ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 56/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 212 din 20 decembrie 2012, Tribunalul Buzău, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Au fost aplicate dispozițiile art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege și în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

A fost aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen., atrăgând atenția inculpatului că săvârșirea de noi infracțiuni în termenul de încercare va duce la revocarea suspendării condiționate, urmând a executa pedeapsa în regim de detenție, alături de pedeapsa pentru noile infracțiuni. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, se va comunica o copie de pe dispozitivul sentinței la Oficiul Național al Registrului Comerțului. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 144.670,53 RON către D.G.F.P. Buzău și la plata accesoriilor aferente creanței bugetare, calculate pentru fiecare zi de întârziere, de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului și în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 700 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că inculpatul T.C.G.A. în calitate de administrator al SC D.C. SRL Mărăcineni, în cursul anului 2010, nu a înregistrat în contabilitatea firmei 93 facturi fiscale de vânzare a unor mărfuri (sârmă, electrozi, freze, cizme de lucru) către SC E.G.I. SRL București, facturi care însă figurau în evidența acestei din urmă societăți și care însumează valoarea de 491.879,10 RON pentru care trebuia plătit un impozit de 66.135 RON și TVA însuma de 78.535 RON. La individualizarea pedepsei, Tribunalul a reținut drept criterii de proporționalizare a acesteia, limitele legale rezultate din aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., prejudiciul însemnat cauzat bugetului de stat și faptul că inculpatul nu a depus niciun efort pentru recuperarea pagubei.

În privința modalității de executare a pedepsei, având în vedere persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen., apreciind că scopul sancțiunii de drept penal poate fi atins fără privarea de libertate a făptuitorului căruia i-a fost atrasă atenția asupra posibilității revocării acestui beneficiu în cazul comiterii unei alte infracțiuni intenționate în termenul de încercare, stabilit potrivit art. 82 C. pen. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpatul T.C.G.A., solicitând individualizării judiciare a pedepsei. Prin decizia penală nr. 50 din data de 07 martie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.G.A.

Împotriva deciziei penale nr. 50 din data de 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, în privința circumstanțelor reale și a probelor strânse numai în faza de urmărire penală, instanța de fond a realizat o justă interpretare și apreciere acestora, reținând în mod corect și complet situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, după cum s-a arătat pe larg în considerentele sentinței apelate. De asemenea, instanța de fond a stabilit o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute și dispozițiilor legale ce reglementează fapta dedusă judecății, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. Curtea a considerat că atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare dispuse, prima instanță a adaptat judicios sancțiunea penală la elementele concrete de fapt și cele care circumstanțiază persoana făptuitorului, astfel încât scopurile de reeducare, coerciție, prevenție și exemplaritate prevăzute de art. 52 C. pen., să poată fi atinse, în condițiile în care prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională are o valoare însemnată, este în totalitate neacoperit, iar inculpatul nu a făcut nici un efort financiar să achite cel puțin parțial suma de 144.670 RON, la care trebuie calculate și accesoriile aferente acestei creanțe bugetare. Împotriva deciziei nr. 50 din data de 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs inculpatul T.C.G.A., recurs care nu a fost motivat în termenul legal.

Examinând recursul declarat de inculpatul T.C.G.A. prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 07 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc.

pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță. Potrivit art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Conform art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., în cazul în care nu sunt respectate condițiile de mai sus, instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., trebuie avute în vedere din oficiu.

În speță, recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege și, nu s-au invocat cazurile de casare care pot fi însă luate în considerare din oficiu. Drept urmare, ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina aceste critici, care, în plus, nu se circumscriu nici vreunuia din cazurile ce pot fi avute în vedere din oficiu. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 50 din data de 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 50 din data de 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 09 ianuarie 2014.