ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2826/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2826/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 651/A din 05 martie 2013 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuient L.Ș.T.

împotriva sentinței penale nr. 1087 din 19 decembrie 2012, pronunțată de

Tribunalul București, secția I-a penală.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat

apelantul revizuient la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București nr. 4335/P/2004 din 24 septembrie 2010, s-a dispus trimiterea în

judecată, în stare de libertate, a inculpatului L.Ș.T., pentru săvârșirea

următoarelor infracțiuni: înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.; evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 13 C. pen.; evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul, în anii 2003 - 2004, a

conceput și pus în practică un „plan al unor înșelăciuni" în care a inclus

și o serie de acte de natură a zădărnici urmărirea penală împotriva sa,

prezentându-se ca victimă, alături de adevăratele părți vătămate. în cursul

anului 2003, în calitate de reprezentant al SC P.P.C. SRL, după ce a câștigat

încrederea conducerii SC G.I. SRL, a cumpărat și a plătit cu file cec

postdatate cantități însemnate de oțel beton, pe care le-a revândut cu plata în

numerar sau prin virament, unele sub prețul de cumpărare, iar ca plată către

partea civilă SC G.I. SRL i-a dat 8 file cec emise pe contul  al SC P.P.C. SRL.

Aceste file cec au fost emise fără acoperirea necesară în cont și, pentru a

justifica cecurile fără acoperire față de conducerea părții civile SC G.I. SRL,

a întocmit acte false cum că ar fi vândut oțelul beton obținut la o firmă care

s-a dovedit a fi fictivă și că ar fi fost înșelat, pretinzând că din această

cauză a fost în imposibilitate de plată. Pentru a asigura mai multă

credibilitate, a făcut și o plângere penală împotriva firmei fictive ascunzând

faptul că oțelul beton obținut prin înșelăciune de la partea vătămată l-a

vândut altor persoane juridice, încasând contravaloarea în numerar sau direct

prin virament. Pentru a zădărnici probațiunea faptelor sale, inculpatul a

reclamat furtul evidenței contabile a SC P.P.C. SRL, ca fiind săvârșită de

autori neidentificați.

Prin

sentința penală nr. 454/F din 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, în Dosarul nr. 45925/3/2010, s-a dispus în baza disp. art. 334 C.

proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 9 lit.

f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. și de art. 9 lit. a) din

Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 13 C. pen. în infracțiunile prev. de art. 12 lit.

b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și de art. 11 lit. b) din

Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea

prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a

prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.

la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.Ș.T. la o

pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza disp. art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic.

art. 13 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit.

d) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an și 10

luni închisoare.

În baza disp. art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic.

art. 13 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C.

pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 10 luni

închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.

au fost contopite cele trei pedepse cu închisoarea, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus aplicarea

pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a lit a), b) și c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

Prin Decizia penală nr. 355/A din 24 noiembrie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise

apelurile declarate de Parchet și inculpat împotriva sentinței penale nr. 454

din 12 mai 2011 a Tribunalului București, s-a dispus desființarea, în parte, a

sentinței apelate și rejudecând a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 334

C. proc. pen.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate

inculpatului L.Ș.T.

În baza disp. art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu

aplic. art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 10

luni închisoare cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu

aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul

la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

A fost înlăturată aplicarea pedepselor complementare privind

infracțiunile de evaziune.

A fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., de la 8 la 6 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au

fost contopite cele trei pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai

grea, de 6 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin Decizia

penală nr. 1261 din 23 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de recurentul inculpat.

Conform referatului întocmit de Biroul Executări Penale din

cadrul Tribunalului București, secția I penală, a fost emis M.E.P.I. nr. 882

din 24 aprilie 2012.

Prin sentința penală nr. 1087/F din 19 decembrie 2012,

pronunțată de Tribunalul București , secția I penală, în baza art. 403 alin. (3)

C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul L.Ș.T.,

ca inadmisibilă.

A fost obligat revizuientul la 700 lei cheltuieli

judiciare statului.

Prin adresa din 03 decembrie 2012, Parchetul de pe

lângă Tribunalul București a trimis, spre competentă soluționare, cererea de

revizuire formulată de condamnatul L.Ș.T., împotriva sentinței penale nr. 454

din 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul

nr. 45925/3/2010 împreună cu referatul întocmit de procuror ca urmare a actelor

de cercetare efectuate.

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat

că a formulat cereri și apărări privind fondul cauzei în cursul cercetării

judecătorești care nu au fost analizate de prima instanță, aceasta neluându-le

în considerare la pronunțarea hotărârii.

Alt motiv invocat de condamnatul revizuent a fost

greșita încadrare juridică a faptei, respectiv infracțiunea prev. de art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în loc de infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C.

pen.

S-a reținut că, prin referatul întocmit, parchetul a

solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, în conformitate cu

prevederile art. 399 alin. (5) C. proc. pen. și art. 403 alin. (3) C. proc.

pen.

Instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., primul dintre motivele de revizuire care sunt expres

și limitativ reglementate de lege este acela că „s-au descoperit fapte sau

împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea

cererii".

S-a apreciat că revizuentul condamnat nu a invocat

împrejurări noi, necunoscute de instanța de fond, ci aspecte care au fost

cunoscute de aceasta și analizate pe baza apărărilor inculpatului și a

întregului probatoriu administrat în cauza. A invocat și greșita apreciere și

interpretare a probatoriului deja administrat în cauză cu privire la situația

de fapt și vinovăția sa, nicidecum elemente noi, necunoscute de instanța de

fond și care să fie de natură să conducă la concluzia ca soluția de condamnare

ar fi nelegală și netemeinică. Atât instanța de fond, cât și instanța de

control judiciar au verificat probatoriul administrat și susținerile și

apărările revizuentului condamnat în raport de probatoriul existent la dosarul

cauzei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul L.Ș.T.,

solicitând admiterea apelului și a cererii de revizuire.

În motivarea apelului, revizuientul a susținut că nu a

beneficiat de un proces echitabil, în sensul prevăzut de art. 6 C. proc. pen.

și art. 7 din C.E.D.O., la instanță s-a procedat la audierea martorilor în

prezența unui apărător din oficiu, acesta neavând posibilitatea să-și

pregătească apărarea. Totodată, instanța de apel s-a pronunțat după prima

ședință de judecată și, deși a solicitat probe, acestea au fost respinse

nemotivat, iar instanța de recurs i-a respins recursul ca tardiv, deși

apărătorul său a făcut dovada faptului pentru care a întârziat. A mai arătat

faptul că a fost lipsit de căile ordinare de atac, acesta fiind motivul pentru

care a formulat cererea de revizuire, considerând că sentința tribunalului este

netemeinică și nelegală.

Cu privire la dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., a

arătat că, deși a formulat apărări, instanța nu a avut în vedere anumite acte,

documente existente la dosarul cauzei.

Analizând apelul în raport cu motivele invocate și din

oficiu, conform art. 371 alin. (2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de

fapt și de drept, instanța de apel a constatat că, în mod corect, a apreciat

instanța de fond că cererea de revizuire formulată de L.Ș.T. este inadmisibilă,

întrucât motivele invocate de condamnat nu se circumscriu niciunui caz de

revizuire dintre cele menționate în art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

În

acest sens, s-a arătat că, având caracterul unei căi extraordinare de atac,

revizuirea nu presupune un control judiciar cu privire la o hotărâre definitivă

care ar conține o eroare judiciară ori prin care să se urmărească sancționarea

unor încălcări ale drepturilor procesuale, ci reexaminarea cauzei pe baza unor

elemente noi. Or, din această perspectivă, apelantul nu a invocat elemente de

noutate, tinzând la cenzurarea modului în care a fost instrumentată cauza în

ciclul procesual ordinar și urmărind desființarea hotărârii judecătorești care

a dobândit autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen

legal, revizuientul condamnat L.Ș.T., solicitând admiterea căii de atac

promovate, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare și în

rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei

la prima instanță pentru soluționarea pe fond a acesteia, invocând incidența

cazului de revizuire prevăzut de 394 lit. a) C. proc. pen.

În drept, a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art.

385 pct. 17 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de recurentul revizuient L.Ș.T.

prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar, se constată că, în raport cu data

pronunțării deciziei atacate, 5 martie 2013, în cauză sunt aplicabile dispozițiile

C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată că revizuientul a motivat recursul în

termenul prevăzut de art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., respectiv

prin memoriul depus la data de 18 septembrie 2013 de apărătorul desemnat să-i

acorde asistență juridică din oficiu (fila 30).

În cadrul motivului de recurs invocat - art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., condamnatul a susținut, în esență, că, în

mod greșit, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea sa de

revizuire, soluție confirmată în apel, întrucât, în cauză, era incidență

situația reglementată de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, cu condiția ca, pe

baza faptelor sau împrejurărilor noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii

de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Revizuirea are, așadar, menirea de a conduce la

anularea unei hotărâri definitive care conține erori esențiale de fapt, puse în

lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței, deci

inexistente în materialul probator de la dosar.

În speță, deși revizuientul a invocat existența unor

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțele care au soluționat fondul

cauzei și care ar fi de natură, în opinia sa, să dovedească netemeinicia

hotărârii de condamnare, acesta nu a menționat nici în cuprinsul cererii de

revizuire și nici ulterior aspecte sau fapte despre care să nu se fi făcut

vorbire în fața respectivelor instanțe de judecată, solicitând o reinterpretare

a probatoriului administrat inițial și schimbarea încadrării juridice a uneia

dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată, lucru inadmisibil în

calea de atac a revizuirii în cadrul cazurilor expres și limitativ prevăzute art.

394 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, susținerea nevinovăției de către condamnatul L.Ș.T.,

precum și motivele pe care respectiva susținere s-a întemeiat, au fost

cunoscute și analizate atât de prima instanță, cât și de instanța de apel cu

ocazia soluționării căii ordinare de atac promovate de acesta, astfel încât nu

se poate considera că, în cauză, este vorba de fapte sau împrejurări noi, toate

aspectele învederate de revizuient fiind cunoscute și examinate pe larg de cele

două instanțe anterior menționate.

Ca atare, se constată că, în cauză, atât judecătorul

fondului, cât și instanța de prim control judiciar au făcut o corectă aplicare

a dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., apreciind că aspectele invocate de

revizuient nu se încadrează în situațiile reglementate de lege pentru

exercitarea căii extraordinare de atac și, pe cale de consecință, respingând,

ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată în cauză de condamnat.

În consecință, constatând că nu este incident cazul de

casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și nici vreun alt

caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să

poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul condamnat L.Ș.T. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 05 martie

2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul

condamnat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul

condamnat L.Ș.T. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 05 martie 2013 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă

revizuentul condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 septembrie 2013.