ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 955/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 955/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin sentința penala
nr. 754 din 31 octombrie 2011,
Tribunalul București, secția a II-a penală, printre altele, a dispus,
următoarele:
A respins, ca neîntemeiata, cererea
având ca obiect „încetarea de drept a masurilor preventive" formulată de
către inculpatul I.V.
In baza art. 10 din Legea nr. 143/2000
rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37
alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.,
art. 320
1
C. proc. pen., a condamnat inculpatul I.A.A. zis
„S.T.", la pedeapsa de 15 ani închisoare.
A făcut
aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit.
b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut
aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
pedeapsa complementara pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A
descontopit pedeapsa rezultanta de 14 ani si 5 luni închisoare aplicata prin
S.P. nr. 801 din 01 iulie 2008 pron. de Tribunalul București in dosarul penal
nr. 40506/3/2007, definitiva prin D.P. nr. 2265 din 15 iunie 2009 a ICO in
pedepsele componente de 7 ani închisoare aplicata prin S.P. nr. 220 /2005 a
Tribunalului București, 11 ani si 6 luni închisoare aplicata prin S.P. nr.
2128/2001 a Judecătoriei Sector 1 București, 2 ani închisoare aplicata prin SP
nr. 4103/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 București, 14 ani închisoare aplicata
prin S.P. nr. 801 din 01 iulie 2008 si sporul de 5 luni închisoare, pe care le
repune in individualitatea lor.
În
temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare
aplicata in prezenta cauza cu pedepsele menționate anterior si repuse in
individualitatea lor, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de
15 ani si 5 luni închisoare.
A făcut
aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit.
b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut
aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
pedeapsa complementara pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A
menținut revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei
de 1 an închisoare, aplicata prin SP nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sector 4
București, rămasa definitiva prin D.P. nr. 224/2002 a Tribunalului București.
A
menținut revocarea grațierii condiționate a executării pedepsei de 1 an
închisoare aplicata prin S.P. nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sectorului 4
București, rămasa definitiva prin D.P. nr. 224/2002a Tribunalului București.
În baza
art. 36 alin. (3) si art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicata perioadele
deja executate si reținerea si arestul preventiv de la 12 iunie 2002 la 05
iulie 2003, de la 27 februarie 2004 la zi.
A
anulat MEPI nr. 1314 din 16 iunie 2009 si dispune emiterea unui nou mandat
pentru pedeapsa închisorii de 15 ani si 5 luni.
În
temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului
I.A.A.
În baza
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., a
condamnat inculpatul I.V. zis „G.", la pedeapsa de 6 ani si 8 luni
închisoare.
A făcut
aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit.
b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut
aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
pedeapsa complementara pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza
art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., condamna inculpatul I.V. zis „G."
la pedeapsa de 1 an si 4 luni închisoare.
A făcut
aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit.
b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza
art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,
contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea
mai grea de 6 ani si 8 luni închisoare.
A făcut
aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit.
b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut
aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
pedeapsa complementara pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza
art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii si arestului
preventiv începând cu data de 11 iunie 2011 si pana la zi.
În baza
art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului I.V.
În baza
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.
pen., art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 75 lit. a) C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., a condamnat inculpata I.M. la pedeapsa de 6 ani si 8 luni
închisoare.
A făcut
aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit.
b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut
aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza
art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii si arestului
preventiv începând cu data de 16 iunie 2011 si pana la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de
arest a inculpatei I.M.
În baza
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. si art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
C. proc.
pen., a
condamnat inculpata I.V. zisa „R.”,
la
pedeapsa de 6 ani si 8 luni
închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a si lit. b)
C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării
pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după
executarea pedepsei
principale.
În baza art. 86
4
si art. 83 C. pen., a revocat
beneficiul suspendării sub
supraveghere
a executării pedepsei de 3 ani închisoare acordat inculpatei prin SP 801/2008 a
Tribunalului București, definitiva prin neapelare si
dispune executarea acestei pedepse de 3 ani închisoare alături de
pedeapsa
de 6 ani si 8 luni închisoare aplicata prin prezenta sentința,
urmând ca
inculpata sa execute pedeapsa rezultanta
de 9 ani si 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a si lit. b)
C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării
pedepsei principale.
A făcut
aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după
executarea pedepsei
principale.
În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicata
durata reținerii si
arestului preventiv începând cu data de 14 iunie 2011 si
pana la zi.
În baza
art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei I.V.
În
temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 118
lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul I.V.
suma de 5.640 lei si
sumele de 1.300 lei si 55 Euro găsite asupra
martorului F.M.F.
ce provin din vânzarea
drogurilor care ii aparțin aceluiași inculpat.
