ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2826/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 651/A din 05 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuient L.Ș.T. împotriva sentinței penale nr. 1087 din 19 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat apelantul revizuient la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 4335/P/2004 din 24 septembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului L.Ș.T., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.; evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul, în anii 2003 - 2004, a conceput și pus în practică un „plan al unor înșelăciuni" în care a inclus și o serie de acte de natură a zădărnici urmărirea penală împotriva sa, prezentându-se ca victimă, alături de adevăratele părți vătămate. în cursul anului 2003, în calitate de reprezentant al SC P.P.C. SRL, după ce a câștigat încrederea conducerii SC G.I. SRL, a cumpărat și a plătit cu file cec postdatate cantități însemnate de oțel beton, pe care le-a revândut cu plata în numerar sau prin virament, unele sub prețul de cumpărare, iar ca plată către partea civilă SC G.I. SRL i-a dat 8 file cec emise pe contul al SC P.P.C. SRL. Aceste file cec au fost emise fără acoperirea necesară în cont și, pentru a justifica cecurile fără acoperire față de conducerea părții civile SC G.I.

SRL, a întocmit acte false cum că ar fi vândut oțelul beton obținut la o firmă care s-a dovedit a fi fictivă și că ar fi fost înșelat, pretinzând că din această cauză a fost în imposibilitate de plată. Pentru a asigura mai multă credibilitate, a făcut și o plângere penală împotriva firmei fictive ascunzând faptul că oțelul beton obținut prin înșelăciune de la partea vătămată l-a vândut altor persoane juridice, încasând contravaloarea în numerar sau direct prin virament. Pentru a zădărnici probațiunea faptelor sale, inculpatul a reclamat furtul evidenței contabile a SC P.P.C. SRL, ca fiind săvârșită de autori neidentificați. Prin sentința penală nr. 454/F din 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 45925/3/2010, s-a dispus în baza disp.

art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. și de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 13 C. pen. în infracțiunile prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a prescripției speciale a răspunderii penale. În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.Ș.T. la o pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza disp. art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare. În baza disp. art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare. În baza disp. art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.

au fost contopite cele trei pedepse cu închisoarea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit a), b) și c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. Prin Decizia penală nr. 355/A din 24 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchet și inculpat împotriva sentinței penale nr. 454 din 12 mai 2011 a Tribunalului București, s-a dispus desființarea, în parte, a sentinței apelate și rejudecând a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen. Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului L.Ș.T. În baza disp. art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. În baza disp. art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare. A fost înlăturată aplicarea pedepselor complementare privind infracțiunile de evaziune. A fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., de la 8 la 6 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1261 din 23 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de recurentul inculpat. Conform referatului întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București, secția I penală, a fost emis M.E.P.I. nr. 882 din 24 aprilie 2012. Prin sentința penală nr. 1087/F din 19 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București , secția I penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc.

pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul L.Ș.T., ca inadmisibilă. A fost obligat revizuientul la 700 lei cheltuieli judiciare statului. Prin adresa din 03 decembrie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a trimis, spre competentă soluționare, cererea de revizuire formulată de condamnatul L.Ș.T., împotriva sentinței penale nr. 454 din 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 45925/3/2010 împreună cu referatul întocmit de procuror ca urmare a actelor de cercetare efectuate. În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că a formulat cereri și apărări privind fondul cauzei în cursul cercetării judecătorești care nu au fost analizate de prima instanță, aceasta neluându-le în considerare la pronunțarea hotărârii.

Alt motiv invocat de condamnatul revizuent a fost greșita încadrare juridică a faptei, respectiv infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în loc de infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. S-a reținut că, prin referatul întocmit, parchetul a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, în conformitate cu prevederile art. 399 alin. (5) C. proc. pen. și art. 403 alin. (3) C. proc. pen. Instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., primul dintre motivele de revizuire care sunt expres și limitativ reglementate de lege este acela că „s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cererii". S-a apreciat că revizuentul condamnat nu a invocat împrejurări noi, necunoscute de instanța de fond, ci aspecte care au fost cunoscute de aceasta și analizate pe baza apărărilor inculpatului și a întregului probatoriu administrat în cauza. A invocat și greșita apreciere și interpretare a probatoriului deja administrat în cauză cu privire la situația de fapt și vinovăția sa, nicidecum elemente noi, necunoscute de instanța de fond și care să fie de natură să conducă la concluzia ca soluția de condamnare ar fi nelegală și netemeinică.

Atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au verificat probatoriul administrat și susținerile și apărările revizuentului condamnat în raport de probatoriul existent la dosarul cauzei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul L.Ș.T., solicitând admiterea apelului și a cererii de revizuire. În motivarea apelului, revizuientul a susținut că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul prevăzut de art. 6 C. proc. pen. și art. 7 din C.E.D.O., la instanță s-a procedat la audierea martorilor în prezența unui apărător din oficiu, acesta neavând posibilitatea să-și pregătească apărarea. Totodată, instanța de apel s-a pronunțat după prima ședință de judecată și, deși a solicitat probe, acestea au fost respinse nemotivat, iar instanța de recurs i-a respins recursul ca tardiv, deși apărătorul său a făcut dovada faptului pentru care a întârziat.

A mai arătat faptul că a fost lipsit de căile ordinare de atac, acesta fiind motivul pentru care a formulat cererea de revizuire, considerând că sentința tribunalului este netemeinică și nelegală. Cu privire la dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., a arătat că, deși a formulat apărări, instanța nu a avut în vedere anumite acte, documente existente la dosarul cauzei. Analizând apelul în raport cu motivele invocate și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a constatat că, în mod corect, a apreciat instanța de fond că cererea de revizuire formulată de L.Ș.T. este inadmisibilă, întrucât motivele invocate de condamnat nu se circumscriu niciunui caz de revizuire dintre cele menționate în art. 394 alin. (1) C. proc.

pen. În acest sens, s-a arătat că, având caracterul unei căi extraordinare de atac, revizuirea nu presupune un control judiciar cu privire la o hotărâre definitivă care ar conține o eroare judiciară ori prin care să se urmărească sancționarea unor încălcări ale drepturilor procesuale, ci reexaminarea cauzei pe baza unor elemente noi. Or, din această perspectivă, apelantul nu a invocat elemente de noutate, tinzând la cenzurarea modului în care a fost instrumentată cauza în ciclul procesual ordinar și urmărind desființarea hotărârii judecătorești care a dobândit autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, revizuientul condamnat L.Ș.T., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare și în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei la prima instanță pentru soluționarea pe fond a acesteia, invocând incidența cazului de revizuire prevăzut de 394 lit. a) C. proc. pen. În drept, a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de recurentul revizuient L.Ș.T. prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Prioritar, se constată că, în raport cu data pronunțării deciziei atacate, 5 martie 2013, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Totodată, se constată că revizuientul a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., respectiv prin memoriul depus la data de 18 septembrie 2013 de apărătorul desemnat să-i acorde asistență juridică din oficiu (fila 30). În cadrul motivului de recurs invocat - art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., condamnatul a susținut, în esență, că, în mod greșit, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea sa de revizuire, soluție confirmată în apel, întrucât, în cauză, era incidență situația reglementată de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, cu condiția ca, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Revizuirea are, așadar, menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conține erori esențiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței, deci inexistente în materialul probator de la dosar.

În speță, deși revizuientul a invocat existența unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțele care au soluționat fondul cauzei și care ar fi de natură, în opinia sa, să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, acesta nu a menționat nici în cuprinsul cererii de revizuire și nici ulterior aspecte sau fapte despre care să nu se fi făcut vorbire în fața respectivelor instanțe de judecată, solicitând o reinterpretare a probatoriului administrat inițial și schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată, lucru inadmisibil în calea de atac a revizuirii în cadrul cazurilor expres și limitativ prevăzute art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, susținerea nevinovăției de către condamnatul L.Ș.T., precum și motivele pe care respectiva susținere s-a întemeiat, au fost cunoscute și analizate atât de prima instanță, cât și de instanța de apel cu ocazia soluționării căii ordinare de atac promovate de acesta, astfel încât nu se poate considera că, în cauză, este vorba de fapte sau împrejurări noi, toate aspectele învederate de revizuient fiind cunoscute și examinate pe larg de cele două instanțe anterior menționate. Ca atare, se constată că, în cauză, atât judecătorul fondului, cât și instanța de prim control judiciar au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., apreciind că aspectele invocate de revizuient nu se încadrează în situațiile reglementate de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac și, pe cale de consecință, respingând, ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată în cauză de condamnat.

În consecință, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat L.Ș.T. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 05 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul condamnat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat L.Ș.T. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 05 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă revizuentul condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2013.