ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului penal de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 8

februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 1031/2/2013 (465/2013), cauză ce formează obiectul Dosarului nr. 935/1/2013

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis în parte propunerea

de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților M.A., N.M.A., S.A.,

P.C.M., C.V. și T.S., formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală.

S-a dispus

prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților M.A., N.M.A., S.A.,

P.C.M., C.V. și T.S. pe o perioadă de 30 de zile, de la 12 februarie 2013 la 13

martie 2013 inclusiv.

S-a respins propunerea

de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților G.D.M., R.I. și D.B.F.,

formulată de parchet.

Conform art. 139

alin. (1) cu referire la art. 145 C. proc. pen., s-a înlocuit măsura arestării preventive

a inculpaților G.D.M. R.I. și D.B.F., cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe

o durată de 30 de zile de la data punerii în libertate, și s-a dispus punerea în

libertate a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

Conform art. 145

1

raportat la art. 145 alin. (1

1

) și alin. (1

2

) C. proc.

pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații trebuie să respecte

următoarele obligații:

- să se prezinte

la organul de urmărire penală ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte

la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc, conform programului

de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină,

să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie

de ceilalți inculpați, de învinuiții, experții sau martorii din cauză și să nu comunice

direct sau indirect cu aceștia, cu excepția soților și a rudelor până la gradul

II.

Instanța de fond

a atras atenția fiecărui inculpat că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor

obligații, se va lua măsura arestării preventive.

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța a reținut, în esență, că potrivit referatului din 07

februarie 2013 întocmit în Dosarul nr. 102/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., s-a solicitat prelungirea măsurii

arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile a inculpaților:

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., și art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la

art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002,

republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea

nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 29

alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 29 alin.

(1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 29 alin.

(1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, republicată.

În motivarea referatului

se rețin următoarele:

La data de 04

mai 2012, prin ordonanța procurorului, s-a dispus disjungerea cauzei din Dosarul

nr. 171/D/P/2011 în care s-au efectuat cercetări cu privire la M.L., B.G., ș.a.m.d.

pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire, aderare sprijinire a unui

grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals

în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen. toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., dispunându-se totodată continuarea cercetărilor față de

făptuitorii C.V., T.S., S.A., R.C. și M.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals

în înscrisuri sub semnătură privată, ca urmare a verificării aspectelor semnalate

prin denunțul formulat de către N.V., aspecte care s-au confirmat. Potrivit denunțătorului,

în perioada 2008 - 01 februarie 2011, mai multe societăți comerciale ar fi obținut

ilegal credite de la diferite sucursale ale B.R.D.-U. și B.R.D.-D., credite care,

în marea lor majoritate au fost utilizate pentru alt scop decât cel declarat cu

prilejul solicitării lor și care nu au fost rambursate.

Începând cu anul

2008, inculpații C.V. și T.S., cunoscuți ca oameni de afaceri ce activau în diferite

domenii comerciale, împreună cu funcționarii bancari, inculpatul M.A. - director

general la B.R.D.-U. și inculpatul N.M.A. - director comercial la B.R.D.-D., au

inițiat/constituit o grupare infracțională care a avut drept unic scop, obținerea

de importante beneficii financiare, prin fraudarea instituției bancare B.R.D.

SA - România, sub forma obținerii de credite bancare în condiții ilegale.

În fapt, membrii

grupului infracțional organizat au acționat în mod concertat, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, dar desfășurând activități specifice pregătirii și profesiei

fiecăruia dintre aceștia, în vederea implementării unui sistem de fraudare cu desfășurare

pe termen lung, ocazie cu care au racolat și controlat activitatea mai multor persoane

din mediul comercial și funcționari din cadrul instituției bancare, care au acționat

în cunoștință de cauză, pe paliere diferite, la dispoziția inițiatorilor grupului

organizat, în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate.

Pentru transpunerea

în practică a rezoluției infracționale, sub coordonarea inculpatului C.V., membrii

grupului au gestionat activitatea unor societăți comerciale a căror activitate o

controlau prin persoane interpuse în calitate de asociați/administratori/mandatari,

sau au preluat controlul altor societăți comerciale, parte dintre ele cu activitate

reală, urmare a cesionării acestora de către asociații inițiali, către persoane

aflate pe palierul inferior de execuție în cadrul grupului, firme cărora le-au indus

un comportament evazionist, în scopul îmbunătățirii parametrilor financiari contabili,

pentru a crea aparență legală că acestea au dobândit vocația de a face obiectul

unor creditări.

La această grupare

au aderat și alte persoane, structura grupului fiind una piramidală, pe paliere

de execuție, fiecare membru având un rol executional bine stabilit fie de către

liderii grupării, fie de către ceilalți membrii.

La acest grup

infracțional organizat au fost racolate deopotrivă, atât persoane din mediul instituțiilor

bancare, care au ajutat la realizarea scopului infracțional datorită atribuțiilor

de serviciu pe care le aveau de îndeplinit, cât și persoane cu atribuții conexe

activităților de creditare bancară, cum ar fi evaluatorii atestați ANEVAR sau anumiți

oameni de afaceri.

De asemenea, datorită

mediului din care făceau parte liderii grupării, a fost posibilă racolarea și aderarea

la gruparea infracțională și a unor notari, membri ai grupării infracționale necesari

pentru desfășurarea activității infracționale, deoarece dată fiind valoarea foarte

mare a creditelor bancare ce trebuiau obținute nelegal, acestea trebuiau garantate

cu anumite bunuri imobile, iar pentru instituirea ipotecii reale imobiliare se impunea

încheierea unor contracte în formă autentică.

La grupul structurat,

inițiat de cei menționați, au aderat mai multe persoane care aveau rolul de a ceda

sau prelua părțile sociale ale societăților comerciale care acționau ca paravan

pentru activitatea ilicită desfășurată, de a ține evidența contabilă, de a întocmi

documentele contabile fictive justificative pentru operațiuni comerciale inexistente

(facturi, avize de expediție și de însoțire a mărfurilor, note de intrare recepție

etc).

Gruparea a fost

susținută și sprijinită în diferite faze de mai multe persoane, care au acționat

în mod coordonat într-o perioadă bine determinată, având o structură clară și roluri

prestabilite pentru membri săi în cadrul grupului.

Scopul constituirii

grupului infracțional organizat a fost acela de a obține importante beneficii financiare

ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni economice, cu consecințe deosebit de grave

în dauna instituțiilor bancare și ale statului, reprezentat de F.N.G.C.I.M.M..

Fraudarea instituției

bancare a fost posibilă și s-a realizat datorită puterii decizionale pe care o aveau

doi dintre liderii grupării infracționale în cadrul celor două grupuri din subordinea

B.R.D. SA, respectiv inculpatul M.A., în calitate de director general al B.R.D.-U.

și inculpatul N.M.A. în calitate de director comercial al B.R.D.-D., calitate în

care cei doi au coordonat întreaga activitate infracțională din interiorul instituției

pe care o conduceau. La această activitate de fraudare s-a alăturat și un alt reprezentant

la instituției bancare, ce făcea parte din comitetul de aprobare a creditului din

centrala B.R.D. SA - România, care a permis ca prin activitatea sa de „sfătuitor"

al președintelui B.R.D. SA, acesta din urmă să fie informat doar parțial cu privire

la un credit nelegal ce urma sa fie acordat.

În acest fel,

în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2011, un număr de 34 societăți comerciale

din categoria celor prezentate mai sus, au făcut obiectul unor creditări ilegale,

inculpatul M.A. și inculpatul N.M.A., în calitățile deținute, au coordonat strict

procedurile de selecție a firmelor ce urmau să realizeze activitatea infracțională,

procedurile de avizare pentru risc, de aprobare a creditelor la nivelul comitetului

din cadrul grupului sau de însușire a situației acestora în condițiile asumării

responsabilității pentru corectitudinea și autenticitatea datelor prezentate și

propunerea aprobării lor la nivelul comitetului de aprobare din Centrala B.R.D.,

potrivit competențelor privind aprobarea angajamentelor.

Cei doi au implementat

la nivelul instituțiilor bancare a căror activitate o coordonau de pe pozițiile

manageriale deținute, un mod de lucru prin care au determinat mai mulți funcționari

subordonați ierarhic să încalce în mod repetat prevederile legale și normele bancare

în vigoare cu privire la activitatea de acordare a și prelungire a unor credite.

Sistemul implementat

și întreținut de aceștia - menit a frauda banca și a le permite să-și însușească

nelegal sumele de bani astfel obținute, în participație cu ceilalți membrii ai grupului,

pentru impunerea căruia și-au folosit întreaga expertiză în domeniu, dar mai ales

puterea de decizie conferită de poziția pe care erau încadrați - consta în creditarea

succesivă a unor societăți, mare parte neeligibile, în condițiile în care erau constituite

garanții supraevaluate reprezentând proprietăți imobiliare, îndeosebi terenuri și

garantarea F.N.G.C.I.M.M., care, pe principiul consacrat drept suveică, utilizau

o parte din banii obținuți pentru a plăti dobânzi exigibile și în unele situații

chiar pentru a rambursa parte din creditele scadente obținute anterior de alte firme

controlate de grupul infracțional, evitând trecerea simultană la categoria neperformante

a tuturor creditelor, și în acest fel generarea de suspiciuni privind existenta

fraudei bancare.

Existența pe termen

lung și în sistem piramidal a modului de fraudare (potrivit căruia paguba se localiza

la F.N.G.C.I.M.M., iar în măsura în care nu exista garantarea Fondului, la bancă

și la garanții ipotecari), a permis inculpatului M.A. și inculpatului N.M.A. să

obțină beneficii pe două paliere principale:

- pe de o parte,

au obținut sume substanțiale pentru sine, reprezentând propria „parte" din

rezultatul infracțional, pe care o primeau de la membrii grupului specializați în

retragerea în numerar a banilor din conturile unor societăți, după transferarea

lor succesivă pentru a li se pierde urma;

- pe de altă parte,

au creat impresia unei activități legale prodigioase, ca urmare a menținerii creditării

la un nivel ridicat, fapt care a fost bonificat corespunzător potrivit normelor

băncii.

Pentru realizarea

scopul infracțional în condiții de păstrare a confidențialității, inculpatul M.A.

a racolat ca membru al grupării infracționale pe consilierul de clientelă, inculpata

P.C.M., persoană care se afla în cercul foarte apropiat de relații al inculpatului

C.V. și care executa întocmai dispozițiile date de către cei doi.

Prin intermediul

inculpatei P.C.M. se promovau în vederea creditării la B.R.D.-U., societățile pe

care inculpatul C.V. le controla prin persoane interpuse, firme care nu erau eligibile

a obține credite bancare și pentru care nu se efectuau verificările în condiții

de rigurozitate cerute de normele interne ale băncii, sens în care inculpata P.C.M.

și inculpatul M.A. au cunoscut în permanență că aceste societăți fac parte dintr-un

grup de firme și ar fi trebuit tratate ca atare, date fiind normele de supraveghere

prudențială ale Băncii Naționale a României cu privire la activitatea de „customer

due diligence" pe care banca trebuia să le implementeze și să le respecte.

Totodată, inculpata

P.C.M. se asigura că documentele primite de la membrii grupului nu își urmau circuitul

firesc în bancă, în sensul că cererile de înregistrare nu erau datate, semnate corespunzător,

pentru a nu se putea verifica ordinea întocmirii și cronologia primirii documentelor.

Pentru a putea

gestiona corespunzător activitatea zecilor de societăți care erau prezentate la

bancă în vederea creditării sau care erau folosite pentru crearea de circuite financiare

și comerciale reale sau fictive cu aparență de legalitate, în scopul realizării

transferului banilor obținuți din credite și al retragerii lor în numerar ori al

creditării conturilor unor societăți din țară sau din Bulgaria în vederea stratificării

lor, inculpatul C.V. beneficia de serviciile inculpatului T.S., persoană responsabilă

îndeosebi cu partea de întocmire a documentațiilor, în special așa-numitele planuri

de afaceri și evaluarea garanțiilor în condiții de supraevaluare, precum și ale

inculpatului R.C., persoană care coordona diferiți interpuși ce acționau pentru

identificarea de bunuri ce urmau a fi aduse în garanție și persoane care să fie

interpuși drept reprezentanți legali, respectiv inculpatul S.A., care era responsabil

cu retragerea în numerar a banilor la dispoziția coordonatorilor.

Datorită perpetuării

modului de lucru impus de inculpații M.A. și N.M.A., în cadrul celor două grupuri

ale B.R.D.-U. și B.R.D.-D. - s-a ajuns în situația în care mare parte dintre cei

care aprobau sau propuneau spre aprobare creditele să aibă cunoștință despre faptul

că societățile cărora le sunt aprobate creditele sunt coordonate de aceleași persoane,

deși acestea nu apăreau ca deținătoare ale unor calități oficiale în aceste societăți.

Totodată, cei

doi inculpați, mai sus menționați, profitând de pozițiile de decizie deținute în

cele două sucursale B.R.D., au impus cu privire la aceste credite acordate nelegal,

ca garanțiile imobiliare aduse de ceilalți membrii ai grupării să fie supraevaluate,

deși era de notorietate faptul că piața imobiliară se afla în declin datorită crizei

economice care a afectat toate domeniile de activitate, în mod special cel imobiliar.

Cu toate acestea,

inculpații P.C.M., D.C. și alți consilieri de clientelă au semnat contracte de ipotecă

în calitate de reprezentanți al B.R.D.-U. și ai B.R.D.-D. și au luat la cunoștință

faptul că aceste garanții sunt constituite nu prin adevăratul proprietar al bunului

imobil, ci prin mandatari ai acestora, în multe situații fiind vorba de persoane

care apar în situații frecvente în relație cu banca în calitate de asociat/administrator/garant

ipotecar/mandatar al garanților ipotecari, precum: M.C.I., S.D., R.T., R.M. și alții,

în marea lor majoritate persoane cu o situație materială precară și lipsite de instruire.

Terenurile aduse

în garanție erau identificate de către executanți ai inculpatului R.C. în special,

printre aceștia cel mai activ dovedindu-se a fi P.A., care identifica proprietarii,

îi îndruma pentru încheierea actelor notariale la notarii învinuiți P.D.C., R.J.

și L.A., unde, în loc să se încheie contracte de vânzare cumpărare conform interesului

vânzătorilor, îi determina să încheie antecontracte de vânzare, dar cu plata integrală

a bunului, și două procuri, una prin care promitentul cumpărător era împuternicit

să reprezinte proprietarul în vederea vânzării ulterioare și alta prin care era

împuternicit să ipotecheze terenul la bancă în vederea obținerii unor credite.

Procedura respectivă

a fost aleasă ca mod de lucru de membrii grupului infracțional pentru a se putea

realiza evaluarea terenurilor aduse în garanție la prețuri mult supraevaluate, întrucât

prețurile de vânzare la data încheierii antecontractelor erau cele reale și se situau

mult sub nivelul la care ele erau evaluate prin rapoartele de evaluare, iar prin

această modalitate antecontractele cu prețul real mult mai mic nu mai ajungeau la

dosarul de creditare și în marea majoritate a cazurilor nici adevărații proprietari

nu semnau contractul de credit ca garanți ipotecari în nume propriu intrând în contact

direct cu banca, ci prin mandatari, membrii ai grupului infracțional, evitând în

acest fel o eventuală suspiciune de deconspirare a situației reale.

Notarii P.D.C.,

R.J. și L.A. au încheiat și autentificat contracte de vânzare-cumpărare ce aveau

ca obiect terenuri arabile cu un anumit preț și în aceeași zi respectiv la un interval

de câteva zile au încheiat contracte de ipotecă în favoarea B.R.D.-ului ce priveau

aceleași terenuri, dar la valori cu mult mai mari decât cele pentru care încheiase

contractele de vânzare cumpărare, situație în care cumpărătorul și garantul ipotecar

au fost aceeași persoană.

Totodată, gestionarea

dosarelor în vederea creditării evidenția faptul că în marea lor majoritate, societățile

erau firme care nu aveau istoric în relație cu B.R.D. și care aveau reprezentanți

legali care dobândiseră calitatea de asociat/administrator cu puțin timp înainte

de obținerea creditării și care, în mare parte, apăreau cu diferite calități în

mai multe situații de creditare.

Societățile la

care s-au schimbat acționarii/administratorii/mandanții la B.R.D.-D. și B.R.D.-U.

sunt: SC S.B. SRL, SC P.C. SRL, SC A.M.B. SRL, SC S.B.G. SRL, SC A.I.E. SRL, SC

P.M. SRL, SC X.I. SRL, SC T.T. SRL, SC F. SRL, SC A.A. SRL, SC S.F. SRL, SC

P.I. SRL și SC B.T. SRL.

Au existat situații

când societățile care au beneficiat de credite în mod ilegal nu aveau sediul social

sau un alt punct de lucru pe raza județului în care activează unitatea bancară teritorială,

în ciuda faptului că este una dintre condițiile pe care un grup trebuie să le respecte

pentru a putea acorda credite unui client: SC A.B.P. SRL, SC A.M.B. SRL, SC

I.O. SRL, SC M.G. SRL.

Din societățile

mai sus enumerate și-au schimbat acționariatul/administratorul înainte de prelungirea

creditului: SC A.M.B. SRL, SC A.I.E. SRL și SC T.T. SRL.

A existat o situație

când acționarul majoritar, inculpatul C.V., în considerarea căruia a fost acordat

creditul de investiții de 6,4 milioane euro, a cesionat părțile sociale în aceeași

zi în care administratorul societății a semnat contractul de creditare, fiind vorba

de SC P.I.S. SRL.

Inculpatul M.A.

și ceilalți membrii ai grupului infracțional au racolat și persoanele care în calitate

de evaluatori autorizați ANEVAR, pentru a îndeplini dispozițiile date de coordonatorii

grupului și atingerea scopului infracțional, întocmeau rapoarte de evaluare la valori

mult peste prețul de circulație al terenului la data respectivă, pentru terenurile

ipotecate în favoarea băncii, la data creditării.

Mai mult, evaluatorii

au fost în mare măsură colaboratori apropiați ai B.R.D.-ului sau foști angajați,

ale căror servicii au fost în timp externalizate și care primeau în cele mai multe

cazuri dispoziția de a realiza în mod nelegal evaluarea direct de la funcționarii

bancari membrii ai rețelei infracționale (N.M.A., director comercial B.R.D.-D. cu

expertul evaluator G.I.O.).

În acest context,

s-a ajuns la situații anacronice potrivit cărora, în plină criză economică în luna

februarie 2009, un teren intravilan cu destinație agricolă - arabil care a fost

achiziționat cu 150.000 euro potrivit contractului de vânzare cumpărare, să fie

evaluat de expertul evaluator G.I.O. la suma de 5.300.000 euro și depus drept garanție

la creditul de 2.900.000 euro, acordat SC G.F.R. SRL. Această vădită discrepanță

putea fi sesizată cu ușurință de către funcționarii bancari, dar aceștia au preferat

să păstreze o situație de nelegalitate cunoscută și acceptată de toată lumea, deoarece

tocmai asta era modalitatea de a duce la îndeplinire scopul infracțional.

Evaluatorii racolați

de către inculpatul M.A. au fost G.I.O., G.D.M. și G.B..

Faptul că evaluatorii

menționați au întocmit numeroase rapoarte de evaluare, din care rezultă în mod vădit

supradimensionarea prețului terenurilor raportat la valoarea reală de piață a acestora

și care cuprind chiar mențiuni contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei,

rezultă fără dubii din declarațiile vânzătorilor și antecontractele încheiate cu

aceștia.

Mai mult, a rezultat

că evaluatorii G.I.O., G.B. și ceilalți nu au efectuat verificări în teren așa cum

era firesc întocmind rapoartele de evaluare din birou.

Pentru acoperirea

fraudelor bancare, inculpatul M.A., în calitate de director executiv la B.R.D.-U.,

împreună cu G.(B.)M.B. - director comercial și B.E., au aprobat acordarea, reînnoirea/reeșalonarea

unor credite, în condițiile în care depășea mandatul pe care îl aveau, către SC

T.T. SRL, respectiv au acordat credite unnătoarelor societăți comerciale, care prezentau

suspiciuni majore cu privire la bonitate și buna credință în derularea raporturilor

comerciale cu banca, în sensul că într-o perioadă mai mică de 4 luni și înaintea

acordării creditului aceste societăți și-au schimbat acționarii/administratorii,

iar pe parcursul derulării/suplimentării contractului de creditare și-au schimbat

acționarii/administratorii: SC S.B.G. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P.M. SRL, SC T.T.

SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL, SC A.A. SRL, SC A.M.B. SRL. Unele societăți comerciale

erau clienți noi, în sensul că la data acordării creditului au formulat cereri de

deschidere de cont: SC P.C. SRL, SC S.B.G. SRL, SC A.I.E. SRL, SC P.M. SRL, SC

T.T. SRL, SC S.F. SRL, SC P.I. SRL.

Inculpata B.E.,

în calitate de director comercial adjunct la B.R.D.-U. a încălcat în mod repetat

Normele băncii și nu a efectuat controalele necesare de aprobare a creditelor clienților

persoane juridice, menținând în eroare persoanele implicate în procesul de acordare

a creditelor, contribuind prin această activitate la crearea unei expuneri importante

a băncii.

Societățile comerciale

care au beneficiat de credite bancare de la B.R.D.-U. nu aveau sediul social sau

un alt punct de lucru pe raza județului în care activează unitatea bancară teritorială,

aceasta fiind una dintre condițiile pe care B.R.D.-U. le-a impus după 2010 funcționarilor

bancari și care trebuiau să le respecte pentru a putea acorda credite (SC

A.B.P. SRL, SC A.M.B. SRL).

Comitetul de credite

împreună cu consilierii de clientelă au ignorat faptul că acționarii, respectiv

administratorii s-au schimbat înainte de prelungirea, respectiv suplimentarea creditelor

acordate acelor societăți comerciale.

În luna martie

2011, inculpata B.E. a semnat o cerere de garanție adresată F.N.G.C.I.M.M., în care

se menționează faptul că SC A.M.B. SRL nu avea restanțe de plată, deși aceasta în

realitate figura cu restanțe mai mari de 60 de zile la plata creditului.

Inculpații M.A.,

G.(B.)M.B. și inculpata B.E. au aprobat credite unor societăți comerciale cu situație

financiară și economică vulnerabilă, pentru care a existat o prezentare nefavorabilă

acestora în analizele realizate de funcționarii bancari din back-office, (SC

T.T. SRL, SC A.B.P. SRL, SC F. SRL, SC S.B. SRL, SC P.I.S. SRL), însă acest aspect

nu a contat în momentul în care inculpații mai sus menționați au admis nelegal acordarea

creditelor. D.B., director executiv la B.R.D.-D., inculpatul N.M.A., director comercial

la B.R.D.-D. și A.A., director comercial adjunct la B.R.D.-D. au acordat credite

următoarelor societăți comerciale, care aveau slăbiciuni majore, în sensul că într-o

perioadă mai mică de 4 luni, înaintea acordării creditului aceste societăți și-au

schimbat acționarii/administratorii pe parcursul derulării/suplimentării contractului

de creditare și-au schimbat acționarii/administratorii: SC M.G. SRL, SC F.C.

SRL, SC G.F.R. SRL, SC A.J.C. SRL, SC I.O. SRL, SC G.A.P. SRL, SC G.T. SRL, SC

B.T. SRL, SC D. SRL și SC D.E. SRL. Aceste societăți erau clienți noi, societăți

de apartament și odată cu cererea de acordare a creditului au formulat cereri de

deschidere de cont.

Consilierii de

credit T.M.G., A.B. și M.M., împreună cu membrii Comitetului de credite (D.B., N.M.A.

și A.A.) nu au urmărit retragerile de numerar din liniile de credit acordate societăților

comerciale de tip evazionist, retrageri care au fost efectuate sub forma unor transferuri

bancare efectuate către alte societăți decât cele prezentate în planul de afaceri

și menționate în contractele comerciale depuse la dosarul de credit.

Pentru a acoperi

o parte din frauda bancară, inculpata P.C.M. - consilier de credit la B.R.D.-U.,

condiționa transferul bancar din creditul acordat către anumite societăți comerciale

ce figurau cu credite restante.

Astfel, având

în vedere aspectele de nelegalitate menționate anterior, pentru a se putea îndeplini

scopul infracțional în vederea obținerii resurselor financiare nelegale, inculpatul

C.V. l-a racolat pe inculpatul S.N., despre care știa că are nevoie urgentă de importante

sume de bani pentru a continua activitatea comercială la una din societățile sale.

Totodată, cunoștea

despre acesta că își desfășoară activitatea comercială și controlează prin persoane

interpuse mai multe societăți comerciale. Aceste societăți comerciale aveau legătură

între ele, efectuând numeroase transferuri bancare, astfel putând fi pregătite pentru

creditare.

Mai mult, persoanele

care erau asociați și administratori figurau ca salariați la una din societățile

la care inculpatul S.N. era administrator, ceea ce îi conferea acestuia posibilitate

de a avea un control permanent asupra acestor societăți.

Pe parcursul desfășurării

activității infracționale, la rândul său, inculpatul S.N. i-a determinat pe I.M.,

G.M. și D.T.V. să semneze contractele de creditare și facturile pe baza cărora au

fost retrași nelegal banii din creditele acordate, iar la scurt timp de la retragere,

au fost cesionate părțile sociale unor persoane ce fuseseră racolate de ceilalți

membrii ai grupării infracționale.

Datorită faptului

că inculpatul S.N. nu a obținut suma de bani despre care inculpații M.A. și C.V.

promiseseră că va fi creditată, acesta nu a mai plătit creditele pentru cele 8 societăți

coordonate de el.

În acest context,

inculpatul C.V. și-a continuat activitatea infracțională prin intermediul inculpatului

S.A., persoană de încredere în cadrul grupului infracțional și care figurează ca

acționar la SC P.C. SRL și SC B.T. SRL, mandatar la SC A.I.E. SRL și SC B.T.

SRL, director general la SC A.J.C. SRL, persoană de contact la SC G.F.R. SRL, mandatar

ipotecar la SC S.B.G. SRL, SC T.T. SRL, SC P.C. SRL și SC A.I.E. SRL, proprietar

al garanțiilor ipotecate în favoarea băncii la: SC P.C. SRL, SC B.T. SRL și SC

A.B.C. SRL.

Pentru a nu fi

descoperită activitatea infracțională, sumele de bani provenite din obținerea în

mod fraudulos a creditelor erau transferate din conturile societății beneficiare,

având ca justificare facturi fictive, ulterior retragerile efectuându-se succesiv

în numerar pe baza unor borderouri de achiziții fictive.

Una din condițiile

impuse de liderii grupării infracționale, inculpații C.V., M.A. și N.M.A., a fost

ca solicitarea inițială de creditare să fie efectuată într-un anume cuantum, tocmai

pentru a nu putea fi descoperită frauda bancară.

Pe parcursul derulării

activității infracționale au fost acordate credite cu un plafon maxim de 3.000.000

euro și din acesta s-au plătit o parte din creditele acordate unor societăți comerciale

controlate de membrii grupării infracționale, pentru a nu se descoperi frauda bancară

și pentru ca acestea credite să nu fie trecute la categoria creditelor neperformante,

pentru care trebuiau să fie constituite provizioane. Garanțiile instituite în favoarea

băncii, ipoteci de grad

I

și

II

erau

schimbate într-un timp relativ scurt cu altele, a căror valoare era supraevaluată.

Datorită faptului

că transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor implica cheltuieli suplimentare

efectuate de către membrii grupării, creditele nu erau plătite la timp și pentru

a nu putea fi descoperită frauda bancară și pentru a se optimiza profiturile bancare,

s-a apelat la o altă formă de garantare, prin liderii grupării au urmărit care de

această dată fraudarea bugetului de stat prin păgubirea F.N.G.C.I.M.M..

Mecanismul infracțional

a fost unul complex și vast și s-a extins și la Banca A., de unde membrii grupării

infracționale au beneficiat de credite în numele societăților comerciale.

Sumele de bani

obținute au fost între 1.000.000 euro și 3.500.000 euro, iar societățile comerciale

în numele cărora au fost obținute în mod ilegal creditele în prezent nu mai desfășoară

activitate economică: fie sunt în insolvență, fie au fost radiate, respectiv au

fost cesionate părțile sociale unor persoane fără venituri și cu un grad de instruire

redus tocmai pentru a se pierde urmele infracțiunilor.

Contractele comerciale

din care rezultă bonitatea societăților s-au dovedit a fi false, așa cum rezultă

din procesele-verbale întocmite de către organele judiciare respectiv declarațiile

reprezentanților acestor societăți care afirmă că nu au existat relații comerciale

cu societățile menționate în contract.

În plus, din adresele

emise de Inspectoratele Teritoriale de Muncă rezultă că societățile în cauză nu

au avut salariați, respectiv au avut un număr mult mai mic de salariați în raport

cu numărul prezentat în planul de afaceri.

Din declarațiile

proprietarilor de terenuri rezultă prețul de vânzare al terenurilor, ceea ce pune

în evidență că valoarea acestora a fost supraevaluată de către evaluatorii care

au sprijinit gruparea infracțională.

Au fost identificate

un număr de 35 societăți comerciale care au obținut în mod nelegal credite de la

B.R.D. SA - România, respectiv B.R.D.-U. și B.R.D.-D. și Banca A., cauzându-se un

prejudiciu în valoare totală de 82.016.727 euro, respectiv 7.408.717 RON.

De la B.R.D.-U.

au obținut credite în valoare totală 41.263.595 euro, respectiv 3.562.460 RON un

număr de 20 societăți comerciale după cum urmează:

SC F. SRL, SC

X.I. SRL, SC P.I. SRL, SC T.T. SRL, SC A.I.E. SRL, SC L.D.S.T. SRL, SC S.F. SRL,

SC S.B. SRL, SC A.B.P. SRL, SC P.C. SRL, SC C.I.C. SRL, SC P.M. SRL, SC M.G.S.

SRL, SC P.I.S. SRL, SC D.L. SRL, SC A.A. SRL, SC N.E. SRL, SC S.B.G. SRL, SC

M.T. SRL și SC A.M.B. SRL.

De la B.R.D.-D.

au obținut credite în valoare totală de 31.048.063 EURO, respectiv 1.660.000 RON,

un număr de 14 societăți comerciale după cum urmează:

SC G.F.R. SRL,

SC G.A.P. SRL, SC I.O. SRL, SC A.J.C. SRL, SC B.T. SRL, SC M.G. SRL, SC F.C.

SRL, SC G.T. SRL, SC A.B.C. SRL, SC D. SRL, SC D.E. SRL, SC K. SRL, SC P.B. SRL

și SC E. SRL.

De la Banca

A. au obținut credite în valoare totală de 9.705.069 euro, respectiv 7.408.712 RON,

un număr de 3 societăți comerciale după cum urmează:

SC B.T. SRL, SC

S.B. SRL și SC E.A. SRL.

De la F.N.G.C.I.M.M.

au obținut garanții în valoare totală de circa 23.000.000 RON (5.400.000 euro) în

legătură cu un număr de 9 societăți comerciale, după cum urmează: SC B.T. SRL (1.343.760,00

RON), SC A.M.B. SRL (2.043.929,42 RON), SC C.I.C. SRL (2.498.073,16 RON), SC

D.E. SRL (579.968,08 euro), SC E. SRL(580.000 RON), SC L.D.S.T. SRL (5.101.630,24

RON), SC M.G.S. SRL (7.142.352,00 RON), SC G.T. SRL (2.147.744,69 RON) și SC

A.A. SRL (440.000 euro).

S-a mai arătat

în referatul procurorului că urmărirea penală nu este completă din motive obiective,

că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și

că prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară,

pentru toți fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen..

Curtea a apreciat

propunerea formulată de parchet ca fiind, în parte, întemeiată, pentru următoarele

considerente.

S-a reținut că,

potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului dispusă de instanță

poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au

determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".

În speță, nefiind

invocate temeiuri noi care să justifice menținerea arestării preventive, instanța

a considerat necesar să verifice dacă temeiurile ce au determinat arestarea subzistă

și dacă aceste temeiuri mai fac necesară prelungirea arestării preventive.

Arestarea preventivă

a inculpaților s-a dispus, după cum urmează:

S.D., G.D.M.,

T.S., R.I. și D.B.F. au fost arestați prin încheierea de ședință din 14

decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curții de Apel București,

secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., inculpații M.A.

și N.M.A., prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 9384/2/2012 al Curții de Apel

București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. b) și f) C. proc.

pen.,

S.A. și P.C.M.,

prin încheierea de ședință din 16 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9384/2/2012

al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C.

proc. pen., inculpatul C.V. a fost arestat prin încheierea de ședință din 17

decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9387/2/2012 al Curții de Apel București,

secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen..

Ulterior, prin

încheierea de ședință din 09 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 132/2/2013

al Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost prelungită măsura arestării

preventive a tuturor inculpaților până la data de 11 februarie 2013.

Cu referire la

situația recurentului inculpat S.D., arestat împreună cu inculpații G.D.M., T.S.,

R.I. și D.B.F. în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea de ședință

din 14 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curții de Apel București,

secția a II-a penală, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 155 cu referire la art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului

nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Din perspectiva

condiției prevăzute de art. 143 C. proc. pen., cu referire la art. 68

1

C. proc. pen., s-a constatat că probele administrate după arestarea acestui inculpat

susțin și fundamentează, de o manieră convingătoare, acuzațiile ce i se aduc.

În sarcina inculpatului

S.D. se reține că, în perioada ianuarie 2008-decembrie 2011, a aderat și sprijinit

grupul infracțional organizat ai cărui lideri erau M.A. - director executiv B.R.D.-U.,

N.M.A. - director comercial al B.R.D.-D. și C.V., prin intermediul lui S.A., care

l-a racolat în scopul comiterii acestor infracțiuni și a ajutat la obținerea unor

importante sume de bani în mod ilicit prin inducerea și menținerea în eroare a B.R.D.-U.

și B.R.D.-D., semnând contracte de credit în calitate de împuternicit al unor adevărați

proprietari de imobile, cunoscând că aceste imobile sunt supraevaluate, sau în calitate

de fidejusor, garant ipotecar sau administrator al unor societăți comerciale, și,

de asemenea, prin semnarea de contracte comerciale fictive ce au fost depuse la

bancă, pentru a evidenția relațiile comerciale a societăților comerciale ce urmau

să obțină credite în mod nelegal.

Inculpatul a mijlocit

obținerea unor credite în numele următoarele societăți comerciale de la două instituții

bancare: B.R.D. SA România (B.R.D.-U. și B.R.D.-D.) și Banca A.: SC G.F.R. SRL,

SC B.T. SRL, SC T.T. SRL, SC I.O. SRL, SC A.M.B. SRL, SC P.M. SRL, SC M.T. SRL,

SC A.B.P. SRL, SC G.A.P. SRL și SC A.J.C. SRL, cauzând un prejudiciu total de 18.300.000

euro în dauna B.R.D.-U. și B.R.D.-D. și Banca A..

S-a reținut că

atitudinea de recunoaștere a faptelor de către inculpatul S.D. are o valoare declarativă,

atât timp cât acesta a susținut că a comis faptele fără să aibă cunoștință de caracterul

infracțional al acestora.

Pe de altă parte,

instanța a constatat că inculpatul a avut o contribuție importantă la activitatea

infracțională, în sarcina sa reținându-se comiterea mai multor acte materiale: în

legătură cu faptele descrise în referatul parchetului la pct. 1

,

referitor la creditele acordate de B.R.D.-U. - pct. 2, 9, 12

și 19, la pct. I

I,

referitor la creditele acordate de B.R.D.-D.

- pct. 2, 6, 7 și 12, dar și la pct. III, referitor la creditele acordate Banca

A. - pct. 1.

Implicarea inculpatului

în activitatea infracțională a fost confirmată atât prin declarațiile numiților

B.L., T.M.G., G.A., R.M., D.S., E.S.M., A.M.C. și G.N. - audiați înainte de arestarea

inculpatului S.D., cât și prin probele administrate după arestarea acestuia, respectiv

prin declarațiile martorului G.I. și declarațiile învinuiților V.E., D.(M.)M. și

V.A..

Curtea a constatat

că, privindu-l pe inculpatul S.D., se mențin și temeiurile prevăzute de art. 148

lit. f) C. proc. pen..

Astfel, prima

instanță a observat că, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, necesitatea

prelungirii arestării preventive nu se poate examina numai în funcție de gravitatea

pedepsei iar prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent

și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte

de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea

publică, deci dacă ordinea publică este efectiv amenințată (cauza Letellier contra

Franței).

Pe de altă parte,

neexistând o definiție legală a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, pentru

evaluarea unui asemenea pericol, instanța a utilizat criteriile enumerate de

art. 136 alin. ultim C. proc. pen., așa încât nu se poate susține că acest pericol

trebuie raportat exclusiv la persoana inculpatului, fără să fie avute în vedere

natura și gravitatea faptei și împrejurările concrete de comitere a acesteia, așa

cum se conturează în raport de probele administrate până la acest moment.

Instanța de fond

a reținut că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt sancționate

prin limite mari de pedeapsă, ceea ce evidențiază un pericol social generic ridicat,

dar acesta nu este singurul argument care justifică privarea în continuare de libertate

a inculpaților, ci, având în vedere modalitatea în care au fost comise faptele,

aspectele concrete ale speței pun în evidență, în egală măsură, o periculozitate

ridicată ce impune, cel puțin pentru acest stadiu procesual, menținerea stării de

arest preventiv.

În raport de circumstanțele

reale reținute, având în vedere amploarea activității infracționale, numărul și

poziția persoanelor implicate dar și gravitatea urmărilor, s-a apreciat că circumstanțele

personale favorabile nu diminuează într-o asemenea măsură pericolul pentru ordinea

publică pentru a putea determina punerea în libertate a inculpatului, chiar și prin

luarea unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate (obligarea de a nu

părăsi localitatea sau țara). Astfel, în ce-l privește pe inculpatul S.D., s-a reținut

că lipsa antecedentelor penale nu dobândește o pondere importantă în evaluarea criteriilor

prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., după cum nici datele privind situația

familială deosebită a acestui inculpat, referitoare la faptul că este tutorele surorii

sale diagnosticată cu schizofrenie, are doi copii minori în îngrijire, iar soția

este însărcinată, astfel cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul

de fond, nu dobândesc o valoare covârșitoare în ansamblul criteriilor mai sus menționate,

dată fiind poziția ocupată de inculpat în cadrul grupului infracțional și contribuția

sa la producerea prejudiciului.

Prima instanță

a constatat că, în cea ce-l privește pe inculpatul S.D., nu poate fi reținută o

atitudine procesuală de deplină sinceritate, în plus, a arătat că acesta a comis

numeroase acte materiale într-un interval mare de timp.

Luând în considerare

toate aspectele mai susmenționate, având în vedere și ritmul de desfășurare al anchetei

penale, s-a apreciat că, în ce-l privește pe acest inculpat nu s-a depășit o durată

rezonabilă a privării de libertate, cu atât mai mult cu cât, în motivarea propunerii

parchetului s-a arătat că, pentru soluționarea cauzei, urmează a fi efectuate numeroase

acte de urmărire penală:

- extinderea cercetărilor

față de alți membrii ai grupului infracțional organizat, existând probe și indicii

temeinice că au participat și alte persoane la săvârșirea infracțiunilor pentru

care a fost începută urmărirea penală,

- audierea tuturor

martorilor care au cunoștință de aprobarea de creditelor de la cele două grupuri

bancare ce aparțin B.R.D.,

- confruntări

între martori - învinuiți - inculpați,

- recunoașteri

din grup a membrilor,

- reaudierea inculpaților,

- efectuarea perchezițiilor

informatice asupra sistemelor informatice și mediilor de stocare a datelor informatice

aparținând B.R.D.-U. și B.R.D.-D., ale inculpaților M.A., N.M.A., P.C.M., C.V.,

ș.a., pentru care au fost obținute autorizațiile de percheziții informatice dar

nu au fost efectuate până la această dată,

- continuarea

inventarierii documentelor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare la inculpații

R.C., M.C.I., T.Ș., B.V.J., P.C.M.,

- efectuarea perchezițiilor

informatice asupra sistemelor informatice și mediilor de stocare a datelor informatice

aparținând inc. P.C.M., N.M.A., S.A., C.I., T.S., B.D., ș.a., pentru care au fost

obținute autorizațiile de percheziții informatice la data de 05 februarie 2013,

dar nu au fost efectuate până la această dată,

- continuarea

cercetării documentelor identificate cu ocazia perchezițiilor informatice pe mediile

de stocare a membrilor grupării infracționale,

- audierea martorilor

din centrala B.R.D. SA care au cunoștință de activitatea infracțională efectuată

în prezenta cauză de unii membrii ai grupării infracționale,

- dispunerea unor

rapoarte de constatare financiar contabile cu privire la circuitul financiar al

banilor ce fac obiectul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților/ învinuiților.

Totodată, Curtea,

față de numărul important de probe necesare pentru soluționarea cauzei, în ansamblul

său, a constatat că organul de urmărire penală respectă obligația de a depune diligente

speciale în cauzele cu arestați preventiv, în scopul evitării încetinirii ritmului

instrucției și prelungirii nejustificate a măsurii preventive (Curtea Europeană

a Drepturilor Omului, cauza Toth contra Austriei).

Împotriva încheierii

din data de 8 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată

în Dosarul nr. 1031/2/2013 (465/2013), a declarat recurs inculpatul S.D.

Recursul nu a

fost motivat în scris. Concluziile orale ale apărătorului ales al recurentului inculpat,

avocat B.A., formulate în susținerea recursului declarat de incupat, au fost consemnate

în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și

din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul este fondat.

Prin încheierea

de ședință din 14 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012 al Curții

de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc.

pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.D.. Ulterior, prin încheierea

de ședință din 09 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul 132/2/2013, aceeași instanță

a prelungit măsura arestării inculpatului până la 11 februarie 2013, iar prin încheierea

atacată, soluționând propunerea parchetului de prelungire a duratei acestei măsuri,

în temeiul art. 155, art. 156 și art. 159 C. proc. pen., Curtea a dispus o nouă

prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului S.D., pe o perioadă

de 30 de zile, până la 13 martie 2013, inclusiv.

Potrivit art.

159 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a dispus asupra prelungirii

arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24

ore de la pronunțare pentru cei prezenți sau de la comunicare pentru cei lipsă.

Înalta Curte constată

că, în cauză, arestarea inculpatului S.D. s-a dispus și prelungit reținându-se incidența

dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., prima instanță considerând că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 cu referire la art. 143 C. proc.

pen., iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului

nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Raportat la împrejurarea

că, prin propunerea parchetului, nu s-au invocat temeiuri noi, în înțelesul dat

acestei noțiuni de art. 155 alin. (1) C. proc. pen., care să justifice prelungirea

măsurii arestării preventive, ceea ce rămânea de stabilit de către instanța de fond

era împrejurarea dacă temeiurile care au determinat arestarea inițiala impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului, raportat la perioada scursă de

la momentul privării sale de libertate.

Înalta Curte apreciază

ca indubitabil faptul că, la momentul luării măsurii arestării preventive, pericolul

concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului exista și era

dovedit de natura infracțiunilor presus a fi săvârșite dar și de necesitatea unei

reacții prompte și eficiente a organelor judiciare.

Pe de altă parte,

privarea de libertate a inculpatului, deși legală și temeinică inițial, se impunea

însă, numai pentru un anumit timp.

În legătură cu

acest aspect, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a evidențiat

că potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, necesitatea prelungirii arestării

preventive nu se poate examina numai în funcție de gravitatea pedepsei iar prezervarea

ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea

de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea

respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică, deci dacă ordinea publică

este efectiv amenințată (cauza Letellier contra Franței). Cu toate acestea, instanța

de fond, a apreciat greșit incidența în cauză a unei tulburări sociale determinată

de reacția publicului sau a existenței unor circumstanțe excepționale care să justifice

prelungirea detenției.

Plecând de la

jurisprudența CEDO, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii

și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței „pericolului pentru

ordinea publică", printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor

comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi