ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2844/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2844/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 814/F din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.R.,

la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C.

pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare și

1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 8/S din 20 ianuarie 2010,

a Tribunalului Pentru Minori și Familie Brașov, definitivă la data de 01

februarie 2010, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă

judecății, inculpatul urmând a executa, în final, 4 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. în condițiile dispozițiile art. 65 C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată perioada reținerii și arestării preventive la prima condamnare de la

18 decembrie 2008 - 23 decembrie 2008 și s-a constatat că, în prezenta cauză,

inculpatul nu a fost reținut sau arestat preventiv.

S-a constatat

că cele 0,38 gr. cocaina și 6 fragmente LSD au fost consumate în procesul

analizelor de laborator.

În temeiul

dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 400 lei

cheltuieli judiciare statului

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 2373/D/P/2010 din data de 20 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., a fost trimis în judecată, în

stare de libertate, inculpatul B.R. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de

art. 4 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut în

actul de sesizare, că - la data de 14 noiembrie 2010 - inculpatul B.R. a

deținut, pentru consum propriu, fără drept, 0,38 gr. cocaină și 6 fragmente de

carton de culoare portocalie ce conțin ca substanță activă Lysergide (L.S.D.).

Actul de inculpare a fost întemeiat pe declarația inculpatului B.R.,

procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal de percheziție

corporală a inculpatului, declarația martorului B.I.M., constatarea tehnico-științifică

nr. 919990 din 30 noiembrie 2010.

În cursul cercetării

judecătorești a fost audiat inculpatul B.R. în condițiile

disp.

art. 70

alin. (2) C. proc. pen., care nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii. Inculpatul a depus la dosarul o caracterizare din

partea Asociației de Locatari.

În ceea ce

privește pe martorul asistent B.I.M., instanța de fond a dispus aplicarea

dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere procesul verbal

din data de 14 noiembrie 2010 încheiat de Inspectoratul General al Jandarmeriei

Romane - Direcția Generală de Jandarmerie a Municipiului București și

declarația olografă.

Analizând

actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut, în fapt și în drept,

următoarele:

La data de 14

noiembrie 2010, lucrători din cadrul Jandarmeriei Române au depistat în zona

Arenele Romane, sector 4, pe inculpatul B.R. care, la vederea acestora, a

ascuns, cu gesturi repezite, o cutie de chibrituri pe care o avea în mână.

Atenția

lucrătorilor din jandarmerie a fost atrasă de gesturile repezite cu care

inculpatul a ascuns cutia de chibrituri din mână în buzunarul gecii, în partea

dreaptă și de comportamentul agitat al acestuia. La controlul corporal, în

prezența martorului asistent B.I.M., asupra inculpatului s-a găsit o cutie de

chibrituri ce avea în interior un mic bulgare de culoare crem dintr-o substanță

solidă și o folie din material plastic ce conținea mai multe bucățele de hârtie

de culoare portocalie care semăna cu niște timbre decupate. Substanța și

timbrele respective au fost ridicate și introduse într-un plic care a fost

sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 6549.

Raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 919990 din 30 noiembrie 2010 a concluzionat

că substanța solidă de culoare albă conține 0,38 grame cocaina, iar cele 6

fragmente de carton de culoare portocalie conțin substanța activă Lysergide

(LSD).

Inculpatul a

susținut, în declarațiile date în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești, că nu avea cunoștință că în cutia de chibrituri - pe care

pretinde că i-o înmânase o persoana necunoscută când a solicitat un foc pentru

a-si aprinde o țigară - sunt droguri. Aceste apărări, a considerat prima

instanță, sunt înlăturate de:

a. propria

declarație dată în fața jandarmilor și consemnată în procesul verbal din data

de 14 noiembrie 2010 încheiat de Ministerul Administrației și Internelor -

Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Direcția Generală de Jandarmi a

Municipiului București, chiar în momentul depistării, în care a arătat că

persoana care i-a înmânat cutia de chibrituri îi era cunoscută "din vedere",

știa că în acea cutie de chibrituri erau droguri, pe care voia să le consume în

timpul concertului, însă nu știa ce fel de droguri sunt;

b.

declarația martorului asistent B.I.M.

care a arătat că în data de 14 noiembrie 2011 se afla în dispozitivul de pază

la Arenele Romane și, cu ocazia controlului corporal la intrare, efectuat

asupra celor careparticipau la concert, a constatat că inculpatul deținea o

cutie de chibrituri în care se afla un bulgare de culoare crem și o foiță din

plastic ce semăna cu un timbru. A solicitat jandarmilor să constate cele observate,

fiind întocmit procesul-verbal menționat mai înainte;

c.

împrejurarea că inculpatul este

consumator de droguri, fiind condamnat deja pentru infracțiuni prevăzute de

Legea nr. 143/2000.

