ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 268/2013

Asupra

recursurilor de față:

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 04 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală,

având pe rol judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și apelanții intimați inculpați T.G., B.A., T.M.M., F.M., G.C.I.,

G.M., S.A., B.C., T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A. împotriva Sentinței penale nr.

793 din data de 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală, în Dosarul nr. 56397/3/2011, verificând din oficiu în condițiile

prevăzute de art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc.

pen. măsura arestării preventive a inculpaților a constatat că subzistă

temeiurile de drept și de fapt care au determinat luarea măsurii, fiind

întrunite cerințele prevăzute de art. 160

b

C. proc. pen., art. 143

și art. 148 lit. f) C. proc. pen..

Pentru

a dispune astfel Curtea de Apel a reținut că la data de 12 februarie 2011,

inculpații B.A. zis "A.", F.M. zis "Ș.", G.C.I. zis

"P.", T.G. zis "G." sau "G.T.", T.M.M. zis

"K.", S.A. zis "A.B.", G.M. zis "C.", beneficiind

de sprijinul moral și material al inculpaților M.A., B.C., B.G., B.M.A. și

T.I.D. zis "D.T." (care i-au însoțit înainte, în timpul sau după

comiterea faptelor, întărindu-le astfel rezoluția infracțională sau au procurat

bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor), pe fondul unor conflicte anterioare

și în baza unei informații referitoare la deplasarea victimelor B.C.C. și

M.C.D. cu un autoturism marca "B." către București, le-au urmărit pe

acestea folosind autoturisme proprii și împrumutate și, după ce le-au localizat

în București, pe Bd. B., nr. 100, în spatele blocului E2, sector 2, au lovit cu

bâte și țevi metalice autoturismul în care se aflau părțile vătămate apoi,

folosind substanțe inflamabile, au incendiat autoturismul și pe părțile

vătămate aflate în interiorul acestuia, provocându-le acestora leziuni grave,

cu scopul de a le suprima viața prin cruzimi, acțiuni exercitate în public,

care au fost de natură să tulbure grav liniștea și ordinea publică.

Potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. A1/1936/2011 partea vătămată B.C.C. a

prezentat leziuni traumatice, ce pot data din data de 12 ianuarie 2011,

postcombustionale (arsuri prin flacără gradul II - III pe aproximativ 36%

suprafață corporală, gr. III 17% suprafață corporală; arsuri de căi

respiratorii superioare). La data examinări partea vătămată prezintă cicatrice

în evoluție la nivelul extremității cefalice și mâinii drepte cu retractil

tegumentar ce necesită în continuare tratament specific de chirurgie plastică

și care reprezintă un prejudiciu estetic major.

Până

în prezent a necesitat 100 - 120 (o sută - o sută douăzeci) zile îngrijiri

medicale. Prin caracterul lor leziunile suferite i-au pus viața în pericol.

Din

raportul de expertiză medico-legală nr. A1/1935/2011 a rezultat că partea

vătămată M.C.D. a prezentat leziuni traumatice, ce pot data din data de 12

ianuarie 2011, postcombustionale (arsuri prin flacără gr. IIa - IIb pe

aproximativ 11% suprafață corporală) localizate la nivelul extremității

cefalice, mâinii drepte circular, mână stângă insular, abdomen parcelar, posibil

produse în condițiile consemnate în istoric.

A

necesitat 45 - 50 (patruzeci și cinci - cincizeci) zile de îngrijiri medicale,

așa cum sunt consemnate în documentația medicală leziunile traumatice suferite

nu au fost de natură să-i pună viața în pericol.

Situația

de fapt este dovedită prin materialul probator administrat în cauză, și anume:

declarațiile părților vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și

planșă fotografică, rapoartele de expertiză medico-legală nr. A1/1935/2011 și

nr. A1/1936/2011, declarațiile martorilor din acte, declarațiile învinuitului

C.S., procesele-verbale de conducere în teren și planșe fotografice,

declarațiile inculpaților, listing-urile telefonice, procesele-verbale de

transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, imaginile înregistrate la

stația P.C., hărți relaționale, procesele-verbale de recunoaștere după

fotografii și planșe fotografice, procesele-verbale de recunoaștere de obiecte

și planșe fotografice, procesele-verbale de percheziție domiciliară și planșe

fotografice, procesele-verbale privind efectuarea de percheziții informatice,

rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică ale inculpaților; raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 1572710 din 22 martie 2011.

Împotriva

încheierii au declarat recurs, în termen legal, inculpații B.A., G.M., S.A.,

B.C., T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A. solicitând revocarea măsurii arestării

preventive, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării

acestei măsuri, impactul asupra societății a faptelor săvârșite s-a diminuat

considerabil, astfel încât punerea în libertate nu ar mai crea un sentiment de

insecuritate.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen.,

constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în

exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice

periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform

alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În

cauză, Curtea de Apel București, secția I penală, a procedat la efectuarea

verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la

baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare

privarea de libertate a inculpaților.

Înalta

Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de

gravitatea deosebită a acestora, cât și de circumstanțele personale ale

inculpaților, apreciază că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și Curtea de Apel

București, secția I penală.

De

altfel, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a

admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei

publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să

justifice o detenție preventivă.

În

speța dedusă judecății, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile

procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor

care au condus la menținerea măsurii privative de libertate, precum și

legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.

Înalta

Curte reține și faptul că instanțele anterioare au avut în vedere

circumstanțele personale ale inculpaților atât la luarea măsurii arestării

preventive cât și la momentul verificării legalității și temeiniciei acestei

măsurii preventive.

Astfel

că, la acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat

pentru punerea în libertate a inculpaților, ci apreciază că întregul material probator

administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo

altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă

scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen.

În

ce privește durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află

în faza apelului, nu s-a depășit termenul rezonabil, iar inculpații au fost

condamnați, chiar nedefinitiv, la pedeapse privative de libertate. Această

condamnare nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților

de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora

încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Ca

atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, intervenind și condamnarea inculpaților, nu se impune revocarea

măsurii arestării preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică.

Pentru

motivele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpații B.A., G.M., S.A.,

B.C., T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A. împotriva încheierii din 04 ianuarie 2013 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

56397/3/2011/a10, vor fi respinse ca nefondate.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din

același cod, inculpații recurenți G.M., S.A. și B.C. vor fi obligați la plata

sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care

suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din

același cod, inculpații recurenți B.A., T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A. vor fi

obligați la plata sumei de câte 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru

apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A., G.M., S.A., B.C.,

T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A. împotriva încheierii din 04 ianuarie 2013 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 56397/3/2011/a10.

Obligă

recurenții inculpați G.M., S.A. și B.C., la plata sumei de câte 200 RON

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă

recurenții inculpați B.A., T.I.D., B.G., B.M.A. și M.A., la plata sumei de câte

125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON,

reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la

prezentarea apărătorilor aleși se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 ianuarie 2013.

Procesat

de GGC - GV