ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3235/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3235/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursurilor de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

754 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în dosarul nr. 55908/3/2011, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca

obiect „Încetarea de drept a măsurilor preventive” formulată de către

inculpatul I.V.

În baza art. 10 din

Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art.

75 lit. a) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe

inculpatul I.A.A. zis „S.T.” la pedeapsa de 15 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 C. pen. raportat, la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.,

pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art.

65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pedeapsa

complementara pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A descontopit

pedeapsa rezultanta de 14 ani si 5 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 801 din 01 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul

penal nr. 40506/3/2007, definitiva prin decizia penală nr. 2265 din 15 iunie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție în pedepsele componente de 7 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 220/2005 a Tribunalului București,

11 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 2128/2001 a

Judecătoriei Sector 1 București, 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 4103/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 București, 14 ani închisoare aplicata

prin sentința penală nr. 801/01 iulie 2008 și sporul de 5 luni închisoare, pe

care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 39 alin.

(1) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată în prezenta

cauză cu pedepsele menționate anterior și repuse în individualitatea lor,

inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 15 ani si 5 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 C. pen. raportat, la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.,

pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art.

65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pedeapsa

complementara pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A menținut revocarea

beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare,

aplicata prin sentința penală nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sector 4 București,

rămasă definitiva prin decizia penală nr. 224/2002 a Tribunalului București.

A menținut revocarea

grațierii condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicata prin

sentința penală nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă

definitiva prin decizia penală nr. 224/2002 a Tribunalului București.

În baza art. 36 alin.

(3) si art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioadele deja executate

și reținerea și arestul preventiv de la 12 iunie 2002 la 05 iulie 2003, de la

27 februarie 2004 la zi.

A anulat M.E.P.I. nr.

1314 din 16 iunie 2009 și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa

închisorii de 15 ani și 5 luni.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului I.A.A.

În baza art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit.

a) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.V.

zis „G.” la pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art.

65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsa

complementara pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.V. zis „G.” la pedeapsa de un an si

4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.,

pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 alin.

(1) lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit

pedepsele stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 6 ani si 8

luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art.

65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsa

complementara pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv

începând cu data de 11 iunie 2011 și pana la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului I.V.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41

alin. (2) C. pen. si art. 75 lit. a) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen.,

a condamnat pe inculpata I.M. la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art.

65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv

începând cu data de 16 iunie 2011 si pana la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen.,, a menținut starea de arest a inculpatei I.M.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a

condamnat pe inculpata I.V. zisa „R.” la pedeapsa de 6 ani si 8 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b)

C. pen., pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art.

65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.,

pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

4

și art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei de 3 ani închisoare acordat inculpatei prin sentința penală

nr. 801/2008 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare și a dispus

executarea acestei pedepse de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 6 ani si

8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpata executând pedeapsa

rezultanta de 9 ani si 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.

pen., pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art.

65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsa

complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv

începând cu data de 14 iunie 2011 și pana la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei I.V.

În temeiul art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat

de la inculpatul I.V. suma de 5.640 lei si sumele de 1.300 lei și 55 euro

găsite asupra martorului F.M.F. ce provin din vânzarea drogurilor care ii

aparțin aceluiași inculpat.

În temeiul dispozițiilor

art. 118 lit. f) C. pen., art. 17alin. (1) și 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, 150

comprimate a căror substanță activă este „clorhidrat de metadonă”, 18 folii din

staniol cu urme de heroină, o țigară artizanală din staniol cu urme de heroină,

două pungi din plastic de culoare neagră din care, intr-una din pungi se afla o

alta punga transparenta cu heroina, iar in cea de-a doua se aflau 4 pungulițe

transparente cu heroina, respectiv cantitățile de: 4,34 gr. heroina, 279,41 gr.

heroina, 294,64 gr. heroina, 47,43 gr. heroina, 1,63 gr heroina.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.V. a unei râșnite de

cafea marca VICTRONIC de culoare alba care prezenta urme de heroina, doua

cântare electronice de culoare argintie.

