ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1792/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 mai 2013 pronunțată în dosarul nr. 55280/3/2011 (25/2013), Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, printre altele, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților I.A., S.C.D. și N.T. A menținut măsura arestării preventive. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive – art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen. - se mențin și în prezent, neimpunându-se în continuare privarea de liberare a inculpaților.

S-a mai arătat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica. Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recursuri inculpații I.A., S.C.D. și N.T. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații I.A. și N.T. a pus concluzii de admitere a recursurilor, solicitând casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestora în stare de libertate întrucât la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri.

În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Apărătorul ales al inculpatului S.C.D. a pus concluzii de admitere a recursului. A solicitat casarea încheierii pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. A arătat că termenul rezonabil al arestului preventiv a fost depășit, că nu subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că nu există nicio probă care justifică pericolul concret pentru ordinea publică, că acest pericol a fost motivat generic de judecătorul instanței de fond și așa fiind, în conformitate cu jurisprudența internă și internațională menținerea arestării preventive cu privire la acest inculpat este nelegală.

Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160 b C. proc. pen. Conform acestui text de lege instanța de judecată în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată menținerea măsurii arestării preventive. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr. 785 din 13 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr. 55280/3/2011, s-au dispus următoarele: I. În temeiul disp. art. 174-175 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. - 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) și b) C. pen. condamnă pe inculpatul I.A. zis „S.G.”, la pedeapsa de 25 de ani închisoare. În temeiul disp.

art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 61 C. pen. revocă liberarea condiționată din pedeapsa rezultanță de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 și contopește restul de 1164 de zile cu pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (2 1 ) lit. a), c) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) și b) C. pen. condamnă pe inculpatul I.A. la pedeapsa de 25 de ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 61 C. pen. revocă liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 și contopește restul de 1164 de zile cu pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) și b) C. pen. condamnă pe inculpatul I.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare. În temeiul disp. art. 61 C. pen. revocă liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 și contopește restul de 1164 de zile cu pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a –II-a, lit. b), d) și e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare pe care o sporește cu 2 ani închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 27 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului. În temeiul disp. art. 88 C. pen. compută prevenția de la de la 3 iunie 2011 la zi. II. În temeiul disp. art. 174-175 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. - 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul N.T. la pedeapsa de 23 ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 86 4 C. pen. revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 477 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei sect. 1 București, definitivă la data de 6 octombrie 2008, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a –II-a, lit. b), d), e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (2 1 ) lit. a) și c) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul N.T. la pedeapsa de 20 ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 86 4 C. pen. revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 477 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei sect.

1 București, definitivă la data de 6 octombrie 2008, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) condamnă pe inculpatul N.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen.

interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 86 4 C. pen. revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 477 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei sect. 1 București, definitivă la data de 6 octombrie 2008, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen.

interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele principale aplicate inculpatului și pedepsele complementare aplicate, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. compută prevenția pentru inculpatul N.T. de la 25 octombrie 2011 la zi . III. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la 174-175 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. - 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. condamnă pe inculpatul S.C.D., la pedeapsa de 23 de ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) și alin. (3) teza I C. pen.

condamnă pe inculpatul S.C.D. la pedeapsa de 20 ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 192 alin. (1), (2) C. pen. condamnă pe inculpatul S.C.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 74 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și disp. art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 23 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului S.C.D. În temeiul disp. art. 88 C. pen. compută prevenția pentru inculpatul S.C.D. de la 13 septembrie 2011 la zi. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații I.A., S.C.D. și N.T., Curtea de Apel București fiind investită cu soluționarea căilor de atac. Procedând la verificarea legalității arestării preventive, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel București – secția a II-a penală a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților I.A., S.C.D.

și N.T. reținând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. La dosar există probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele reținute în sarcina acestora fiind în acest mod incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen. raportat la art. 68 1 C. proc. pen. Astfel, există presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost arestați și ulterior trimiși în judecată și condamnați, respectiv că la data de 19 noiembrie 2008, inculpații I.A. zis „S.G.”, N.T. și S.C.D., în baza unei informații (privind existența unor sume importante de bani și a altor bunuri de valoare) obținute de inculpatul I.A. zis “S.G.”, au elaborat un plan, și-au procurat mijloacele necesare comiterii faptei (obiecte de vestimentație care să le mascheze înfățișarea, autoturism etc.) și s-au deplasat la locuința victimei cu un autoturism care îi aparținea inculpatului S.C.D.