Din analiza

materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și că această infracțiune a fost săvârșită de

inculpat.

Având în

vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social-concret al faptei săvârșite -

infracțiune care aduce atingere valorilor sociale apărate de legea penală

referitoare la sănătatea publică și la viață - și persoana inculpatului, fără

un loc de muncă stabil, cu perseverență în săvârșirea de infracțiuni prevăzute

de Legea nr. 143/2000 - instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei

pedepse privative de libertate, al cărei cuantum și modalitate de executare să

corespundă cerințelor prevăzute de art. 52 C. pen.

Prima instanță

a mai reținut că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în termenul

de încercare stabilit prin sentința penală nr. 8/S din 20 ianuarie 2010 a

Tribunalului Pentru Minori și Familie Brașov, definitivă la data de 01

februarie 2010, prin care inculpatul B.R. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile dispozițiilor art. 65 C. pen. cu

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Ca urmare, prima instanță a revocat

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsă pe care a cumulat-o

cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa, în final,

4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile dispozițiilor art. 65 C.

pen.

Împotriva

sentinței a declarat apel inculpatul B.R., pe motiv că instanța de fond a

aplicat o pedeapsă excesiv de aspră în contextul în care acesta nu se consideră

vinovat de săvârșirea infracțiunii, solicitând achitarea în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) și d) C. proc.

pen. Inculpatul a susținut că inculparea s-a făcut pe o cercetare incompletă și

s-au avut în vedere împrejurări care nu au fost luate în considerare la

momentul la care inculpatul a fost incriminat. în subsidiar, inculpatul a

arătat că este o persoană tânără, a avut o atitudine sinceră, iar aplicarea

unei sancțiuni cu caracter administrativ ar fi suficientă pentru coerciția sa.

în concluzie, inculpatul a arătat că nu a negat niciodată că în cutia cu

chibrituri găsită asupra sa au existat substanțe care în final s-au dovedit a

fi droguri, a susținut în permanență că acea cutie a primit-o de la o persoană

necunoscută pentru a-și aprinde o țigară.

Prin decizia

penală nr. 85 A din 08 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a, în

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat.

A fost obligat

apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

În urma

analizei coroborate a ansamblului probator administrat de-a lungul întregului

proces penal, s-a apreciat că instanța de fond a reținut corect situația de

fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a fost prins în fragrant având asupra sa o

cutie de chibrituri ce avea în interior un mic bulgare de culoare crem dintr-o

substanță solidă și o folie din material plastic ce conținea mai multe bucățele

de hârtie de culoare portocalie, constatarea tehnico-științifică nr.919990/30

noiembrie 2010 stabilind că substanța solidă de culoare albă conține 0,38 grame

cocaina, iar cele 6 fragmente de carton de culoare portocalie conțin substanța

activă Lysergide (LSD).

Inculpatul a

susținut în declarațiile date în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești că nu avea cunoștință că în cutia de chibrituri, pe care i-o

înmânase o persoană cunoscută doar „din vedere" când a solicitat un foc

pentru a-si aprinde o țigară, sunt droguri. în consens cu prima instanță,

instanța de apel a apreciat această apărare ca neverosimilă deoarece chiar

inculpatul, imediat după depistarea acestei cutii asupra sa, în procedura

flagrantului, a declarat că știa că în acea cutie de chibrituri erau droguri,

pe care voia să le consume în timpul concertului, însă nu știa ce fel de

droguri sunt (fila 4 verso dup). Această afirmație inițială a inculpatului este

susținută și de declarația martorului asistent B.I.M., care a arătat că în data

de 14 noiembrie 2011 se afla în dispozitivul de pază la Arenele Romane și cu

ocazia controlului corporal la intrare asupra celor care participau la concert,

a constatat asupra inculpatului o cutie de chibrituri în care se afla un

bulgare de culoare crem și o foiță din plastic ce semăna cu un timbru (f. 18

dup).

În plus,

instanța de apel a constatat că inculpatul a semnat, fără obiecțiuni, atât

procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cât și procesul-verbal

de perchiziție corporală (fila 4-6 d. u.p.).

Instanța de

apel a mai constatat că deși inculpatul s-a apărat afirmând că nu mai este

consumator de droguri de 3 ani și, în consecință, nu a solicitat astfel de

substanțe și nu putea ști că în acea cutie de chibrituri se află droguri, nu a

făcut dovada acestor afirmații sau apărări cu o analiză medicală care să ateste

această situație de fapt în condițiile în care, împotriva sa, erau deja strânse

probe în acuzare, iar în urmă cu cea 9 luni fusese condamnat, cu suspendarea

executării sub supraveghere, pentru trafic și consum de droguri de mare risc.

În ceea ce

privește audierea martorului asistent la judecata în fond s-a reținut faptul că

nu s-a contestat niciun moment de către inculpat respectarea dispozițiilor

legale în materia constatării infracțiunii flagrante și nici poziția acestui

martor consemnată în procesul verbal. în declarația sa, martorul B.I.M. a

arătat că în data de 14 noiembrie 2011 se afla în dispozitivul de pază la

Arenele Romane și, cu ocazia controlului corporal efectuat la intrare asupra

celor care participau la concert, a constatat asupra inculpatului o cutie de

chibrituri în care se afla un bulgare de culoare crem și o foiță din plastic ce

semăna cu un timbru.

Prin

perspectiva laturii subiective, instanța de apel a apreciat că inculpatul a

acționat cu intenție directă, având reprezentarea clară a faptei și urmărind

producerea rezultatului socialmente periculos. Din declarația inițială, dată în

procedura flagrantului, rezultă că inculpatul cunoștea faptul că i-au fost

remise droguri în cutia de chibrituri, la cererea sa, însă nu cunoștea natura

acestora. Mai mult decât atât, în cadrul acestei audieri inculpatul precizează

un element legat de scopul procurării drogurilor - acela de a le consuma în

timpul spectacolului la care dorea să participe.

Or, potrivit

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deținerea de droguri de mare risc

pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5

ani.

La individualizarea

pedepselor aplicate față de inculpat au fost avute în vedere criteriile

enumerate de art. 72 C. pen. care prevăd că la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce

privește individualizarea pedepsei și a modalității de executare, instanța de

apel a apreciat că au fost analizate riguros criteriile menționate anterior,

pedeapsa, ca și modalitatea de executare, fiind apte să atingă scopul preventiv

și educativ al sancțiunilor. Instanța de apel a menționat analiza instanței

anterioare - faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei și

făptuitorului acestea trebuie apreciate ca fiind relativ reduse chiar în

contextul perseverenței infracționale a inculpatului. Pentru a se reține astfel

se are în vedere nu numai natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului

ci și conduita sa în fața organului judiciar concretizată în prezentarea la

judecată.

S-a reținut

însă că, potrivit fișei de cazier, prin sentința penală nr. 8/S din 20 ianuarie

2010 a Tribunalului Brașov, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare,

pedeapsă rezultantă, pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri de

mare risc și consum de astfel de substanțe. Această sentință a rămas definitivă

la 1 februarie 2010. în perioada termenului de încercare, după circa 9 luni de

la rămânerea definitivă a hotărârii, inculpatul a fost depistat având asupra sa

droguri pentru consum propriu. Aceste aspecte, în opinia ambelor instanțe,

demonstrează perseverența infracțională a inculpatului.

Potrivit

deciziei instanței de apel, circumstanțele personale, astfel cum acestea sunt

conturate din înscrisurile în circumstanțiere care atestă că de la data 6

decembrie 2011 are un loc de muncă, are o conduită corespunzătoare în

colectivitate și o stare de sănătate ușor alterată (f. 16 și urm. dosar apel),

nu sunt suficiente în prezent pentru a conduce la reducerea cuantumului

pedepsei aplicate.

În final, s-a

constatat că pedeapsa aplicată este egală cu minimul special și că nu sunt

incidente împrejurări ce ar putea justifica reținerea în favoarea inculpatului

a unor circumstanțe atenuante.

Împotriva

acestei ultime hotărâri, inculpatul B.R. a declarat recurs, motivele fiind

expuse în încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării deciziei (cazuri de

casare invocate - art. 385/9 pct. 18 cu referire la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. și pct. 14 C. proc. pen.).

În sinteză,

inculpatul a reluat atât apărările expuse în fața celor două instanțe, cât și

argumentele din motivele de apel, în recurs nefiind solicitate și administrate

probe noi pe situația de fapt.

În recurs,

inculpatul a fost ascultat - consimțind să dea declarații - și a depus

înscrisuri în circumstanțiere; a susținut că se consideră nevinovat, și că,

într-adevăr, fiind în termenul de încercare avea obligația să fie mai atent la conduita

sa.

Recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Este

neîntemeiată critica inculpatului referitoare la greșita sa condamnare ca

urmare a unei erori grave de fapt (caz de casare invocat - art. 385/9 pct. 18 C.

proc. pen.).

Potrivit art.

385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării

atunci când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Prin „eroare

de fapt" se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză,

în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există

sau atunci când un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra

existența unei împrejurări, când în realitate din aceste mijloace de probă

reiese contrariul. în ce privește cerința ca eroarea de fapt să fie

„gravă" trebuie înțeles că nu orice eroare asupra faptelor atrage

aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori care au influențat

soluția procesului. „Eroarea gravă" trebuie să fie constatată din

compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Nici avocatul

inculpatului, și nici el însuși, nu au arătat în ce constă „eroarea gravă de

fapt" și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de

prima instanță și confirmată de instanța de apel. Motivarea apărării - în

sensul că instanțele ar fi interpretat greșit probele administrate, că în

opinia lor nu sunt suficiente probe în acuzare, că inculpatul se declară

nevinovat - nu este, prin ea însăși, suficientă și de natură să justifice

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 63

alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar

aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării

tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță,

precum și cea de apel, au motivat temeinic situația de fapt și vinovăția

inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal;

de asemenea, în raport cu probatoriul existent la dosar, ambele instanțe au

examinat și au înlăturat motivat apărările acestuia.

Este adevărat

că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție", nefiind obligat

să-și dovedească nevinovăția [art. 66 alin. (1) C. proc. pen.], revenind

organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea

dovedirii vinovăției acestuia [art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc.

pen.]. Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen.,

inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze

lipsa lor de temeinicie. în înțelesul legii „a proba lipsa lor de

temeinicie", este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la

negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la

negarea evaluării corecte a probelor de către instanță.

În măsura în

care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în

acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, aceasta având

caracter relativ, iar nu absolut.

Așa cum s-a

arătat, inculpatul a fost prins în flagrant, încă de la primele declarații

recunoscând că a avut asupra sa cele două categorii de droguri; apărarea

acestuia - în sensul că ar fi primit cutia de chibrituri în care se aflau

drogurile de la o persoană „necunoscută" sau „cunoscută din vedere"

nu este rezonabilă, în condițiile în care, pe de o parte, nu a oferit date și

informații suplimentare cu privire la aceea persoană (eventual pentru identificarea

acesteia chiar în momentele imediat următoare prinderii în flagrant), iar pe de

altă parte, este nerezonabilă ipoteza că o persoană necunoscută oferă unei alte

persoane necunoscute droguri de tipul celor arătate (cocaină și LSD), la

întâmplare, în mod gratuit.

În măsura în

care inculpatul a invocat în apărarea sa împrejurări de natură a înlătura

răspunderea sa penală (implicarea unei persoane care i-ar fi dat cutia de

chibrituri în care se aflau drogurile, el fiind în eroare cu privire la

conținutul cutiei respective), trebuia să ofere organelor judiciare minime date

și informații pentru a permite acestora administrarea probelor necesare

dovedirii respectivelor împrejurări.

În situația

neinvocării de către apărare, și personal de către inculpat, a unor aspecte

concrete de contrarietate între situația de fapt reținută de instanțe, pe de o

parte, și una sau mai multe probe care au condus la stabilirea situației de

fapt și vinovăției inculpatului, pe de altă parte, se constată că nu este incident

cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte

însușindu-și integral argumentele de natură probatorie expuse în cele două

hotărâri judecătorești atacate cu privire la vinovăția inculpatului, apreciind

că nu se impune reluarea acestora, mai ales în condițiile în care, în recurs,

nu au fost propuse ori administrate probe noi pe situația de fapt, și nici

expuse alte apărări decât cele deja menționate anterior în cursul procesului

penal.

În sfârșit, în

acord cu instanța de apel, Înalta Curte constată că la instanța de fond, în

prezența avocatului ales, inculpatul a declarat expres că nu dorește să

beneficieze de dispozițiile art. 320/1 C. proc. pen.; de asemenea, deși

reprezentantul Ministerului Public a solicitat audierea martorului asistent B.I.,

avocatul ales al inculpatului a menționat expres că nu insistă în audierea

acestui martor, atât acuzarea, cât și apărarea acceptând ca, în conformitate cu

dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., să se dea citire declarației

acestui martor în ședința publică (încheierea din 16 noiembrie 2011 a instanței

de fond).

Înalta Curte

apreciază ca neîntemeiată și critica inculpatului referitoare la

individualizarea pedepsei (caz de casare invocat - art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen.).

Potrivit art. 385/9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen., care prevede

criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor

se ține seama: de dispozițiile părții generale a Codului penal; de limitele de

pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social

al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Inculpatului

i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare, egală cu minimul special al

textului incriminator al faptei pentru care a fost trimis în judecată, în

condițiile în care nu au fost identificate împrejurări cu efect de circumstanțe

atenuante (acesta fiind anterior condamnat pentru infracțiuni de aceeași

natură).

În raport cu

criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei, cererea inculpatului

pentru reducerea pedepsei sub minimul special nu este întemeiată, chiar și în

raport cu noile înscrisuri în circumstanțiere depuse la dosar, precum și cu

celelalte datele personale (la care au făcut referire apărarea, inculpatul și

ambele instanțe).

Cu privire la

modalitatea de executare a pedepsei, ca urmare a revocării suspendării

executării sub supraveghere a pedepsei anterioare, Înalta Curte constată

incidența regulilor stabilite prin decizia nr. 1/2011 a Secțiilor Unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul

legii.

Față de cele

arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către

stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 85/A

din 08 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a

II

a

penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 18 septembrie 2012.