ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.04.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1136/2013

HOTĂRÂRE
01.04.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1136/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 55280/3/2011 (25/2013),

printre altele, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații I.A., S.C.D. și N.T..

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că prin sentința penală nr. 785 din 13 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 55280/3/2011, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului București , secția a II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 și a fost contopit restul de 1164 de zile cu pedeapsa de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b),d),e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (2

1

) lit. a), c și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A. la pedeapsa de 25 de ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 și s-a contopit restul de 1164 de zile cu pedeapsa de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat același inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă la 13 octombrie 2003 și s-a contopit restul de 1164 de zile cu pedeapsa de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 27 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen..

În temeiul art. 350 C. proc. civ., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de la de la 3 iunie 2011 la zi.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86

4

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (2

1

) lit. a) și c) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.T. la pedeapsa de 20 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86

4

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86

4

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului și pedepsele complementare aplicate, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen..

În temeiul art. 350 C. proc. civ., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a computat prevenția pentru inculpatul N.T. de la 25 octombrie 2011 lăzi.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen. rap la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (2

1

) lit. a) și c) și alin. (3) teza I C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.D. la pedeapsa de 20 ani închisoare. în temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 192 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 74 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 23 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

În temeiul art. 350 C. proc. civ., s-a menținut starea de arest a inculpatului S.C.D., iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de la 13 septembrie 2011 la zi.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații I.A., S.C.D. și N.T., Curtea de Apel București fiind investită cu soluționarea căilor de atac.

Menținerea stării de arest a fost analizată în conformitate cu art. 300

2

rap. la art. 160

b

A fost avută în vedere împrejurarea potrivit căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că prin „condamnare" în sensul art. 5 parag. 1 lit. a) trebuie înțeleasă o declarație asupra vinovăției, fiind stabilită existența unei infracțiuni în dreptul intern al statului și pronunțată o condamnare în urma stabilirii răspunderii penale și determinării pedepsei, iar între condamnare și detenție trebuie să existe o legătură de cauzalitate suficientă, care poate să se subtieze sau chiar să se rupă o dată cu scurgerea timpului, dacă această prelungire a detenției se bazează pe motive străine obiectivelor deciziei inițiale sau pe o apreciere nerezonabilă cu privire la aceste obiective, într-un asemenea caz, o privare de libertate legală la origine putându-se transforma într-o privare de libertate arbitrară și, în consecință, incompatibilă cu art. 5.

S-a reținut, de asemenea, că s-a stabilit de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului faptul că detenția preventivă trebuie sa aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie sa se prelungească dincolo de limite rezonabile, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii făcându-se prin luarea în considerare a circumstanțelor concrete ale fiecărei cauze, pentru a vedea în ce măsura "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (Labita c. Italiei).

Verificând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile alternative prevăzute de art. 160

b

alin. (3) C. proc. civ..

Sub aspectul dispozițiilor art. 143 C. proc. civ. rap. la art. 68

1

S-a reținut că după ce au ajuns la fața locului, beneficiind de sprijinul inculpatului S.C.D., care a rămas în autoturismul cu care cei trei inculpați veniseră, pentru a le asigura paza și, ulterior, scăparea, inculpații N.T. și I.A. au pătruns fără drept în locuința victimei Z.N., în vârstă de 74 de ani, situată în București, sector 6. Pentru a o determina pe victimă să spună unde se află sumele de bani, inculpații I.A. și N.T. au exercitat mai mult timp asupra acesteia acte de violență (excesive în raport cu actele necesare și suficiente comiterii faptei, precum și cu particularitățile psiho-fizice ale victimei și cu scopul patrimonial urmărit), apoi au sustras suma de 250.000 de RON, un autoturism marca A. și mai multe bunuri, valoarea totală a prejudiciului fiind de aproximativ 490.000 de RON. Victima Z.N. a suferit leziuni grave, fiind transportată la Spitalul Universitar de Urgență București unde, la data de 01 aprilie 2009, a decedat.