S-a dispus

restituirea către inculpatul I.V. a celor doua telefoane mobile marca NOKIA

6300, respectiv marca SAMSUNG.

În baza art. 35 alin.

(4) C. pen., s-au menținut măsurile de siguranță prevăzute de art. 17 și 18 din

Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 C. pen., privind confiscarea de la

inculpata I.V. a cantității de 14,64 gr. heroină rămasă în urma analizelor de

laborator precum și a 4 folii cu urme de heroină si in baza art. 118 lit. e) C.

pen., privind confiscarea de la inculpatul I.A.A. a două telefoane mobile,

luate prin SP nr. 901/2006 a Tribunalului București.

S-au menținut

măsurile de siguranță prevăzute de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

privind confiscarea cantității de 11,953 gr. heroina dispusă prin sentința

penală nr. 1047 2005 a Tribunalului București, în ceea ce îl privește pe inculpatul

I.A.A.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 1500 lei fiecare, reprezentând

cheltuielile judiciare avansate de stat.

Instanța de fond a

reținut că la data de 14 iulie 2010 lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. –

D.C.C.O. - Serviciul Antidrog s-au sesizat cu privire la faptul că, o rețea de

traficanți de droguri, coordonată de numitul Șt.T., deținut în Penitenciarul

București - Rahova, condamnat de către instanța de fond la o pedeapsă de 25 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare

risc, se ocupă cu racolarea unor persoane pentru transportul de droguri de mare

risc din TURCIA în SPANIA cu tranzitarea ROMÂNIEI.

Începând din luna

ianuarie 2011, membri acestei rețele de traficanți de droguri au făcut

demersuri pentru realizarea unor transporturi de heroină din Turcia în România.

Astfel, o parte din

acești membri s-au ocupat de aducerea heroinei în România, iar după ce acest

drog ajungea în țara noastră era livrat la diverse persoane, unele din acestea

fiind inculpații cercetați în cauză.

În urma

investigațiilor s-a mai stabilit că, numitul „O.”, cetățeanul turc, a pregătit

o anumită cantitate de heroină pe care a depozitat-o la Istanbul și aștepta momentul în care să trimită drogurile în România.

La data de 10 martie 2011,

furnizorul heroinei din Turcia, persoană neidentificată, 1-a contactat pe

numitul „E.” și i-a transmis că o anumită cantitate de heroina va fi

transportată în România în colete cu autocarele ce fac curse regulate de la Istanbul la București.

Continuându-se

cercetările pentru a se afla la cine ajunge heroina adusă din Turcia de către

persoane de încredere ale furnizorilor turci O. și E., s-a ajuns la concluzia

că din acest grup infracțional fac parte membrii familiei inculpatului I.A.A. zis

„S.T.”, arestat preventiv în cursul anului 2007 pentru săvârșirea infracțiuni

de trafic ilicit de droguri de mare risc, care din penitenciar prin intermediul

fiului, fiicei și a soției sale, respectiv al inculpaților I.V. zis „G.”, I.V. zisă

„R.” și I.M., coordona procurarea și distribuirea heroinei adusă din

străinătate.

În urma

investigațiilor s-a constatat că membrii familiei „T.”, respectiv inculpații I.V.

zis „G.”, I.V. zisă „R.” și I.M. depozitau heroina în mai multe locații din

București.

În perioada 22

aprilie 2011 - 24 aprilie 2011 inculpații I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.” și I.M.

au trimis la furnizorul heroinei din Turcia suma de 8.200 euro, rezultată din

tranzacțiile cu droguri, pentru a le livra o anumită cantitate de heroină.

După ce banii au

ajuns la furnizorul drogurilor din Turcia, la data de 28 aprilie 2011 acesta a

stabilit modalitatea menționată mai înainte (transport în colete) de transport

a unei cantități de heroină din Turcia în România și a livrat drogurile

inculpaților I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.” și I.M., sub coordonarea

inculpatului I.A.A. zis „S.T.”.

