ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1613/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1613/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursurilor penale de

față, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 94 din 8 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza

dispozițiilor art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și a Il-a din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea dispozițiilor

art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen. și a dispozițiilor art. 320

1

alin. (1)-(4) și 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.I.C., la 7 ani

și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile

art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 raportat

la dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

S-a dispus ca pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

cu excepția dreptului de a alege, să se execute în condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 66 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului luată

în cauză prin încheierea din camera de consiliu din 3 august 2010 a Tribunalului

Prahova, în baza căreia s-a emis de aceiași instanță mandatul de arestare preventivă

din 3 august 2010.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a

scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării sale preventive

începând cu data de 2 august 2010, la zi.

În baza dispozițiilor art. 13 alin. (1),

(2) și (3) teza I și a Il-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea

traficului de persoane, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 75 lit. c) C. pen. și a dispozițiilor art. 320

1

alin. (1)-(4)

și (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C., la 7 ani și 6 luni închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiilor art. 64 lit. a) și

b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsa complementară.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 C.

pen., raportat la dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege.

S-a dispus ca pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege, să se execute în condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 66 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului luată

în cauză prin încheierea din camera de consiliu din 3 august 2010 a Tribunalului

Prahova, în baza căreia s-a emis de aceeași instanță mandatul de arestare preventivă

din 3 august 2010.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a

scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării sale preventive

începând cu data de 2 august 2010, la zi.

A obligat pe fiecare dintre inculpați la

câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 347 C. proc. pen. și art.

353 C. proc. pen. s-a disjuns soluționarea acțiunii civile, fiind necesară administrarea

de probatorii precum și pronunțarea asupra măsurilor asigurătorii, de siguranță

și a cheltuielilor judiciare făcute de părți.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că la termenul din 22 februarie 2011, în ședință nepublică declarată de

instanță pe tot parcursul procesului penal potrivit dispozițiilor art. 24 din legea

678/2001, după consultarea cu apărătorii acestora, inculpații au declarat pe rând,

că recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, în modalitatea descrisă

în actul de sesizare al instanței, își însușesc în întregime probatoriile administrate

în faza de urmărire penală și solicitată în mod expres instanței de judecată, ca

judecarea cauzei să aibă loc numai pe baza probatoriilor din faza de urmărire penală,

solicitând numai administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere pe care apărătorii

acestora le-au depus la dosarul cauzei.

Instanța, după ascultarea inculpaților

prevăzută de dispozițiile art. 320

1

alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen.,

a pus în discuție admisibilitatea cererii de judecare a cauzei în condițiile acestor

texte de lege, respectiv a recunoașterii de vinovăție. Constatând ca aceste cereri

sunt întemeiate, le-a admis și întrucât nu există nici un impediment ca judecata

să nu poată avea loc în condițiile arătate, a acordat cuvântul părților în dezbateri

după ascultarea efectivă a fiecăruia dintre inculpați.

Instanța de fond a examinat declarațiile

inculpaților care au recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestora

în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, prin coroborare cu probele

administrate în faza de urmărire penală, așa cum prevăd și dispozițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., și anume plângerea și declarația reprezentantului legal

al părții vătămate C.A., numitul A.C., declarația părților vătămate C.A. și T.A.G.,

rapoartele de informare privind evaluarea victimelor C.A. și T.A.G., raportul de

expertiză medico-legală privind pe minora C.A. din care reiese că aceasta prezenta

o deflorare mai veche de 10 zile a cărei data de producere nu putea fi precizată;

procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii de către partea

vătămată minora C.A. a inculpaților O.I.C., D.L.G. și B.I.C., procesul-verbal de

recunoaștere după fotografii de către T.A.G. a acelorași inculpați, raportul de

informare privind evaluarea minorei T.A.G., declarațiile de învinuit și inculpat

ale numitului O.I.C. și fișa de cazier judiciar a acestuia, declarațiile de învinuit

și inculpat ale lui B.I.C., încheierea nr. 27 din 3 august 2010 a Tribunalului Prahova

privind arestarea preventiva a inculpaților O.I.C. și B.I.C., declarațiile date

de acesta în fața instanței de judecată, mandatele de arestare preventivă emise

de către instanță, memoriile adresate de către inculpatul O.I.C. organelor de urmărire

penală, încheierea din data de 26 august 2010 a Tribunalului Prahova privind prelungirea

măsurii arestării preventive a celor doi inculpați până la data de 30

septembrie 2010 inclusiv, declarațiile învinuitei, raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică din 17 august 2010 din care reiese că inculpata minora D.L.G. avea discernământul

păstrat la data comiterii faptelor, referatul de evaluare al acestora întocmit de

Serviciul de probațiune Prahova și foaia matricolă a acesteia, examenul psihologic

al inculpatei și acte medicale ale acesteia, declarațiile învinuiților N.L.F., B.A.A.,

M.T.A., I.A.G., N.L.I., M.V.S. și B.A.C.; declarațiile martorilor G.I.C., V.M.P.,

B.V., S.G.S., B.I.N., B.R.I., B.R.F., V.C.C., B.F.R.; referatul de interceptare

convorbiri telefonice între părți; încheierea nr. 43 din 30 iulie 2010 privind efectuarea

unor percheziții domiciliare la domiciliul inculpaților O.I.C., B.I.C. și D.L.G.,

procesele-verbale de percheziție domiciliară la domiciliile inculpaților O.I.C.,

D.L.G., procesul-verbal de efectuarea a unei percheziții în sistem informatic, raportul

de constatare tehnico-științifică din 4 februarie 2010 privindu-i pe inculpații

O.I.C. și B.I.C. privind examinarea acestora la testul poligraf, procesul verbal

de predare a șase CD-uri ce conțin înregistrări, convorbirile și mesajele telefonice

înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Prahova.

În

baza acestor probe s-a reținut că la sfârșitul lunii martie

și începutul lunii aprilie 2010, inculpații B.I.C. și O.I.C. împreună cu inculpata

D.L.G. au purtat o discuție în cadrul căreia au convenit să găsească o modalitate

pentru a obține sume de bani, hotărându-se în acest sens să găsească fete pe care

să le determine să întrețină relații sexuale cu diverse persoane în schimbul unor

sume de bani, pe care să și le însușească.

În

cadrul acestor discuții inculpatul B.I.C. a întărit hotărârea

infracțională luată spunându-le celorlalți că el personal a transportat cu autoturismul

său persoane pentru a întreține relații sexuale cu femei aflate la „stradă” pe DN1

avansând ideea că „ar fi bine să avem noi fetele noastre”.

Inculpații și-au împărțit sarcinile între

aceștia, iar aceea a găsirii fetelor i-a revenit inculpatei D.L.G. întrucât în mediul

în care își desfășura activitatea respectiv Liceul Teoretic „A.V.” din localitatea

B., județul Prahova, unde era elevă în clasa a VlII-a, putea descoperii eventuale

victime.

Inculpatul B.I.C. i-a sugerat inculpatei

să discute cu partea vătămată T.A.G. cu care era colegă de școală, în sensul că

ambele erau eleve, la aceeași unitate de învățământ și pe care inculpatul o cunoștea

foarte bine.

Inculpata D.L.G. a luat legătura cu colega

sa, partea vătămată T.A.G. căreia i-a spus că are cunoștință că a făcut un avort

și că trebuie să întrețină relații sexuale în scopul unor sume de bani, iar inculpații

B.I.C. și O.I.C. au amenințând-o că în caz contrar vor spune părinților lor această

situație.

Astfel, întrucât partea vătămată era la

o vârstă foarte mică, de doar 14 ani, temându-se de o reacție excesivă venită din

partea tatălui său, aspecte care erau cunoscute și de inculpată, a acceptat propunerea

acesteia din urmă.

Inculpata le-a comunicat inculpaților că

partea vătămată a acceptat propunerea sa iar inculpatul O.I.C. s-a oferit să se

ocupe de găsirea „clienților” pentru întreținerea de raporturi sexuale.

După câteva zile, într-o zi de sâmbătă,

inculpatul B.I.C. împreună cu inculpata D.L.G.

și partea vătămată T.A.G. s-au deplasat cu autoturismul,

de culoare albastră, aparținând inculpatului B.I.C. în localitatea T., județul Prahova,

unde erau așteptați de inculpatul O.I.C. în scopul „plasării” părții vătămate pentru

întreținerea de raporturi sexuale.

Instanța a reținut că la solicitarea inculpaților,

părții vătămate i s-a cerut ca să spună „clienților” că are 18 ani, este din Câmpina

și o cheamă I.

Partea vătămată T.A.G. a intrat în discotecă

împreună cu inculpații, iar aici inculpatul O.I.C. a purtat discuții cu un băiat

pe nume „L.” despre întreținerea de raporturi sexuale cu partea vătămată, după care

aceasta din urma a mers în autoturismul inculpatului B.I.C., unde a fost urmată

de „L.” cu care a întreținut raporturi sexuale orale și normale.

După finalizarea acestora și după plecarea

lui „L.”, la autoturism a venit inculpatul B.I.C. care i-a solicitat să rămână în

interior, deoarece vor mai veni alți doi „clienți”.

Ulterior acestui fapt, în autoturismul

inculpatului B.I.C. au venit alți doi bărbați care pe rând au întreținut raporturi

sexuale orale cu partea vătămată T.A.G.

Din probatorii reiese că de regulă clienții

erau găsiți de către inculpați, iar negocierea prețurilor s-a făcut de către aceștia,

tot ei primind și banii, sumele fiind cuprinse între 30 RON pentru un sex oral și

50 RON pentru un sex normal.

Din suma totală obținută care a fost împărțită

între inculpați și i s-a dat părții vătămate suma de 20 RON, precizându-i-se că

acești bani i se cuvin.

Din probatorii a reieșit că au întreținut

raporturi sexuale cu partea vătămată, numiții N.L.F. și I.A.G., care au recunoscut

faptul că au întreținut raporturi sexuale cu aceasta, că a fost adusă la discotecă

de inculpații B.I.C., O.I.C. și inculpata D.L.G., precum și faptul că le-a fost

solicitată suma de 30 RON pentru sex oral și suma de 50 RON pentru sex normal, plătind

efectiv 50 RON fiecare, celor trei inculpați.

Inculpatul O.I.C. în timpul cât s-a aflat

în discotecă a vorbit cu mai mulți bărbați despre faptul că „are o fată la produs”,

unul dintre aceștia fiind învinuitul N.L.F.

Acesta a fost chemat de inculpat la barul

„B.D.” din centrul comunei, pentru a întreține relații sexuale cu partea vătămată,

spunându-i în prealabil că trebuie să plătească pentru aceste servicii.

Învinuitul N.L.F. a mers în locul indicat

unde i-a văzut pe cei trei inculpați și pe partea vătămată, care însă, a refuzat

să mai întrețină în acea seară raporturi sexuale, inculpatul O.I.C. comunicându-i

„că rămâne pe altă dată”, lucru care de altfel s-a și întâmplat.

Inculpata D.L.G. a discutat cu inculpații

despre posibilitatea de a mai găsi o fată de pe urma căreia să mai câștige bani

prin întreținerea de raporturi sexuale. Aceasta le-a spus că se pot folosi de partea

vătămată C.A. spunându-le că aceasta are 13 ani, inculpații afirmând „că nu este

nici o problemă”.

De această dată, inculpata D.L.G. s-a folosit

de inducerea în eroare a părții vătămate pentru a o determina să întrețină relații

sexuale în sensul că a invitat-o în oraș unde i-a spus că îi va prezenta un băiat

care dorește să o cunoască.

