complementară. S-au aplicat dispozițiile art. 71 raportat la dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
S-a dispus ca pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, să se execute în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 66 C. pen. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului luată în cauză prin încheierea din camera de consiliu din 3 august 2010 a Tribunalului Prahova, în baza căreia s-a emis de aceiași instanță mandatul de arestare preventivă din 3 august 2010. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 2 august 2010, la zi.
În baza dispozițiilor art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și a Il-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen. și a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1)-(4) și (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C., la 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiilor art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsa complementară. S-au aplicat dispozițiile art. 71 C. pen., raportat la dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. S-a dispus ca pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, să se execute în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 66 C. pen.
În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului luată în cauză prin încheierea din camera de consiliu din 3 august 2010 a Tribunalului Prahova, în baza căreia s-a emis de aceeași instanță mandatul de arestare preventivă din 3 august 2010. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 2 august 2010, la zi. A obligat pe fiecare dintre inculpați la câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat. În baza dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 347 C. proc. pen. și art. 353 C. proc. pen. s-a disjuns soluționarea acțiunii civile, fiind necesară administrarea de probatorii precum și pronunțarea asupra măsurilor asigurătorii, de siguranță și a cheltuielilor judiciare făcute de părți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la termenul din 22 februarie 2011, în ședință nepublică declarată de instanță pe tot parcursul procesului penal potrivit dispozițiilor art. 24 din legea 678/2001, după consultarea cu apărătorii acestora, inculpații au declarat pe rând, că recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, își însușesc în întregime probatoriile administrate în faza de urmărire penală și solicitată în mod expres instanței de judecată, ca judecarea cauzei să aibă loc numai pe baza probatoriilor din faza de urmărire penală, solicitând numai administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere pe care apărătorii acestora le-au depus la dosarul cauzei.
Instanța, după ascultarea inculpaților prevăzută de dispozițiile art. 320 1 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., a pus în discuție admisibilitatea cererii de judecare a cauzei în condițiile acestor texte de lege, respectiv a recunoașterii de vinovăție. Constatând ca aceste cereri sunt întemeiate, le-a admis și întrucât nu există nici un impediment ca judecata să nu poată avea loc în condițiile arătate, a acordat cuvântul părților în dezbateri după ascultarea efectivă a fiecăruia dintre inculpați. Instanța de fond a examinat declarațiile inculpaților care au recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestora în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, prin coroborare cu probele administrate în faza de urmărire penală, așa cum prevăd și dispozițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc.
pen., și anume plângerea și declarația reprezentantului legal al părții vătămate C.A., numitul A.C., declarația părților vătămate C.A. și T.A.G., rapoartele de informare privind evaluarea victimelor C.A. și T.A.G., raportul de expertiză medico-legală privind pe minora C.A. din care reiese că aceasta prezenta o deflorare mai veche de 10 zile a cărei data de producere nu putea fi precizată; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii de către partea vătămată minora C.A. a inculpaților O.I.C., D.L.G. și B.I.C., procesul-verbal de recunoaștere după fotografii de către T.A.G. a acelorași inculpați, raportul de informare privind evaluarea minorei T.A.G., declarațiile de învinuit și inculpat ale numitului O.I.C.
și fișa de cazier judiciar a acestuia, declarațiile de învinuit și inculpat ale lui B.I.C., încheierea nr. 27 din 3 august 2010 a Tribunalului Prahova privind arestarea preventiva a inculpaților O.I.C. și B.I.C., declarațiile date de acesta în fața instanței de judecată, mandatele de arestare preventivă emise de către instanță, memoriile adresate de către inculpatul O.I.C. organelor de urmărire penală, încheierea din data de 26 august 2010 a Tribunalului Prahova privind prelungirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, declarațiile învinuitei, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 17 august 2010 din care reiese că inculpata minora D.L.G.
avea discernământul păstrat la data comiterii faptelor, referatul de evaluare al acestora întocmit de Serviciul de probațiune Prahova și foaia matricolă a acesteia, examenul psihologic al inculpatei și acte medicale ale acesteia, declarațiile învinuiților N.L.F., B.A.A., M.T.A., I.A.G., N.L.I., M.V.S. și B.A.C.; declarațiile martorilor G.I.C., V.M.P., B.V., S.G.S., B.I.N., B.R.I., B.R.F., V.C.C., B.F.R.; referatul de interceptare convorbiri telefonice între părți; încheierea nr. 43 din 30 iulie 2010 privind efectuarea unor percheziții domiciliare la domiciliul inculpaților O.I.C., B.I.C. și D.L.G., procesele-verbale de percheziție domiciliară la domiciliile inculpaților O.I.C., D.L.G., procesul-verbal de efectuarea a unei percheziții în sistem informatic, raportul de constatare tehnico-științifică din 4 februarie 2010 privindu-i pe inculpații O.I.C.