În cursul

cercetărilor s-a constatat că acești inculpați foloseau o locuință închiriată

din București pentru a depozita diferite cantități de heroină, iar în

respectiva locație, cu ajutorul mamei sau a surorii sale, respectiv al

inculpatelor I.M. și I.V. zisă „R.”, inculpatul I.V. zis „G.” porționa heroina

apoi o comercializau.

De asemenea, cu

ocazia acestei percheziții domiciliare a fost găsită și suma de 5.640 lei,

provenită din tranzacționarea drogurilor, sumă cu privire la care inculpatul I.V.

zis „G.” a afirmat că îi aparține inculpatei I.V. zisă „R.”.

Ulterior, la aceeași

dată, în urma unei percheziții corporale s-a găsit asupra numitei F.M.F., prietena

inculpatului I.V. zis „G.”, s-au găsit sumele de 1.300 lei și 55 euro, care

provin din vânzarea drogurilor.

În baza autorizației nr.

487 din 10 iunie 2011 emisă de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

prezența martorilor asistenți s-a efectuat o percheziție domiciliară în

locuința inculpatului I.V. zis „G.” ocazie cu care s-au găsit și ridicat mai

multe bunuri, bani și droguri.

Prima instanță a avut în vedere probele administrate în

faza de urmărire penală (procesele verbale de investigații întocmite de către

lucrătorii de politie judiciara delegați în cauză, a procesele verbale

întocmite de către investigatorii sub acoperire, procesele verbale de efectuare

a perchezițiilor domiciliare si corporale, declarațiile martorilor, procesele

verbale de redare a convorbirilor telefonice, raportul de constatare

tehnico-științifică), coroborate cu mărturisirile inculpaților, judecata având

loc conform procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, instanța a aplicat criteriile enumerate de art. 72 C.

pen., sens in care, in ceea ce ii privește pe inculpații I.A.A. și I.M., a

ținut seama de starea de recidivă mare postcondamnatorie și respectiv

postexecutorie în care au săvârșit infracțiunile, pentru toți inculpații a avut

în vedere faptul ca au existat mai multe acte materiale care atrag incidența

prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., că au săvârșit faptele in condițiile

dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., adică in circumstanța agravantă dată de

participarea mai multor persoane la comiterea infracțiunii, relația de rudenie

existentă între aceștia, inculpații fiind membrii aceleiași familii, că sunt

neșcolarizați si nu au o sursă licită de venituri.

Atitudinea procesuală

sinceră manifestată în fața instanței nu a fost valorificată ca o circumstanța

atenuanta întrucât aceasta atitudine nu reprezintă, în opinia primei instanțe,

expresia regretului sincer și spontan pentru faptele comise, ci a fost

determinată de beneficiile pe care Legea nr. 202/2010 le acordă inculpaților

care simplifică procedura în fața instanței de fond, prin recunoașterea

vinovăției.

Caracterul de

repetabilitate a faptelor, cantitatea de droguri pe care inculpații au

traficat-o si au procurat-o în vederea vânzării, consecințele negative

îndreptate împotriva sănătății si chiar a vieții consumatorilor de droguri pe

care inculpații îi aprovizionau, amploarea pe care a luat-o în societatea

modernă practica traficului și consumului de droguri, au fost argumente pentru

aplicarea unor pedepse exemplare fiecărui inculpat, pedepse menite atât să

determine reeducarea acestora, cât și să asigure protejarea ordinii de drept.

Instanța a apreciat

că pentru inculpații I.M., I.V. și I.V., o pedeapsă orientată spre minimul

legal rezultat din aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

este de natură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen.