În temeiul disp. art. 118 lit. f) C. pen., art. 17 alin.
(1) si art. 18 alin. (1) din Legea
nr.
143/2000, a confiscat in vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, 150
comprimate a căror substanța activa este „clorhidrat de metadona", 18
folii din staniol cu urme de heroina, o țigara
artizanala din staniol cu urme de heroina, doua pungi din plastic de culoare
neagra din care, intr-una din pungi se afla o alta punga transparenta cu
heroina, iar in cea de-a doua se afla 4
pungulițe transparente cu
heroina, respectiv cantitățile de : 4,34 gr. heroina,
279,41 gr. heroina, 294,64 gr. heroina, 47,43 gr. heroina, 1,63 gr
heroina.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea
de la inculpatul I.V.
a unei râșnite de cafea marca VICTRONIC de culoare alba
care prezintă
urme de heroina, doua cântare electronice de culoare argintie.
A
dispus restituirea către inculpatul I.V. a celor doua telefoane mobile marca
NOKIA 6300 cu seria IMEI 356832020217168 cu cartela
COSMOTE seria 8940031110629886184 si respectiv marca SAMSUNG cu
seria
IMEI 356149044055296 cu o cartela COSMOTE seria 8940031110630926854.
În baza art. 35 alin. (4) C. pen., a menținut masurile de
siguranța prev. de art. 17 si art. 18 din Legea nr. 143/2000 rap la art. 118 C.
pen., privind confiscarea
de
la inculpata I.V. a cantității de 14,64 gr, heroina rămasa in urma analizelor
de laborator precum si a 4 folii cu urme de heroina si in baza art. 118 lit. e)
C. pen., privind confiscarea de la inculpatul I.A.A. a
doua telefoane mobile, luate prin SP nr. 901/2006 a Tribunalului
București.
A menținut masurile de siguranța prev. de art. 17 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 privind confiscarea cantității de 11,953 gr. heroina
dispuse prin SP
nr. 1047/2005 a Tribunalului București, in ceea ce ii
privește pe inculpatul I.A.A.
Împotriva sentinței primei instanțe
au declarat
apel, Parchetul de pe
lângă
Tribunalul București și inculpații I.A.A., I.V., I.V.
și I.M. cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, s
ecția
a II-a penală sub nr. 55908/3/2011 (4043/2011).
La
termenul din data de 08 februarie 2012,
fixat
pentru judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de
Apel București, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a
menținut starea de arest a inculpaților în temeiul art. 300
2
combinat cu art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., pronunțând încheierea
atacată cu recurs în prezenta cauză.
Prin decizia penală
nr. 77/A din 07 martie 2012, Curtea de Ape București, s
ecția a II-a penală a, admis apelul
declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței
penale nr. 754 din 31 octombrie 2011,
pronunțată
de Tribunalul București, secția a II-a penală.
A desființat,
în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând:
În
temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată
în cauză inculpatului I.A.A., de 15 ani
închisoare, cu restul de
6 ani și 18
zile rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani și 5 luni închisoare,
aplicată
prin sentința penală nr. 801 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția
a II-a penală, inculpatul I.A.A. urmând să execute, conform art. 34 alin. (1) lit.
b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durată de
5 ani.
A
aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
A dedus
din pedeapsă perioada executată, de la 10 iunie 2011, la zi.
În
temeiul art. 17 alin. (1) si art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a
confiscat în vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, 150 comprimate
clorhidrat de metadona rămase din proba la, 5,54 gr. Heroină prevalate din
proba 4b, 5,53 gr. Heroină prevalate din proba 4c, 1,46 gr. Heroină rămase din
proba 4d, 0,21 gr. Heroină rămase din proba 3a, 273,82 gr Heroină, paracetamol
și cafeina - proba 4a, 288,83 gr. Heroină - proba 4b, 41,69 gr. Heroină - proba
4c.
A
menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A
respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații I.A.A., I.M. , I.V. și
I.V., împotriva aceleiași hotărâri.
A dedus
reținerea și arestarea preventivă, de la 01 august 2011 la zi pentru inculpatul
I.A.A., de la 16 iunie 2011 la zi pentru inculpata I.M. , de la 11 iunie 2011
la zi pentru inculpatul I.V. și de la 14 iunie 2011 la zi pentru inculpata I.V.
A
menținut starea de arest preventiv a inculpaților I.A.A., I.M. , I.V. și I.V.
Cauza a
fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție având termen
pentru verificarea legalității și arestării preventive a inculpaților la data
de 18 aprilie 2012 și termen pentru judecarea recursurilor la data de 30 mai 2012,
la Completul nr. 8, sub nr. 55908/3/2011.
