ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3368/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3368/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentin

ța penală nr. 94 din

0

8 martie 2011

pronunțată de Tribunalul Prahova

în baza disp. art. 13 alin. (1), (2) și (3)

teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea

traficului de persoane, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c)

C. pen. și a disp. art. 320

1

alin. (1)-(4) și (7) C. proc. pen., a

fost condamnat inculpatul O.I.C. la 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat disp.

art. 71 rap. la disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excep

ția dreptului de a alege.

S-a dispus ca pedeapsa

complementar

ă

a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, să se execute în condițiile prevăzute de disp. art. 66 C.

pen.

În

baza disp. art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

luată în cauză prin încheierea din camera de consiliu nr. 27 din 03 august 2010

a Tribunalului Prahova, în baza căreia s-a emis de aceeași instanță mandatul de

arestare preventivă cu din 03 august 2010.

În

baza disp. art. 88 C.

pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării

sale preventive începând cu data de 02 august 2010, la zi.

În

baza disp. art. 13

alin. (1), (2) și (3) teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea

și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 75 lit. c) C. pen. și a disp. art. 320

1

alin. (1)-(4) și (7)

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C. la 7 ani și 6 luni închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat disp.

art. 71 C. pen., rap. la disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excep

ția dreptului de a alege.

S-a dispus ca pedeapsa

complementar

ă

a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, să se execute in condițiile prevăzute de disp. art. 66 C.

pen.

În

baza disp. art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

luată în cauză prin încheierea din camera de consiliu nr. 27 din 03 august 2010

a Tribunalului Prahova, în baza căreia s-a emis de aceeași instanță mandatul de

arestare preventivă din 03 august 2010.

În

baza disp. art. 88 C.

pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării

sale preventive începând cu data de 02 august 2010, la zi.

A obligat pe fiecare dintre

inculpa

ți

la câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza disp. art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. rap. la disp. art. 347 C. proc. pen. și art. 353 C.

proc. pen. s-a disjuns soluționarea acțiunii civile, fiind necesară administrarea

de probatorii, precum și pronunțarea asupra măsurilor asigurătorii, de siguranță

și a cheltuielilor judiciare făcute de părți.

Pentru a hot

ărî astfel, prima instanță

a reținut că la termenul din 22 februarie 2011, în ședință nepublică declarată de

instanță pe tot parcursul procesului penal potrivit dispozițiilor art. 24 din

Legea nr. 678/2001, după consultarea cu apărătorii acestora, inculpații au declarat

pe rând, că recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, în modalitatea

descrisă în actul de sesizare al instanței, își însușesc în întregime probatoriile

administrate în faza de urmărire penală și solicită în mod expres instanței de judecată

ca judecarea cauzei să aibă loc numai pe baza probatoriilor din faza de urmărire

penală, solicitând numai administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere pe

care apărătorii acestora le-au depus la dosarul cauzei.

Instan

ța, după ascultarea inculpaților

prevăzută de disp. art. 320

1

alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., a pus

în discuție admisibilitatea cererii de judecare a cauzei în condițiile acestor texte

de lege, respectiv a recunoașterii de vinovăție. Constatând ca aceste cereri sunt

întemeiate, le-a admis și întrucât nu există niciun impediment ca judecata să nu

poată avea loc în condițiile arătate, a acordat cuvântul părților în dezbateri după

ascultarea efectivă a fiecăruia dintre inculpați.

Instan

ța de fond a examinat

declarațiile inculpaților care au recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în

sarcina acestora în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, prin

coroborare cu probele administrate în faza de urmărire penală, așa cum prevăd și

disp. art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., și anume plângerea și declarația

reprezentantului legal al părții vătămate C.A.M., numitul C.I.A., declarația părților

vătămate C.A.M. și Ț.A.G., rapoartele de informare privind evaluarea victimelor

C.A.M. și Ț.A.G., raportul de expertiză medico-legală privind pe minora C.A.M. din

care reiese că aceasta prezenta o deflorare mai veche de 10 zile a cărei data de

producere nu putea fi precizată; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere

după fotografii de către partea vătămată minoră C.A.M. a inculpaților O.I.C., D.L.G.

și B.I.C.,

procesul-verbal de recunoa

ștere după fotografii de către Ț.A.G. a acelorași inculpați,

raportul de informare privind evaluarea minorei Ț.A.G., declarațiile de învinuit

și inculpat ale numitului O.I.C. și fișa de cazier judiciar a acestuia, declarațiile

de învinuit și inculpat ale lui B.I.C., încheierea nr. 27 din 03 august 2010 a Tribunalului

Prahova privind arestarea preventiva a inculpaților O.I.C. și B.I.C., declarațiile

date de acesta în fața instanței de judecată, mandatele de arestare preventivă emise

de către instanță, memoriile adresate de către inculpatul O.I.C. organelor de urmărire

penală, încheierea din data de 26 august 2010 a Tribunalului Prahova privind prelungirea

măsurii arestării preventive a celor doi inculpați până la data de 30

septembrie 2010 inclusiv, declarațiile învinuitei, raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică din 17 august 2010 din care reiese că inculpata minoră D.L.G. avea discernământul

păstrat la data comiterii faptelor, referatul de evaluare al acestora întocmit de