și care a fost condus de către acesta. S-a reținut că după ce au ajuns la fața locului, beneficiind de sprijinul inculpatului S.C.D., care a rămas în autoturismul cu care cei trei inculpați veniseră, pentru a le asigura paza și ulterior, scăparea, inculpații N.T. și I.A. au pătruns fără drept în locuința victimei Z.N., în vârstă de 74 de ani. Pentru a o determina pe victimă să spună unde se află sumele de bani, inculpații I.A. și N.T. au exercitat mai mult timp asupra acesteia acte de violență (excesive în raport cu actele necesare și suficiente comiterii faptei, precum și cu particularitățile psiho-fizice ale victimei și cu scopul patrimonial urmărit). Apoi, inculpații N.T. și I.A. au sustras suma de 250.000 de lei, un autoturism și mai multe bunuri, valoarea totală a prejudiciului fiind de aproximativ 490.000 de lei.

Victima Z.N. a suferit leziuni grave, fiind transportată la Spitalul Universitar de Urgență București, unde la data de 01 aprilie 2009 a decedat. Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani închisoare, dar și sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere modalitatea de comitere a faptelor (în mod premeditat, de mai multe persoane împreună), urmările produse (decesul victimei), mobilul pentru care au fost comise faptele (sustragerea de bunuri), precum și impactul negativ asupra opiniei publice.

Rezonanța socială a faptelor reprezintă de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față. Prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în rândul opiniei publice, fapt care, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție, în condițiile în care cetățenii ar constata că persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate sunt judecate în libertate. În plus, principiul proporționalității impune ca atunci când se ia o măsură privativă de libertate, să se aibă în vedere necesitatea realizării unui echilibru între necesitatea într-o societate democratică de apărare a interesului public și importanța dreptului de libertate al inculpatului.

Pentru aspectele mai sus prezentate, Înalta Curte constată că acest echilibru este respectat, măsura preventivă luată împotriva inculpaților nefiind disproporționată cu necesitatea apărării într-o societate democratică a interesului public. Modalitatea în care au fost comise faptele și natura relațiilor socio-umane afectate, încălcarea dreptului la viață, impun concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera o stare de insecuritate, reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar interesul social al protejării societății primează interesului personal al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Pentru aceleași considerente, Înalta Curte constată că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.

În conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (2) C. proc. pen., „când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză”. Potrivit acestui text, măsura preventivă luată în cauza dedusă judecății, respectiv măsura arestului preventiv a inculpaților, se revocă numai atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia. Potrivit acestui text, în soluționarea cererii de revocare a măsurii preventive a arestului preventiv a inculpatului, instanța are obligația de a verifica dacă mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive.

Ori, temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat, subzistând și în prezent. În ceea ce privește înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prevăzute de art. 145 și art. 145 1 C. proc. pen., potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen.: „Măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. " Deci, pentru a se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă, trebuie să se schimbe temeiurile care au determinat luarea măsurii. Ori, așa cum se arăta mai sus, temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat, subzistând și în prezent, astfel că nu se poate dispune nici revocarea măsurii arestului preventiv a inculpatului și nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Înalta Curte, pentru aspectele mai sus prezentate, constată că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate. În ceea ce privește dispozițiile art. 5 din C.E.D.O. privitoare la necesitatea „stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății", se impune a arăta că potrivit art. 5 pct. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr. 11, potrivit cărora "orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii". Referindu-se la „criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, C.E.D.O.

a statuat că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998). Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este „data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau „o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante).

În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de „acuzație penală", în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de „urmări importante" privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee c. Olandei). Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil"', curtea a statuat că aceasta este data pronunțării hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei). Ori în cauză s-a pronunțat deja o hotărâre de condamnare a inculpaților.

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a inculpaților nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, organele judiciare luând toate măsurile procedurale pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, astfel că măsura menținerii măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții și cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpați dispusă de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală este legală și temeinică, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați. În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați I.A. și N.T. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Va obliga recurentul inculpat S.C.D. la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.A., S.C.D. și N.T. împotriva încheierii din 14 mai 2013 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. 55280/3/2011(25/2013). Obligă recurenții inculpați I.A. și N.T. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat S.C.D. la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2013.