ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 762/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 121 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Buzău, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 320

1

C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A.D., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (în perioada 2008-2009).

În baza art. 81 cu referire la art. 82 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 3 ani și 4 luni, ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau al neexecutării obligațiilor civile.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. l lit. a) teza a II-a, b) și c) din același cod.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 14 C. proc. pen. anterior raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău suma de 13.566 lei, precum și majorările și penalitățile de la data achitării efective a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca o copie a dispozitivului sentinței să se comunice, la data rămânerii definitive, la O.N.R.C.

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care este inclusă și suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, avansată Baroului Buzău din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 165/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, a fost trimis în judecată inculpatul A.D., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, reținându-se rezumativ că, în calitate de administrator al SC D.V.G. SRL Buzău, nu a înregistrat în contabilitate o parte din veniturile obținute în perioada 2008-2009, sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în sumă totală de 14.866 lei.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv procesele-verbale de control ale Gărzii Finaciare Buzău, documentele contabile, procesele-verbale de verificare, listele de inventar, facturile fiscale, concluziile raportului de inspecție fiscală și anexele acestuia, declarațiile inculpatului, precum și celelalte înscrisuri, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

- începând cu anul 2007, inculpatul A.D. a devenit unic asociat și administrator al SC D.V.G. SRL Buzău, cu puncte de lucru în localitățile Mânzălești și Florica și obiect de activitate „comerț cu amănuntul".

Prin sentința nr. 216 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Buzău s-a deschis procedura de insolvență, la cererea societății comerciale, iar prin sentința nr. 2 din 04 ianuarie 2011 a aceleași instanțe s-a dispus închiderea procedurii, firma fiind astfel desființată.

La data de 01 septembrie 2009, la cererea organelor de poliție, comisarii Gărzii Finaciare Buzău au efectuat un control operativ și inopinat la SC D.V.G. SRL Buzău, unde au efectuat o verificare a activității firmei, în baza actelor și documentelor puse la dispoziție de organele de poliție și de inculpatul A.D.

Cu această ocazie, s-a constatat că inculpatul nu a înregistrat în contabilitate următoarele venituri:

- suma de 8.568 lei, obținută de inculpat în luna iulie 2008, prin vânzarea unei autoutilitare, proprietatea societății, bun achiziționat în leasing în anul 2005 și achitat integral în luna aprilie 2008, pentru această sumă calculându-se un impozit pe profit în valoare de 1.152 lei și T.V.A. în cuantum de 1.368 lei;

- suma totală de 60.294 lei, obținută din vânzări de marfă în cursul anului 2009, pentru care s-a calculat un impozit pe profit în valoare de 890 lei și T.V.A. în valoare de 11.456 lei.

Astfel, în perioada 2008-2009, inculpatul s-a sustras de la plata unor obligații fiscale în sumă totală de 14.866 lei, din care 2.042 lei impozit pe profit și 12.824 lei T.V.A.

În faza de judecată, inculpatul a achitat suma de 1.300 din prejudiciul produs bugetului consolidat al statului.

În drept, prima instanță a stabilit că fapta inculpatului A.D. care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al SC D.V.G. SRL Buzău, nu a înregistrat în contabilitate o parte din veniturile obținute în perioada 2008-2009, sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în sumă totală de 14.866 lei, constituie infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat, personal, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care și le-a însușit, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Instanța a admis cererea formulată de inculpat, constatând că, din probele administrate, rezultă că fapta acestuia este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Având în vedere cele reținute mai sus, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul A.D. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, la individualizarea căreia a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, atitudinea sinceră a acestuia atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima încălcare a legii penale.

Considerând că scopurile pedepsei aplicate pot fi atinse chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 C. pen. anterior cu referire la art. 82 din același cod, instanța de fond a hotărât suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 4 luni, ce va constitui termen de încercare pentru inculpat.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. anterior și a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al neexecutării obligațiilor civile în termenul de încercare stabilit.

În temeiul art. 71 C. pen. anterior, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c din același cod, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, această pedeapsă accesorie a fost de asemenea suspendată.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția), în baza art. 14 C. proc. pen. anterior raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău suma de 13.566 lei, precum și majorările și penalitățile aferente acesteia de la data achitării efective a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul A.D. și partea civilă A.N.A.F prin D.G.F.P Buzău (filele 4 și 6).

În apelul său, inculpatul a susținut că soluția dată în latură penală nu ține seama de circumstanțele sale personale constând în lipsa antecedentelor penale și în împrejurarea achitării integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce îl îndreptățește la recunoașterea și acordarea de circumstanțe cu caracter atenuant, astfel că a solicitat admiterea apelului și coborârea pedepsei sub minimul special legal, cu menținerea suspendării condiționate a executării acesteia.

La rândul său, apelanta parte civilă A.N.A.F prin D.G.F.P Buzău a susținut că instanța de fond a dezlegat greșit latura civilă a cauzei, deoarece prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională nu este de 13.566 lei, ci de 40.966 lei, care reprezintă suma tuturor obligațiilor pe care inculpatul le are de achitat bugetului consolidat al statului, sumă cu care s-a făcut constituirea de parte civilă în acest proces penal, conform adresei din 27 noiembrie 2012.

Prin Decizia penală nr. 210 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de inculpatul A.D. împotriva sentinței penale nr. 121 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Buzău, care a fost desființată, în parte, în latură penală și civilă și, în consecință:

Au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) rap. la art. 76 lit. d) C. pen. anterior și s-a redus pedeapsa aplicată acestuia de prima instanță de la 1 an și 4 luni închisoare, la 6 luni închisoare.

S-a stabilit termen de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 C. pen. anterior.

S-a constatat achitat integral prejudiciul penal în valoare de 13.566 lei, urmând ca inculpatul să achite părții civile A.N.A.F numai obligațiile fiscale accesorii de la data comiterii faptei până la cea a achitării efective a debitului.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă A.N.A.F prin D.G.F.P Buzău.

Instanța de apel, verificând hotărârea atacată în raport de criticile formulate de apelanți, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele dispoziților art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a constatat că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Potrivit legii, hotărârea este supusă desființării atunci când se constată că, față de situația de fapt reținută, prin hotărârea atacată s-au aplicat persoanei fizice sau juridice condamnate pedepse principale greșit individualizate față de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, în sensul că s-au aplicat pedepse prea grele sau prea ușoare în raport de aceste criterii sau, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedepse alternative, că pedeapsa alternativă aleasă nu se justifică în raport cu aceleași criterii.

Pornind de la aceste considerente, instanța de apel a constatat că, în privința circumstanțelor reale și a probelor administrate, instanța de fond a realizat o justă interpretare și apreciere a acestora, reținând în mod corect și complet situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, în perioada 2008-2009, inculpatul A.D., în calitate de administrator al societății SC D.V.G. SRL Buzău, s-a sustras de la plata unor obligații fiscale în sumă totală de 14.866 lei, din care 2.042 lei impozit pe profit și 12.824 lei T.V.A.

Astfel, din ansamblul probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală, respectiv procesul-verb al din 1 septembrie 2008 al Gărzii Financiare Buzău (filele 24-27) și Raportul de inspecție fiscală întocmit la 30 octombrie 2009 de D.G.F.P Buzău (filele 73-83), coroborate cu declarațiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptei, a rezultat atât existența infracțiunii, cât și săvârșirea acesteia de către inculpat, cu vinovăție în forma cerută de lege.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că inculpatul A.D. a fost administrator al SC D.V.G. SRL Buzău și, în această calitate, nu a înregistrat în contabilitate următoarele venituri:

- suma de 8.568 lei, obținută de inculpat în luna iulie 2008, prin vânzarea unei autoutilitare, proprietatea societății, bun achiziționat în leasing în anul 2005 și achitat integral în luna aprilie 2008, pentru această sumă calculându-se un impozit pe profit în valoare de 1.152 lei și T.V.A. în cuantum de 1.368 lei;

- suma totală de 60.294 lei, obținută din vânzări de marfă în cursul anului 2009, pentru care s-a calculat un impozit pe profit în valoare de 890 lei și T.V.A. în valoare de 11.456 lei.

Astfel, în perioada 2008-2009, inculpatul s-a sustras de la plata unor obligații fiscale în sumă totală de 14.866 lei, din care 2.042 lei impozit pe profit și 12.824 lei T.V.A.

S-a reținut că judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca urmare a declarației date de inculpat, de recunoaștere în totalitate a faptei reținute în actul de sesizare a instanței, declarație dată conform dispozițiilor art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen. anterior și în urma căreia inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform alin. (7) al aceluiași articol.

Așadar, reținând că pronunțarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatului, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală dedusă judecății.

De asemenea, s-a constatat că instanța de fond a stabilit o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute și dispozițiilor legale ce reglementează fapta dedusă judecății, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Cu toate acestea, la individualizarea pedepsei, s-a apreciat că se impune o reevaluare a criteriilor pe temeiul cărora trebuie stabilită sancțiunea penală pentru fapta săvârșită, luând în considerare și stăruința depusă de infractor pentru înlăturarea urmărilor infracțiunii și constând în achitarea integrală a pagubei efectiv create însumând 13.566 lei, conform înscrisurilor depuse în instanța de control judiciar (filele 13-17).

S-a reținut că această împrejurare constituie, pe de o parte, o cauză de nepedepsire sau de reducere a pedepsei, dacă intervine în condițiile și termenul prev. de art. 10 din Legea nr. 241/2005 întrucât, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală și a celor aflate în legătură cu acestea, scopul principal urmărit de legiuitor este acela al recuperării pagubelor aduse bugetului de stat, iar pe de alta, constituie dovada perseverenței și a efortului de a acoperi prejudiciul efectiv produs în sensul art. 74 lit. c) C. pen. anterior, având drept efect atenuarea răspunderii penale în condițiile art. 76 lit. d) din același cod.

Drept urmare, a fost reținută în favoarea inculpatului circumstanța personală atenuantă de mai sus, care, coroborată cu conduita sa anterioară, constând în aceea de a nu avea antecedente penale și cu poziția procesuală sinceră adoptată pe parcursul procesului penal de față, a determinat coborârea pedepsei sub minimul special legal, apreciindu-se că stabilirea unei pedepse în cuantum de 6 luni închisoare răspunde exigențelor de represiune, corecție și prevenție la care se referă art. 52 alin. (1), (2) C. pen. anterior.

Pentru acest motiv, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, apelul declarat de inculpat a fost admis, cu consecința desființării, în parte, în latură penală și civilă, a sentinței penale nr. 121 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Buzău și, pe de o parte, s-a redus pedeapsa aplicată, de la 1 an și 4 luni închisoare, la 6 luni închisoare, menținându-se suspendarea condiționată a acesteia, dar stabilindu-se un nou termen de încercare conform art. 82 C. pen. anterior, iar pe de alta, s-a constatat achitat integral prejudiciul penal în valoare de 13.566 lei, inculpatul fiind obligat la plata către partea civilă A.N.A.F. (denumită în continuare A.N.A.F) numai a obligațiilor fiscale accesorii acestei sume și care vor fi calculate de la data comiterii faptei până la cea. a achitării efective a debitului, iar nu „de la data achitării efective a debitului5' așa cum greșit a stabilit instanța fondului.

Sub acest din urmă aspect, ce privește dezlegarea dată de prima instanță acțiunii civile alăturate celei penale prin constituirea de parte civilă a A.N.A.F, conform delegației date D.G.F.P Buzău din 14 nov.2012, aceasta a susținut prin apelul exercitat că, în realitate, prejudiciul ce a fost cauzat bugetului de stat este de 40.966 lei, așa cum rezultă din adresa de constituire de parte civilă din 27 noiembrie 2012 depusă în fața instanței de fond (fila 6).

S-a apreciat că această critică nu este întemeiată și nu a fost primită întrucât, potrivit art. 317 C. proc. pen. anterior, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței (…).

S-a constatat că rechizitoriul din 7 noiembrie 2012 reține acuzația (fila 2 dosar urmărire penală) că inculpatul A.D. s-a sustras de la plata unor obligații fiscale în sumă totală de 14.866, din care 2042 lei impozit pe profit și 12.824 lei T.V.A., în perioada 2008-2009, ceea ce atras trimiterea sa în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată - faptă prev. și ped. de art. 9 alin. l lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

în plus, a fost avut în vedere că această stare de fapt a fost stabilită pe baza Raportului de inspecție fiscală din 30 octombrie 2009 întocmit de partea civilă însăși (fîlele73-83 dosar urmărire penală) care, prin inspectorii săi, a verificat activitatea societății SC D.G.V. SRL Buzău într-o perioadă mai mare decât cea care face obiectul trimiterii în judecată, respectiv 1 ianuarie 2006 -30 septembrie 2009 (fila 74 dosar urmărire penală).

Acest act de control stabilește expres că, în luna iulie 2008, SC D.G.V. SRL Buzău nu a înregistrat în evidența contabilă vânzarea unei autoutilitare în valoare totală de 8.568 lei, pentru care impozitul pe profit neachitat este de 1.152 lei, iar T.V.A. neplătit de 1.368 lei

Acestor sume li se adaugă impozitul pe profit și T.V.A. aferente unor diferențe în minus constatate la inventarierea faptică desfășurată la cele două puncte de lucru ale societății deschise în com. Mînzălești și Florica, de 890 lei, respectiv 11.456 lei.

Însumarea valorilor de mai sus reprezintă impozitul pe profit neachitat de 2.042 lei (1.152 lei+890 lei) și T.V.A. neplătit de 12.824 lei (1.368 lei+11.456 lei), în total 14.866 lei.

S-a reținut că această sumă reprezintă prejudiciul penal pentru care s-a stabilit răspunderea penală și civilă a inculpatului, așa cum rezultă și din precizarea procurorului făcută în fața instanței de fond la termenul de judecată din 4 aprilie 2013 (fila 22) când s-a solicitat și amânat cauza pentru a da posibilitatea făptuitorului să mai achite o parte a pagubei, astfel cum a solicitat.

În fața primei instanțe, acesta a plătit suma de 1.300 lei (conform chitanțelor aflate la filele 20 și 23 dosar fond), așa încât s-a constatat că în mod corect tribunalul l-a obligat pe inculpat la plata diferenței de 13.566 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Cum în instanța de control judiciar și această sumă a fost achitată, conform dovezilor depuse la filele 13-17, a rezultat că paguba efectiv creată prin activitatea infracțională ce face obiectul judecății a fost recuperată, iar inculpatul datorează părții civile numai obligațiile fiscale accesorii debitului principal, ce vor fi calculate de la data comiterii faptei până la cea a achitării efective, în conformitate cu art. 14 alin. (4) C. proc. pen. anterior.

S-a reținut că celelalte sume la care se referă apelanta parte civilă în termenii "obligații către bugetul consolidat al statului" (fila 6) nu privesc nici impozitul pe profit, nici T.V.A., ci contribuții asigurări sociale pentru accidente de muncă, boli profesionale, șomaj, sănătate, fond garantare plată creanțe bugetare și nici nu sunt datorate pentru activitatea desfășurată de societate în perioada ce a făcut obiectul judecății, așa încât ele urmează a fi recuperate în cadrul legal dat de alte dispoziții decât cele care guvernează cauza penală de față.

Cum apelanta parte civilă nu a produs nicio altă dovadă, în afara celor analizate mai sus, din care să rezulte ce reprezintă obligațiile fiscale în sumă de 40.966 lei, solicitate în calea de atac, în raport de considerentele expuse, a fost respins, ca nefondat, apelul exercitat de aceasta, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. anterior.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați prin A.J.F.P. Buzău.

Prin motivele scrise de recurs, depuse la dosar în termenul prevăzut de lege, recurenta parte civilă a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul laturii civile, apreciind că aceasta a fost soluționată în mod necorespunzător, în condițiile în care s-a reținut că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunii de către inculpat este de numai 13.566 lei, în loc de 40.966 lei, astfel cum s-a realizat constituirea de parte civilă.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul intimatului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Prealabil, Înalta Curte reține că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, examinând criticile formulate de recurenta parte civilă, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi circumscrise niciunui caz de casare reglementat de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen. anterior, fiind contestată întinderea prejudiciului.

Răspunderea civilă delictuală este reglementată de dispozițiile art. 1349 și următoarele C. civ., condițiile răspunderii pentru fapta proprie (art. 1357 C. civ.) fiind circumscrise următoarelor elemente: 1) existența unui prejudiciu; 2) săvârșirea faptei ilicite; 3) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; 4) săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite prin care s-a cauzat prejudiciul.

Răspunderea civilă delictuală alcătuiește dreptul comun al răspunderii civile, în timp ce răspunderea contractuală sau alte forme de răspundere civilă au un caracter special.

Prin urmare, în cadrul procesului penal, inculpatul nu poate fi obligat decât la prejudiciul cert, rezultat din infracțiunea săvârșită, și nu la plata unor sume care derivă din alte obligații, cum ar fi, de pildă, cele fiscale.

În prezenta cauză, pe baza probelor administrate, instanțele au stabilit un prejudiciu de 14.866 lei, obligându-l pe inculpatul A.D. la plata acestui prejudiciu, rezultat din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați prin A.J.F.P. Buzău.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați prin A.J.F.P. Buzău împotriva Deciziei penale nr. 210 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul A.D.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2014.