și B.I.C. privind examinarea acestora la testul poligraf, procesul verbal de predare a șase CD-uri ce conțin înregistrări, convorbirile și mesajele telefonice înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Prahova. În baza acestor probe s-a reținut că la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie 2010, inculpații B.I.C. și O.I.C. împreună cu inculpata D.L.G. au purtat o discuție în cadrul căreia au convenit să găsească o modalitate pentru a obține sume de bani, hotărându-se în acest sens să găsească fete pe care să le determine să întrețină relații sexuale cu diverse persoane în schimbul unor sume de bani, pe care să și le însușească. În cadrul acestor discuții inculpatul B.I.C.
a întărit hotărârea infracțională luată spunându-le celorlalți că el personal a transportat cu autoturismul său persoane pentru a întreține relații sexuale cu femei aflate la „stradă” pe DN1 avansând ideea că „ar fi bine să avem noi fetele noastre”. Inculpații și-au împărțit sarcinile între aceștia, iar aceea a găsirii fetelor i-a revenit inculpatei D.L.G. întrucât în mediul în care își desfășura activitatea respectiv Liceul Teoretic „A.V.” din localitatea B., județul Prahova, unde era elevă în clasa a VlII-a, putea descoperii eventuale victime. Inculpatul B.I.C. i-a sugerat inculpatei să discute cu partea vătămată T.A.G. cu care era colegă de școală, în sensul că ambele erau eleve, la aceeași unitate de învățământ și pe care inculpatul o cunoștea foarte bine.
Inculpata D.L.G. a luat legătura cu colega sa, partea vătămată T.A.G. căreia i-a spus că are cunoștință că a făcut un avort și că trebuie să întrețină relații sexuale în scopul unor sume de bani, iar inculpații B.I.C. și O.I.C. au amenințând-o că în caz contrar vor spune părinților lor această situație. Astfel, întrucât partea vătămată era la o vârstă foarte mică, de doar 14 ani, temându-se de o reacție excesivă venită din partea tatălui său, aspecte care erau cunoscute și de inculpată, a acceptat propunerea acesteia din urmă. Inculpata le-a comunicat inculpaților că partea vătămată a acceptat propunerea sa iar inculpatul O.I.C. s-a oferit să se ocupe de găsirea „clienților” pentru întreținerea de raporturi sexuale.
După câteva zile, într-o zi de sâmbătă, inculpatul B.I.C. împreună cu inculpata D.L.G. și partea vătămată T.A.G. s-au deplasat cu autoturismul, de culoare albastră, aparținând inculpatului B.I.C. în localitatea T., județul Prahova, unde erau așteptați de inculpatul O.I.C. în scopul „plasării” părții vătămate pentru întreținerea de raporturi sexuale. Instanța a reținut că la solicitarea inculpaților, părții vătămate i s-a cerut ca să spună „clienților” că are 18 ani, este din Câmpina și o cheamă I. Partea vătămată T.A.G. a intrat în discotecă împreună cu inculpații, iar aici inculpatul O.I.C. a purtat discuții cu un băiat pe nume „L.” despre întreținerea de raporturi sexuale cu partea vătămată, după care aceasta din urma a mers în autoturismul inculpatului B.I.C., unde a fost urmată de „L.” cu care a întreținut raporturi sexuale orale și normale.
După finalizarea acestora și după plecarea lui „L.”, la autoturism a venit inculpatul B.I.C. care i-a solicitat să rămână în interior, deoarece vor mai veni alți doi „clienți”. Ulterior acestui fapt, în autoturismul inculpatului B.I.C. au venit alți doi bărbați care pe rând au întreținut raporturi sexuale orale cu partea vătămată T.A.G. Din probatorii reiese că de regulă clienții erau găsiți de către inculpați, iar negocierea prețurilor s-a făcut de către aceștia, tot ei primind și banii, sumele fiind cuprinse între 30 RON pentru un sex oral și 50 RON pentru un sex normal. Din suma totală obținută care a fost împărțită între inculpați și i s-a dat părții vătămate suma de 20 RON, precizându-i-se că acești bani i se cuvin.
Din probatorii a reieșit că au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, numiții N.L.F. și I.A.G., care au recunoscut faptul că au întreținut raporturi sexuale cu aceasta, că a fost adusă la discotecă de inculpații B.I.C., O.I.C. și inculpata D.L.G., precum și faptul că le-a fost solicitată suma de 30 RON pentru sex oral și suma de 50 RON pentru sex normal, plătind efectiv 50 RON fiecare, celor trei inculpați. Inculpatul O.I.C. în timpul cât s-a aflat în discotecă a vorbit cu mai mulți bărbați despre faptul că „are o fată la produs”, unul dintre aceștia fiind învinuitul N.L.F. Acesta a fost chemat de inculpat la barul „B.D.” din centrul comunei, pentru a întreține relații sexuale cu partea vătămată, spunându-i în prealabil că trebuie să plătească pentru aceste servicii.
Învinuitul N.L.F. a mers în locul indicat unde i-a văzut pe cei trei inculpați și pe partea vătămată, care însă, a refuzat să mai întrețină în acea seară raporturi sexuale, inculpatul O.I.C. comunicându-i „că rămâne pe altă dată”, lucru care de altfel s-a și întâmplat. Inculpata D.L.G. a discutat cu inculpații despre posibilitatea de a mai găsi o fată de pe urma căreia să mai câștige bani prin întreținerea de raporturi sexuale. Aceasta le-a spus că se pot folosi de partea vătămată C.A. spunându-le că aceasta are 13 ani, inculpații afirmând „că nu este nici o problemă”. De această dată, inculpata D.L.G. s-a folosit de inducerea în eroare a părții vătămate pentru a o determina să întrețină relații sexuale în sensul că a invitat-o în oraș unde i-a spus că îi va prezenta un băiat care dorește să o cunoască.
Astfel, la începutul lunii aprilie 2010, inculpata D.L.G. a invitat-o pe partea vătămată C.A. la pizzeria „E.” din localitatea B. Inculpata era însoțită de inculpatul B.I.C. și ambii au discutat cu partea vătămată căreia i-au spus că dorește să o cunoască un băiat pentru a deveni prieteni, ambii depunând eforturi pentru a o convinge să se întâlnească cu acest prezumtiv prieten. Partea vătămată a întrebat amănunte despre acest potențial prieten, iar învinuita i-a spus că îl va cunoaște când se va întâlni cu el, chiar în acea seară. Totodată, inculpata D.L.G. cunoscând autoritatea excesivă a tatălui părții vătămate i-a spus acesteia să spună părinților că va merge la ziua de naștere a învinuitei lucru care de altfel s-a și întâmplat, în sensul că partea vătămată a spus acest lucru tatălui său.
De la domiciliu, în cursul aceleiași zile, partea vătămată a fost luată cu un autoturismul, de culoare albastră, aparținând inculpatului B.I.C., în care se aflau acesta din urmă, inculpatul O.I.C. precum și inculpata D.L.G. și s-au deplasat până în centrul orașului B. Aici, partea vătămată a observat că, lângă autoturismul inculpatului B.I.C., a oprit un autoturism VW. condus de o persoană cu care inculpata D.L.G. i-a făcut cunoștință, spunându-i că se numește „L.”. Partea vătămată a urcat în autoturismul condus de L., care s-a deplasat până în comuna A., unde a intrat pe o stradă secundară, a oprit și i-a cerut părții vătămate „să-i facă ce-a zis D.L.G.” referindu-se la sex oral. De frică, având în vedere unde se afla, pe o stradă lăturalnică, în dreptul unor case dărăpănate, partea vătămată a acceptat cererea lui L., după epuizarea actului sexual acesta ducând-o la locul de unde o luase, unde era așteptat de O.I.C.
și D.L.G. Cu această ocazie, partea vătămată a observat că „L.” a discutat aproximativ două minute cu cei doi după care a plecat. Cu ocazia audierilor, numitul L., adică N.L.F., a precizat că a fost sunat de inculpatul O.I.C. care l-a întrebat dacă dorește să întrețină relații sexuale cu o fată în schimbul unei sume de bani. Învinuitul N.L.F. a fost de acord și în concordanță cu indicațiile inculpatului O.I.C. a mers cu autoturismul său VW. în centrul orașului B., unde i s-a făcut cunoștință cu partea vătămată C.A., cu care s-a deplasat cu autoturismul pe o stradă lăturalnică, înspre comuna A. și a întreținut raporturi sexuale. Învinuitul N.L.F., după finalizarea actelor sexuale, a dus-o pe partea vătămată în locul de unde o luase, unde era așteptat de inculpatul O.I.C.
și învinuita D.L.G. și, la cererea inculpatului, i-a dat suma de 30 RON reprezentând prețul actelor sexuale întreținute cu partea vătămată. La scurt timp după cele petrecute, inculpatul O.I.C. a luat-o pe partea vătămată T.A.G. cu un maxi taxi până în localitatea S., unde i-a adus două persoane de sex masculin, care au închiriat o camera la un local și a întreținut cu aceștia raporturi sexuale normale. Din probatorii reiese că inculpatul a fost cel care a racolat „clienți”, a condus-o pe partea vătămată în localitatea S., a negociat cu cei doi „clienți” prețul actelor sexuale, după care i-a înmânat părții vătămate suma de 30 RON și tot acesta a convenit anterior acest lucru cu inculpata D.L.G., așa cum rezultă din declarația acesteia, ea primind și suma de 120 RON de la inculpat.
În preajma sărbătorilor de Sf. Gheorghe, partea vătămată T.A.G. a fost din nou chemată de inculpatul O.I.C. în centrul orașului B., unde se afla și celălalt inculpat B.I.C. precum și inculpata D.L.G. și i s-a comunicat că urma să vină un client pentru întreținerea de raporturi sexuale. După aproximativ 30 de minute, întrucât acesta nu a venit la întâlnire, partea vătămată a fost dusă la domiciliul său. În luna mai 2010, posibil în ziua de 21 mai 2010 inculpata împreună cu ceilalți doi inculpați au hotărât să profite de o zi liberă de la școală pentru a găsi „clienți” celor două părți vătămate și astfel să obțină din nou bani de pe urma exploatării lor sexuale. Inculpata a sunat-o pe partea vătămată T.A.G.
pe care a invitat-o a doua zi la un așa zis „grătar” în comuna T., județul Prahova, deși în realitate nu se organiza o astfel de petrecere, ascunzându-i astfel adevăratul motiv pentru care o chema la acea întâlnire, respectiv pentru a întreține raporturi sexuale contra cost așa cum convenise cu ceilalți doi inculpați. În aceeași modalitate inculpata D.L.G. a procedat și cu cealaltă parte vătămată respectiv C.A., pe care de asemenea a înșelat-o cu privire la scopul real al întâlnirii din comuna T., județul Prahova. Pentru a-i întări convingerea că este vorba doar de o petrecere inculpata D.L.G. i-a spus părții vătămate că vor veni mai mulți colegi de clasă, invocând și un nume în acest sens respectiv P.G., spunându-i totodată că dorește să se revanșeze față de ea, față de cele întâmplate cu învinuitul N.L.F.
A doua zi, în jurul orei 12:00 cele două părți vătămate s-au întâlnit în centrul orașului B., cu inculpatul O.I.C. și inculpata D.L.G., iar cu autoturismul acestuia, D. de culoare albă, au plecat în comuna T. și au oprit în fața unui magazin. Inculpatul O.I.C. a vorbit la telefon pentru a găsi „clienți” care să întrețină relații sexuale cu cele două fete, ferindu-se ca acestea să audă conținutul discuțiilor. După aceea, inculpatul O.I.C. împreună cu inculpata D.L.G. le-a dus pe cele două părți vătămate pe un câmp, în punctul „P.T.” unde a venit și inculpatul B.I.C., cu autoturismul său, D. de culoare albastră. Atunci când au ajuns pe câmp, cele două părți vătămate, au observat că, în realitate nu e vorba de nici o petrecere la un grătar, de altfel, afară ploua, astfel încât, au solicitat inculpaților să le ducă acasă, însă aceștia au refuzat.
În acel moment, dinspre comuna T. au venit doi „clienți” cu care vorbise anterior la telefon inculpatul O.I.C. , respectiv „C.” și „D.”. Inculpatul O.I.C. a purtat o discuție cu „C.” și „D.” cărora le-a cerut o sumă de bani, după care a întrebat „cine vrea să fie primul”. Sumele de bani despre care se vorbea, erau de 30 RON sex oral, 50 RON sex normal și 120 RON ora. Aflate singure pe câmp, împreună cu cei trei bărbați, părțile vătămate au acceptat să întrețină relații sexuale cu „clienții” găsiți de inculpatul O.I.C. Astfel, partea vătămată T.A.G. a întreținut raporturi sexuale cu „C.” iar partea vătămată C.A. a întreținut raporturi sexuale cu „D.”. Înainte de fi purtate aceste acte sexuale, conform declarației părții vătămate T.A.G., atât aceasta cât și cealaltă au solicitat din nou să fie duse acasă, însă au fost refuzate.
Partea vătămată C.A. a precizat și faptul că inculpatul O.I.C. a tras-o de păr, lovind-o astfel la ochiul stâng, iar martora S.G.S. cu care s-a întâlnit ulterior partea vătămată a precizat că într-adevăr a văzut-o pe aceasta lovită la ochi. După identificare, numiții „D.” și „C.” respectiv învinuiții B.A.A. și B.A.C., au fost audiați și au recunoscut că locuind în comuna T., județul Prahova, au aflat de la prietenii lor și chiar au văzut pe inculpații O.I.C. și B.I.C. împreună cu inculpata D.L.G. se ocupă cu plasarea celor două fete pentru întreținerea de raporturi sexuale, în schimbul unor sume da bani.
De asemenea, cei doi învinuiți au recunoscut că în ziua arătată mai sus, au fost contactați telefonic de inculpatul O.I.C., care le-a dat întâlnire în punctul „P.T.” în scopul de a întreține relații sexuale contra cost cu două fete pe care aceștia le au „ la produs” cât și faptul că același inculpat le-a cerut efectiv sume de bani, respectiv 50 RON pentru sex normal și 120 RON pentru o oră, banii însă nu i-au dat efectiv rămânând să-i achite la o dată ulterioară. Învinuiții au recunoscut că s-au întâlnit cu cei doi inculpați la data și ora indicată și că B.A.A. a întreținut raporturi sexuale, orale și normale cu partea vătămată C.A., iar învinuitul B.A.C. a întreținut raporturi sexuale, orale și normale cu partea vătămată T.A.G., după care inculpații au plecat cu cele două fete.
Din declarația părții vătămate C.A. rezultă că a întreținut raporturi sexuale atât cu B.A.A. cât și cu B.A.C., dar declarația acesteia este contrazisă de declarațiile celor doi învinuiți și a celorlalte părți vătămate. La sfârșitul lunii aprilie 2010, partea vătămată T.A.G. a fost contactată telefonic de inculpatul O.I.C. care i-a spus că are „clienți” în orașul C. În jurul orei 13:00 a fost luată cu autoturismul de inculpat care a dus-o înspre aceasta localitate și a întreținut raporturi sexuale normale și orale cu trei bărbați ce au fost aduși de către inculpat. După terminarea actelor sexuale, inculpatul i-a dat părții vătămate suma de 50 RON, nici de această dată, aceasta din urmă neavând nici un rol în găsirea „clienților, stabilirea datei întreținerii raporturilor sexuale, negocierii prețurilor ori primirii sumelor de bani”.