Cauza a
fost înregistrată, sub nr. 55908/3/2011, pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție având termen pentru verificarea legalității și arestării preventive a
inculpaților la data de 18 aprilie 2012 și termen pentru judecarea recursurilor
declarate de inculpații I.A.A., I.V., I.V. și I.M. , împotriva sentinței penale
nr. 754 din 31 octombrie 2011 la data de 30 mai 2012, la Completul nr. 8.
Revenind
la obiectul cauzei de fața respectiv;
Împotriva
încheierii din data
8
februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în
dosarul nr. 55908/3/2011 (4043/2011), inculpații I.A.A., I.V., I.V. și I.M. au
declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și
revocarea măsurii arestării preventive.
În
subsidiar
recurenții
inculpați prin apărător au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu
măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Înalta
Curte
examinând motivele
de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen. și dispoziția Curții de Apel București dată în încheierea
atacată, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru
următoarele considerente:
I. Cu
privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de
libertatea sa.
De la
această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă
cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 5
paragraful 1 lit. c). Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de
libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața
autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a
bănui ca a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede
în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după
săvârșirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenția trimite, în
esență, legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea
sau regularitatea detenției obligă ca, arestarea preventivă a unei persoane să
se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea
națională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile
convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Altfel
spus, să se poată demonstra că detenția acelei persoane este conformă cu scopul
prevăzut de art. 5 paragraful 1.
În
cauza supusă analizei, Înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât
dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din
prevederile Convenției.
Astfel,
potrivit dispozițiilor art. 160 alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată,
în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice
periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform
alin. (3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au
determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin
încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Înalta
Curte, de asemenea, constată că în urma investigațiilor s-a constatat că
membrii familiei „T.", respectiv inculpații I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.”
și I.M. depozitau heroina în mai multe locații din București, în perioada 22
aprilie 2011-24 aprilie 2011 inculpații I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.” și I.M. au
trimis la furnizorul heroinei din Turcia suma de 8.200 Euro, rezultată din
tranzacțiile cu droguri, pentru a le livra o anumită cantitate de heroină.
După ce
banii au ajuns la furnizorul drogurilor din Turcia, la data de 28 aprilie 2011
acesta a stabilit modalitatea menționată mai înainte de transport a unei
cantități de heroină din Turcia în România și a livrat drogurile
inculpaților I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.” și I.M.
,
sub coordonarea inculpatului
I.A.A. zis „S.T.".
În
raport de modul de operare a activității infracționale descris anterior, de
împrejurările comiterii faptelor, cât și faptul că pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracțiunile pe care inculpații le-au săvârșit, este
pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, lăsarea
în libertate a acestora
prezintă pericol concret pentru ordinea publică,
prin crearea unui sentiment
de insecuritate
și neîncredere în buna desfășurare a justiției.
Deși
pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca
trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului
pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de
gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate
rezulta,
între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de
care sunt învinuiți inculpații, din reacția publică la comiterea unor astfel de
infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte
persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei presupuși ca autori ai
faptelor respective.
În
acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest
moment procesual condițiile prevăzute de art. 300
2
coroborat cu art.
160
b
alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea
de libertate a inculpaților.
Se
reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților nu
contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în
vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea
concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce
caracterizează
această faptă, durata detenției provizorii nu excede
termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenție,
existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției
provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile
Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză,
menținerea măsurii
arestării
preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților
de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora
încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.
II. Cu
privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de
a nu părăsi localitatea, formulată inculpați prin apărătorul ales, se constată
următoarele:
Conform
art. 139 alin. (2) C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește cu o altă
măsură când a fost luată cu încălcarea prevederilor
legale, caz în care se revocă arestarea preventivă și se dispune
punerea de
îndată în libertate. Având în vedere susținerile anterioare, Înalta
Curte apreciază că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea
prevederilor legale [art. 143 și art. 148 lit. f), art. 149
1
C.
proc. pen.], neintervenind elemente de natură a justifica susținerea că punerea
în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar
luarea acestei măsuri atât de severe se impune și pentru buna desfășurare a
procesului penal în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care
inculpații sunt cercetați.
în
concluzie, Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, scopul măsurilor
preventive nu poate fi atins printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă.
Înalta
Curte, conform art. 385
15
alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen. va
respinge ca nefondat recursurile declarate de inculpații I.A.A., I.V., I.V. și I.M.
împotriva încheierii din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a
II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 55908/3/2011 (4043/2011).
Conform
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la cheltuieli
judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.A.A., I.V., I.V. și I.M. împotriva
încheierii din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,
pronunțată în dosarul nr. 55908/3/2011 (4043/2011).
Obligă
recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 29 martie 2012.