Întrucât inculpata I.V.

a săvârșit infracțiunea in termenul de încercare stabilit prin S.P. nr. 801/2008,

beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani

închisoare a fost revocat, urmând ca această pedeapsă să fie executată alături de

cea de 6 ani si 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentința.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul I.A.A., s-a avut în vedere faptul ca prin sentința

penală nr. 801 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 2265 din 15 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la

art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., si art. 14 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

37 alin. (1) lit. a) C. pen. De asemenea, s-a avut în vedere faptul ca și-a

atras proprii copii în activitatea infracțională implicându-i în realizarea

circuitelor pe care personal le organiza, asumându-si riscul, risc realizat de

altfel, ca și aceștia să fie victime ale consumului de stupefiante.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, respectiv

inculpații I.A.A., I.M., I.V. și I.V.

Parchetul a invocat,

în esență, următoarele motive de nelegalitate:

juridică a faptelor pentru care inculpatul I.A.A. a fost condamnat, din

descrierea faptelor reținute în rechizitoriu rezultând elementele constitutive

atât ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

deținere și comercializare droguri, cât și ale infracțiunii prevăzută de art. 10

din același act normativ, organizarea și conducerea activității de trafic de

droguri, astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice în sensul arătat

și condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni;

de la inculpați a unei cantități de droguri mai mari decât cea rămasă în urma

analizelor de laborator;

dispozițiilor art. 39 alin. (1) C. pen., cu privire la inculpatul I.A.A. și

greșita deducere din pedeapsa aplicată a perioadei executate; instanța trebuia

să constate că inculpatul se afla în executarea pedepsei de 14 ani si 5 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 801 din 01 iulie 2008 pronunțată

de Tribunalul București, fiind considerată ca executată pedeapsa începând din

data de 27 februarie 2004, urmând să fie executată în data de 2 iulie 2017, să

facă aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. pen., în sensul

contopirii pedepsei aplicate cu restul rămas neexecutat din sentința penală nr.

801 din 01 iulie 2008, urmând a deduce doar perioada executată ulterior

epuizării infracțiunii, nu și cea executată anterior acestei date, neexistând

nici un temei legal în acest sens.

Apelurile

inculpaților au vizat individualizarea judiciară a pedepselor, solicitând

reducerea cuantumului acestora prin reținerea circumstanțelor atenuante,

inculpații I.A.A. și I.M. considerând că trebuie să beneficieze și de

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Prin decizia penală nr.

77/ A din 7 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a

desființat în parte sentința apelată și în fond, rejudecând:

În temeiul art. 39 alin.

(2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză inculpatului I.A.A., de 15

ani închisoare, cu restul de 6 ani și 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de

14 ani și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 801 din 01 iulie

2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul I.A.A. urmând

să execute, conform art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen.,

pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o durată de 5 ani.

A aplicat art. 71

și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsă

perioada executată, de la 10 iunie 2011, la zi.

În temeiul art. 17 alin.

(1) și 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat în vederea

distrugerii, cu păstrare de contraprobe, 150 comprimate clorhidrat de metadonă

rămase din proba 1a, 5,54 gr. Heroină prevalate din proba 4b, 5,53 gr. Heroină

prevalate din proba 4c, 1,46 gr. Heroină rămase din proba 4d, 0,21 gr. Heroină

rămase din proba 3a, 273,82 gr Heroină, paracetamol și cafeină - proba 4a,

288,83 gr. Heroină - proba 4b, 41,69 gr. Heroină - proba 4c.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

II. A respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații I.A.A., I.M., I.V. și I.V.,

împotriva aceleiași hotărâri.

A dedus reținerea și

arestarea preventivă, de la 01 august 2011 la zi pentru inculpatul I.A.A., de

la 16 iunie 2011 la zi pentru inculpata I.M., de la 11 iunie 2011 la zi pentru

inculpatul I.V. și de la 14 iunie 2011 la zi pentru inculpata I.V.

A menținut starea de

arest preventiv a inculpaților I.A.A., I.M., I.V. și I.V.

Pentru a pronunța

această hotărâre, curtea,

verificând sentința atacată, pe baza materialului

probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate

invocate de apelanți, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte

de fapt și de drept deduse judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin.

(2) C. proc. pen., a constatat că

în mod corect Tribunalul a

reținut că acuzarea a făcut dovada situației de fapt expuse în actul de

sesizare, din probele analizate exhaustiv în considerentele sentinței rezultând

indubitabil că, în cursul anului 2011, inculpații I.V., I.V. și I.M. au deținut

și comercializat în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

diferite cantități de heroină, întreaga activitate infracțională fiind

organizată și coordonată de inculpatul I.A.A. care se afla în penitenciar,

executând pedeapsa 14 ani și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

801 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Referitor la primul

motiv de apel formulat de parchet, acesta este nefondat, Curtea opinând că nu

se impune reținerea, în privința inculpatului I.A.A., și a infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200, materialul probator

conducând fără echivoc la concluzia că inculpatul doar a organizat și coordonat

din penitenciar activitatea infracțională a celorlalți inculpați, nereieșind că

a comis și alte acte care ar putea întruni, în mod distinct, elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Este evident că

procurorul care a întocmit rechizitoriul a raportat infracțiunea prevăzută de art.

10 din Legea nr. 143/2000 la dispozițiile art. 2 din aceeași lege, pentru a

marca împrejurarea că infracțiunea reținută în sarcina acestui inculpat a avut

ca obiect organizarea unor fapte de trafic de droguri, acest aspect neavând

legătură cu situația reglementată prin decizia nr. 38 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care

s-a statuat că „dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri se interpretează in sensul ca fapta

de organizare, conducere sau finanțare a acțiunilor prevăzute la art. 2 – art. 9

din Legea nr. 143/2000 constituie o infracțiune distinctă și nu o formă

agravată a infracțiunilor prevăzute la art. 2 – art. 9 din aceeași lege”.

Prima instanță a

făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, conform criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., ținând seama de natura și gravitatea faptelor, împrejurările,

modalitatea în care au fost comise, starea de insecuritate creată pentru

populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc, recrudescența

deosebită a acestui gen de infracțiuni, circumstanțele personale ale

inculpaților; în raport de aceste elemente, nu se justifică reținerea de circumstanțe

atenuante și reducerea cuantumului pedepselor, critica inculpaților fiind

neîntemeiată.

De asemenea, nu

există date că inculpații I.A.A. și I.M. au

denunțat și facilitat, în timpul urmăririi penale,

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au

săvârșit infracțiuni legate de droguri (adresa nr. 426/II/1/2012 emisă de D.I.I.C.O.T.),

astfel

că nu pot beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Sentința este însă

nelegală, deoarece tribunalul a dispus greșit aplicarea dispozițiilor art. 39 alin.

(1) C. pen., față de inculpatul I.A.A., respectiv confiscarea de la inculpați a

unei cantități de droguri mai mari decât cea rămasă în urma analizelor de

laborator.

Așa cum rezultă din

Raportul de Constatare Tehnico-științifică nr. 143270 din 17 iunie 2011,

coroborat cu Dovada seria H nr. 0021427 din data de 27 iulie 2011, în urma

analizelor de laborator au rămas următoarele cantități de droguri: -5,54 grame heroină, prelevate din proba 4b; 5,53 grame heroină, prelevate din proba 4c;1,46 grame heroină rămase din proba 4d;0,21 grame heroină rămase din proba 3a;150 comprimate

Clorhidrat de Metadonă, rămase din proba 1a;273,82 grame heroină, paracetamol și cafeina - proba 4a;288,83 grame heroină - proba 4b;41,69 grame heroină - proba 4c.

Referitor la

inculpatul I.A.A., întrucât acesta a comis infracțiunea în timp ce executa

pedeapsa de 14 ani și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 801

din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, sunt

incidente dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen., în temeiul cărora prima

instanță trebuia să contopească pedeapsa aplicată în prezenta cauză, cu restul

neexecutat din pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat prin sentința

penală nr. 801/2008, calculat de la data epuizării noii infracțiuni (10 iunie 2011),

stabilind, conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa mai grea.