În aceeași zi, inculpata D.L.G. a luat legătura telefonic cu un bărbat cunoscut sub numele de „Lexu” căruia i-a spus că are o fată pentru întreținerea de raporturi sexuale și a prezentat-o pe partea vătămată T.A.G., cu care aceasta a întreținut raporturi sexuale normale pentru care învinuita a primit suma de 40 RON, din care i-a dat părții vătămate suma de 20 RON, transportul fiind asigurat de învinuitul B.I.C. La sfârșitul lunii aprilie, inculpatul O.I.C. a luat legătura cu inculpata D.L.G., căreia i-a spus să ia legătura cu partea vătămată T.A.G., întrucât are un client pentru aceasta. Inculpata a sunat-o pe partea vătămată, iar aceasta a fost luată în jurul orei 11 și dusă la complexul „A.N.” , unde un client găsit de inculpatul O.I.C.
a închiriat o cameră și a întreținut cu partea vătămată un raport sexual normal. Și de această dată inculpatul a fost cel care a negociat suma reprezentând costul actelor sexuale, după care i-a dat părții vătămate suma de 20 RON. La sfârșitul lunii mai 2010 inculpata D.L.G., având nevoie de bani, l-a apelat telefonic pe inculpatul O.I.C., căruia i-a spus să găsească „clienți” pentru partea vătămată T.A.G. și, totodată, a luat legătura și cu aceasta din urmă spunându-i că trebuie să se întâlnească cu inculpatul O.I.C. Acesta din urmă a luat-o cu mașina împreună cu trei bărbați și a dus-o în punctul V.T., unde a întreținut cu aceștia raporturi sexuale normale și orale. Negocierea sumelor a fost făcută de inculpatul O.I.C.
care i-a dat 90 de RON învinuitei D.L.G. și 50 de RON părții vătămate. Acești trei bărbați au fost identificați în persoana lui N.L.F., M.V.S. și N.L.I. Învinuitul N.L.F. a precizat că a fost contactat telefonic de O.I.C., care i-a cerut să mai vină împreună cu doi prieteni pentru a întreține relații sexuale cu T.A.G., propunere acceptată de învinuitul N.L.F. care a mers la această întâlnire împreună cu învinuiții M.V.S. și N.L.I. În fața liceului „A.V.” s-au întâlnit cu inculpatul O.I.C. și cu partea vătămată, au mers pe un câmp într-o locație indicată de inculpat și au întreținut pe rând raporturi sexuale cu aceasta în autoturism, plătindu-i inculpatului O.I.C. câte 30 de RON fiecare. Cu această ocazie inculpatul O.I.C.
i-a propus învinuitului N.L.I. să întrețină raporturi sexuale orale cu oricare din fetele sale la discoteca din comuna T., pentru suma „redusă” de 25 de RON. La începutul lunii mai 2010 partea vătămată C.A. a fost vizitată de inculpata D.L.G. sub pretextul că vrea să îi pună în buză un „peercing”, aceasta ajungând la domiciliul părții vătămate în jurul orei 21:00. La data arătată inculpata a venit însoțită de inculpatul O.I.C. și un băiat „T.”, cu o mașină R. de culoare verde închis, și au așteptat în fața locuinței părții vătămate cât timp inculpata a intrat în locuința acesteia. În realitate acesta a fost doar un pretext, întrucât în cauză a fost identificat „T.”, în persoana numitului M.T.A., din declarațiile acestuia rezultând că a mers împreună cu inculpatul O.I.C.
până la locuința părții vătămate întrucât acesta i-a spus că îi poate oferi o fată cu care să întrețină raporturi sexuale pentru suma de 50 de RON, asigurându-l că nu îi va lua efectiv banii ci „îi va face cinste”. Această situație de fapt reiese atât din declarația învinuitului care se coroborează cu aceea a părții vătămate C.A., care a precizat că după ce a venit cu gheața necesară pentru aplicarea „peercingului”, învinuita a renunțat, i-a solicitat să iasă până afară unde a băgat-o în mașina învinuitului M.T.A. care a dus-o pe o stradă laterală și i-a cerut să întrețină un raport sexual oral, lucru pe care de frică l-a acceptat. După terminarea actului sexual numitul M.T.A. a adus-o pe partea vătămată în locul de unde o luase, unde era așteptat de inculpata D.L.G.
și inculpatul O.I.C., acesta din urmă cerându-i autoturismul său pentru ca C.A. să întrețină relații sexuale cu un alt bărbat adus de D.L.G. în acest scop și care se afla în acel moment alături de învinuită și inculpat. În urma refuzului exprimat de învinuitul M.T.A., inculpatul O.I.C. l-a sunat pe inculpatul B.I.C. care în maxim 5 minute a venit cu mașina sa în acel loc. În acel moment inculpatul O.I.C. și inculpata D.L.G. au încercat să o convingă pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale și cu acest bărbat, iar învinuita a încercat și chiar a reușit să o bage forțat în mașina lui B.I.C. pe partea vătămată, în timp ce posesorul mașinii se afla la volan, iar partea vătămată a reușit să scape ieșind pe cealaltă portieră.
În acel moment în prezența învinuitului M.T.A. partea vătămată C.A. i-a cerut expres învinuitei să o lase în pace întrucât nu dorește să întrețină raporturi sexuale cu acel bărbat, între cele două având loc un schimb de replici, în sensul că învinuita a întrebat-o: „Tu nu ai nevoie de bani?”, partea vătămată răspunzându-i că nu are nevoie, că dacă are nevoie de bani să se prostitueze ea, situație în care învinuita i-a răspuns: „De ce să o fac eu dacă te am pe tine?” Examinând probatoriile administrate în faza de urmărire penală, precum și declarațiile inculpaților care au recunoscut comiterea faptelor penale în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, instanța a reținut vinovăția inculpaților pentru infracțiunile precizate în rechizitoriu.
