ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 623/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. 3748/116/2011 (267/2012), Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) a menținut starea de arest preventiv a apelanților-inculpați D.G. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapta pentru care au fost condamnați. S-a reținut că acuzațiile aduse inculpaților în cauză legitimează în continuare detenția preventivă a acestora în sensul că interesul public al menținerii ordinii în cauza dată, trece înaintea dreptului inculpatului arestat preventiv la libertate.

S-a mai reținut de asemenea că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană. Drept pentru care Curtea în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu ca nefondată. Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recursuri inculpați D.G. și T.R. solicitând să fie judecați în stare de libertate arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr. 173 din 15 decembrie 2011, Tribunalul Călărași, secția penală, a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații T.R. și D.G. (cerere formulată de inculpați prin apărători). În baza art. 20 C. pen.

rap. la art. 211 alin. (1) lit. b) și alin. (2) ind.7 lit. a), b) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.R., la 10 ani închisoare. În baza art. 174 C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 23 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. inculpatul T.R. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 23 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la momentul prevăzut de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive, de la 29 martie 2011, la zi. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) ind.1 lit. a), b) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.G., la 10 ani închisoare. În baza art. 174 C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 23 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul D.G.

va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 23 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului D.G. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la momentul prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a menținut starea de arest a inculpatului D.G. și a depus, din pedeapsa rezultantă, durata reținerii și arestării preventive de la 29 martie 2011, la zi. A admis cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile S.M.L. și D.B.D. și, luând act și de acordul inculpatului T.R., a obligat pe inculpații T.R.

și D.G., în solidar, la plata de despăgubiri civile către părțile civile, în cuantum de 30.000 lei (total) cu titlu de daune materiale și la 30.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății (total) cu titlu de daune morale. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpați a unei toporiști și a unui cuțit (obiectele fiind depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Călărași și înregistrate sub nr. 16/2011). În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că în seara zilei de 24 martie 2011, după lăsarea întunericului, au pătruns fără drept în locuința părții vătămate D.D. Totodată s-a mai reținut că în aceeași noapte inculpații au intenționat să ia vin din locuința părții vătămate D.D.

și, fiind surprinși de acesta, i-au aplicat mai multe lovituri care a produs decesul acestuia. Nemulțumiți de soluția pronunțată inculpații au declarat apel împotriva sentinței de condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, în vederea soluționării apelurilor declarate de cei doi inculpați. Procedând la verificarea legalității arestării preventive în mod corect Curtea de Apel București, secția I penală, a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților reținându-se că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană.

La dosar există indicii temeinice din care rezultă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, fiind astfel incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen. Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce este reliefat de gravitatea faptelor săvârșite dar și de urmările acestora. Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal.

Față de considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpați pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.G. și T.R. împotriva încheierii din 7 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3748/116/2011 (267/2012). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2012.