Serviciul de Probațiune Prahova și foaia matricolă a acesteia, examenul psihologic

al inculpatei și acte medicale ale acesteia, declarațiile învinuiților N.L.F., B.A.A.,

M.T.A., I.A.G., N.L.I., M.V.S. și B.A.C.; declarațiile martorilor G.I.C., V.M.P.,

B.V., S.G.S., B.I.N., B.R.I., B.R.F., V.C.C., B.R.F.; referatul de interceptare

convorbiri telefonice între părți; încheierea nr. 43 din 30 iulie 2010 privind efectuarea

unor percheziții domiciliare la domiciliul inculpaților O.I.C., B.I.C. și D.L.G.,

procesele-verbale de percheziție domiciliară la domiciliile inculpaților O.I.C.,

D.L.G., procesul-verbal de efectuarea a unei percheziții in sistem informatic, raportul

de constatare tehnico-științifică din 04 februarie 2010 privindu-i pe inculpații

O.I.C. și B.I.C. privind examinarea acestora la testul poligraf, procesul-verbal

de predare a șase CD-uri ce conțin înregistrări, convorbirile și mesajele telefonice

înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Prahova.

În baza acestor probe

s-a reținut că la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie 2010, inculpații

B.I.C. și O.I.C. împreună cu inculpata D.L.G. au purtat o discuție în cadrul căreia

au convenit să găsească o modalitate pentru a obține sume de bani, hotărându-se

în acest sens să găsească fete pe care să le determine să întrețină relații sexuale

cu diverse persoane în schimbul unor sume de bani, pe care să și le însușească.

În cadrul acestor discuții

inculpatul B.I.C. a întărit hotărârea infracțională luată spunându-le celorlalți

că el personal a transportat cu autoturismul său persoane pentru a întreține relații

sexuale cu femei aflate la „stradă” pe DN1 avansând ideea că „ar fi bine să avem

noi fetele noastre”.

Inculpa

ții și-au împărțit sarcinile

intre aceștia, iar aceea a găsirii fetelor i-a revenit inculpatei D.L.G. întrucât

în mediul în care își desfășura activitatea, respectiv Liceul Teoretic din localitatea

Breaza, județul Prahova, unde era elevă în clasa a VII-a, putea descoperi eventuale

victime.

Inculpatul B.I.C.

i-a sugerat inculpatei

să discute cu partea vătămată Ț.A.G. cu care era colegă de școală, în sensul că

ambele erau eleve la aceeași unitate de învățământ și pe care inculpatul o cunoștea

foarte bine.

Inculpata D.L.G. a luat

leg

ătura

cu colega sa, partea vătămată Ț.A.G., căreia i-a spus că are cunoștință că a făcut

un avort și că trebuie să întrețină relații sexuale în scopul unor sume de bani,

iar inculpații B.I.C. și O.I.C. au amenințând-o că în caz contrar vor spune părinților

lor această situație.

Astfel,

întrucât partea vătămata

era la o vârstă foarte mică, de doar 14 ani, temându-se de o reacție excesivă venită

din partea tatălui său, aspecte care erau cunoscute și de inculpată, a acceptat

propunerea acesteia din urmă.

Inculpata le-a comunicat

inculpa

ților

că partea vătămată a acceptat propunerea sa iar inculpatul O.I.C. s-a oferit să

se ocupe de găsirea „clienților” pentru întreținerea de raporturi sexuale.

Dup

ă câteva zile, într-o

zi de sâmbătă, inculpatul B.I.C. împreună cu inculpata D.L.G.

și partea vătămată Ț.A.G.

s-au deplasat cu

autoturismul marca D., de culoare albastr

ă, aparținând inculpatului B.I.C. în localitatea

Talea, județul Prahova, unde erau așteptați de inculpatul O.I.C. în scopul „plasării”

părții vătămate pentru întreținerea de raporturi sexuale.

Instan

ța a reținut că la solicitarea

inculpaților, părții vătămate i s-a cerut să spună „clienților” că are 18 ani, este

din Câmpina și o cheamă I.

Partea v

ătămată Ț.A.G. a intrat

în discotecă împreună cu inculpații, iar aici inculpatul O.I.C. a purtat discuții

cu un băiat pe nume L. despre întreținerea de raporturi sexuale cu partea vătămată,

după care aceasta din urmă a mers în autoturismul inculpatului B.I.C., unde a fost

urmată de L. cu care a întreținut raporturi sexuale orale și normale.

Dup

ă finalizarea acestora

și după plecarea lui L., la autoturism a venit inculpatul B.I.C. care i-a solicitat

să rămână în interior, deoarece vor mai veni alți doi „clienți”.

Ulterior acestui fapt,

în autoturismul

inculpatului B.I.C. au venit alți doi bărbați care pe rând au întreținut raporturi

sexuale orale cu partea vătămată Ț.A.G.

Din probatorii reiese

c

ă de regulă

clienții erau găsiți de către inculpați, iar negocierea prețurilor s-a făcut de

către aceștia, tot ei primind și banii, sumele fiind cuprinse între 30 RON pentru

un sex oral și 50 RON pentru un sex normal.

Din suma total

ă obținută care a fost

împărțită între inculpați, i s-a dat părții vătămate suma de 20 RON, precizându-i-se

că acești bani i se cuvin.

Din probatorii a reie

șit ca au întreținut raporturi

sexuale cu partea vătămată numiții N.L.F. și I.A.G., care au recunoscut faptul că

au întreținut raporturi sexuale cu aceasta, că a fost adusă la discotecă de inculpații

B.I.C., O.I.C. și inculpata D.L.G., precum și faptul ca le-a fost solicitată suma

de 30 RON pentru sex oral și suma de 50 RON pentru sex normal, plătind efectiv 50

RON fiecare, celor trei inculpați.

Inculpatul O.I.C.

în timpul cât s-a aflat

în discotecă a vorbit cu mai mulți bărbați despre faptul că „are o fată la produs”,

unul dintre aceștia fiind învinuitul N.L.F.

Acesta a fost chemat de

inculpat la barul

din

centrul localității, pentru a întreține relații sexuale cu partea vătămată, spunându-i

în prealabil că trebuie să plătească pentru aceste servicii.

Invinuitul N.L.F. a mers

în locul indicat unde i-a văzut pe cei trei inculpați și pe partea vătămată, care

însă a refuzat să mai întrețină în acea seară raporturi sexuale, inculpatul O.I.C.

comunicându-i „că rămâne pe altă dată”, lucru care de altfel s-a și întâmplat.

Inculpata D.L.G. a discutat

cu inculpa

ții

despre posibilitatea de a mai găsi o fată de pe urma căreia să mai câștige bani

prin întreținerea de raporturi sexuale.

Aceasta le-a spus c

ă se pot folosi de partea

vătămată C.A.M., spunându-le ca aceasta are 13 ani, inculpații afirmând „că nu este

nici o problemă”.

De aceast

ă dată, inculpata D.L.G.

s-a folosit de inducerea în eroare a părții vătămate pentru a o determina să întrețină

relații sexuale în sensul că a invitat-o în oraș unde i-a spus că îi va prezenta

un băiat care dorește să o cunoască.

Astfel, la

începutul lunii aprilie

2010, inculpata D.L.G. a invitat-o pe partea vătămată C.A.M. la pizzeria din localitatea

Breaza.

Inculpata era

însoțită de inculpatul

B.I.C. și ambii au discutat cu partea vătămată căreia i-au spus că dorește să o

cunoască un băiat pentru a deveni prieteni, ambii depunând eforturi pentru a o convinge

să se întâlnească cu acest prezumtiv prieten.

Partea v

ătămată a întrebat amănunte

despre acest potențial prieten, iar învinuita i-a spus că îl va cunoaște când se

va întâlni cu el, chiar în acea seară.

Totodat

ă, inculpata D.L.G., cunoscând

autoritatea excesivă a tatălui părții vătămate i-a spus acesteia să spună părinților

că va merge la ziua de naștere a învinuitei, lucru care de altfel s-a și întâmplat,

în sensul că partea vătămată a spus acest lucru tatălui său.

De la domiciliu,

în cursul aceleiași zile,

partea vătămată a fost luată cu un autoturismul marca D., de culoare albastră, aparținând

inculpatului B.I.C., în care se aflau acesta din urmă, inculpatul O.I.C., precum

și inculpata D.L.G. și s-au deplasat până în centrul orașului Breaza.

Aici, partea v

ătămată a observat că,

lângă autoturismul inculpatului B.I.C., a oprit un autoturism marca V. condus de

o persoană cu care inculpata D.L.G. i-a făcut cunoștință, spunându-i că se numește

L.

Partea v

ătămată a urcat în autoturismul

condus de L., care s-a deplasat până în localitatea Adunați, unde a intrat pe o

stradă secundară, a oprit și i-a cerut părții vătămate „să-i facă ce-a zis D.L.G.”

referindu-se la sex oral.

De fric

ă, având în vedere unde

se afla, pe o stradă lăturalnică, în dreptul unor case dărăpănate, partea vătămată

a acceptat cererea lui L., după epuizarea actului sexual acesta ducând-o la locul

de unde o luase, unde era

a

șteptat

de O.I.C. și D.L.G.

Cu aceast

ă ocazie, partea vătămată

a observat că L. a discutat aproximativ două minute cu cei doi după care a plecat.

Cu ocazia audierilor,

numitul L., adic

ă

N.L.F., a precizat că a fost sunat de inculpatul O.I.C. care l-a întrebat dacă dorește

să întrețină relații sexuale cu o fată în schimbul unei sume de bani.

Învinuitul N.L.F. a fost

de acord și în concordanță cu indicațiile inculpatului O.I.C. a mers cu autoturismul

său în centrul orașului Breaza, unde i s-a făcut cunoștință cu partea vătămată C.A.M.,

cu care s-a deplasat cu autoturismul pe o stradă lăturalnică, înspre localitatea

Adunați și a întreținut raporturi sexuale.

Învinuitul N.L.F., după

finalizarea actelor sexuale, a dus-o pe partea vătămată în locul de unde o luase,

unde era așteptat de inculpatul O.I.C. și învinuita D.L.G. și, la cererea inculpatului,

i-a dat suma de 30 RON reprezentând prețul actelor sexuale întreținute cu partea

vătămată.

La scurt timp dup

ă cele petrecute, inculpatul

O.I.C. a luat-o pe partea vătămată Ț.A.G. cu un maxi taxi până în localitatea Sinaia,

unde i-a adus două persoane de sex masculin, care au închiriat o camera la un local

și a întreținut cu aceștia raporturi sexuale normale.