Astfel, la începutul lunii aprilie 2010,

inculpata D.L.G. a invitat-o pe partea vătămată C.A. la pizzeria „E.” din localitatea

B.

Inculpata era însoțită de inculpatul B.I.C.

și ambii au discutat cu partea vătămată căreia i-au spus că dorește să o cunoască

un băiat pentru a deveni prieteni, ambii depunând eforturi pentru a o convinge să

se întâlnească cu acest prezumtiv prieten.

Partea vătămată a întrebat amănunte despre

acest potențial prieten, iar învinuita i-a spus că îl va cunoaște când se va întâlni

cu el, chiar în acea seară.

Totodată, inculpata D.L.G. cunoscând autoritatea

excesivă a tatălui părții vătămate i-a spus acesteia să spună părinților că va merge

la ziua de naștere a învinuitei lucru care de altfel s-a și întâmplat, în sensul

că partea vătămată a spus acest lucru tatălui său.

De la domiciliu, în cursul aceleiași zile,

partea vătămată a fost luată cu un autoturismul, de culoare albastră, aparținând

inculpatului B.I.C., în care se aflau acesta din urmă, inculpatul O.I.C. precum

și inculpata D.L.G. și s-au deplasat până în centrul orașului B.

Aici, partea vătămată a observat că, lângă

autoturismul inculpatului B.I.C., a oprit un autoturism VW. condus de o persoană

cu care inculpata D.L.G. i-a făcut cunoștință, spunându-i că se numește „L.”.

Partea vătămată a urcat în autoturismul

condus de L., care s-a deplasat până în comuna A., unde a intrat pe o stradă secundară,

a oprit și i-a cerut părții vătămate „să-i facă ce-a zis D.L.G.” referindu-se la

sex oral.

De frică, având în vedere unde se afla,

pe o stradă lăturalnică, în dreptul unor case dărăpănate, partea vătămată a acceptat

cererea lui L., după epuizarea actului sexual acesta ducând-o la locul de unde o

luase, unde era așteptat de O.I.C. și D.L.G.

Cu această ocazie, partea vătămată a observat

că „L.” a discutat aproximativ două minute cu cei doi după care a plecat.

Cu ocazia audierilor, numitul L., adică

N.L.F., a precizat că a fost sunat de inculpatul O.I.C. care l-a întrebat dacă dorește

să întrețină relații sexuale cu o fată în schimbul unei sume de bani.

Învinuitul N.L.F. a fost de acord și în

concordanță cu indicațiile inculpatului O.I.C. a mers cu autoturismul său VW. în

centrul orașului B., unde i s-a făcut cunoștință cu partea vătămată C.A., cu care

s-a deplasat cu autoturismul pe o stradă lăturalnică, înspre comuna A. și a întreținut

raporturi sexuale.

Învinuitul N.L.F., după finalizarea actelor

sexuale, a dus-o pe partea vătămată în locul de unde o luase, unde era așteptat

de inculpatul O.I.C. și învinuita D.L.G. și, la cererea inculpatului, i-a dat suma

de 30 RON reprezentând prețul actelor sexuale întreținute cu partea vătămată.

La scurt timp după cele petrecute, inculpatul

O.I.C. a luat-o pe partea vătămată T.A.G. cu un maxi taxi până în localitatea S.,

unde i-a adus două persoane de sex masculin, care au închiriat o camera la un local

și a întreținut cu aceștia raporturi sexuale normale.

Din probatorii reiese că inculpatul a fost

cel care a racolat „clienți”, a condus-o pe partea vătămată în localitatea S., a

negociat cu cei doi „clienți” prețul actelor sexuale, după care i-a înmânat părții

vătămate suma de 30 RON și tot acesta a convenit anterior acest lucru cu inculpata

D.L.G., așa cum rezultă din declarația acesteia, ea primind și suma de 120 RON de

la inculpat.

În

preajma sărbătorilor de Sf. Gheorghe, partea vătămată T.A.G.

a fost din nou chemată de inculpatul O.I.C. în centrul orașului B., unde se afla

și celălalt inculpat B.I.C. precum și inculpata D.L.G. și i s-a comunicat că urma

să vină un client pentru întreținerea de raporturi sexuale.

După aproximativ 30 de minute, întrucât

acesta nu a venit la întâlnire, partea vătămată a fost dusă la domiciliul său.

În

luna mai 2010, posibil în ziua de 21 mai 2010 inculpata împreună

cu ceilalți doi inculpați au hotărât să profite de o zi liberă de la școală pentru

a găsi „clienți” celor două părți vătămate și astfel să obțină din nou bani de pe

urma exploatării lor sexuale.

Inculpata a sunat-o pe partea vătămată

T.A.G. pe care a invitat-o a doua zi la un așa zis „grătar” în comuna T., județul

Prahova, deși în realitate nu se organiza o astfel de petrecere, ascunzându-i astfel

adevăratul motiv pentru care o chema la acea întâlnire, respectiv pentru a întreține

raporturi sexuale contra cost așa cum convenise cu ceilalți doi inculpați.

În

aceeași modalitate inculpata D.L.G. a procedat și cu cealaltă

parte vătămată respectiv C.A., pe care de asemenea a înșelat-o cu privire la scopul

real al întâlnirii din comuna T., județul Prahova.

Pentru a-i întări convingerea că este vorba

doar de o petrecere inculpata D.L.G. i-a spus părții vătămate că vor veni mai mulți

colegi de clasă, invocând și un nume în acest sens respectiv P.G., spunându-i totodată

că dorește să se revanșeze față de ea, față de cele întâmplate cu învinuitul N.L.F.

A doua zi, în jurul orei 12:00 cele două

părți vătămate s-au întâlnit în centrul orașului B., cu inculpatul O.I.C. și inculpata

D.L.G., iar cu autoturismul acestuia, D. de culoare albă, au plecat în comuna T.

