ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.09.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2968/2012

HOTĂRÂRE
24.09.2012
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2968/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 339 din 10 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova,

a fost condamnat inculpatul A.C.I., fără antecedente penale,  aflat În Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., faptă din perioada martie-mai 2011, parte vătămată L.G.A.,  infracțiunea de trafic de persoane, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.,cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și 320

1

C. proc. pen., faptă din data de 25 mai 2011- infracțiunea de nerespectarea armelor și munițiilor, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și, în baza textelor de lege arătate, s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 3 ani Închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

S-au aplicat disp. art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului.

În baza art. 86

2

3

C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de Încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe În prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și Întoarcerea ;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata termenului de Încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

În baza art. 359 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre și Poliției Municipiului Ploiești.

În baza art. 350 alin. (3). lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată În libertate a inculpatului A.C.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 176/ U din 26 mai 2011, emis de Tribunalul Prahova, în baza Încheierii nr. 27 din 26 mai 2011 din Camera de Consiliu a aceleiași instanțe, dacă acesta nu este reținut sau arestat În altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate' inculpatului perioada reținerii și a arestării sale preventive începând cu data de 26 mai 2011 la zi.

De asemenea a fost condamnat inculpatul,  aflat în Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., faptă din perioada martie-mai 2011, parte vătămată L.G.A. - infracțiunea de trafic de persoane, la pedeapsa de 4 ani Închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.,cu excepția dreptului de a alege.

S-au aplicat disp.art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului.

În baza art. 86

2

În baza art. 86

3

C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata termenului de Încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

În baza art. 359 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre și Poliției Municipiului Ploiești.

În baza art. 350 alin. (3). lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.A.A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 175/ U din 26 mai 2011, emis de Tribunalul Prahova, în baza încheierii din 26 mai 2011 din Camera de Consiliu a aceleiași instanțe, dacă acesta nu este reținut sau arestat În altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestării sale preventive începând cu data de 25 mai 2011 la zi.

S-a luat act că partea vătămată L.G.A. renunță la pretențiile civile împotriva inculpaților.

În baza art. 118 alin. 1 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea a 48 de cartușe sferice din cauciuc de la inculpatul A.C.I..

În baza art. 348

1

C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A.C.I. a bunurilor nesupuse confiscării și menționate în dovadă, respectiv: pistol marca, calibru 9 mm, fabricat pentru a utiliza muniție neletală cu efect sonor sau cu gaze lacrimogene, cu încărcător, pistol cu gaze lacrimogene, calibru 9 mm, două tuburi cartuș calibru 9 mm, 4-patru- accesorii pistol.

În baza art. 1 18 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 100 lei de la inculpatul A.C.I. și a sumei de 700 lei de la inculpatul I.A.A..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La începutul lunii martie 2011, inculpatul I.A. s-a cunoscut inițial cu partea vătămată L.G.A., Într-un club din localitatea de domiciliu a acesteia. Din aceeași seară, respectiv 06 martie 2011, partea vătămată în vârstă de 16 ani a acceptat să meargă la domiciliul inculpatului unde a declarat că a locuit împreună cu acesta o perioadă de timp, după care a început să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați recomandați de inculpat, banii rezultați fiind însușiți de acesta din urmă. A declarat partea vătămată că, în această perioadă, a întreținut relații sexuale cu bărbați În locații

diferite din municipiul Ploiești, locații identificate de inculpat. Ulterior, în acest context, partea vătămată l-a cunoscut și pe inculpatul A.C.I., acesta fiind inițial client, după care, având În vedere că lucra ca bodyguard la un club din Ploiești, a început să recomande părții vătămate și alți bărbați pentru întreținerea de raporturi sexuale, parte din banii obținuți fiind însușiți de inculpat.

Din probatoriul existent la dosarul cauzei a rezultat că cei doi inculpați nu lucrau împreună pentru găsirea clienților, uneori inculpatul A.C.I. nu dorea ca inculpatul I.A.A. să afle de clienții recomandați minorei. Din interceptările telefonice efectuate în cauză a rezultat că cei doi inculpați cunoșteau că partea vătămată este minoră, dar, profitând de dezvoltarea fizică a acesteia, nu făceau cunoscut clienților acest aspect.

Deși În declarația olografă dată la organul de poliție - fila 166 - partea vătămată a declarat că a plecat de la domiciliul inculpatului I.A. pentru că acesta o bătea și o obliga să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, în convorbirile telefonice purtate cu inculpatul A.C.I. partea vătămată spune doar că s-a cam certat cu inculpatul I.A. pentru că, având nevoie de bani, acesta din urmă a refuzat să-i dea. La dosarul cauzei nu au fost depuse alte probe, eventual acte medico-legale, care să confirme susținerile părții vătămate că ar fi fost lovită de inculpat și nici din depozițiile celorlalți martori-clienți nu rezultă aspecte care să formeze convingerea că partea vătămată, la întâlnirea cu aceștia, prezenta urme de lovituri. În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului A.C.I., s-a observat, din convorbirile telefonice transcrise în rechizitoriu la filele 6-7, că uneori însăși partea vătămată era cea care insista pe lângă inculpat să găsească clienți, motivând că are mare nevoie de bani, mai mult, solicita ca inculpatul să găsească clienți și pentru „o altă fată".

În declarațiile date, partea vătămată a menționat numele mai multor persoane cu care a întreținut raporturi sexuale, numerele de telefon ale unora dintre aceștia, care au fost identificați și audiați. A precizat că prețul pentru un raport sexual normal varia între 80-100 lei, sex combinat (oral și normal) 150 lei, iar pentru sex oral 50-70 de lei. Toate persoanele identificate și audiate în calitate de martori au declarat că minora a fost recomandată de,,A." și că banii erau dați acestuia din urmă. Astfel, martorul M.M.G. a declarat că a fost abordat

de inculpatul I.A., care l-a întrebat dacă „vrea o fată" și tot cu acesta a discutat și prețul, iar martorul B.G. îl indică tot pe inculpatul I.A. ca fiind cel care i-a prezentat-o pe partea vătămată pentru Întreținerea de raporturi sexuale și că a plătit diferite sume de bani atât inculpatului, cât și părții vătămate.

De asemenea, martorul M.C. a declarat aceeași situație de fapt, că minora i-a fost recomandată de inculpatul I.A., că după flecare raport sexual plătea inculpatului suma de 50 lei, situație care s-a repetat de 2-3 ori. Martorii S.M.F. și D.D. au confirmat faptul că inculpatul I.A. era cunoscut în zona de domiciliu ca prieten al părții vătămate, dar că acesta o recomanda și pentru relații sexuale contra cost cu alți bărbați.

Din depozițiile tuturor martorilor nu a rezultat că aceștia cunoșteau că partea vătămată este minoră, precizând că aspectul fizic, din punctul lor de vedere, era contrar vârstei minoratului.

Martorul I.B.E., fost coleg de serviciu cu inculpatul A.C.I., a declarat că a văzut-o în club pe partea vătămată, cunoștea că aceasta era prietenă cu inculpatul I.A. și că acesta din urmă obținea bani din relațiile sexuale întreținute de partea vătămată cu bărbații recomandați de inculpat.

Referitor la inculpatul A.C., martorul a declarat că l-a văzut o dată În club împreună cu cei doi și că, în luna mai, inculpatul A.C.I. ar fi transportat-o pe partea vătămată L.A.G. la Bușteni - Sinaia pentru a fi „doamnă de companie". Acest ultim aspect se coroborează și cu declarația martorului P.C.V. (fila 286, dosar urmărire penală). Martorul a declarat că, inițial, l-a întrebat pe inculpatul A.C. dacă cunoaște 2 sau 3 fete care să participe la o petrecere în orașul Sinaia, iar acesta i-a dat numărul de telefon al părții vătămate L.G.A.. A declarat că, ulterior, inculpatul A.C. i-a spus că a găsit două fete care doresc să meargă la Sinaia și că, la data stabilită, s-a întâlnit cu cei doi inculpați, cu L.G.A. și cu V.O.M. și au plecat la Sinaia, unde inculpatul I.A. a fost cel care „a negociat" participarea fetelor la petrecere și tot el a fost cel care a ținut legătura cu fetele pe parcursul șederii în Sinaia. Această declarație se coroborează cu discuțiile telefonice interceptate autorizat, transcrise și depuse la dosar.

În prezenta cauză, începând cu data de 02 mai 2011, instanța de fond a observat că au fost autorizate de către Tribunalul Prahova interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și comunicărilor S.M.S. efectuate de către inculpații A.C.I. și I.A.

Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, la data de 25 mai 2011, au fost găsite la locuința inculpatului A.C.I. două pistoale, respectiv un pistol, de 9 mm, și un încărcător, un pistol, precum și un număr de 48 de cartușe.

A reținut prima instanță că din Raportul de constatare tehnico-științifică din 06 iulie 2011 și adresele din 09 august 2011 ale I.P.J. Prahova - C.E.C.T.Ș. rezultă următoarele:

Pistolul, de 9 mm, este un pistol fabricat special pentru a utiliza muniție neletală, cu efect sonor sau cu gaze iritant lacrimogene; pistolul marca X, este un pistol fabricat special pentru a utiliza muniție neletală, cu efect sonor sau cu gaze iritant lacrimogene; 47 de cartușe au proiectile sferice (bilă) din cauciuc; tuburile sunt confecționate din metal de culoare galbenă și sunt prevăzute cu șanț de extracție și rebord.

Din adresa din 6 iulie 2011 a Inspectoratului de poliție al Județului Prahova - S.A.E.S.P., a rezultat că inculpatul A.C.I. nu figurează în evidența R.N.A. ca fiind deținător legal de arme și muniții.

De asemenea, din adresa din 12 august .2011 a I.P.J. Prahova - C.E.C.T.Ș., a rezultat că armele fac parte din categoriile supuse notificării, iar cartușele fac parte din categoria celor supuse autorizării.

În raport de toată această situație de fapt, reținută în sarcina celor doi inculpați, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit principiului libertății de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, tribunalul a reținut că faptele inculpatului A.C.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că elementul material al acestei infracțiuni este realizat prin metode alternative, acelea de recrutare, transportare, transferare, găzduire a unui minor în scopul exploatării acestuia. Chiar dacă, în concret, activitatea inculpatului A.C. s-a rezumat la transmiterea victimei și altor persoane, nu s-a putut reține forma agravantă prev. de alin 3 al aceluiași articol, deoarece din probe nu rezultă că această acțiune era săvârșită în forma agravantă de două sau mai multe persoane împreună, din probatoriu rezultând că inculpatul I.A. nu avea cunoștință de aceste fapte. Mai mult, s-a reținut că această modalitate de realizare a infracțiunii apare în modificările aduse textului inițial, prin Legea nr. 230/2011, astfel că nu poate fi reținută această formă de săvârșire, deoarece nu era incidență la momentul respectiv. în sarcina inculpatului A.C.I. s-a reținut și săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. - respectiv nerespectarea regimului armelor și munițiilor, având în vedere că la percheziția efectuată la domiciliul său, au fost descoperite 48 de cartușe,ce fac parte din categoria celor supuse autorizării.

În temeiul textelor de lege indicate, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului A.C.I., pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, la câte o pedeapsă în limitele prevăzute de textele de lege, reduse cu 1/3, conform art. 320

1

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele minime și maxime ale textelor de lege incriminatoare, gradul de pericol social al faptelor, în determinarea căruia s-a ținut cont și de comportarea și atitudinea atât a inculpatului, cât și a părții vătămate, consecințele faptelor și persoana inculpatului, care beneficiază de o pregătire școlară, avea un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale, are familie, care îl poate sprijini în activitatea de reeducare și resocializare. în acest context, s-a ținut seama și de participația penală efectivă a inculpatului A.C.I., care se ocupa de identificarea potențialilor clienți și la insistențele părții vătămate, așa cum reiese din transcrierea convorbirilor telefonice din data de 27 martie 2011, când aceasta din urmă îl contactează pe inculpat, îi spune că s-a certat cu inculpatul I.A. și insistă pentru identificarea unor clienți, chiar și pentru o altă fată, precizând că „trebuie să facă rost de niște bani."

În scopul realizării dispozițiilor art. 52 C. pen. privind prevenirea comiterii de noi infracțiuni și reeducarea inculpatului, instanța de fond a aplicat o pedeapsă finală fără privare de libertate, În condițiile art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen., orientată spre minimul prevăzut de textele incriminatorii.

Deoarece faptele au fost comise în concurs real, s-au aplicat disp. art. 33 și 34 C. pen., urmând ca, În final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

În ceea cel privește pe inculpatul I.A.A., s-a reținut că faptele săvârșite de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. Referitor la reținerea formei agravante prev. de alin. (3) al aceluiași articol, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile acestui articol, atâta vreme cât este vorba de o infracțiune În formă continuată, ale cărei acte materiale au început înainte de modificările aduse de Legea nr. 230/2011, care modifică și completează la rândul său Legea nr. 678/2001. Astfel, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de minori, în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele minime și maxime ale textului de lege incriminator, gradul de pericol social al faptelor, în determinarea căruia s-a ținut cont și de comportarea și atitudinea părții vătămate, consecințele faptelor și persoana inculpatului, care beneficiază de o pregătire școlară ce îi permite să realizeze consecințele unor astfel de fapte, mai ales ca urmare a perioadei petrecute în arest preventiv, este la prima încălcare a legii și a avut o atitudine de regretare a faptelor săvârșite.

În scopul realizării dispozițiilor art. 52 C. pen. privind prevenirea comiterii de noi infracțiuni și reeducarea inculpatului, instanța de fond a aplicat o pedeapsă fără privare de libertate, În condițiile art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen., orientată spre minimul prevăzut de textul de lege.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel D.I.I.C.O.T -Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații A.C.I. și I.A.A..

Inculpatul apelant I.A.A. și-a retras apelul declarat, prin manifestare expresă și neechivocă de voință la termenul de judecată din 9 decembrie 2011, astfel încât instanța de apel a luat act de retragerea apelului și a disjuns cauza față de inculpatul A.C.I., acordând un nou termen de judecată.

În apelul Parchetului, care-l vizează doar pe inculpatul A.C.I., s-a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate acestuia, care este situat în alte limite decât cele prevăzute de lege, precum și În raport de modalitatea de executare, care nu corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Raportat la acest motiv de apel, s-a susținut că, deși în cauză au fost aplicate disp. art. 320

1

S-a arătat că netemeinicia hotărârii atacate privește greșita individualizare a modalității de executare, în cazul inculpatului A.C.I., susținându-se că aceasta este inadecvată pentru realizarea scopului pedepsei, ignorându-se amploarea fenomenului traficului de persoane, dar mai ales împrejurarea că victima infracțiunii este minoră, aspecte care sunt de natură a imprima faptei un caracter grav, ceea ce impune o ripostă fermă în planul răspunderii penale a autorului faptei, pentru a nu se crea impresia unor persistențe în sfidarea legii.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, majorarea cuantumului pedepsei, cu luarea în considerare a limitei minime de 3 ani și 4 luni închisoare, precum și schimbarea modalității de executare, prin înlăturarea suspendării sub supraveghere și aplicarea unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate.

Cel de-al doilea motiv de apel a privit, de asemenea, nelegalitatea hotărârii, susținându-se că în mod greșit s-a dispus restituirea către inculpatul A.C.I. a unui pistol, fabricat pentru a utiliza muniție neletală, cu încărcător, a unui pistol cu gaze lacrimogene, a celor 2 tuburi de

cartuș și a accesoriilor pistolului, în condițiile în care, potrivit dovezii de la fila 320 dosar urmărire penală, aceste bunuri au fost predate la camera de corpuri delicte a I.P.J. Prahova și, totodată, s-a înaintat adresă către Serviciul arme, explozibil și substanțe toxice, pentru a se lua una dintre măsurile prevăzute de art. 130 din Legea nr. 295/2004.

S-a mai susținut că, deși potrivit dispozițiilor acestui act normativ, deținerea acestor bunuri nu constituie infracțiune, deoarece armele nu fac parte din categoria celor supuse autorizării, fapta constituind doar contravenție, cu toate acestea, nu poate opera restituirea lor către inculpat, atâta vreme cât deținerea lor nu se circumscrie tuturor dispozițiilor legale, chiar dacă aceste dispoziții legale califică fapta drept contravenție și nu infracțiune.

Apelantul inculpat A.C.I. a criticat hotărârea în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei, susținând că în mod greșit nu au fost reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante facultative judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu efectele prevăzute la art. 76 C. pen., omițându-se a se observa că celălalt coinculpat a avut inițiativă în traficarea părții vătămate minore și că însăși partea vătămată, potrivit probelor administrate, a intenționat ca, prin consumarea raporturilor sexuale, să obțină cât mai multe resurse financiare, prin urmare contribuția infracțională a inculpatului fiind mult redusă și fiind, așadar, de natură a justifica reducerea pedepsei sub limita minimă specială.

Prin Decizia penală nr. 9 din 19 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 339 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care a desființat-o, în parte, și În consecință:

A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.C.I. În pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

A majorat pedeapsa principală aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea de trafic de minori - prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 3 ani închisoare, la 3 ani și 4 luni închisoare.

A contopit această pedeapsă cu cea aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. pen. - nerespectarea armelor și munițiilor, urmând ca, în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare.

A înlăturat aplicarea disp. art. 86

1

și următoarele C. pen., precum și a disp. art. 71 alin. (5) C. pen., menținând pedepsele complementare și accesorii aplicate de prima instanță.

A înlăturat restituirea către inculpatul A.C.I. a celor două pistoale ridicate de la acesta cu dovadă, respectiv pistol, calibru 9 mm, fabricat pentru a utiliza muniție neletală cu efect sonor sau cu gaze lacrimogene, 821077, cu încărcător, pistol cu gaze lacrimogene, calibru 9 mm, două tuburi cartuș calibru 9 mm, 4-patru- accesorii pistol.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.C.I. împotriva aceleiași sentințe.

A obligat inculpatul A.C.I. la suma de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 150 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu pentru partea vătămată L.G.A., ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiției În contul Baroului de Avocați Prahova.

Curtea de apel, examinând sentința apelată, În raport de criticile formulate, de.actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. și în limitele impuse de art. 372 și art. 373 din același cod, a constatat că apelul parchetului este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat.

S-a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care a fost trimis În judecată inculpatul, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție în forma cerută de lege, de către inculpatul apelant A.C.I..

Au fost avute astfel în vedere procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice legal interceptate în baza autorizațiilor instanței, plângerile și declarațiile părților vătămate, depozițiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiilor inculpaților I.A.A. și A.C.I., procesele verbale de percheziție domiciliară și informatică, fișele de cazier judiciar ale inculpaților.

S-a constatat că, pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că, În intervalul martie 2011- 19 mai 2011, apelantul inculpat A.C.I., împreună cu coinculpatul I.A.A. (față de care hotărârea a rămas definitivă prin retragerea apelului, iar calea de atac promovată de parchet nu îl vizează), au exploatat-o sexual pe minora L.G.A., care a fost determinată să Întrețină relații sexuale pe raza municipiului Ploiești și a împrejurimilor acestuia în schimbul unor sume de bani, cu diferite persoane de sex masculin, care erau găsite de către cei doi inculpați, iar sumele de bani achitate de persoanele de sex masculin erau în cea mai mare parte însușite de către cei doi inculpați.

De asemenea, s-a constatat că în mod judicios s-a reținut și rezultă că inculpatul A.C.I. a deținut un număr de 48 de cartușe tip proiectile sferice din cauciuc, care fac parte din categoria celor supuse autorizării conform Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.

S-a reținut că situația de fapt, astfel cum a fost descrisă mai sus, este în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate, așa cum acestea sunt enumerate în precedent, iar inculpatul-apelant A.C.I. a recunoscut în cursul cercetării judecătorești comiterea faptelor deduse judecății, solicitând în fața instanței de fond a se face aplicarea dispozițiilor art. 320

1

S-a apreciat că soluția de condamnare a inculpatului este corectă, încadrarea juridică a faptelor fiind, de asemenea, legală, vinovăția inculpatului nefăcând obiectul vreunei critici formulate în calea de atac de față.

În ceea ce privește însă individualizarea pedepselor aplicate, aspect care a fost criticat de către ambele părți, instanța de apel a constatat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a disp. art. 320

1

1

alin. (7) C. proc. pen., în concret pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fiind redusă sub limitele impuse de acest text de lege, așa Încât reducerea pedepsei efectuată de

către instanța de fond a condus la aplicarea unei pedepse nelegale.

S-a avut În vedere că dispozițiile art. 320

1

S-a reținut că inculpatul a uzat de aplicarea acestor dispoziții legale, Însă, potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a Urnitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, or în speță, instanța de fond nu a redus cu o treime limitele de pedeapsă deoarece, în concret, tratamentul sancționator avut în vedere de legiuitor pentru infracțiunea de trafic de minori dedusă judecății prevede pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 și 15 ani și interzicerea unor drepturi.

S-a constatat că pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond a stabilit o pedeapsă nelegală, deoarece în cauză nu au fost reținute și nici nu sunt incidente alte cauze legale de reducere a pedepsei, pe lângă cea prevăzută de art. 320

1

S-a reținut că, făcând aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., rezultă că prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, limita minimă a pedepsei închisorii este de 3 ani și 4 luni închisoare, și nu de 3 ani închisoare, așa cum a stabilit prima instanță, astfel că aceasta a aplicat o pedeapsă nelegală, reducând limita minimă sub nivelul impus prin aplicarea art. 320

1

Cu toate că, de plano, aplicarea art. 320

1

1

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, care a fost criticată în apelul parchetului, instanța de apel a constatat că și această critică este fondată, apreciind că suspendarea executării pedepsei, chiar sub incidența impunerii unor obligații de supraveghere, nu este în măsură să asigure în mod eficient realizarea scopului preventiv educativ și sancționator avut în vedere de legiuitor.

În fundamentarea acestei convingeri, instanța de apel a avut în vedere, pe lângă faptul că victima a fost recrutată din mediul rural, având o instrucție școlară oarecum deficitară, fiind deci vulnerabilă din aceste puncte de vedere, și împrejurarea că recrutarea și traficul victimei au avut loc în condițiile în care aceasta a fost atrasă în promovarea inițială a unei relații de uniune consensuală, improprie vârstei și evoluției psihoafective a victimei.

Cu toate acestea, s-a reținut că, ulterior, victima a fost în mod cert constrânsă, cel puțin din punct de vedere psihologic, să Întrețină relații sexuale cu diverși bărbați în schimbul unor sume de bani, câtă vreme din transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosar rezultă acest aspect, cu atât mai mult cu cât, prin starea de minoritate în care se afla, victima nu putea să-și exprime un consimțământ valabil și în deplină cunoștință de cauză.

S-a reținut că aceste aspecte nu pot fi ignorate în operațiunea de individualizare judiciară, astfel încât pericolul social al infracțiunii să-și găsească reflectare deplină, instanța de apel apreciind că se impune înlăturarea aplicării disp. art. 86

1

și următoarele C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta constituind o modalitate de individualizare inadecvată raportat la natura infracțiunii deduse judecății, la forma continuată infracțională, dar, mai ales, la împrejurarea că inculpatul este dedus judecății pentru comiterea unui concurs infracțional, aceasta constituind o stare de agravare a pedepsei, care este de natură a imprima faptei un caracter grav ce impune o represiune penală pe măsură.

Totodată, s-a reținut că, în mod cert, dat fiind faptul că inculpatul deține arme și muniții contrar dispozițiilor legale, nerespectând regimul juridic al acestora, această împrejurare era cunoscută de către victimă, constituind un element favorizant al profitării de vulnerabilitatea victimei de către inculpat.

S-a apreciat că aspectele invocate de către apelantul inculpat din acest punct de vedere, în sensul că victima însăși ar fi intenționat practicarea de raporturi sexuale cu câți mai mulți

bărbați pentru a obține sume de bani cât mai mari, nu pot constitui circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, ci dimpotrivă, în condițiile în care este evident că însăși inculpatul obținea cea mai mare parte din aceste resurse financiare, fiind deci primul interesat în traficarea și exploatarea sexuală a victimei.

În fine, și cel de-al treilea motiv din apelul parchetului a fost apreciat ca fiind fondat, mai exact cel referitor la greșita restituire către inculpat a pistoalelor și a tuburilor cartuș, precum și a accesoriilor de pistol.

S-a reținut că este adevărat că inculpatul nu a fost dedus judecății pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor privitoare la aceste două arme, ci doar pentru nerespectarea regimului de deținere a celor 48 de proiectile sferice din cauciuc, supuse autorizării, în raport de care a fost reținută vinovăția acestuia în condițiile recunoașterii prevăzute de art. 320

1

De asemenea, s-a constatat că este reală și împrejurarea că deținerea acestor arme neletale constituia, conform art. 129 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, contravenție, însă, în egală măsură, potrivit art. 59 din acest act normativ, dreptul de deținere, de port și de folosire a armelor neletale supuse autorizării, se anulează sau se suspendă în situațiile prevăzute de lege, printre care figurează și săvârșirea uneia dintre contravențiile pentru care legea prevede sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de deținere, de port și folosire.

A fost avut în vedere că, în primul rând, în temeiul art. 59 alin. (1), lit. a) din acest act normativ, anularea suspendării dreptului de a deține arme neletale intervine în situația condamnării deținătorului la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, precum și în situația în care acesta nu mai îndeplinește condiția lipsei pericolului pentru ordinea publică, pentru viața și integritatea corporală a persoanelor, or, fiind condamnat de către prima instanță la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, chiar dacă hotărârea judecătorească nu este Încă definitivă, inculpatul apelant nu mai îndeplinește condiția prevăzută de art. 57 alin. (4) lit. d) referitoare la absența pericolului pentru ordinea publică și pentru viața și integritatea corporală a altor persoane.

În acest sens, instanța de apel a avut în vedere și împrejurarea că natura infracțiunii de trafic de minori dedusă judecății poate constitui, prin ea însăși, dar mai ales prin modalitatea sa de săvârșire, un criteriu în aprecierea neÎndeplinirii condiției referitoare la absența pericolului pentru ordinea publică, condiție a cărei lipsă generează anularea dreptului de a deține această categorie de arme.

Raportat la aceste considerente, s-a apreciat că măsura restituirii armelor și muniției dispusă de către prima instanță se impune a fi Înlăturată.

Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în raport de considerentele expuse mai sus, referitoare la inaplicabilitatea circumstanțelor atenuante facultative judiciare, așa cum a solicitat apelantul.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.C.I.,

fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și menținerea sentinței instanței de fond, În sensul menținerii cuantumului și a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este fondat, pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost condamnat în prezenta cauză, inculpatul recunoscând, de altfel, comiterea faptelor, beneficiind de dispozițiile art. 320

1

Analiza actelor dosarului relevă împrejurarea că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția

inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat În cauză, dând faptelor comise Încadrarea juridică corespunzătoare.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, Înalta Curte apreciază, însă, că în speță nu s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea, cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea lor în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului, pedeapsa fiind aplicată, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al Întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei,

gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanța de judecată, ci ținând cont de normele prevăzute în C. pen., care stabilește anumite criterii de individualizare expres reglementate de art. 72 C. pen., printre acestea enumerându-se și personalitatea inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

În literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei privește un complex de date referitoare la situația sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupația, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei), criteriu care reflectă cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni, să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului amplu cunoscute.

Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. în această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A.C.I. de către instanța de prim control judiciar, se constată că, deși acestea sunt legal stabilite, având în vedere și incidența dispozițiilor art. 320

1

Astfel, Înalta Curte apreciază că se impune stabilirea unor pedepse principale în cuantum mai redus, ca efect al reținerii circumstanței atenuante anterior menționate, respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, urmând ca, după contopire, să rezulte o pedeapsă de 3 ani închisoare, care, în contextul particular al cauzei, este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Totodată, Înalta Curte apreciază că scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără privarea de libertate a recurentului inculpatului, aplicarea prevederilor art. 86

1

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpat, se vor casa, În parte, hotărârile pronunțate de instanța de fond și de cea de apel, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și, în rejudecare, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și se vor repune pedepsele în individualitatea lor.

Se va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și se va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 3 ani și 4 luni închisoare la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., iar pentru infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului și se va dispune executarea pedepsei celei mai grele, de 3 ani Închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza disp. art. 86

1

alin. (1) si (2) C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată

inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit În condițiile prev. de art. 86

2

În baza art. 86

3

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și Întoarcerea ;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata termenului de încercare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat și pentru intimata parte vătămată, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

Admite recursul declarat de inculpatul A.C.I.

Împotriva Deciziei penale nr. 9 din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 339 din 10 octombrie 2011 a Tribunalului Prahova, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și, în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni Închisoare și repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv: 3 ani și 4 luni Închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

Reține În favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 3 ani și 4 luni închisoare la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., iar pentru infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului și dispune executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani Închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza disp. art. 86

1

alin. (1) si (2) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile prev. de art. 86

2

În baza art. 86

3

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata termenului de încercare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată, în sumă de 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-09-05
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1327/2012
Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 62 din 11 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a dispus condamnarea inculpaților, după cum urmează: 1) M.D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvîrsirea inf
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3960/2012
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 21 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș s-a dispus, în baza art. 37 alin. (2) C. proc. pen., conexarea dosarelor
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 786/2014
Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 391 din 29 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a dispus condamnarea inculpatul A.I.C. după cum urmează: - în baza art
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2845/2012
Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 231 din 21 octombrie 2011, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații: 1. P.G.V. la pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea d
ÎCCJ 2012-05-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1557/2012
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 172 din 24 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică
Sursă