Din probatorii reiese

că inculpatul a fost cel care a racolat

„clienți”, a condus-o pe partea vătămată în localitatea

Sinaia, a negociat cu cei doi „clienți” prețul actelor sexuale, după care i-a înmânat

părții vătămate suma de 30 RON și tot acesta a convenit anterior acest lucru cu

inculpata D.L.G., așa cum rezultă din declarația acesteia, ea primind și suma de

120 RON de la inculpat.

În preajma sărbătorilor

de Sf. Gheorghe, partea vătămată Ț.A.G. a fost din nou chemată de inculpatul O.I.C.

în centrul orașului Breaza, unde se afla și celălalt inculpat B.I.C., precum și

inculpata D.L.G. și i s-a comunicat că urma să vină un client pentru întreținerea

de raporturi sexuale.

Dup

ă aprox. 30 de minute,

întrucât acesta nu a venit la întâlnire, partea vătămată a fost dusă la domiciliul

său.

În luna mai 2010, posibil

în ziua de 21 mai 2010, inculpata împreună cu ceilalți doi inculpați au hotărât

să profite de o zi liberă de la școală pentru a găsi „clienți” celor două părți

vătămate și astfel să obțină din nou bani de pe urma exploatării

lor sexuale.

Inculpata a sunat-o pe

partea v

ătămată

Ț.A.G. pe care a invitat-o a doua zi la un așa-zis „grătar” în localitatea Talea,

județul Prahova, deși în realitate nu se organiza o astfel de petrecere, ascunzându-i

astfel adevăratul motiv pentru care o chema la acea întâlnire, respectiv pentru

a întreține raporturi sexuale contra cost așa cum convenise cu ceilalți doi inculpați.

În aceeași modalitate

inculpata D.L.G. a procedat și cu cealaltă parte vătămată, respectiv C.A.M., pe

care de asemenea a înșelat-o cu privire la scopul real al întâlnirii din localitatea

Talea, județul Prahova.

Pentru a-i

întări convingerea că

este vorba doar de o petrecere, inculpata D.L.G. i-a spus părții vătămate că vor

veni mai mulți colegi de clasă, invocând și

un nume

în acest sens respectiv P.G., spunându-i totodată

că dorește să se revanșeze față de ea, față de cele întâmplate cu învinuitul N.L.F.

A doua zi,

în jurul orei 12.00, cele

două părți vătămate s-au întâlnii în centrul orașului Breaza, cu inculpatul O.I.C.

și inculpata D.L.G., iar cu autoturismul acestuia, au plecat în localitatea Talea

și au oprit în fața unui magazin.

Inculpatul O.I.C. a vorbit

la telefon pentru a g

ăsi

„clienți” care să întrețină relații sexuale cu cele două fete, ferindu-se ca acestea

să audă conținutul discuțiilor.

Dup

ă aceea, inculpatul O.I.C.

împreună cu inculpata D.L.G. le-a dus pe cele două părți vătămate pe un câmp, unde

a venit și inculpatul B.I.C., cu autoturismul său.

Atunci c

ând au ajuns pe câmp,

cele două părți vătămate au observat că în realitate nu e vorba de nici o petrecere

la un grătar, de altfel, afară ploua, astfel încât, au solicitat inculpaților să

le ducă acasă, însă aceștia au refuzat.

În acel moment, dinspre

localitatea Talea au venit doi „clienți” cu care vorbise anterior la telefon inculpatul

O.I.C. , respectiv C. și D.

Inculpatul O.I.C. a purtat

o discu

ție

cu C. și D. cărora le-a cerut o sumă de bani, după care a întrebat „cine vrea să

fie primul”.

Sumele de bani despre

care se vorbea, erau de 30 RON sex oral, 50 RON sex normal

și 120 RON ora.

Aflate singure pe c

âmp, împreună cu cei trei

bărbați, părțile vătămate au acceptat să întrețină relații sexuale cu „clienții”

găsiți de inculpatul O.I.C.

Astfel, partea v

ătămată Ț.A.G. a întreținut

raporturi sexuale cu C., iar partea vătămată C.A.M. a întreținut raporturi sexuale

cu D.

Înainte de fi purtate

aceste acte sexuale, conform declarației părții vătămate Ț.A.G., atât aceasta, cât

și cealaltă au solicitat din nou să fie duse acasă, însă au fost refuzate.

Partea v

ătămată C.A.M. a precizat

și faptul că inculpatul O.I.C. a tras-o

de p

ăr, lovind-o astfel la ochiul stâng, iar martora

S.G.S. cu care s-a întâlnit ulterior partea vătămată a precizat că într-adevăr a

văzut-o pe aceasta lovită la ochi.

Dup

ă identificare, numiții

C. și D., respectiv învinuiții B.A.A. și B.A.C., au fost audiați și au recunoscut

că locuind în localitatea Talea, județul Prahova, au aflat de la prietenii lor și

chiar au văzut pe inculpații O.I.C. și B.I.C. împreună cu inculpata D.L.G. se ocupă

cu plasarea celor două fete pentru întreținerea de raporturi sexuale, în schimbul

unor sume de bani.