și au oprit în fața unui magazin.

Inculpatul O.I.C. a vorbit la telefon pentru

a găsi „clienți” care să întrețină relații sexuale cu cele două fete, ferindu-se

ca acestea să audă conținutul discuțiilor.

După aceea, inculpatul O.I.C. împreună

cu inculpata D.L.G. le-a dus pe cele două părți vătămate pe un câmp, în punctul

„P.T.” unde a venit și inculpatul B.I.C., cu autoturismul său, D. de culoare albastră.

Atunci când au ajuns pe câmp, cele două

părți vătămate, au observat că, în realitate nu e vorba de nici o petrecere la un

grătar, de altfel, afară ploua, astfel încât, au solicitat inculpaților să le ducă

acasă, însă aceștia au refuzat.

În

acel moment, dinspre comuna T. au venit doi „clienți” cu care

vorbise anterior la telefon inculpatul O.I.C. , respectiv „C.” și „D.”.

Inculpatul O.I.C. a purtat o discuție cu

„C.” și „D.” cărora le-a cerut o sumă de bani, după care a întrebat „cine vrea să

fie primul”.

Sumele de bani despre care se vorbea, erau

de 30 RON sex oral, 50 RON sex normal și 120 RON ora.

Aflate singure pe câmp, împreună cu cei

trei bărbați, părțile vătămate au acceptat să întrețină relații sexuale cu „clienții”

găsiți de inculpatul O.I.C.

Astfel, partea vătămată T.A.G. a întreținut

raporturi sexuale cu „C.” iar partea vătămată C.A. a întreținut raporturi sexuale

cu „D.”.

Înainte de fi purtate aceste acte sexuale,

conform declarației părții vătămate T.A.G., atât aceasta cât și cealaltă au solicitat

din nou să fie duse acasă, însă au fost refuzate.

Partea vătămată C.A. a precizat și faptul

că inculpatul O.I.C. a tras-o

de păr, lovind-o astfel la

ochiul stâng, iar martora S.G.S. cu care s-a întâlnit ulterior partea vătămată a

precizat că într-adevăr a văzut-o pe aceasta lovită la ochi.

După identificare, numiții „D.” și „C.”

respectiv învinuiții B.A.A. și B.A.C., au fost audiați și au recunoscut că locuind

în comuna T., județul Prahova, au aflat de la prietenii lor și chiar au văzut pe

inculpații O.I.C. și B.I.C. împreună cu inculpata D.L.G. se ocupă cu plasarea celor

două fete pentru întreținerea de raporturi sexuale, în schimbul unor sume da bani.

De asemenea, cei doi învinuiți au recunoscut

că în ziua arătată mai sus, au fost contactați telefonic de inculpatul O.I.C., care

le-a dat întâlnire în punctul „P.T.” în scopul de a întreține relații sexuale contra

cost cu două fete pe care aceștia le au „ la produs” cât și faptul că același inculpat

le-a cerut efectiv sume de bani, respectiv 50 RON pentru sex normal și 120 RON pentru

o oră, banii însă nu i-au dat efectiv rămânând să-i achite la o dată ulterioară.

Învinuiții au recunoscut că s-au întâlnit

cu cei doi inculpați la data și ora indicată și că B.A.A. a întreținut raporturi

sexuale, orale și normale cu partea vătămată C.A., iar învinuitul B.A.C. a întreținut

raporturi sexuale, orale și normale cu partea vătămată T.A.G., după care inculpații

au plecat cu cele două fete.

Din declarația părții vătămate C.A. rezultă

că a întreținut raporturi sexuale atât cu B.A.A. cât și cu B.A.C., dar declarația

acesteia este contrazisă de declarațiile celor doi învinuiți și a celorlalte părți

vătămate.

La sfârșitul lunii aprilie 2010, partea

vătămată T.A.G. a fost contactată telefonic de inculpatul O.I.C. care i-a spus că

are „clienți” în orașul C.

În

jurul orei 13:00 a fost luată cu autoturismul de inculpat

care a dus-o înspre aceasta localitate și a întreținut raporturi sexuale normale

și orale cu trei bărbați ce au fost aduși de către inculpat.

După terminarea actelor sexuale, inculpatul

i-a dat părții vătămate suma de 50 RON, nici de această dată, aceasta din urmă neavând

nici un rol în găsirea „clienților, stabilirea datei întreținerii raporturilor sexuale,

negocierii prețurilor ori primirii sumelor de bani”.

În

aceeași zi, inculpata D.L.G. a luat legătura telefonic cu

un bărbat cunoscut sub numele de „Lexu” căruia i-a spus că are o fată pentru întreținerea

de raporturi sexuale și a prezentat-o pe partea vătămată T.A.G., cu care aceasta

a întreținut raporturi sexuale normale pentru care învinuita a primit suma de 40

RON, din care i-a dat părții vătămate suma de 20 RON, transportul fiind asigurat

de învinuitul B.I.C.

La sfârșitul lunii aprilie, inculpatul

O.I.C. a luat legătura cu inculpata D.L.G., căreia i-a spus să ia legătura cu partea

vătămată T.A.G., întrucât are un client pentru aceasta. Inculpata a sunat-o pe partea

vătămată, iar aceasta a fost luată în jurul orei 11 și dusă la complexul „A.N.”

, unde un client găsit de inculpatul O.I.C. a închiriat o cameră și a întreținut

cu partea vătămată un raport sexual normal. Și de această dată inculpatul a fost

cel care a negociat suma reprezentând costul actelor sexuale, după care i-a dat

părții vătămate suma de 20 RON.

La sfârșitul lunii mai 2010 inculpata D.L.G.,

având nevoie de bani, l-a apelat telefonic pe inculpatul O.I.C., căruia i-a spus

să găsească „clienți” pentru partea vătămată T.A.G. și, totodată, a luat legătura

și cu aceasta din urmă spunându-i că trebuie să se întâlnească cu inculpatul O.I.C.