Curtea de apel a considerat relevante următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, acte medicale, raport de autopsie medico-legală din 2009, declarații de părți vătămate, declarații de martori, procese-verbale și planșe fotografice privind efectuarea unor conduceri în teren cu anumiți martori, declarațiile inculpatului I.A., declarațiile învinuitului S.A.F., proces-verbal și planșă fotografică privind efectuarea unei conduceri în teren cu învinuitului S.A.F., procese-verbale și planșe fotografice privind efectuarea unor recunoașteri de persoane după fotografii, procese-verbale și planșe fotografice privind efectuarea unor recunoașteri de obiecte după fotografii, procese-verbale și planșe fotografice privind efectuarea de percheziții domiciliare, raport de constatare tehnico-științifică din 18 februarie 2011 (Institutul pentru Tehnologie Avansată din cadrul Serviciului Român de Informații), analiza realizată de Federal Bureau of Investigation (F.B.I.) - Operațional Technology Division -Digital Evidence Laboratory, privind calitatea imaginilor înregistrate, rechizitorii și hotărâri judecătorești privind activitatea infracțională a inculpaților, hărți relaționale.

De asemenea, s-a constatat că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. civ. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă încă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptei - în mod premeditat, de mai multe persoane împreună, urmările produse -decesul victimei, mobilul acesteia - sustragerea de bunuri și impactul negativ asupra opiniei publice.

În speța dedusă judecății, s-a avut în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menținerea măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.

Ca atare, nu a fost identificat vreun motiv întemeiat pentru punerea inculpaților în libertate, ci s-a apreciat că întregul material probator administrat în cauză impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă alternativă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen..

Tot astfel, s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica. Pertinența și suficiența acestor motive au fost apreciate de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare ia prevederile art. 136 C. proc. pen., privarea de libertate a inculpaților fiind necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care inculpații se bucură conform legislației în vigoare.

Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. civ., în temeiul art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (3) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 136 din același cod, privind scopul măsurilor preventive, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților I.A., S.C.D. și N.T. și s-a menținut starea de arest preventiv a acestora.

Pentru considerentele arătate cu privire la starea de arest a inculpaților, s-a apreciat că înlocuirea măgurii arestării preventive cu una din măsurile obligării de a nu părăs țara sau localitatea, nu corespunde scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat de art. 136 C. proc. civ. și nu poate servi unei bune administrări a cauzei.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații I.A., S.C.D. și N.T.,

solicitând revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de libertate. De asemenea, într-o teză subsidiară, inculpatul I.A. a solicitat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenților inculpați și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpați, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și curtea de apel.

De altfel, în jurisprudența constantă a C.E.D.O s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.

În speța dedusă judecății, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menținerea măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.

Înalta Curte reține și faptul că instanțele anterioare au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților atât la luarea măsurii arestării preventive, cât și la momentul verificării legalității și temeiniciei acestei măsuri.

Astfel fiind, la acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate a inculpaților, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. civ..

Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, se constată că, în cauză, s-a dispus prin sentința penală nr. 785 din 13 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 55280/3/2011, condamnarea inculpaților la pedepsele rezultante de 27 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d, e C. pen. (în ceea ce-l privește pe inculpatul I.A.), 23 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (în ceea ce-l privește pe inculpatul S.C.D.) și, respectiv, 25 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. (în ceea ce-l privește pe inculpatul N.T.), hotărârea de condamnare, apelată de inculpați, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile C.E.D.O.

În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziția de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. civ., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 RON, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.A., S.C.D. și N.T. împotriva încheierii din 19 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 55280/3/2011 (25/2013).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100

RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-05-24
0,98
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1792/2013
pen. Conform acestui text de lege instanța de judecată în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași ar
ÎCCJ 2013-01-18
0,98
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 180/2013
-a și lit. b), d), e) din C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (2 1 ) lit. a), c) și alin. (3) teza I din C. pen. cu aplicarea disp. art 37 lit. a)
ÎCCJ 2011-03-25
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1197/2011
Asupra recursului de fată; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 803 din 16 noiembrie 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, printre altele, a dispus: 1. În temeiul dispozițiilor art. 2 alin
ÎCCJ 2013-05-15
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1652/2013
Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 376 din 5 iunie 2012 Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175
ÎCCJ 2012-10-03
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3119/2012
data de 22 aprilie 2007 și a contopit restul de 1566 de zile cu pedeapsa de 10 ani aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 201 alin. (1), (2), (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de
Sursă