S-a constatat că faptele inculpaților O.I.C. și B.I.C. constând în aceea că în perioada aprilie-iunie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpata D.L.G. au recrutat pe minorele C.A. și T.A.G., prin amenințare și violență în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, pentru obținerea unor sume de bani, scop care a fost și atins, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane (minori) prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 13 alin. (1), (2), (3), teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen. Instanța a reținut această încadrare juridică arătând că prin amenințare și înșelăciune inculpații au recrutat pe cele doua minore, în scopul exploatării acestora pentru obținerea unor sume de bani.
La încadrarea juridică a faptelor s-au reținut dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât traficarea celor doua minore s-a realizat la diferite intervale de timp dar în baza aceleiași rezoluții infracționale; precum și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., în sensul că infracțiunea a fost comisă împreună cu o inculpată minoră, în speță D.L.G. De asemenea la încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați s-au reținut și dispozițiile art. 320 1 alin. (1)-(4) și (7) C. proc. pen., care prevăd că în situația recunoașterii de vinovăție, limitele de pedeapsa urmează a se reduce cu o treime.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și 72 C. pen., și anume gradul de pericol social deosebit al faptelor săvârșite de inculpați, determinat în principal de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, prin amenințare și înșelăciune, în scopul exploatării sexuale a victimelor, și circumstanțele agravante în care au fost săvârșite infracțiunile, respectiv în forma continuată [art. 41 alin. (2) C. pen.] și împreună cu o inculpată minoră pe care acesta a angrenat-o în activitatea infracțională [art. 75 lit. c) C. pen.], dar și circumstanțele personale ale inculpaților care nu au antecedente penale și care pentru a beneficia de dispozițiile art. 320 1 alin. (1)-(7) C. proc.
pen., au recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor. În raport de cele arătate, instanța le-a aplicat inculpaților o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, după aplicarea în speță a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1)-(7) C. proc. pen., fără a coborî pedeapsa sub aceste limite, întrucât pe de o parte faptele comise de inculpați prezintă un ridicat grad de pericol social și, alături de circumstanțele lor atenuante de recunoaștere și regretare a comiterii faptelor, coexistă și cele agravante. În privința modalității de executare a pedepsei, instanța a apreciat că în raport de argumentele arătate anterior, scopul preventiv educativ cât și cel sancționator al pedepsei se va putea atinge numai prin executarea pedepsei închisorii aplicate acestora, în regim privativ de libertate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații O.I.C. și B.I.C., criticând-o pentru netemeinicie, susținând, în esență, că pedepsele aplicate ca întindere și modalitate de executare sunt prea aspre, în raport de circumstanțele personale, lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară avută în societate, în sensul că au avut un loc de muncă stabil, au recunoscut și regretat faptele, beneficiile obținute sunt modice și au fost împărțite cu cele două părți vătămate, iar inițiativa recrutării părților vătămate pentru practicarea prostituției a avut-o inculpata D.L.G. Inculpatul B.I.C. a invocat și nelegalitatea încadrării juridice a faptei, în sensul că în mod greșit au fost reținute agravantele prevăzute de alin. (2) și (3) ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât părțile vătămate nu au fost amenințate în vreun fel să practice prostituția.
S-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., schimbarea încadrării juridice în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 față de inculpatul B.I.C., reducerea pedepselor sub limita minimă calculată ca efect al aplicării dispăzițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. precum schimbarea modalității de executare a pedepselor în sensul aplicării dispăzițiilor art. 86 7 C. pen. Prin decizia nr. 89 din 1 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au admis apelurile declarate de inculpații O.I.C. și B.I.C. S-au reținut în favoarea ambilor inculpați circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., la încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen.
și art. 320 1 alin. (1)-(4) și (7) C. proc. pen. și s-au redus pedepsele aplicate la câte 5 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței. S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a computat detenția preventivă la zi, începând cu data de 2 august 2010, pentru fiecare inculpat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că situația de fapt, modalitățile de concepere și comitere a faptei precum și vinovăția inculpaților apelanți au fost temeinic reținute de instanța de fond, în sensul că în perioada aprilie-iunie 2010 inculpații apelanți, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu coinculpata D.L.G., au recrutat pe minorele T.A.G.
și C.A. și prin amenințări și constrângere le-au obligat să practice prostituția în scopul obținerii unor sume de bani. Inculpații au recunoscut faptele așa cum au fost descrise în actul de acuzare, însușindu-și în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale, care au fost apreciate în mod justificat de instanța de fond ca fiind suficiente și elocvente pentru stabilirea situației de fapt și a împrejurărilor concrete în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională.
S-a constatat că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpați constând în recrutarea și transportarea celor două minore în scopul exploatării sexuale a acestora s-a comis prin amenințare și constrângere morală, cele două minore fiind în imposibilitate de a se apăra și de a-și exprima voința, având în vedere că de fiecare dată erau luate sub diverse pretexte (la un grătar sau pentru a le face cunoștință cu un băiat care dorește să le devină prieten) și împotriva voinței lor erau obligate să practice prostituția cu diverși bărbați aduși de inculpați, acestea fiind obligate să întrețină raporturi sexuale fie în autoturismele celor doi inculpați, fie în spații deschise (câmp).
Edificatoare în acest sens au fost reținute ca fiind depozițiile părții vătămate C.A., care arată că la începutul lunii mai 2010 inculpata D.L.G. a vizitat-o la domiciliul său sub pretextul de a-i aplica un peercing, fiind însoțită de inculpatul O.I.C. și de numitul M.T.A., care au rămas în fața locuinței și la un moment dat i-a solicitat să iasă afară, fiind forțată să intre în autoturismul acestuia din urmă, care a dus-o pe o stradă laterală și de teamă a întreținut un raport sexual oral. După terminarea actului sexual M.T.A. a transportat-o pe partea vătămată în locul de unde o luase, fiind așteptată de ceilalți doi inculpați, care i-au cerut să întrețină relații sexuale și cu un alt bărbat pe care inculpata D.L.G.
îl racolase. Partea vătămată a refuzat și fiind împinsă cu forța în mașina inculpatului B.I.C., unde se afla clientul, aceasta a reușit să scape ieșind pe cealaltă portieră, fapt ce demonstrează că inculpații O.I.C. și B.I.C. au uzat de amenințare și forță pentru a o determina pe partea vătămată să se prostitueze. De asemenea, s-a reținut că din probatoriile administrate în cauză rezultă că partea vătămată T.A.G. a fost amenințată de inculpați că le vor spune părinților că a făcut un avort și temându-se de reacția acestora, a acceptat propunerea de a întreține relații sexuale contracost cu mai mulți bărbați, obținând din această activitate o sumă infimă.
Instanța de apel a reținut că din coroborarea tuturor împrejurărilor rezultate din probele administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpați rezultă fără dubiu că părțile vătămate au fost amenințate și constrânse de cei trei inculpați să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați în schimbul unor sume de bani, acte materiale care în drept întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cum corect a stabilit și instanța de fond, motiv pentru care critica inculpatului B.I.C. privind nelegalitatea încadrării juridice a faptei, s-a apreciat ca fiind lipsită de temei.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea a constatat că instanța de fond a realizat o interpretare și aplicare excesivă a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., omițând să țină seama și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, de circumstanțele reale ale comiterii faptei și de rolul determinant al inculpatei minore D.L.G. la racolarea celor două părți vătămate. Instanța de control judiciar a relevat că, într-adevăr, în cursul urmăririi penale inculpații au dat declarații evazive cu privire la implicarea lor la comiterea faptelor, relatând împrejurări adiacente în legătură cu relațiile sexuale pe care le-au întreținut cele două părți vătămate cu diverse persoane, însă s-a constatat că, în instanță, inculpații și-au recunoscut vinovăția, însușindu-și în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale și astfel, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.
pen., a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminatoriu. S-a considerat că traficul de persoane este o infracțiune gravă, prin consecințele pe care le produce asupra psihicului și dezvoltării fizice a persoanelor traficate și în special asupra minorelor, cum este situația în speță, însă la cuantificarea pedepsei instanța trebuie să aplice o pedeapsă care să reprezinte un echilibru între circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele ce caracterizează persoana inculpatului, pentru a se putea realiza scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale prevăzută de art. 52 C. pen., care este nu numai un mijloc de constrângere ci și o măsură de reeducare.
În cauză, pedepsele aplicate inculpaților de câte 7 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, s-a apreciat că sunt prea mari în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, persoana inculpaților, care sunt elemente tinere, fiind infractori primari, anterior comiterii infracțiunii au avut o conduită bună în societate, așa cum rezultă din caracterizările aflate la dosar și un loc de muncă stabil, asigurându-și în mod licit veniturile, însă au acceptat cu ușurință propunerea inculpatei D.L.G. de a obține foloase materiale prin obligarea unor tinere fete să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați în schimbul unor sume de bani, aceasta având rolul determinant în racolarea celor două minore în scopul practicării prostituției.
Așa fiind, Curtea a considerat că în raport de conduita procesuală sinceră și de recunoaștere a faptelor, împrejurările sus arătate au natura unor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., circumstanțe la care face referire și instanța de fond în considerentele hotărârii, însă a omis să le rețină în favoarea inculpaților. În raport de cuantumul pedepsei aplicate și chiar de persoana inculpaților, Curtea a apreciat că nu sunt realizate cerințele legale pentru schimbarea modalității de executare, așa cum au solicitat apelanții. Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpații O.I.C. și B.I.C. care au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.
pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În plus, inculpatul B.I.C. a susținut că faptele sale constituie complicitate la infracțiunea de act sexual cu un minor. Examinând cauza prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică. Este real că prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul comiterii infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen.
față de învinuiții N.L.F., B.A.A. și M.T.A., în temeiul art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. precum și față de învinuiții N.L.F., B.A.C., M.V.S., N.L.I. și I.A.G., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Din perspectiva criticii formulate de recurentul inculpat B.I.C., se impune mai întâi precizarea că, date fiind temeiurile soluției de scoatere de sub urmărire penală dispusă față de învinuiții mai sus menționați, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor sau, după caz, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, situație care nu le conferă acelor învinuiți calitatea de autori ai acestei infracțiuni, nu se poate reține că recurentul inculpat a participat, în calitate de complice, la săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.
Fiind formă de participație secundară, complicitatea presupune drept condiție de bază a existenței sale, comiterea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală. Apoi, nu reprezintă acte de complicitate la infracțiunea de act sexual cu un minor acțiunile inculpatului de recrutare și transportare a părților vătămate C.A. și T.A.G. prin amenințare, constrângere morală și înșelăciune, în scoul exploatării. Activitățile astfel întreprinse întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoană prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1)-(4) și 7 C. proc.
pen., după cum în mod corect au reținut instanțele de fond. Prin faptele sale, recurentul inculpat B.I.C. a adus atingere dreptului la libertatea de voință și acțiune a părților vătămate C.A. și T.A.G., așa încât soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă față de învinuiți nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice dată faptelor comise de recurentul inculpat. Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 74 C. pen., următoarele împrejurări, cu caracter exemplificativ, pot fi considerate circumstanțe atenuante: a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba produsă, c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților. În raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de art. 74 C. pen., Înalta Curte constată că instanța de apel a avut în vedere conduita bună a recurenților inculpați O.I.C.
și B.I.C. înainte de săvârșirea infracțiunilor (infractori primari, loc de muncă, asigurarea veniturilor în mod licit și comportament bun în societate), precum și atitudinea procesuală cooperantă a acestora. Ca urmare, dând eficiență juridică circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., instanța de apel a coborât pedeapsa principală a închisorii sub minimul special prevăzut de Legea nr. 678/2001 pentru infracțiunea comisă, limită specială redusă în prealabil cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., adică sub cuantumul de 6 ani și 8 luni închisoare.
Se constată, așadar, că prin pedepsele aplicate de câte 5 ani închisoare pentru fiecare recurent inculpat, prima instanță de control judiciar a realizat o justă individualizare, dând o pondere corespunzătoare datelor ce caracterizează persoana recurenților inculpați în raport de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor (prin acte repetate, împreună cu o persoană minoră, într-o perioadă relativă lungă de timp). Diminuarea în continuare a cuantumului pedepselor de câte 5 ani închisoare nu ar reflecta gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite demonstrat prin faptul că au obținut sume de bani prin obligarea la practicarea prostituției a minorelor C.A. și T.A.G., folosind amenințări, constrângere morală, înșelăciune și uneori violențe fizice.
Astfel, recurenții inculpați au hotărât să le oblige pe părțile vătămate să întrețină relații sexuale cu diferite persoane, contra unor sume de bani, pe care să și le însușească, neținând cont că părțile vătămate erau minore, eleve la liceul „A.V.” din B., județul Prahova. Partea vătămată T.A.G. a fost determinată să practice prostituția în folosul material al recurenților inculpați fiind amenințată cu dezvăluirea, față de tatăl acesteia, a împrejurării că anterior a rămas însărcinată și a făcut un avort, aspect pe care partea vătămată îl ascunsese din cauza temerii față de reacția părintelui său. Pericolul social pe care îl reprezintă inculpații rezultă și din solicitarea adresată de aceștia părții vătămate T.A.G.
de a le spune clienților date nereale privind persoana sa, respectiv că ar avea 18 ani, este din Câmpina și se numește I., ceea ce arată că, în pofida vârstei tinere, recurenții inculpați și-au luat măsuri de prevedere pentru a îngreuna depistarea împrejurărilor concrete de comitere a faptelor lor. În scopul urmărit, inculpații recurenți împreună cu inculpata minoră D.L.G. i-au prezentat denaturant părții vătămate C.A. împrejurarea că un anumit băiat dorește să o cunoască, motiv pentru care i-au cerut acesteia să spună părinților că merge la ziua de naștere a inculpatei, după care părții vătămate i-a fost prezentat numitul N.L.F. cu care a întreținut relații sexuale, în comuna A., unde s-au deplasat singuri, pe o stradă lăturalnică, în dreptul unei case derăpănate.
În luna mai 2010, tot prin inducerea în eroare cu privire la scopul întâlnirii lor, inculpata D.L.G., după înțelegerea prealabilă cu recurentul inculpat O.I.C. a cerut părților vătămate să meargă la „un grătar” în comuna T. județul Prahova, dovedindu-se că, din nou, inculpații au profitat de prezența părților vătămate care, sub constrângere morală, iar partea vătămată C.A. și sub agresiunea fizică exercitată de inculpatul O.I.C., au acceptat să întreținut relații sexuale cu B.A.A. și B.A.C. Periculozitatea socială a recurenților inculpați este dovedită și prin mijloacele de probă care dovedesc modalitatea de săvârșire a actului material din mai 2010, când partea vătămată C.A. a întreținut relații sexuale în beneficiul material al inculpaților cu M.T.A., fiind luată de acasă sub pretextul că inculpata D.L.G.
îi va pune în buză un „peercing”. Modalitatea în care recurenții inculpați au comis infracțiunea de trafic de persoane, vârsta minoră a părților vătămate, forma continuată de săvârșire a infracțiunilor, urmările periculoase socialmente a faptelor creează convingerea că scopul preventiv-educativ și de constrângere al pedepsei nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei închisorii, de către recurenții inculpate, în stare de detenție. Lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a inculpaților și recunoașterea acuzațiilor aduse nu pot constitui temeiuri suficiente pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate recurenților inculpați, chiar dacă pe durata termenului de încercare inculpații ar fi supuși unor măsuri de supraveghere.
Analizând pricina și din perspectiva cazurilor de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea hotărârii criticate. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.I.C. și B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 89 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 2 august 2010 la 16 mai 2012. Va obliga recurentul inculpat O.I.C.
la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Va obliga recurentul inculpat B.I.C. la plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.I.C. și B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 89 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 2 august 2010, la 16 mai 2012. Obligă recurentul inculpat O.I.C. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat B.I.C. la plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 mai 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.