ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 268/2013

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 04 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, având pe rol judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și apelanții intimați inculpați T.G., B.A., T.M.M., F.M., G.C.I., G.M., S.A., B.C., T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A. împotriva Sentinței penale nr. 793 din data de 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 56397/3/2011, verificând din oficiu în condițiile prevăzute de art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. măsura arestării preventive a inculpaților a constatat că subzistă temeiurile de drept și de fapt care au determinat luarea măsurii, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 160 b C. proc.

pen., art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.. Pentru a dispune astfel Curtea de Apel a reținut că la data de 12 februarie 2011, inculpații B.A. zis "A.", F.M. zis "Ș.", G.C.I. zis "P.", T.G. zis "G." sau "G.T.", T.M.M. zis "K.", S.A. zis "A.B.", G.M. zis "C.", beneficiind de sprijinul moral și material al inculpaților M.A., B.C., B.G., B.M.A. și T.I.D. zis "D.T." (care i-au însoțit înainte, în timpul sau după comiterea faptelor, întărindu-le astfel rezoluția infracțională sau au procurat bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor), pe fondul unor conflicte anterioare și în baza unei informații referitoare la deplasarea victimelor B.C.C. și M.C.D. cu un autoturism marca "B." către București, le-au urmărit pe acestea folosind autoturisme proprii și împrumutate și, după ce le-au localizat în București, pe Bd.

B., nr. 100, în spatele blocului E2, sector 2, au lovit cu bâte și țevi metalice autoturismul în care se aflau părțile vătămate apoi, folosind substanțe inflamabile, au incendiat autoturismul și pe părțile vătămate aflate în interiorul acestuia, provocându-le acestora leziuni grave, cu scopul de a le suprima viața prin cruzimi, acțiuni exercitate în public, care au fost de natură să tulbure grav liniștea și ordinea publică. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A1/1936/2011 partea vătămată B.C.C. a prezentat leziuni traumatice, ce pot data din data de 12 ianuarie 2011, postcombustionale (arsuri prin flacără gradul II - III pe aproximativ 36% suprafață corporală, gr. III 17% suprafață corporală; arsuri de căi respiratorii superioare).

La data examinări partea vătămată prezintă cicatrice în evoluție la nivelul extremității cefalice și mâinii drepte cu retractil tegumentar ce necesită în continuare tratament specific de chirurgie plastică și care reprezintă un prejudiciu estetic major. Până în prezent a necesitat 100 - 120 (o sută - o sută douăzeci) zile îngrijiri medicale. Prin caracterul lor leziunile suferite i-au pus viața în pericol. Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/1935/2011 a rezultat că partea vătămată M.C.D. a prezentat leziuni traumatice, ce pot data din data de 12 ianuarie 2011, postcombustionale (arsuri prin flacără gr. IIa - IIb pe aproximativ 11% suprafață corporală) localizate la nivelul extremității cefalice, mâinii drepte circular, mână stângă insular, abdomen parcelar, posibil produse în condițiile consemnate în istoric.

A necesitat 45 - 50 (patruzeci și cinci - cincizeci) zile de îngrijiri medicale, așa cum sunt consemnate în documentația medicală leziunile traumatice suferite nu au fost de natură să-i pună viața în pericol.

Situația de fapt este dovedită prin materialul probator administrat în cauză, și anume: declarațiile părților vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, rapoartele de expertiză medico-legală nr. A1/1935/2011 și nr. A1/1936/2011, declarațiile martorilor din acte, declarațiile învinuitului C.S., procesele-verbale de conducere în teren și planșe fotografice, declarațiile inculpaților, listing-urile telefonice, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, imaginile înregistrate la stația P.C., hărți relaționale, procesele-verbale de recunoaștere după fotografii și planșe fotografice, procesele-verbale de recunoaștere de obiecte și planșe fotografice, procesele-verbale de percheziție domiciliară și planșe fotografice, procesele-verbale privind efectuarea de percheziții informatice, rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică ale inculpaților; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1572710 din 22 martie 2011. Împotriva încheierii au declarat recurs, în termen legal, inculpații B.A., G.M., S.A., B.C., T.I.D., B.G., B.M.A.

și M.A. solicitând revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, impactul asupra societății a faptelor săvârșite s-a diminuat considerabil, astfel încât punerea în libertate nu ar mai crea un sentiment de insecuritate. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) și art. 385 14 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În cauză, Curtea de Apel București, secția I penală, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților. Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, cât și de circumstanțele personale ale inculpaților, apreciază că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și Curtea de Apel București, secția I penală.

De altfel, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă. În speța dedusă judecății, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menținerea măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului urmărit de măsura luată. Înalta Curte reține și faptul că instanțele anterioare au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la momentul verificării legalității și temeiniciei acestei măsurii preventive.

Astfel că, la acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate a inculpaților, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen. În ce privește durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a depășit termenul rezonabil, iar inculpații au fost condamnați, chiar nedefinitiv, la pedeapse privative de libertate. Această condamnare nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea inculpaților, nu se impune revocarea măsurii arestării preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică. Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpații B.A., G.M., S.A., B.C., T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A. împotriva încheierii din 04 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 56397/3/2011/a10, vor fi respinse ca nefondate. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpații recurenți G.M., S.A.

și B.C. vor fi obligați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpații recurenți B.A., T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A. vor fi obligați la plata sumei de câte 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A., G.M., S.A., B.C., T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A. împotriva încheierii din 04 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 56397/3/2011/a10. Obligă recurenții inculpați G.M., S.A. și B.C., la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați B.A., T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A., la plata sumei de câte 125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2013. Procesat de GGC - GV