Acesta din urmă a luat-o cu mașina împreună cu trei bărbați și a dus-o în punctul

V.T., unde a întreținut cu aceștia raporturi sexuale normale și orale.

Negocierea sumelor a fost făcută de inculpatul

O.I.C. care i-a dat 90 de RON învinuitei D.L.G. și 50 de RON părții vătămate. Acești

trei bărbați au fost identificați în persoana lui N.L.F., M.V.S. și N.L.I.

Învinuitul N.L.F. a precizat că a fost

contactat telefonic de O.I.C., care i-a cerut să mai vină împreună cu doi prieteni

pentru a întreține relații sexuale cu T.A.G., propunere acceptată de

învinuitul

N.L.F. care a mers la această întâlnire împreună cu învinuiții M.V.S. și N.L.I.

În

fața liceului „A.V.” s-au întâlnit cu inculpatul O.I.C. și

cu partea vătămată, au mers pe un câmp într-o locație indicată de inculpat și au

întreținut pe rând raporturi sexuale cu aceasta în autoturism, plătindu-i inculpatului

O.I.C. câte 30 de RON fiecare. Cu această ocazie inculpatul O.I.C. i-a propus învinuitului

N.L.I. să întrețină raporturi sexuale orale cu oricare din fetele sale la discoteca

din comuna T., pentru suma „redusă” de 25 de RON.

La începutul lunii mai 2010 partea vătămată

C.A. a fost vizitată de inculpata D.L.G. sub pretextul că vrea să îi pună în buză

un „peercing”, aceasta ajungând la domiciliul părții vătămate în jurul orei 21:00.

La data arătată inculpata a venit însoțită

de inculpatul O.I.C. și un băiat „T.”, cu o mașină R. de culoare verde închis, și

au așteptat în fața locuinței părții vătămate cât timp inculpata a intrat în locuința

acesteia.

În

realitate acesta a fost doar un pretext, întrucât în cauză

a fost identificat „T.”, în persoana numitului M.T.A., din declarațiile acestuia

rezultând că a mers împreună cu inculpatul O.I.C. până la locuința părții vătămate

întrucât acesta i-a spus că îi poate oferi o fată cu care să întrețină raporturi

sexuale pentru suma de 50 de RON, asigurându-l că nu îi va lua efectiv banii ci

„îi va face cinste”.

Această situație de fapt reiese atât din

declarația învinuitului care se coroborează cu aceea a părții vătămate C.A., care

a precizat că după ce a venit cu gheața necesară pentru aplicarea „peercingului”,

învinuita a renunțat, i-a solicitat să iasă până afară unde a băgat-o în mașina

învinuitului M.T.A. care a dus-o pe o stradă laterală și i-a cerut să întrețină

un raport sexual oral, lucru pe care de frică l-a acceptat. După terminarea actului

sexual numitul M.T.A. a adus-o pe partea vătămată în locul de unde o luase, unde

era așteptat de inculpata D.L.G. și inculpatul O.I.C., acesta din urmă cerându-i

autoturismul său pentru ca C.A. să întrețină relații sexuale cu un alt bărbat adus

de

D.L.G. în acest scop și

care se afla în acel moment alături de învinuită și inculpat.

În urma refuzului exprimat de învinuitul

M.T.A., inculpatul O.I.C. l-a sunat pe inculpatul B.I.C. care în maxim 5 minute

a venit cu mașina sa în acel loc. În acel moment inculpatul O.I.C. și inculpata

D.L.G. au încercat să o convingă pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale

și cu acest bărbat, iar învinuita a încercat și chiar a reușit să o bage forțat

în mașina lui B.I.C. pe partea vătămată, în timp ce posesorul mașinii se afla la

volan, iar partea vătămată a reușit să scape ieșind pe cealaltă portieră.

În acel moment în prezența învinuitului

M.T.A. partea vătămată C.A. i-a cerut expres învinuitei să o lase în pace întrucât

nu dorește să întrețină raporturi sexuale cu acel bărbat, între cele două având

loc un schimb de replici, în sensul că învinuita a întrebat-o: „Tu nu ai nevoie

de bani?”, partea vătămată răspunzându-i că nu are nevoie, că dacă are nevoie de

bani să se prostitueze ea, situație în care învinuita i-a răspuns: „De ce să o fac

eu dacă te am pe tine?”

Examinând probatoriile administrate în

faza de urmărire penală, precum și declarațiile inculpaților care au recunoscut

comiterea faptelor penale în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței,

instanța a reținut vinovăția inculpaților pentru infracțiunile precizate în rechizitoriu.

S-a constatat că faptele inculpaților O.I.C.

și B.I.C. constând în aceea că în perioada aprilie-iunie 2010, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, împreună cu inculpata D.L.G. au recrutat pe minorele C.A.

și T.A.G., prin amenințare și violență în scopul exploatării acestora prin obligarea

la practicarea prostituției, pentru obținerea unor sume de bani, scop care a fost

și atins, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane

(minori) prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 13 alin. (1), (2), (3), teza

I și a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) și art. 75

lit. c) C. pen.

Instanța a reținut această încadrare juridică

arătând că prin amenințare și înșelăciune inculpații au recrutat pe cele doua minore,

în scopul exploatării acestora pentru obținerea unor sume de bani.

La încadrarea juridică a faptelor s-au

reținut dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât traficarea celor doua minore

s-a realizat la diferite intervale de timp dar în baza aceleiași rezoluții infracționale;

precum și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., în sensul

că infracțiunea a fost comisă împreună cu o inculpată minoră, în speță D.L.G.

De asemenea la încadrarea juridică a faptelor

comise de inculpați s-au reținut și dispozițiile art. 320

1

alin.

(1)-(4) și (7) C. proc. pen., care prevăd că în situația recunoașterii de vinovăție,

limitele de pedeapsa urmează a se reduce cu o treime.

