Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din data de 8 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1031/2/2013 (465/2013), cauză ce formează obiectul Dosarului nr. 935/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis în parte propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților M.A., N.M.A., S.A., P.C.M., C.V. și T.S., formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală. S-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților M.A., N.M.A., S.A., P.C.M., C.V. și T.S.

pe o perioadă de 30 de zile, de la 12 februarie 2013 la 13 martie 2013 inclusiv. S-a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților G.D.M., R.I. și D.B.F., formulată de parchet. Conform art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145 C. proc. pen., s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților G.D.M. R.I. și D.B.F., cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile de la data punerii în libertate, și s-a dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză. Conform art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (1 1 ) și alin. (1 2 ) C. proc.

pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori sunt chemați; - să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; - să nu se apropie de ceilalți inculpați, de învinuiții, experții sau martorii din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia, cu excepția soților și a rudelor până la gradul II. Instanța de fond a atras atenția fiecărui inculpat că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că potrivit referatului din 07 februarie 2013 întocmit în Dosarul nr. 102/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile a inculpaților:

X.I. SRL, SC P.I. SRL, SC T.T. SRL, SC A.I.E. SRL, SC L.D.S.T. SRL, SC S.F. SRL, SC S.B. SRL, SC A.B.P. SRL, SC P.C. SRL, SC C.I.C. SRL, SC P.M. SRL, SC M.G.S. SRL, SC P.I.S. SRL, SC D.L. SRL, SC A.A. SRL, SC N.E. SRL, SC S.B.G. SRL, SC M.T. SRL și SC A.M.B. SRL. De la B.R.D.-D. au obținut credite în valoare totală de 31.048.063 EURO, respectiv 1.660.000 RON, un număr de 14 societăți comerciale după cum urmează: SC G.F.R. SRL, SC G.A.P. SRL, SC I.O. SRL, SC A.J.C. SRL, SC B.T. SRL, SC M.G. SRL, SC F.C. SRL, SC G.T. SRL, SC A.B.C. SRL, SC D. SRL, SC D.E. SRL, SC K. SRL, SC P.B. SRL și SC E. SRL. De la Banca A. au obținut credite în valoare totală de 9.705.069 euro, respectiv 7.408.712 RON, un număr de 3 societăți comerciale după cum urmează:

S.B. SRL și SC E.A. SRL. De la F.N.G.C.I.M.M. au obținut garanții în valoare totală de circa 23.000.000 RON (5.400.000 euro) în legătură cu un număr de 9 societăți comerciale, după cum urmează: SC B.T. SRL (1.343.760,00 RON), SC A.M.B. SRL (2.043.929,42 RON), SC C.I.C. SRL (2.498.073,16 RON), SC D.E. SRL (579.968,08 euro), SC E. SRL(580.000 RON), SC L.D.S.T. SRL (5.101.630,24 RON), SC M.G.S. SRL (7.142.352,00 RON), SC G.T. SRL (2.147.744,69 RON) și SC A.A. SRL (440.000 euro). S-a mai arătat în referatul procurorului că urmărirea penală nu este completă din motive obiective, că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară, pentru toți fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen.. Curtea a apreciat propunerea formulată de parchet ca fiind, în parte, întemeiată, pentru următoarele considerente. S-a reținut că, potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În speță, nefiind invocate temeiuri noi care să justifice menținerea arestării preventive, instanța a considerat necesar să verifice dacă temeiurile ce au determinat arestarea subzistă și dacă aceste temeiuri mai fac necesară prelungirea arestării preventive.

Arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus, după cum urmează: S.D., G.D.M., T.S., R.I. și D.B.F. au fost arestați prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., inculpații M.A. și N.M.A., prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 9384/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., S.A. și P.C.M., prin încheierea de ședință din 16 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9384/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., inculpatul C.V. a fost arestat prin încheierea de ședință din 17 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9387/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc.

pen.. Ulterior, prin încheierea de ședință din 09 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 132/2/2013 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost prelungită măsura arestării preventive a tuturor inculpaților până la data de 11 februarie 2013. Cu referire la situația recurentului inculpat S.D., arestat împreună cu inculpații G.D.M., T.S., R.I. și D.B.F. în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 cu referire la art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Din perspectiva condiției prevăzute de art. 143 C. proc. pen., cu referire la art. 68 1 C. proc. pen., s-a constatat că probele administrate după arestarea acestui inculpat susțin și fundamentează, de o manieră convingătoare, acuzațiile ce i se aduc. În sarcina inculpatului S.D. se reține că, în perioada ianuarie 2008-decembrie 2011, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat ai cărui lideri erau M.A. - director executiv B.R.D.-U., N.M.A. - director comercial al B.R.D.-D. și C.V., prin intermediul lui S.A., care l-a racolat în scopul comiterii acestor infracțiuni și a ajutat la obținerea unor importante sume de bani în mod ilicit prin inducerea și menținerea în eroare a B.R.D.-U.

și B.R.D.-D., semnând contracte de credit în calitate de împuternicit al unor adevărați proprietari de imobile, cunoscând că aceste imobile sunt supraevaluate, sau în calitate de fidejusor, garant ipotecar sau administrator al unor societăți comerciale, și, de asemenea, prin semnarea de contracte comerciale fictive ce au fost depuse la bancă, pentru a evidenția relațiile comerciale a societăților comerciale ce urmau să obțină credite în mod nelegal. Inculpatul a mijlocit obținerea unor credite în numele următoarele societăți comerciale de la două instituții bancare: B.R.D. SA România (B.R.D.-U. și B.R.D.-D.) și Banca A.: SC G.F.R. SRL, SC B.T. SRL, SC T.T. SRL, SC I.O. SRL, SC A.M.B. SRL, SC P.M.

SRL, SC M.T. SRL, SC A.B.P. SRL, SC G.A.P. SRL și SC A.J.C. SRL, cauzând un prejudiciu total de 18.300.000 euro în dauna B.R.D.-U. și B.R.D.-D. și Banca A.. S-a reținut că atitudinea de recunoaștere a faptelor de către inculpatul S.D. are o valoare declarativă, atât timp cât acesta a susținut că a comis faptele fără să aibă cunoștință de caracterul infracțional al acestora. Pe de altă parte, instanța a constatat că inculpatul a avut o contribuție importantă la activitatea infracțională, în sarcina sa reținându-se comiterea mai multor acte materiale: în legătură cu faptele descrise în referatul parchetului la pct. 1 , referitor la creditele acordate de B.R.D.-U. - pct. 2, 9, 12 și 19, la pct. I I, referitor la creditele acordate de B.R.D.-D.

- pct. 2, 6, 7 și 12, dar și la pct. III, referitor la creditele acordate Banca A. - pct. 1. Implicarea inculpatului în activitatea infracțională a fost confirmată atât prin declarațiile numiților B.L., T.M.G., G.A., R.M., D.S., E.S.M., A.M.C. și G.N. - audiați înainte de arestarea inculpatului S.D., cât și prin probele administrate după arestarea acestuia, respectiv prin declarațiile martorului G.I. și declarațiile învinuiților V.E., D.(M.)M. și V.A.. Curtea a constatat că, privindu-l pe inculpatul S.D., se mențin și temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen..

