ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3797/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), b) - art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M.D., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) C. pen. În baza disp. art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabiilit potrivit art. 82 C. pen., aplicându-se, totodată, și dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

și art. 359 C. proc. pen. Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 RON despăgubiri civile către D.G.F.P. Buzău, la care s-au adăugat accesoriile datorate de drept conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului. S-a menținut sechestrul asigurător, iar inculpatul a fost obligat la 500 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului următoarele: Prin rechizitoriul nr. 866/P/2010 din 05 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N.M.D.

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2007-2008, a înregistrat cheltuieli fictive, întocmind facturi false, pentru a diminua masa impozabilă și a se sustrage, în acest fel, de la plata obligațiilor fiscale către stat în sumă totală de 45.155 RON. Această situație de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de inspecție fiscală din 05 noiembrie 2010, înregistrat la D.G.F.P. Buzău, raportul de inspecție fiscală însoțit de anexele acestuia, înscrisuri contabile emise de PFA N.M., documente privind relația comercială cu SC F.D.

SRL, documente privind relația comercială fictivă cu SC N.G.I. SRL, SC F.F.I. SRL, SC C.T. SRL și SC A.I. SRL, declarații de martori și declarațiile date de inculpat în condițiile prev. de art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen., privind judecată în cazul recunoașterii vinovăției, introdus prin Legea nr. 202/2010. Solicitarea apărătorului inculpatului de aplicare a disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 10 lit. i) 1 C. proc.

pen., respectiv achitarea sau aplicarea unei amenzi administrative, motivat de împrejurarea că inculpatul a achitat întregul prejudiciu, nu a fost primită de Tribunal cu motivarea că în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 241/2005 se impune ca prejudiciul să fie acoperit integral în cursul urmăririi penale sau până la primul termen de judecată, or inculpatul a depășit acest termen limită, primul termen de judecată fiind la data de 18 septembrie 2012. Mai mult, deși a arătat că a achitat prejudiciul integral, instanța de fond a constatat, din însumarea chitanțelor depuse, că a mai rămas o diferență de 1.000 RON. La aplicarea pedepsei s-a avut în vedere că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, este căsătorit și are doi copii minori în întreținere și a depus eforturi pentru achitarea prejudiciului.

De asemenea, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate, astfel că, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit potrivit disp. art. 82 C. pen., făcând și aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. A dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 RON despăgubiri civile către D.G.F.P. Buzău, la care s-au adăugat accesoriile datorate de drept, conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003, de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului. Totodată, s-a menținut măsura sechestrului asigurător. Împotriva sentinței penale nr. 47 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău au declarat apel, în termen legal, inculpatul N.M.D.

și partea civilă D.G.F.P. Buzău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin memoriul atașat cauzei, apelantul-inculpat a criticat sentința de nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit instanța de fond a constatat că prejudiciul a fost parțial achitat întrucât înscrisurile atașate cauzei fac dovada că acesta, respectiv suma de 45.116 RON, a fost integral acoperit, iar în raport de această situație se impunea încetarea procesului penal în temeiul disp. art. 11 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) 1 C. proc. pen. cu aplic. art. 74 1 alin. (2) teza a II-a C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative. De asemenea, sentința a fost criticată de netemeinicie sub aspectul laturii civile întrucât obligarea sa la plata sumei de 1.000 RON despăgubiri cu accesoriile fiscale nu se justifică față de împrejurarea că prejudiciul fost integral achitat.

Și dispoziția de menținere a sechestrului asigurător a fost criticată de inculpat, față de criticile anterioare și susținerea că prejudiciul a fost integral acoperit. În fine, sentința a fost criticată sub aspectul individualizării pedepsei principale, dar și a celei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., susținându-se că în raport de criteriile cuprinse în art. 18 1 C. pen. se putea concluziona că, în concret, fapta pe care a săvârșit-o prezintă un grad minim de pericol social. Cu ocazia dezbaterilor, apelantul-inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentința de netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât și în privința modului de soluționare a laturii civile.

Pe latură penală, s-a susținut că instanța de fond a dispus condamnarea la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea disp. art. 81 C. pen., însă, în opinia sa, față de circumstanțele reale și personale, aplicarea unei amenzi administrative poate să își atingă mai bine scopul preventiv-educativ și sancționator. Referitor la latura civilă a cauzei, s-a susținut că pe parcursul judecării cauzei până la pronunțarea sentinței inculpatul a achitat în totalitate prejudiciul cauzat părții civile așa încât obligarea sa la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de despăgubiri civile este consecința unei erori. Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, aplicarea disp.

art. 18 1 C. pen., ridicarea măsurii sechestrului asigurător și respingerea acțiunii civile. Apelanta-parte civilă D.G.F.P. Buzău a criticat sentința de netemeinicie susținând că instanța de fond a soluționat necorespunzător latura civilă întrucât prejudiciul creat statului este în cuantum de 58.838 RON, așa cum s-a constituit parte civilă și a rămas neacoperit cel de 29.838 RON, iar nu de 1.000 RON, așa cum s-a stabilit de către Tribunal, solicitând admiterea căii de atac și obligarea inculpatului la plata sumei de 29.838 RON, cu titlu de despăgubiri civile. Prin decizia penală nr. 111 din data de 06 iunie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul N.M.D., împotriva sentinței penale nr. 47 din 26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, pe care o desființează în totalitate și, rejudecând: În temeiul disp.

art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) 1 C. proc. pen. și art. 74 1 alin. (2) teza a II-a C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) - art. 76 lit. d) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. Conform art. 74 1 alin. (2) teza a II-a C. pen. coroborat cu art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului N.M.D. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON și dispune înregistrarea acesteia în cazierul judiciar. A constatat acoperit în totalitate prejudiciul cauzat părții civile D.G.F.P.