La individualizarea judiciară a pedepselor

aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52

și 72 C. pen., și anume gradul de pericol social deosebit al faptelor săvârșite

de inculpați, determinat în principal de modalitatea de săvârșire a infracțiunii,

prin amenințare și înșelăciune, în scopul exploatării sexuale a victimelor, și circumstanțele

agravante în care au fost săvârșite infracțiunile, respectiv în forma continuată

[art. 41 alin. (2) C. pen.] și împreună cu o inculpată minoră pe care acesta a angrenat-o

în activitatea infracțională [art. 75 lit. c) C. pen.], dar și circumstanțele personale

ale inculpaților care nu au antecedente penale și care pentru a beneficia de dispozițiile

art. 320

1

alin. (1)-(7) C. proc. pen., au recunoscut comiterea infracțiunilor

reținute în sarcina lor.

În raport de cele arătate, instanța le-a

aplicat inculpaților o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut

de textul de lege incriminator, după aplicarea în speță a dispozițiilor art. 320

1

alin. (1)-(7) C. proc. pen., fără a coborî pedeapsa sub aceste limite, întrucât

pe de o parte faptele comise de inculpați prezintă un ridicat grad de pericol social

și, alături de circumstanțele lor atenuante de recunoaștere și regretare a comiterii

faptelor, coexistă și cele agravante.

În privința modalității de executare a

pedepsei, instanța a apreciat că în raport de argumentele arătate anterior, scopul

preventiv educativ cât și cel sancționator al pedepsei se va putea atinge numai

prin executarea pedepsei închisorii aplicate acestora, în regim privativ de libertate.

Împotriva acestei hotărâri au formulat

apel inculpații O.I.C. și B.I.C., criticând-o pentru netemeinicie, susținând, în

esență, că pedepsele aplicate ca întindere și modalitate de executare sunt prea

aspre, în raport de circumstanțele personale, lipsa antecedentelor penale, conduita

anterioară avută în societate, în sensul că au avut un loc de muncă stabil, au recunoscut

și regretat faptele, beneficiile obținute sunt modice și au fost împărțite cu cele

două părți vătămate, iar inițiativa recrutării părților vătămate pentru practicarea

prostituției a avut-o inculpata D.L.G.

Inculpatul B.I.C. a invocat și nelegalitatea

încadrării juridice a faptei, în sensul că în mod greșit au fost reținute agravantele

prevăzute de alin. (2) și (3) ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât părțile

vătămate nu au fost amenințate în vreun fel să practice prostituția.

S-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea

sentinței, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C.

pen., schimbarea încadrării juridice în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

față de inculpatul B.I.C., reducerea pedepselor sub limita minimă calculată ca efect

al aplicării dispăzițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. precum schimbarea

modalității de executare a pedepselor în sensul aplicării dispăzițiilor art. 86

7

C. pen.

Prin decizia nr. 89 din 1 iunie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

s-au admis apelurile declarate de inculpații O.I.C. și B.I.C.

S-au reținut în favoarea ambilor inculpați

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a)

C. pen., la încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de

art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin.

(1)-(4) și (7) C. proc. pen. și s-au redus pedepsele aplicate la câte 5 ani închisoare

și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței. S-a menținut starea de

arest a inculpaților și s-a computat detenția preventivă la zi, începând cu data

de 2 august 2010, pentru fiecare inculpat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de control judiciar a reținut că situația de fapt, modalitățile de concepere și

comitere a faptei precum și vinovăția inculpaților apelanți au fost temeinic reținute

de instanța de fond, în sensul că în perioada aprilie-iunie 2010 inculpații apelanți,

în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu coinculpata D.L.G., au recrutat

pe minorele T.A.G. și C.A. și prin amenințări și constrângere le-au obligat să practice

prostituția în scopul obținerii unor sume de bani.

Inculpații au recunoscut faptele așa cum

au fost descrise în actul de acuzare, însușindu-și în totalitate probele administrate

în cursul urmăririi penale, care au fost apreciate în mod justificat de instanța

de fond ca fiind suficiente și elocvente pentru stabilirea situației de fapt și

a împrejurărilor concrete în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională.

S-a constatat că, în mod corect, instanța

de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpați constând în recrutarea și transportarea

celor două minore în scopul exploatării sexuale a acestora s-a comis prin amenințare

și constrângere morală, cele două minore fiind în imposibilitate de a se apăra și

de a-și exprima voința, având în vedere că de fiecare dată erau luate sub diverse

pretexte (la un grătar sau pentru a le face cunoștință cu un băiat care dorește

să le devină prieten) și împotriva voinței lor erau obligate să practice prostituția

cu diverși bărbați aduși de inculpați, acestea fiind obligate să întrețină raporturi

sexuale fie în autoturismele celor doi inculpați, fie în spații deschise (câmp).

Edificatoare în acest sens au fost reținute ca fiind depozițiile părții vătămate

C.A., care arată că la începutul lunii mai 2010 inculpata D.L.G. a vizitat-o la

domiciliul său sub pretextul de a-i aplica un peercing, fiind însoțită de inculpatul

O.I.C. și de numitul M.T.A., care au rămas în fața locuinței și la un moment dat

i-a solicitat să iasă afară, fiind forțată să intre în autoturismul acestuia din

urmă, care a dus-o pe o stradă laterală și de teamă a întreținut un raport sexual

oral.

După terminarea actului sexual M.T.A. a

transportat-o pe partea vătămată în locul de unde o luase, fiind așteptată de ceilalți

doi inculpați, care i-au cerut să întrețină relații sexuale și cu un alt bărbat

pe care inculpata D.L.G. îl racolase.

Partea vătămată a refuzat și fiind împinsă

cu forța în mașina inculpatului B.I.C., unde se afla clientul, aceasta a reușit

să scape ieșind pe cealaltă portieră, fapt ce demonstrează că inculpații O.I.C.

și B.I.C. au uzat de amenințare și forță pentru a o determina pe partea vătămată

să se prostitueze.

De asemenea, s-a reținut că din probatoriile

administrate în cauză rezultă că partea vătămată T.A.G. a fost amenințată de inculpați

că le vor spune părinților că a făcut un avort și temându-se de reacția acestora,

a acceptat propunerea de a întreține relații sexuale contracost cu mai mulți bărbați,

obținând din această activitate o sumă infimă.

Instanța de apel a reținut că din coroborarea

tuturor împrejurărilor rezultate din probele administrate în cursul urmăririi penale

și însușite de inculpați rezultă fără dubiu că părțile vătămate au fost amenințate

și constrânse de cei trei inculpați să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați

în schimbul unor sume de bani, acte materiale care în drept întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin.

(1), (2) și (3) teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., cum corect a stabilit și instanța de fond, motiv pentru care

critica inculpatului B.I.C. privind nelegalitatea încadrării juridice a faptei,

s-a apreciat ca fiind lipsită de temei.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei,

Curtea a constatat că instanța de fond a realizat o interpretare și aplicare excesivă

a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., omițând să țină seama și de datele ce

caracterizează persoana inculpaților, de circumstanțele reale ale comiterii faptei

și de rolul determinant al inculpatei minore D.L.G. la racolarea celor două părți

vătămate.

Instanța de control judiciar a relevat

că, într-adevăr, în cursul urmăririi penale inculpații au dat declarații evazive

cu privire la implicarea lor la comiterea faptelor, relatând împrejurări adiacente

în legătură cu relațiile sexuale pe care le-au întreținut cele două părți vătămate

cu diverse persoane, însă s-a constatat că, în instanță, inculpații și-au recunoscut

vinovăția, însușindu-și în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale

și astfel, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de textul

incriminatoriu.

S-a considerat că traficul de persoane

este o infracțiune gravă, prin consecințele pe care le produce asupra psihicului

și dezvoltării fizice a persoanelor traficate și în special asupra minorelor, cum

este situația în speță, însă la cuantificarea pedepsei instanța trebuie să aplice

o pedeapsă care să reprezinte un echilibru între circumstanțele reale ale comiterii

faptei și datele ce caracterizează persoana inculpatului, pentru a se putea realiza

scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale prevăzută de art. 52 C. pen., care

este nu numai un mijloc de constrângere ci și o măsură de reeducare.

În cauză, pedepsele aplicate inculpaților

de câte 7 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate,

s-a apreciat că sunt prea mari în raport de împrejurările concrete în care s-au

comis faptele, persoana inculpaților, care sunt elemente tinere, fiind infractori

primari, anterior comiterii infracțiunii au avut o conduită bună în societate, așa

cum rezultă din caracterizările aflate la dosar și un loc de muncă stabil, asigurându-și

în mod licit veniturile, însă au acceptat cu ușurință propunerea inculpatei D.L.G.

de a obține foloase materiale prin obligarea unor tinere fete să întrețină relații

sexuale cu mai mulți bărbați în schimbul unor sume de bani, aceasta având rolul

determinant în racolarea celor două minore în scopul practicării prostituției.

Așa fiind, Curtea a considerat că în raport

de conduita procesuală sinceră și de recunoaștere a faptelor, împrejurările sus

arătate au natura unor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c)

C. pen., circumstanțe la care face referire și instanța de fond în considerentele

hotărârii, însă a omis să le rețină în favoarea inculpaților.

În raport de cuantumul pedepsei aplicate

și chiar de persoana inculpaților, Curtea a apreciat că nu sunt realizate cerințele

legale pentru schimbarea modalității de executare, așa cum au solicitat apelanții.

Împotriva deciziei, în termen legal, au

declarat recurs inculpații O.I.C. și B.I.C. care au invocat cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate

și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În plus, inculpatul B.I.C.

a susținut că faptele sale constituie complicitate la infracțiunea de act sexual

cu un minor.

Examinând cauza prin prisma motivelor de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., precum

și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt neîntemeiate, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 385

9

pct. 17

C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită

încadrare juridică.

Este real că prin rechizitoriu s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul comiterii infracțiunii de act sexual

cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. față de învinuiții N.L.F.,

B.A.A. și M.T.A., în temeiul art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. precum și

față de învinuiții N.L.F., B.A.C., M.V.S., N.L.I. și I.A.G., în temeiul art. 10

lit. d) C. proc. pen.

Din perspectiva criticii formulate de recurentul

inculpat B.I.C., se impune mai întâi precizarea că, date fiind temeiurile soluției

de scoatere de sub urmărire penală dispusă față de învinuiții mai sus menționați,

în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual

cu un minor sau, după caz, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii,

situație care nu le conferă acelor învinuiți calitatea de autori ai acestei infracțiuni,

nu se poate reține că recurentul inculpat a participat, în calitate de complice,

la săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.

Fiind formă de participație secundară,

complicitatea presupune drept condiție de bază a existenței sale, comiterea de către

autor a unei fapte prevăzute de legea penală.

Apoi, nu reprezintă acte de complicitate

la infracțiunea de act sexual cu un minor acțiunile inculpatului de recrutare și

transportare a părților vătămate C.A. și T.A.G. prin amenințare, constrângere morală

și înșelăciune, în scoul exploatării. Activitățile astfel întreprinse întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoană prevăzută de

art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea

și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.

(2) și art. 75 lit. c) C. pen., a dispozițiilor art. 320

1

alin.

(1)-(4) și 7 C. proc. pen., după cum în mod corect au reținut instanțele de fond.

Prin faptele sale, recurentul inculpat

B.I.C. a adus atingere dreptului la libertatea de voință și acțiune a părților vătămate

C.A. și T.A.G., așa încât soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă față

de învinuiți nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice dată faptelor comise

de recurentul inculpat.

