ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1792/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1792/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din
14 mai 2013 pronunțată în dosarul nr. 55280/3/2011 (25/2013), Curtea de Apel
București, Secția a II-a penală, printre altele, în baza art. 300
2
C.
proc. pen. raportat la art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen. a
constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților
I.A., S.C.D. și N.T.
A menținut măsura
arestării preventive.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere
la luarea măsurii arestării preventive – art. 143 cu referire la art. 148 lit.
f) C. proc. pen. - se mențin și în prezent, neimpunându-se în continuare
privarea de liberare a inculpaților.
S-a mai arătat că
măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la
exigențele art. 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și libertăților fundamentale care protejează dreptul la libertate al persoanei,
câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.
Împotriva acestei
încheieri în termen legal au declarat recursuri inculpații I.A., S.C.D. și N.T.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru
inculpații I.A. și N.T. a pus concluzii de admitere a recursurilor, solicitând
casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea
acestora în stare de libertate întrucât la acest moment procesual nu mai
subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii
arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al inculpatului S.C.D. a pus
concluzii de admitere a recursului. A solicitat casarea încheierii pronunțată
de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, revocarea măsurii arestării
preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. A arătat că termenul
rezonabil al arestului preventiv a fost depășit, că nu subzistă temeiul prev. de
art. 148 lit. f) C. proc. pen. avut în vedere la luarea măsurii arestării
preventive, că nu există nicio probă care justifică pericolul concret pentru
ordinea publică, că acest pericol a fost motivat generic de judecătorul
instanței de fond și așa fiind, în conformitate cu jurisprudența internă și
internațională menținerea arestării preventive cu privire la acest inculpat
este nelegală.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia
încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din
oficiu conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte
aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt
fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 300
2
C.
proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată
este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării
preventive procedând potrivit art. 160
b
C. proc. pen.
Conform acestui text de lege instanța de
judecată în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să
verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași
articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea
impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere
motivată menținerea măsurii arestării preventive.
Examinându-se actele și lucrările dosarului
se constată că prin sentința penală nr. 785 din 13 noiembrie 2011 pronunțată de
Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr. 55280/3/2011, s-au
dispus următoarele:
I. În temeiul disp. art. 174-175 alin. (1) lit.
a) și d) C. pen. - 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. cu aplicarea disp. art.
37 lit. a) și b) C. pen. condamnă pe inculpatul I.A. zis „S.G.”, la pedeapsa de
25 de ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d) și e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei
principale.
În temeiul disp. art. 61 C. pen. revocă
liberarea condiționată din pedeapsa rezultanță de 10 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicată prin
sentința penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului București, secția
a II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 și contopește restul de 1164 de zile
cu pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de
25 de ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b),
d), e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 211 alin. (1), alin. (2)
lit. a), alin. (2
1
) lit. a), c) și alin. (3) teza I C. pen. cu
aplicarea disp. art. 37 lit. a) și b) C. pen. condamnă pe inculpatul I.A. la
pedeapsa de 25 de ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d) și e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 61 C. pen. revocă
liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată prin
sentința penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului București, secția
a II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 și contopește restul de 1164 de zile
cu pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de
25 de ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b),
d), e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 192 alin. (1) și alin. (2)
C. pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) și b) C. pen. condamnă pe inculpatul
I.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 61 C. pen. revocă
liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului București,
secția a II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 și contopește restul de
1164 de zile cu pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa
cea mai grea de 10 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a –II-a, lit.
b), d) și e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei
principale.
În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.
pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea
de 25 de ani închisoare pe care o sporește cu 2 ani închisoare, astfel că în
final inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 27 de ani închisoare și 7
ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d),
e) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen.
menține starea de arest a inculpatului.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. compută
prevenția de la de la 3 iunie 2011 la zi.
II. În temeiul disp. art. 174-175 alin. (1)
lit. a) și d) C. pen. - 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. cu aplicarea disp.
art. 37 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul N.T. la pedeapsa de 23 ani
închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b),
d), e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 86
4
C. pen.
revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 477 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei sect. 1
București, definitivă la data de 6 octombrie 2008, pedeapsă pe care o adaugă la
pedeapsa de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de
25 de ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a –II-a, lit.
b), d), e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 211 alin. (1), alin. (2)
lit. a), alin. (2
1
) lit. a) și c) și alin. (3) teza I C. pen. cu
aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul N.T. la pedeapsa
de 20 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b),
d), e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 86
4
C. pen.
revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 477 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei sect. 1
București, definitivă la data de 6 octombrie 2008, pedeapsă pe care o adaugă la
pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22
ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b),
d), e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 192 alin. (1) și alin. (2)
C. pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) condamnă pe inculpatul N.T. la
pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b),
d), e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 86
4
C. pen.
revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 477 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei sect. 1
București, definitivă la data de 6 octombrie 2008, pedeapsă pe care o adaugă la
pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani
închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.
b), d), e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.
pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele principale aplicate
inculpatului și pedepsele complementare aplicate, astfel că inculpatul va
executa pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare și 7 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen.
menține starea de arest a inculpatului.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. compută
prevenția pentru inculpatul N.T. de la 25 octombrie 2011 la zi .
III. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la
174-175 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. - 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen.
condamnă pe inculpatul S.C.D., la pedeapsa de 23 de ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la art.
211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (2
1
) lit. a) și c) și alin.
(3) teza I C. pen. condamnă pe inculpatul S.C.D. la pedeapsa de 20 ani
închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b)
C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art.
192 alin. (1), (2) C. pen. condamnă pe inculpatul S.C.D. la pedeapsa de 5 ani
închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 74 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice
inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.
pen. și disp. art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai
grea de 23 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen.
menține starea de arest a inculpatului S.C.D.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. compută
prevenția pentru inculpatul S.C.D. de la 13 septembrie 2011 la zi.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel
inculpații I.A., S.C.D. și N.T., Curtea de Apel București fiind investită cu
soluționarea căilor de atac.
Procedând la verificarea legalității
arestării preventive, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel
București – secția a II-a penală a apreciat ca legală și temeinică măsura
arestării preventive a inculpaților I.A., S.C.D. și N.T. reținând că în cauză
subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
La dosar există probe și indicii temeinice că
inculpații au comis faptele reținute în sarcina acestora fiind în acest mod
incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen. raportat la art. 68
1
C.
proc. pen.
Astfel, există presupunerea rezonabilă că
inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost arestați și ulterior
trimiși în judecată și condamnați, respectiv că la data de 19 noiembrie 2008,
inculpații I.A. zis „S.G.”, N.T. și S.C.D., în baza unei informații (privind
existența unor sume importante de bani și a altor bunuri de valoare) obținute
de inculpatul I.A. zis “S.G.”, au elaborat un plan, și-au procurat mijloacele
necesare comiterii faptei (obiecte de vestimentație care să le mascheze
înfățișarea, autoturism etc.) și s-au deplasat la locuința victimei cu un
autoturism care îi aparținea inculpatului S.C.D. și care a fost condus de către
acesta.
S-a reținut că după ce au ajuns la fața
locului, beneficiind de sprijinul inculpatului S.C.D., care a rămas în
autoturismul cu care cei trei inculpați veniseră, pentru a le asigura paza și
ulterior, scăparea, inculpații N.T. și I.A. au pătruns fără drept în locuința
victimei Z.N., în vârstă de 74 de ani.
Pentru a o determina pe victimă să spună unde
se află sumele de bani, inculpații I.A. și N.T. au exercitat mai mult timp
asupra acesteia acte de violență (excesive în raport cu actele necesare și
suficiente comiterii faptei, precum și cu particularitățile psiho-fizice ale
victimei și cu scopul patrimonial urmărit).
Apoi, inculpații N.T. și I.A. au sustras suma
de 250.000 de lei, un autoturism și mai multe bunuri, valoarea totală a
prejudiciului fiind de aproximativ 490.000 de lei.
Victima Z.N. a suferit leziuni grave, fiind
transportată la Spitalul Universitar de Urgență București, unde la data de 01
aprilie 2009 a decedat.
Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C.
proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani închisoare,
dar și sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un
pericol concret pentru ordinea publică având în vedere modalitatea de comitere
a faptelor (în mod premeditat, de mai multe persoane împreună), urmările
produse (decesul victimei), mobilul pentru care au fost comise faptele
(sustragerea de bunuri), precum și impactul negativ asupra opiniei publice.
Rezonanța socială a faptelor reprezintă de
asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și
aceasta este evidentă în cauza de față.
Prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar
induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în rândul
opiniei publice, fapt care, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalității
actului de justiție, în condițiile în care cetățenii ar constata că persoane
acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate sunt judecate în
libertate.
În plus, principiul proporționalității impune
ca atunci când se ia o măsură privativă de libertate, să se aibă în vedere
necesitatea realizării unui echilibru între necesitatea într-o societate
democratică de apărare a interesului public și importanța dreptului de
libertate al inculpatului.
Pentru aspectele mai sus prezentate, Înalta
Curte constată că acest echilibru este respectat, măsura preventivă luată
împotriva inculpaților nefiind disproporționată cu necesitatea apărării într-o
societate democratică a interesului public.
Modalitatea în care au fost comise faptele și
natura relațiilor socio-umane afectate, încălcarea dreptului la viață, impun
concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera o stare de
insecuritate, reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar
interesul social al protejării societății primează interesului personal al
inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate.
Pentru aceleași considerente, Înalta Curte
constată că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea
măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de
libertate.
În conformitate cu dispozițiile art. 139 alin.
(2) C. proc. pen., „când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea
prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii
preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se,
în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului
sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză”.
Potrivit acestui text, măsura preventivă
luată în cauza dedusă judecății, respectiv măsura arestului preventiv a
inculpaților, se revocă numai atunci când nu mai există vreun temei care să
justifice menținerea acesteia.
Potrivit acestui text, în soluționarea
cererii de revocare a măsurii preventive a arestului preventiv a inculpatului,
instanța are obligația de a verifica dacă mai subzistă temeiurile care au
determinat luarea măsurii preventive.
Ori, temeiul avut în vedere la luarea măsurii
arestului preventiv nu s-a schimbat, subzistând și în prezent.
În ceea ce privește înlocuirea măsurii
arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara,
prevăzute de art. 145 și art. 145
1
C. proc. pen., potrivit
prevederilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen.: „Măsura preventivă luată se
înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au
determinat luarea măsurii. "
Deci, pentru a se dispune înlocuirea unei
măsuri preventive cu o altă măsură preventivă, trebuie să se schimbe temeiurile
care au determinat luarea măsurii.
Ori, așa cum se arăta mai sus, temeiul avut
în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat, subzistând și
în prezent, astfel că nu se poate dispune nici revocarea măsurii arestului
preventiv a inculpatului și nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu
măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Înalta Curte, pentru aspectele mai sus
prezentate, constată că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin
luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.
În ceea ce privește dispozițiile art. 5 din
C.E.D.O. privitoare la necesitatea „stabilirii unei durate rezonabile a
arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul
judecății", se impune a arăta că potrivit art. 5 pct. 3 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, art. 5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin
Protocolul nr. 11, potrivit cărora "orice persoană arestată sau deținută,
în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie
adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un
termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la „criteriile după care se
apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, C.E.D.O. a statuat că
acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă,
adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul
autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la
care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest
moment este „data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării
instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau „o dată
anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau
orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În
această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de „acuzație
penală", în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, semnifică notificarea
oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi
comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de „urmări
importante" privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai
1998 cauza Hozee c. Olandei).
Cât privește data finalizării procedurii în
materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului
rezonabil"', curtea a statuat că aceasta este data pronunțării hotărârii
de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în
cauza Eckle contra Germaniei).
Ori în cauză s-a pronunțat deja o hotărâre de
condamnare a inculpaților.
Aplicând aceste principii la speța de față,
durata arestării preventive a inculpaților nu poate fi apreciată că a depășit
un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art. 5 paragraf 3 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, organele judiciare luând toate măsurile
procedurale pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, astfel că măsura
menținerii măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții și
cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Având în vedere considerentele arătate,
apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpați
dispusă de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală este legală și
temeinică, Înalta Curte în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
va obliga recurenții inculpați I.A. și N.T. la plata sumei de câte 200 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Va obliga recurentul inculpat S.C.D. la plata
sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25
lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de inculpații I.A., S.C.D. și N.T. împotriva încheierii din 14 mai 2013 a
Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. 55280/3/2011(25/2013).
Obligă recurenții inculpați I.A. și N.T. la
plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul inculpat S.C.D. la plata
sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25
lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai
2013.