ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2703/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 iunie 2011 Curtea de Apel București în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M., N.G.M.C., M.P., I.F. și C.E.L., apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și în consecință a menținut starea de arest și a respins ca nefondate cererile de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților. A constatat că la acest moment procesual nu s-a depășit un termen rezonabil al duratei prevenției și în plus cauza are un caracter complex determinat de volumul probatoriului și numărul părților implicate.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. și au solicitat admiterea recursurilor, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Analizând recursurile declarate, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (3) și art. 385 14 din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. sunt nefondate, pentru considerentele se vor arăta în continuare: Prin sentința penală nr. 202 din 4 martie 2011 Tribunalul București, secția a II a penală : - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.N. la o pedeapsa de 13 ani închisoare. In baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 6 ani, in condițiile art. 66 C. pen. A aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.N. la o pedeapsa de 3 ani închisoare. A aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) si art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând sa execute pedeapsa rezultanta de 13 ani închisoare si 6 ani interzicerea unor drepturi.

In baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 21 aprilie 2010 la zi. In baza art. 350 C. pen. a menținut starea de arest a inculpatului - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 37 lit. a) C. pen. si cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. si art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.B. la o pedeapsa de 8 ani închisoare. In baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 4 ani, in condițiile art. 66 C. pen. A aplicat dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 86/4 C. pen.

raportat la art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 224/2008 a Judecătoriei Sector 6 București, definitiva prin decizia penala nr. 348 din 04 iunie 2008 a Tribunalului București si a dispus executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 8 ani închisoare, inculpatul urmând sa execute pedeapsa de 12 ani închisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 26 aprilie 2010 la zi. In baza art. 350 C. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

- în baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) si cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. (2) C. pen. si art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.S. la o pedeapsa de 7 ani închisoare. In baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani, in condițiile art. 66 C. pen. A aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 26 aprilie 2010 la zi. In baza art. 350 C. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 a condamnat pe inculpata U.M.

la o pedeapsa de 10 ani închisoare. - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata U.M. la o pedeapsa de 10 ani închisoare. In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 5 ani, in condițiile art. 66 C. pen. A aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) si art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, inculpata urmând sa execute pedeapsa rezultanta de 10 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

In baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 21 aprilie 2010 la zi. In baza art. 350 C. pen. a menținut starea de arest a inculpatei . - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.P. la o pedeapsa de 10 ani închisoare. In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 5 ani, in condițiile art. 66 C. pen. A aplicat disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicata prin sentința penala nr. 165 din 11 iulie 2008 a Judecătoriei Răcari, definitiva prin neapelare si a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicata, deci 11 ani închisoare.

In baza art. 86/4 raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicata prin sentința penala nr. 92 din 31 ianuarie 2008 a Judecătoriei Sector 4 București si a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicata, deci 13 ani închisoare. A constatat ca faptele pentru care a fost condamnat inculpatul I.P. prin sentințele mai sus menționate au fost săvârșite in concurs real si, in consecința: In baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

In baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 21 aprilie 2010 la zi. In baza art. 350 C. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata P.M. la o pedeapsa de 10 ani închisoare. In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 5 ani, in condițiile art. 66 C. pen. A aplicat disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 21 aprilie 2010 la zi. In baza art. 350 C. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatei. - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

a condamnat pe inculpatul L.A.R. la o pedeapsa de 10 ani închisoare. In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe timp de 5 ani, in condițiile art. 66 C. pen. A aplicat disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 21 aprilie 2010 la zi. In baza art. 350 C. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art.16 din Legea 143/2000 a condamnat pe inculpatul I.V.T., la o pedeapsa de 5 ani închisoare. In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

pe timp de 3 ani, in condițiile art. 66 C. pen. A aplicat disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 21 aprilie 2010 la zi. In baza art. 350 C. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. In baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea speciala a bunurilor indisponibilizate prin ordonanța nr. 31/D/P/2010 din data de 27 aprilie 2010, cu excepția sumelor de bani ridicate de la inculpatul I.V.T. (2080 lei si 1175 Euro, 2 dolari SUA ). Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestări preventive luată față de inculpații B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. în conformitate cu dispozițiile legale, instanța – Curtea de Apel București, în mod temeinic, a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu s-au modificat, astfel, a dispus menținerea măsurii arestări preventive a acestora.

Înalta Curte, pornind de la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. se reține că potrivit art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 din același cod și dacă inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se poate dispune măsura arestării preventive. Astfel, din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și în fața instanței de judecată până în prezent, Curtea constată că în cauză, există, așadar, motive plauzibile de a bănui că inculpații au săvârșit faptele ce li se rețin în sarcină.

În ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, care subzistă, analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Astfel, se constată că, în raport de actele dosarului, prima condiție prevăzută de textul de lege menționat, referitoare la săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este îndeplinită, având în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000, ce sunt sancționate cu pedepse ce depășesc limita arătată. Analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă existența și a celei de-a doua cerințe prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., care trebuie îndeplinită cumulativ, în sensul că există probe din care să rezulte că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În conformitate cu dispozițiile art. 5 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c) din CEDO.

Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. În materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern. Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Înalta Curte constată că menținerea arestării preventive a inculpaților B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni caracterizate de un grad ridicat de pericol social, care prin natura lor, împrejurările comiterii și, îndeosebi, urmările produse, impune menținerea detenției provizorii. Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor privind traficul de droguri poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptelor, cât și din circumstanțele personale ale inculpaților ori din modul în care aceștia au acționat . În cauza de față, stabilirea pericolului social al faptei și persoanei asupra căreia s-a conturat cu suficiență existența unor probe ce justifică bănuiala puternică și legitimă că inculpații B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M.

au comis infracțiunile în formă continuată, pentru care au fost deja condamnați chiar nedefinitiv – având în vedere gravitatea faptei, împrejurările în care au fost comise, importanța valorilor puse în pericol, rezonanța faptelor și starea de recidivă reținută în sarcina inculpaților I.N., B.B. și I.P., respectiv dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. În ceea ce privește cererile recurenților inculpați B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. (1) C. proc. pen.

față de considerentele expuse mai sus, de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare cu privire la inculpați și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva acestora și cu scopul urmărit, astfel că apreciază că cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este întemeiată în acest moment procesual. În consecință, Înalta Curte constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci acestea se mențin în continuare, motiv pentru care, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursurile declarate de inculpații B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M., P.M., cu obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., I.V.T., U.M. și P.M. împotriva încheierii din 23 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția II penală, pronunțată în dosarul nr. 29118/3/2010. Obligă recurentul inculpat I.V.T. la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați B.B., B.S., L.A.R., I.N., I.P., U.M. și P.M. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 iulie 2011.