ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2198/2013

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 7

iunie 2013, Curtea de Apel București, secția l penală, investită cu judecarea

apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de

apelanții intimați inculpați T.G., B.A., T.M.M., F.M., G.C.I., G.M., S.A., B.C.,

T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A. împotriva sentinței penale nr. 793 din 14

noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul

nr. 56397/3/2011, în temeiul dispozițiilor art. 300

2

raportat la

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a

inculpaților B.A., B.G., B.M.A., F.M., G.C.I., B.C., S.A., T.I.D., T.G., G.M.,

M.A. și T.M.M.

Au fost respinse,

ca neîntemeiate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire

a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea,

astfel cum au fost formulate de apelanții intimați inculpați prin apărători.

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța a reținut că materialul probator existent la dosarul

cauzei până în prezent este în măsură să conducă la concluzia că, la acest moment,

sunt pe deplin îndeplinite în ceea ce-i privește pe apelanții inculpați, condițiile

prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., pentru menținerea măsurii arestării

preventive, existând suficiente probe care să satisfacă atât exigențele dispozițiilor

art. 143 alin. (1) C. proc. pen., cât și pe cele ale art. 5 parag. 1 lit. c) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Relevante în acest

sens s-a reținut a fi următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate,

procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, rapoartele de

expertiză medico-legală nr. AA1 și nr. AA2, declarațiile martorilor din acte, declarațiile

învinuitului C.S., procesele-verbale de conducere în teren și planșe fotografice,

declarațiile inculpaților, listing-urile telefonice, procesele-verbale de transcriere

a convorbirilor telefonice interceptate, imaginile înregistrate la stația Petrom

C., hărți relaționale, procesele-verbale de recunoaștere după fotografii și planșe

fotografice, procesele-verbale de recunoaștere de obiecte și planșe fotografice,

procesele-verbale de percheziție domiciliară și planșe fotografice, procesele-verbale

privind efectuarea de percheziții informatice, rapoartele de expertiză medico-legală

psihiatrică ale inculpaților; raportul de constatare tehnico-știintifică din 22

martie 2011.

Totodată, Curtea

a constatat că, și la acest moment, sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse

de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul

probelor că lăsarea în libertate a inculpaților B.A., B.G., B.M.A., F.M., G.C.I.,

B.C., S.A., T.I.D., T.G., G.M., M.A. și T.M.M. prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Curtea a reținut

că pericolul pentru ordinea publică a fost definit în doctrină drept temerea că,

odată pus în libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții

puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat.

În cadrul examinării

acestei cerințe a pericolului social trebuie avute în vedere natura și modalitatea

concretă de săvârșire a infracțiunii, împrejurările în care inculpatul a acționat,

urmările produse și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

De asemenea, instanța

trebuie să aibă în vedere dacă infracțiunea de care este acuzat inculpatul tulbură

ordinea juridică, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal și procesual

penal, dacă creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și pentru normala

lor desfășurare.

În prezenta cauză,

la aprecierea celei de a doua condiții a art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Curtea a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi

fost comise de apelanții inculpați, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire

a acestora, astfel cum au fost reținute și descrise în hotărârea de condamnare atacată

(urmărirea părților vătămate de către, mai multe persoane împreună, pe timp de noapte,

în loc public, incendierea părților vătămate care se aflau într-o mașină), urmarea

produsă sau care s-ar fi putut produce, sentimentul puternic de teamă și insecuritate

pe care acest gen de fapte îl generează în rândul societății civile, în condițiile

în care viața omului reprezintă valoarea supremă ocrotită de lege, aspecte care,

în opinia Curții, impun și justifică în continuare o reacție fermă din partea autorităților

statului, respective, privarea în continuare de libertate a celor 12 apelanți inculpați,

în scopul protejării siguranței publice și pentru a se asigura buna desfășurare

a procesului penal.

Împotriva acestei

încheieri, inculpații B.A. și B.G. au declarat, în termen legal, prezentul recurs,

solicitând, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive.

Examinând încheierea

atacată în raport cu criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază că recursurile formulate de inculpații B.A. și B.G. sunt

nefondate.

Potrivit art.

300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța

legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Potrivit art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

În raport cu stipulațiile

art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția

României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când

există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există

motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni,

fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților

cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru

ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de

insecuritate în rândul societății, generate de faptul că persoane bănuite de săvârșirea

unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la

pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților,

Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârșite

faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social.

Inculpatul B.A.

a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță la:

- 10 ani închisoare,

pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174-175 lit. a) și lit. i), art. 176 lit. a) și lit. b), cu aplicarea

art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- 5 ani și 6 luni

închisoare pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (4) cu

aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- 4 ani și 6 luni

închisoare pentru infracțiunea de ultaj conta bunelor moravuri și tulburarea ordinii

și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) și alin. (2) cu aplicarea

art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., urmând ca după contopirea acestor pedepse inculpatul

sa execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

Inculpatul B.G.

a fost, de asemenea trimis în judecată și condamnat de prima instanță la:

- 7 ani și 6 luni

închisoare, pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de omor deosebit de

grav prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174-175 lit.

a) și lit. i), art. 176 lit. a) și lit. b), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit.

a) C. pen.;

- 3 ani închisoare,

pentru complicitate la infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 26, raportat

la art. 217 alin. (4) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- 2 ani închisoare,

pentru complicitate la infrcațiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 26, raportat la art. 321 alin.

(1) și alin. (2) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; în baza art. 33

alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite

pedepsele aplicate, urmând inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani

și 6 luni închisoare.

Din cele expuse

mai sus rezultă că, faptele de care inculpații sunt acuzați prezintă un grad ridicat

de pericol social, determinat, pe de o parte, de importanța valorilor sociale ce

constituie obiectul protecției penale și pe de altă parte, de gravele urmări (fizice

și psihice) pe care le poate avea pentru victimă săvârșirea acestor infracțiuni;

aceste fapte de care sunt acuzați inculpații, prezintă un pericol cert și grav pentru

întreaga societate deorece, fără respectarea vieții persoanei nu poate fi concepută

existența însăși a colectivității și conviețuirea pașnică a membrilor acesteia.

Așa fiind, Curtea

constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpaților B.A. și B.G.

Recursurile declarate

învederându-se, așadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la la plata sumei de câte 200

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații B.A. și B.G. împotriva încheierii din 7 iunie

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 56397/3/2011

(4037/2012).

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100

RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

20 iunie 2013.