Buzău. A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Buzău împotriva aceleiași sentințe. A obligat apelanta-parte civilă la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., astfel că, în mod temeinic și legal s-a stabilit că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) C. pen. din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., așa încât condamnarea sa în temeiul acestor dispoziții legale este justă, încadrarea juridică stabilită fiind corespunzătoare faptei și vinovăției inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că prin adresa din 17 septembrie 2012, aflată la dosar fond, A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 45.115 RON, reprezentând prejudiciul total cauza bugetului general consolidat al statului prin activitatea infracțională desfășurată de inculpat în perioada 2007-2008. În raport de aceasta se constată, contrar susținerilor formulate de apelanta-parte civilă, că suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă este de 45.115 RON, iar nu de 58.838 RON, cum s-a arătat prin motivele de apel, în fapt, aceeași sumă cu cea arătată în actul de sesizare al instanței și care formează obiectul procesului, conform art. 317 C. proc.

pen. Verificând soluția adoptată de instanța de fond în raport de constituirea de parte civilă și înscrisurile depuse de inculpat anterior pronunțării sentinței, rezultă că susținerile invocate de acesta prin motivele de apel sunt pe deplin dovedite cu chitanțele de plată din care rezultă, într-adevăr, că prejudiciul în cuantum de 45.115 RON a fost integral achitat până la judecarea în fond a cauzei. În aceste condiții, Curtea de Apel a apreciat că soluția instanței de fond prin care s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând prejudiciul neacoperit, dar și a accesoriilor fiscale prev. de art. 119 și urm. din O.G. nr. 93/2003, este consecința evaluării greșite a probatoriilor, mai exact, a adiționării greșite a sumelor plătite de inculpat în contul debitului.

Raportat la infracțiunea ce a constituit obiectul judecății, respectiv evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 42 C. pen. și mai ales față de perioada infracțională reținută prin actul de sesizare, respectiv 2007-2008, s-a apreciat că în cauză de impune aplicarea disp. art. 13 C. pen. cu referire la art. 74 1 C. pen. chiar în condițiile în care prin Decizia nr. 573 din 03 mai 2011 a Curții Constituționale, publicată în M. Of.

nr. 363/25.05.2011, acestea au fost declarate neconstituționale, întrucât, așa cum se arată în considerentele instanței de contencios constituțional, se încalcă principiul egalității în fața legii consacrat prin art. 16 din Legea fundamentală când tratamentul juridic de clemență nu se aplică în raport de criterii obiective, cum ar fi data comiterii faptelor, ci pe considerente de ordin aleatoriu și exterioare conduitei persoanei, precum cel legat de celeritatea soluționării cauzei. Pe de altă parte, s-a apreciat că dispozițiile cuprinse în art. 74 1 C. pen.

constituie legea penală mai favorabilă pentru inculpat și din perspectiva faptului că prin acestea nu se limitează acordarea tratamentului juridic de favoare, de altfel același cu cel instituit prin art. 10 din Legea nr. 241/2005 și care fiind cuprinse în lege specială ar avea întâietate față de cele ale C. pen., deoarece nu limitează acoperirea integrală a debitului până la primul termen de judecată, așa cum se întâmplă prin legea specială. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău. Pe calea motivelor scrise depuse la dosar, au fost criticate hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate, sub aspectul laturii civile solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 19.765 RON reprezentând rest de plată neachitat la care se adaugă sumele reprezentând accesoriile aferente creanțelor bugetare.

Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc.

pen. În speță, Înalta Curte constată că recurenta parte civilă deși a dezvoltat anumite critici nu au fost circumscrise niciunui caz de casare și nici nu se identifică incidența vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare din oficiu. Totodată, în acord cu instanța de prim control judiciar, reține că partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 45.115 RON potrivit adresei din data de 17 septembrie 2012 aflată la dosar fond, reprezentând prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat al statului prin activitatea infracțională desfășurată de inculpat în perioada 2007-2008, prejudiciu care a fost integral achitat până la judecarea în fond a cauzei justificat cu chitanțele din 26 noiembrie 2012 pentru suma de 12.000 RON, din 21 februarie 2013 pentru suma de 8.765 RON, din 23 ianuarie 2013 pentru suma de 11.000 RON și din 18 decembrie 2012 pentru suma de 13.350 RON.

Drept urmare, criticile formulate sunt neîntemeiate, în condițiile în care inculpatul a acoperit în totalitate prejudiciul cauzat părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău în cuantum de 45.115 RON cu care aceasta s-a constituit parte civilă, în mod corect dispunându-se încetarea procesului penal pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Pentru considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Buzău împotriva deciziei penale nr. 111 din 06 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul N.M.D.

Obligă recurenta parte civilă la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Buzău împotriva deciziei penale nr. 111 din 06 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul N.M.D. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2013.