De asemenea, cei doi

învinuiți au recunoscut

că în ziua arătată mai sus, au fost contactați telefonic de inculpatul O.I.C., care

le-a dat întâlnire în scopul de a întreține relații sexuale contra cost cu două

fete pe care aceștia le au „la produs”, cât și faptul că același inculpat le-a cerut

efectiv sume de bani, respectiv 50 RON pentru sex normal și 120 RON pentru o oră,

banii însă nu i-au dat efectiv, rămânând să-i achite la o dată ulterioară.

Învinuiții au recunoscut

că s-au întâlnit cu cei doi inculpați la data și ora indicată și că B.A.A. a întreținut

raporturi sexuale, orale și normale cu partea vătămată C.A.M., iar învinuitul B.A.C.

a întreținut raporturi sexuale, orale și normale cu partea vătămată Ț.A.G., după

care inculpații au plecat cu cele două fete.

Din declara

ția părții vătămate C.A.M.

rezultă că a întreținut raporturi sexuale atât cu B.A.A., cât și cu B.A.C., dar

declarația acesteia este contrazisă de declarațiile celor doi învinuiți și a celorlalte

părți vătămate.

La sf

ârșitul lunii aprilie

2010, partea vătămată Ț.A.G. a fost contactată telefonic de inculpatul O.I.C. care

i-a spus că are „clienți” în orașul Comarnic.

În jurul orei 13.00 a

fost luată cu autoturismul de inculpat, care a dus-o înspre această localitate

și a întreținut raporturi sexuale normale și orale cu trei bărbați ce au fost aduși

de către inculpat.

Dup

ă terminarea actelor sexuale,

inculpatul i-a dat părții vătămate suma de 50 RON, nici de această dată aceasta

din urmă neavând niciun rol în găsirea „clienților”, stabilirea datei întreținerii

raporturilor sexuale, negocierii prețurilor ori primirii sumelor de bani.

În aceeași zi, inculpata

D.L.G. a luat legătura telefonic cu un bărbat cunoscut sub numele de L.E. căruia

i-a spus că are o fată pentru întreținerea de raporturi sexuale și a prezentat-o

pe partea vătămată Ț.A.G., cu care aceasta a întreținut raporturi sexuale normale

pentru care învinuita a primit suma de 40 RON, din care i-a dat părții vătămate

suma de 20 RON, transportul fiind asigurat de învinuitul B.I.C.

La sf

ârșitul lunii aprilie,

inculpatul O.I.C. a luat legătura cu inculpata D.L.G., căreia i-a spus să ia legătura

cu partea vătămată T.A.M., întrucât are un client pentru aceasta. Inculpata a sunat-o

pe partea vătămată, iar aceasta a fost luată în jurul orei 11.00 și dusă la complexul

A.N., unde un client găsit de inculpatul O.I.C. a închiriat o cameră și a întreținut

cu partea vătămată un raport sexual normal. Și de această dată inculpatul a fost

cel care a negociat suma reprezentând costul actelor sexuale, după care i-a dat

părții vătămate suma de 20 RON.

La sf

ârșitul lunii mai 2010

inculpata D.L.G., având nevoie de bani, l-a apelat telefonic pe inculpatul O.I.C.,

căruia i-a spus să găsească „clienți” pentru partea vătămată Ț.A.G. și, totodată,

a luat legătura și cu aceasta din urmă spunându-i că trebuie să se întâlnească cu

inculpatul O.I.C.. Acesta din urmă a luat-o cu mașina împreună cu trei bărbați și

a dus-o în punctul V.T., unde a întreținut cu aceștia raporturi sexuale normale

și orale.

Negocierea sumelor a fost

f

ăcută de

inculpatul O.I.C. care i-a dat 90 RON învinuitei D.L.G. și 50 RON părții vătămate.

Acești trei bărbați au fost identificați în persoana lui N.L.F., M.V.S. și N.L.I.

Învinuitul N.L.F. a precizat

că a fost contactat telefonic de O.I.C., care i-a cerut să mai vină împreună cu

doi prieteni pentru a întreține relații sexuale cu T.A.M., propunere acceptată de

învinuitul N.L.F., care a mers la această întâlnire împreună cu învinuiții M.V.S.

și N.L.I.

În fața liceului s-au

întâlnit cu inculpatul O.I.C. și cu partea vătămată, au mers pe un câmp într-o locație

indicată de inculpat și au întreținut pe rând raporturi sexuale cu aceasta în autoturism,

plătindu-i inculpatului O.I.C. câte 30 RON fiecare. Cu această ocazie inculpatul

O.I.C. i-a propus învinuitului N.L.I. să întrețină raporturi sexuale orale cu oricare

din fetele sale-la discoteca din localitatea Talea, pentru suma „redusă” de 25 RON.

La

începutul lunii mai 2010

partea vătămată C.A.M. a fost vizitată de inculpata D.L.G. sub pretextul că vrea

să îi pună în buză un „peercing”, aceasta ajungând la domiciliul părții vătămate

în jurul orei 21.00.

La data ar

ătată inculpata a venit

însoțită de inculpatul O.I.C. și un băiat T., cu o mașină marca R. de culoare verde

închis, și au așteptat în fața locuinței părții vătămate cât timp inculpata a intrat

în locuința acesteia.

În realitate acesta a

fost doar un pretext, întrucât în cauză a fost identificat T. în persoana numitului

M.T.A., din declarațiile acestuia rezultând că a mers împreună cu inculpatul O.I.C.

până la locuința părții vătămate întrucât acesta i-a spus că îi poate oferi o fată

cu care să întrețină raporturi sexuale pentru suma de 50 RON, asigurându-l că nu

îi va lua efectiv banii, ci „îi va face cinste”.

Aceast

ă situație de fapt reiese

atât din declarația învinuitului care se coroborează cu aceea a părții vătămate

C.A.M., care a precizat că după ce a venit cu gheața necesară pentru aplicarea „peercingului”,

învinuita a renunțat, i-a solicitat să iasă până afară unde a băgat-o în mașina

învinuitului M.T.A. care a dus-o pe o stradă laterală și i-a cerut să întrețină

un raport sexual oral, lucru pe care de frică l-a acceptat. După terminarea actului

sexual numitul M.T.A. a adus-o pe partea vătămată în locul de unde o luase, unde

era așteptat de inculpata D.L.G. și inculpatul O.I.C., acesta din urmă cerându-i

autoturismul său pentru ca C.A.M. să întrețină relații sexuale cu un alt bărbat

adus de

D.L.G.

în acest

scop și care se afla în acel moment alături de învinuită și inculpat.

În urma refuzului exprimat

de învinuitul M.T.A., inculpatul O.I.C. l-a sunat pe inculpatul B.I.C. care în maxim

5 minute a venit cu mașina sa în acel loc. În acel moment inculpatul O.I.C. și inculpata

D.L.G. au încercat să o convingă pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale

și cu acest bărbat, iar învinuita a încercat și chiar a reușit să o bage forțat

în mașina lui B.I.C. pe partea vătămată, în timp ce posesorul mașinii se afla la

volan, iar partea vătămată a reușit să scape ieșind pe cealaltă portieră.

În acel moment în prezența

învinuitului M.T.A. partea vătămată C.A.M. i-a cerut expres învinuitei să o lase

în pace întrucât nu dorește să întrețină raporturi sexuale cu acel bărbat, între

cele două având loc un schimb de replici, în sensul că învinuita a întrebat-o: „Tu

nu ai nevoie de bani?”, partea vătămată răspunzându-i că nu are nevoie, că dacă

are nevoie de bani să se prostitueze ea, situație în care învinuita i-a răspuns:

„De ce să o fac eu dacă te am pe tine?”

Examin

ând probatoriile administrate

în faza de urmărire penală, precum și declarațiile inculpaților care au recunoscut

comiterea faptelor penale în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței,

instanța a reținut vinovăția inculpaților pentru infracțiunile precizate în rechizitoriu.

S-a constatat c

ă faptele inculpaților

O.I.C. și B.I.C. constând în aceea că în perioada aprilie-iunie 2010, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, împreună cu inculpata D.L.G. au recrutat pe minorele C.A.M

și Ț.A.G., prin amenințare și violență în scopul exploatării acestora prin obligarea

la practicarea prostituției, pentru obținerea unor sume de bani, scop care a fost

și atins, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane

(minori) prev. și ped. de disp. art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I și a II-a din

Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen.

Instan

ța a reținut această încadrare

juridică arătând că prin amenințare și înșelăciune inculpații au recrutat pe cele

două minore, în scopul exploatării acestora pentru obținerea unor sume de bani.

La

încadrarea juridică a

faptelor s-au reținut disp. art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât traficarea celor

două minore s-a realizat la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții

infracționale, precum și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C.

pen., în sensul că infracțiunea a fost comisă împreună cu o inculpată minoră, în

speță D.L.G.

De asemenea, la

încadrarea juridică a

faptelor comise de inculpați s-au reținut și disp. art. 320

1

alin.

(1)-(4) și (7) C. proc. pen., care prevăd că în situația recunoașterii de vinovăție,

limitele de pedeapsă urmează a se reduce cu o treime.

La individualizarea judiciar

ă a pedepselor aplicate

inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 52 și 72 C.

pen., și anume gradul de pericol social deosebit al faptelor săvârșite de inculpați,

determinat în principal de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, prin amenințare

și înșelăciune, în scopul exploatării sexuale a victimelor, și circumstanțele agravante

în care au fost săvârșite infracțiunile, respectiv în forma continuată [art. 41

alin. (2) C. pen.] și împreună cu o inculpată minoră pe care acesta a angrenat-o

în activitatea infracțională [art. 75 lit. c) C. pen], dar și circumstanțele personale

ale inculpaților care nu au antecedente penale și care pentru a beneficia de disp.

art. 320

1

alin. (1)-(7) C. proc. pen., au recunoscut comiterea infracțiunilor

reținute în sarcina lor.

În raport de cele arătate,

instanța le-a aplicat inculpaților o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul

special prevăzut de textul de lege încriminator, după aplicarea în speță a disp.

art. 320

1

alin. (1)-(7) C. proc. pen., fără a coborî pedeapsa sub aceste

limite, întrucât pe de o parte faptele comise de inculpați prezintă un ridicat grad

de pericol social și, alături de circumstanțele lor atenuante de recunoaștere și

regretare a comiterii faptelor, coexistă și cele agravante.

În privința modalității

de executare a pedepsei, instanța a apreciat că în raport de argumentele arătate

anterior, scopul preventiv educativ, cât și cel sancționator al pedepsei se va putea

atinge numai prin executarea pedepsei închisorii aplicate acestora în regim privativ

de libertate.

Împotriva acestei hotărâri

au formulat apel inculpații

O.I.C. și B.I.C., criticând-o pentru netemeinicie, susținând,

în esență, că pedepsele aplicate ca întindere și modalitate de executare sunt prea

aspre, în raport de circumstanțele personale, lipsa antecedentelor penale, conduita

anterioar

ă avută în societate,

în sensul că au avut un loc de muncă stabil, au recunoscut și regretat faptele,

beneficiile obținute sunt modice și au fost împărțite cu cele două părți vătămate,

iar inițiativa recrutării părților vătămate pentru practicarea prostituției a avut-o

inculpata D.L.G.

Inculpatul B.I.C.

a invocat și nelegalitatea

încadrării juridice a faptei, în sensul că în mod greșit au fost reținute agravantele

prevăzute de alin. (2) și (3) ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât părțile

vătămate nu au fost amenințate în vreun fel să practice prostituția.

S-a solicitat admiterea

apelurilor, desfiin

țarea

sentinței, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.,

schimbarea încadrării juridice în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 față

de inculpatul B.I.C., reducerea pedepselor sub limita minimă calculată ca efect

al aplicării disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., precum schimbarea

modalității de executare a pedepselor în sensul aplicării disp. art. 86

7

C. pen.

Prin decizia nr. 89 din

01 iunie 2011 pronun

țată

de Curtea de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au

admis apelurile declarate de inculpații O.I.C. și B.I.C.

S-au re

ținut în favoarea ambilor

inculpați circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) și art. 76

lit. a) C. pen., la încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de persoane prev.

de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin.

(1)-(4) și (7) C. proc. pen. și s-au redus pedepsele aplicate la câte 5 ani închisoare

și câte 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen.

S-a men

ținut restul dispozițiilor

sentinței.

S-a men

ținut starea de arest

a inculpaților și s-a computat detenția preventivă la zi, începând cu data de 02

august 2010, pentru fiecare inculpat.

Pentru a pronun

ța această hotărâre, instanța

de control judiciar a reținut că situația de fapt, modalitățile de concepere și

comitere a faptei, precum și vinovăția inculpaților apelanți au fost temeinic reținute

de instanța de fond, în sensul că în perioada aprilie - iunie 2010 inculpații apelanți,

în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu coinculpata D.L.G., au recrutat

pe minorele Ț.A.M. și C.A.G.

și

prin amenințări și constrângere le-au obligat să practice prostituția în scopul

obținerii unor sume de bani.

Inculpa

ții au recunoscut faptele

așa cum au fost descrise în actul de acuzare, însușindu-și în totalitate probele

administrate în cursul urmăririi penale, care au fost apreciate în mod justificat

de instanța de fond ca fiind suficiente și elocvente pentru stabilirea situației

de fapt și a împrejurărilor concrete în care inculpații și-au desfășurat activitatea

infracțională.

S-a constatat c

ă, în mod corect, instanța

de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpați constând în recrutarea și transportarea

celor două minore în scopul exploatării sexuale a acestora s-a comis prin amenințare

și constrângere morală, cele două minore fiind în imposibilitate de a se apăra și

de a-și exprima voința, având în vedere că de flecare dată erau luate sub diverse

pretexte (la un grătar sau pentru a le face cunoștință cu un băiat care dorește

să le devină prieten) și împotriva voinței lor erau obligate să practice prostituția

cu diverși bărbați aduși de inculpați, acestea fiind obligate să întrețină raporturi

sexuale fie în autoturismele celor doi inculpați, fie în spații deschise (câmp).

Edificatoare

în acest sens au fost

reținute ca fiind depozițiile părții vătămate C.A., care arată că la începutul lunii

mai 2010 inculpata D.L.G. a vizitat-o la domiciliul său sub pretextul de a-i aplica

un piercing, fiind însoțită de inculpatul O.I.C. și de numitul M.T.A., care au rămas

în fața locuinței și la un moment dat i-a solicitat să iasă afară, fiind forțată

să intre în autoturismul acestuia din urmă, care a dus-o pe o stradă laterală și

de teamă a întreținut un raport sexual oral.

Dup

ă terminarea actului sexual

M.T.A. a transportat-o pe partea vătămată în locul de unde o luase, fiind așteptată

de ceilalți doi inculpați, care i-au cerut să întrețină relații sexuale și cu un

alt bărbat pe care inculpata D.L.G. îl racolase.

Partea v

ătămată a refuzat și fiind

împinsă cu forța în mașina inculpatului B.I.C., unde se afla clientul, aceasta a

reușit să scape ieșind pe cealaltă portieră, fapt ce demonstrează că inculpații

O.I.C. și B.I.C. au uzat de amenințare și forță pentru a o determina pe partea vătămată

să se prostitueze.

De asemenea, s-a re

ținut că din probatoriile

administrate în cauză rezultă că partea vătămată Ț.A.G. a

fost amenin

țată de inculpați că le

vor spune părinților că a făcut un avort și temându-se de reacția acestora, a acceptat

propunerea de a întreține relații sexuale contracost cu mai mulți bărbați, obținând

din această activitate o sumă infimă.

Instan

ța de apel a reținut că

din coroborarea tuturor împrejurărilor rezultate din probele administrate în cursul

urmăririi penale și însușite de inculpați rezultă fără dubiu că părțile vătămate

au fost amenințate și constrânse de cei trei inculpați să întrețină relații sexuale

cu mai mulți bărbați în schimbul unor sume de bani, acte materiale care în drept

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de

art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., cum corect a stabilit și instanța de fond, motiv pentru

care critica inculpatului B.I.C. privind nelegalitatea încadrării juridice a faptei,

s-a apreciat ca fiind lipsită de temei.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, Curtea a constatat că instanța de fond a realizat o interpretare și aplicare

excesivă a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., omițând să țină seama și de datele

ce caracterizează persoana inculpaților, de circumstanțele reale ale comiterii faptei

și de rolul determinant al inculpatei minore D.L.G. la racolarea celor două părți

vătămate.

Instan

ța de control judiciar

a relevat că, într-adevăr, în cursul urmăririi penale inculpații au dat declarații

evazive cu privire la implicarea lor la comiterea faptelor, relatând împrejurări

adiacente în legătură cu relațiile sexuale pe care le-au întreținut cele două părți

vătămate cu diverse persoane, însă s-a constatat că, în instanță, inculpații și-au

recunoscut vinovăția, însușindu-și în totalitate probele administrate în cursul

urmăririi penale și astfel, instanța, făcând aplicarea disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de textul

încriminatoriu.

S-a considerat c

ă traficul de persoane

este o infracțiune gravă, prin consecințele pe care le produce asupra psihicului

și dezvoltării fizice a persoanelor traficate și în special asupra minorelor, cum

este situația în speță, însă la cuantificarea pedepsei instanța trebuie să aplice

o pedeapsă care să reprezinte un echilibru între circumstanțele reale ale comiterii

faptei și datele ce caracterizează persoana inculpatului, pentru a se putea realiza

scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale prev. de

art. 52 C. pen., care

este nu numai un mijloc de constr

ângere ci și o măsură de reeducare.

În cauză, pedepsele aplicate

inculpaților de câte 7 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ

de libertate, s-a apreciat că sunt prea mari în raport de împrejurările concrete

în care s-au comis faptele, persoana inculpaților, care sunt elemente tinere, fiind

infractori primari, anterior comiterii infracțiunii au avut o conduită bună în societate,

așa cum rezultă din caracterizările aflate la dosar și un loc de muncă stabil, asigurându-și

în mod licit veniturile, însă au acceptat cu ușurință propunerea inculpatei D.L.G.

de a obține foloase materiale prin obligarea unor tinere fete să întrețină relații

sexuale cu mai mulți bărbați în schimbul unor sume de bani, aceasta având rolul

determinant în racolarea celor două minore în scopul practicării prostituției.

A

șa fiind, Curtea a considerat

că în raport de conduita procesuală sinceră și de recunoaștere a faptelor, împrejurările

sus arătate au natura unor circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c)

C. pen., circumstanțe la care face referire și instanța de fond în considerentele

hotărârii, însă a omis să le rețină în favoarea inculpaților.

În raport de cuantumul

pedepsei aplicate și chiar de persoana inculpaților, Curtea a apreciat că nu sunt

realizate cerințele legale pentru schimbarea modalității de executare, așa cum au

solicitat apelanții.

Împotriva deciziei, în

termen legal, au declarat recurs inculpații

O.I.C. și B.I.C. care au invocat cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor

aplicate și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În plus, inculpatul

B.I.C. a susținut că faptele sale constituie complicitate la infracțiunea de act

sexual cu un minor.

Prin decizia penală

nr. 1613 din 16 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a

respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.I.C. și B.I.C. împotriva

deciziei penale nr. 89 din 01 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva deciziei penale

definitive nr. 1613 din 16 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, condamnatul B.I.C. a formulat contestație în anulare la data de 25 mai 2012,

susținând că se impunea judecarea cauzei cu toate părțile din proces și luarea unei

noi declarații de recurent inculpat.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (1) și alin. (2) C.

proc. pen., a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în

anulare, cercetând asupra termenului prevăzut de lege de introducere a acestei căi

extraordinare de atac, asupra motivului pe care se sprijină contestația și a dovezilor

depuse ori invocate.

Contestația în anulare

se poate face, potrivit art. 386 C. proc. pen., în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare

a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu

a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește

că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs

nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute

în art. 10 alin. (1) lit. f)-i

1

), cu privire la care existau probe în

dosar;

d) când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În funcție de motivul

arătat, termenul de introducere a contestației este de 10 zile de la începerea executării

în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a)-c) C. proc. pen. și nelimitat în cazul

prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen.

Înalta Curte constată

că motivele invocate de condamnatul B.I.C., respectiv faptul că nu s-a judecat cauza

cu toate părțile din proces și trebuie luată o nouă declarație de inculpat, nu sunt

prevăzute printre cele expres și limitativ stabilite de art. 386 C. proc. pen.

În aceste condiții, Înalta

Curte constată că cererea de contestație este inadmisibilă, ea fiind inaptă de a

produce efecte juridice și urmează a fi respinsă ca atare.

Condamnatul va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile

art. 386 - 291 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.I.C.

împotriva deciziei penale nr. 1613 din data de 16 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5432/105/2010.

Obligă contestatorul

condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 19 octombrie 2012.