Potrivit art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

În

conformitate cu dispozițiile art. 74 C. pen., următoarele

împrejurări, cu caracter exemplificativ, pot fi considerate circumstanțe atenuante:

a) conduita bună a infractorului înainte

de săvârșirea infracțiunii,

b) stăruința depusă de infractor pentru

a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba produsă,

c) atitudinea infractorului după săvârșirea

infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră

în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

În raport de criteriile generale de individualizare

a pedepsei reglementate de art. 74 C. pen., Înalta Curte constată că instanța de

apel a avut în vedere conduita bună a recurenților inculpați O.I.C. și B.I.C. înainte

de săvârșirea infracțiunilor (infractori primari, loc de muncă, asigurarea veniturilor

în mod licit și comportament bun în societate), precum și atitudinea procesuală

cooperantă a acestora.

Ca urmare, dând eficiență juridică circumstanțelor

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., instanța de apel

a coborât pedeapsa principală a închisorii sub minimul special prevăzut de

Legea nr. 678/2001 pentru infracțiunea comisă, limită specială redusă în prealabil

cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

adică sub cuantumul de 6 ani și 8 luni închisoare.

Se constată, așadar, că prin pedepsele

aplicate de câte 5 ani închisoare pentru fiecare recurent inculpat, prima instanță

de control judiciar a realizat o justă individualizare, dând o pondere corespunzătoare

datelor ce caracterizează persoana recurenților inculpați în raport de circumstanțele

reale ale comiterii infracțiunilor (prin acte repetate, împreună cu o persoană minoră,

într-o perioadă relativă lungă de timp).

Diminuarea în continuare a cuantumului

pedepselor de câte 5 ani închisoare nu ar reflecta gradul de pericol social concret

al infracțiunilor săvârșite demonstrat prin faptul că au obținut sume de bani prin

obligarea la practicarea prostituției a minorelor C.A. și T.A.G., folosind amenințări,

constrângere morală, înșelăciune și uneori violențe fizice.

Astfel, recurenții inculpați au hotărât

să le oblige pe părțile vătămate să întrețină relații sexuale cu diferite persoane,

contra unor sume de bani, pe care să și le însușească, neținând cont că

părțile vătămate erau minore, eleve la

liceul „A.V.” din B., județul Prahova.

Partea vătămată T.A.G. a fost determinată

să practice prostituția în folosul material al recurenților inculpați fiind amenințată

cu dezvăluirea, față de tatăl acesteia, a împrejurării că anterior a rămas însărcinată

și a făcut un avort, aspect pe care partea vătămată îl ascunsese din cauza temerii

față de reacția părintelui său.

Pericolul social pe care îl reprezintă

inculpații rezultă și din solicitarea adresată de aceștia părții vătămate T.A.G.

de a le spune clienților date nereale privind persoana sa, respectiv că ar avea

18 ani, este din Câmpina și se numește I., ceea ce arată că, în pofida vârstei tinere,

recurenții inculpați și-au luat măsuri de prevedere pentru a îngreuna depistarea

împrejurărilor concrete de comitere a faptelor lor.

În scopul urmărit, inculpații recurenți

împreună cu inculpata minoră D.L.G. i-au prezentat denaturant părții vătămate C.A.

împrejurarea că un anumit băiat dorește să o cunoască, motiv pentru care i-au cerut

acesteia să spună părinților că merge la ziua de naștere a inculpatei, după care

părții vătămate i-a fost prezentat numitul N.L.F. cu care a întreținut relații sexuale,

în comuna A., unde s-au deplasat singuri, pe o stradă lăturalnică, în dreptul unei

case derăpănate.

În luna mai 2010, tot prin inducerea în

eroare cu privire la scopul întâlnirii lor, inculpata D.L.G., după înțelegerea prealabilă

cu recurentul inculpat O.I.C. a cerut părților vătămate să meargă la „un grătar”

în comuna T. județul Prahova, dovedindu-se că, din nou, inculpații au profitat de

prezența părților vătămate care, sub constrângere morală, iar partea vătămată C.A.

și sub agresiunea fizică exercitată de inculpatul O.I.C., au acceptat să întreținut

relații sexuale cu B.A.A. și B.A.C.

Periculozitatea socială a recurenților

inculpați este dovedită și prin mijloacele de probă care dovedesc modalitatea de

săvârșire a actului material din mai 2010, când partea vătămată C.A. a întreținut

relații sexuale în beneficiul material al inculpaților cu M.T.A., fiind luată de

acasă sub pretextul că inculpata D.L.G. îi va pune în buză un „peercing”.

Modalitatea în care recurenții inculpați

au comis infracțiunea de trafic de persoane, vârsta minoră a părților vătămate,

forma continuată de săvârșire a infracțiunilor, urmările periculoase socialmente

a faptelor creează convingerea că scopul preventiv-educativ și de constrângere al

pedepsei nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei închisorii, de către

recurenții inculpate, în stare de detenție.

Lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără

a inculpaților și recunoașterea acuzațiilor aduse nu pot constitui temeiuri suficiente

pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate recurenților

inculpați, chiar dacă pe durata termenului de încercare inculpații ar fi supuși

unor măsuri de supraveghere.

Analizând pricina și din perspectiva cazurilor

de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată

că nu există motive pentru casarea hotărârii criticate.

Pe cale de consecință, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații O.I.C. și B.I.C. împotriva deciziei penale

nr. 89 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților

durata reținerii și arestării preventive de la 2 august 2010 la 16 mai 2012.

Va obliga recurentul inculpat O.I.C. la

plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurentul inculpat B.I.C. la

plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații O.I.C. și B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 89 din 1 iunie 2011

a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților,

durata reținerii și arestării preventive de la 2 august 2010, la 16 mai 2012.

Obligă recurentul inculpat O.I.C. la plata

sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurentul inculpat B.I.C. la plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 16 mai 2012.