Din pedeapsa

rezultantă aplicată în cauză trebuia dedusă doar partea din pedeapsă pe care

inculpatul I.A.A. a executat-o după săvârșirea noii infracțiuni, până la

rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Împotriva hotărârii

sus-menționată, inculpații I.A.A., I.V., I.V. și I.M. au declarat recurs,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile declarate

sunt nefondate.

Pedepsele aplicate

inculpaților de către instanța de fond și cea de apel au fost corect stabilite,

avându-se în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a

pedepsei, reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale

pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor infracționale,

inculpatul I.A., fiind arestat preventiv în anul 2007 pentru trafic de droguri

și care aflat în penitenciar, prin intermediul fiului, fiicei și soției,

respectiv inculpații I.V., I.V. și I.M., a coordonat procurarea și distribuirea

heroinei adusă din Turcia, cât și perseverența infracțională de care aceștia au

dat dovadă.

Înalta Curte,

realizând la rândul său propria evaluare asupra individualizării pedepselor

aplicate inculpaților, față de criticile formulate în recurs, consideră că nu

se justifică reducerea pedepselor aplicate, criteriile evidențiate de

dispozițiile art. 72 C. pen., fiind analizate împreună fără ca unele dintre

acestea să fie avute în vedere prioritar. Susținerile inculpaților în sensul că

au avut o poziție sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor comise, nu

poate determina aplicarea unor pedepse în cuantum și mai redus, poziția lor

procesuală fiind valorificată juridic prin recucerea limitelor speciale de

pedeapsă cu 1/3, urmare opțiunii exprimate de inculpați de a fi judecați

conform procedurii simplificate prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Solicitarea acestora

de a fi diminuat cuantumul pedepselor nu poate fi primită, fiind invocate

exclusiv circumstanțele lor personale care prin raportare la faptele comise nu

pot fi valorificate în detrimentul circumstanțelor reale. Astfel că se constată

că inculpații au săvârșit infracțiuni cu un grad de pericol social deosebit de

ridicat, având în vedere că: inculpatul I.A.A. a coordonat activitățile

celorlalți inculpați din penitenciar, unde executa o pedeapsă de 14 închisoare,

fiind recidivist, inculpata I.V. a nesocotit beneficiul suspendării sub

supraveghere a unei pedepse de 3 ani închisoare care i-a fost aplicată

anterior; activitatea infracțională a acestora s-a derulat o perioadă

îndelungată în timp, ceea ce a condus la reținerea formei continuate a

infracțiunilor; drogurile ridicare au fost din categoria drogurilor de mare

risc, cantitățile de drog vândute au fost însemnate, la percheziția domiciliară

fiind descoperite 623,45 grame heroină și importante sume de bani obținute din

operațiuni cu droguri.

Înalta Curte

apreciază că executarea pedepselor în cuantumul aplicat de instanța de fond va

asigura scopul educativ și preventiv și caracterul de exemplaritate a pedepsei.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații I.A.A., I.V.,

I.V. și I.M. împotriva deciziei penale nr. 77/ A din 7 martie 2012 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 88 C. pen., va deduce din

pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la

10 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru inculpatul I.A.A., de la 11 iunie 2011

la 10 octombrie 2012 pentru inculpatul I.V., de la 16 iunie 2011 la 10

octombrie 2012 pentru inculpata I.M. și de la 14 iunie 2011 la 10

octombrie 2012 pentru inculpata I.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fi obligația la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații I.A.A., I.V., I.V. și I.M. împotriva

deciziei penale nr. 77/ A din 7 martie 2012 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților

durata reținerii și arestării preventive de la 10 iunie 2011 la 10 octombrie 2012

pentru inculpatul I.A.A., de la 11 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru

inculpatul I.V., de la 16 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru inculpata I.M.

și de la 14 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru inculpata I.V.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 100 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

octombrie 2012.