Astfel, prima instanță a observat că, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, necesitatea prelungirii arestării preventive nu se poate examina numai în funcție de gravitatea pedepsei iar prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică, deci dacă ordinea publică este efectiv amenințată (cauza Letellier contra Franței). Pe de altă parte, neexistând o definiție legală a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, pentru evaluarea unui asemenea pericol, instanța a utilizat criteriile enumerate de art. 136 alin. ultim C. proc.

pen., așa încât nu se poate susține că acest pericol trebuie raportat exclusiv la persoana inculpatului, fără să fie avute în vedere natura și gravitatea faptei și împrejurările concrete de comitere a acesteia, așa cum se conturează în raport de probele administrate până la acest moment. Instanța de fond a reținut că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt sancționate prin limite mari de pedeapsă, ceea ce evidențiază un pericol social generic ridicat, dar acesta nu este singurul argument care justifică privarea în continuare de libertate a inculpaților, ci, având în vedere modalitatea în care au fost comise faptele, aspectele concrete ale speței pun în evidență, în egală măsură, o periculozitate ridicată ce impune, cel puțin pentru acest stadiu procesual, menținerea stării de arest preventiv.

În raport de circumstanțele reale reținute, având în vedere amploarea activității infracționale, numărul și poziția persoanelor implicate dar și gravitatea urmărilor, s-a apreciat că circumstanțele personale favorabile nu diminuează într-o asemenea măsură pericolul pentru ordinea publică pentru a putea determina punerea în libertate a inculpatului, chiar și prin luarea unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate (obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara). Astfel, în ce-l privește pe inculpatul S.D., s-a reținut că lipsa antecedentelor penale nu dobândește o pondere importantă în evaluarea criteriilor prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc.

pen., după cum nici datele privind situația familială deosebită a acestui inculpat, referitoare la faptul că este tutorele surorii sale diagnosticată cu schizofrenie, are doi copii minori în îngrijire, iar soția este însărcinată, astfel cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul de fond, nu dobândesc o valoare covârșitoare în ansamblul criteriilor mai sus menționate, dată fiind poziția ocupată de inculpat în cadrul grupului infracțional și contribuția sa la producerea prejudiciului. Prima instanță a constatat că, în cea ce-l privește pe inculpatul S.D., nu poate fi reținută o atitudine procesuală de deplină sinceritate, în plus, a arătat că acesta a comis numeroase acte materiale într-un interval mare de timp.

Luând în considerare toate aspectele mai susmenționate, având în vedere și ritmul de desfășurare al anchetei penale, s-a apreciat că, în ce-l privește pe acest inculpat nu s-a depășit o durată rezonabilă a privării de libertate, cu atât mai mult cu cât, în motivarea propunerii parchetului s-a arătat că, pentru soluționarea cauzei, urmează a fi efectuate numeroase acte de urmărire penală: - extinderea cercetărilor față de alți membrii ai grupului infracțional organizat, existând probe și indicii temeinice că au participat și alte persoane la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost începută urmărirea penală, - audierea tuturor martorilor care au cunoștință de aprobarea de creditelor de la cele două grupuri bancare ce aparțin B.R.D., - confruntări între martori - învinuiți - inculpați, - recunoașteri din grup a membrilor, - reaudierea inculpaților, - efectuarea perchezițiilor informatice asupra sistemelor informatice și mediilor de stocare a datelor informatice aparținând B.R.D.-U.

și B.R.D.-D., ale inculpaților M.A., N.M.A., P.C.M., C.V., ș.a., pentru care au fost obținute autorizațiile de percheziții informatice dar nu au fost efectuate până la această dată, - continuarea inventarierii documentelor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare la inculpații R.C., M.C.I., T.Ș., B.V.J., P.C.M., - efectuarea perchezițiilor informatice asupra sistemelor informatice și mediilor de stocare a datelor informatice aparținând inc. P.C.M., N.M.A., S.A., C.I., T.S., B.D., ș.a., pentru care au fost obținute autorizațiile de percheziții informatice la data de 05 februarie 2013, dar nu au fost efectuate până la această dată, - continuarea cercetării documentelor identificate cu ocazia perchezițiilor informatice pe mediile de stocare a membrilor grupării infracționale, - audierea martorilor din centrala B.R.D.

SA care au cunoștință de activitatea infracțională efectuată în prezenta cauză de unii membrii ai grupării infracționale, - dispunerea unor rapoarte de constatare financiar contabile cu privire la circuitul financiar al banilor ce fac obiectul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților/ învinuiților. Totodată, Curtea, față de numărul important de probe necesare pentru soluționarea cauzei, în ansamblul său, a constatat că organul de urmărire penală respectă obligația de a depune diligente speciale în cauzele cu arestați preventiv, în scopul evitării încetinirii ritmului instrucției și prelungirii nejustificate a măsurii preventive (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Toth contra Austriei).

Împotriva încheierii din data de 8 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1031/2/2013 (465/2013), a declarat recurs inculpatul S.D. Recursul nu a fost motivat în scris. Concluziile orale ale apărătorului ales al recurentului inculpat, avocat B.A., formulate în susținerea recursului declarat de incupat, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat. Prin încheierea de ședință din 14 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc.

pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.D.. Ulterior, prin încheierea de ședință din 09 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul 132/2/2013, aceeași instanță a prelungit măsura arestării inculpatului până la 11 februarie 2013, iar prin încheierea atacată, soluționând propunerea parchetului de prelungire a duratei acestei măsuri, în temeiul art. 155, art. 156 și art. 159 C. proc. pen., Curtea a dispus o nouă prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului S.D., pe o perioadă de 30 de zile, până la 13 martie 2013, inclusiv. Potrivit art. 159 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a dispus asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți sau de la comunicare pentru cei lipsă.

Înalta Curte constată că, în cauză, arestarea inculpatului S.D. s-a dispus și prelungit reținându-se incidența dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., prima instanță considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 cu referire la art. 143 C. proc. pen., iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora. Raportat la împrejurarea că, prin propunerea parchetului, nu s-au invocat temeiuri noi, în înțelesul dat acestei noțiuni de art. 155 alin. (1) C. proc. pen., care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive, ceea ce rămânea de stabilit de către instanța de fond era împrejurarea dacă temeiurile care au determinat arestarea inițiala impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, raportat la perioada scursă de la momentul privării sale de libertate.

Înalta Curte apreciază ca indubitabil faptul că, la momentul luării măsurii arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului exista și era dovedit de natura infracțiunilor presus a fi săvârșite dar și de necesitatea unei reacții prompte și eficiente a organelor judiciare. Pe de altă parte, privarea de libertate a inculpatului, deși legală și temeinică inițial, se impunea însă, numai pentru un anumit timp.

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a evidențiat că potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, necesitatea prelungirii arestării preventive nu se poate examina numai în funcție de gravitatea pedepsei iar prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică, deci dacă ordinea publică este efectiv amenințată (cauza Letellier contra Franței). Cu toate acestea, instanța de fond, a apreciat greșit incidența în cauză a unei tulburări sociale determinată de reacția publicului sau a existenței unor circumstanțe excepționale care să justifice prelungirea detenției.

Plecând de la jurisprudența CEDO, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței „pericolului pentru ordinea publică", printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4236/2012
Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele Prin Încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. 9384/2/2012, a fost
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2431/2013
ării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile măsură ce a fost prelungită succesiv de către organul de urmărire penală, până în momentul trimiterii în judecată. Prin încheierea din data de 19 martie 2013, Curtea de Apel București a ad
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3210/2013
din data de 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, în Dosarul nr. 4298/2/2013, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 2263 din 26 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pena
ÎCCJ 2013-05-10
0,96
ÎCCJ, Secția penală
ă a procesului penal. S-a mai reținut, totodată că în cauză prelungirea arestării preventive este necesară, pentru buna desfășurare a procesului penal, în faza de finalizare a urmăririi penale și, conform referatului, a emiterii rechizitori
ÎCCJ 2013-05-27
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1821/2013
cerințele legale care să justifice menținerea ei în continuare față de inculpați, nefiind încălcate dispozițiile art. 6 parag. 1 din CEDO privind dreptul persoanei de a fi judecată într-un termen rezonabil. Față de toate aceste considerente
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă